Cercetare - chestionar care a fost aplicat unor copii din diferite categorii de varsta, elevi dintr-o scoala in orasul Pitesti

OBIECTIVELE SI IPOTEZELE CERCETARII

Societatea contemporana considera ca cea mai mare parte din raspunderea formarii tinerilor dincolo de copilarie o detine familia, totusi societatea nu tolereaza cresterea libera si dezordonata a unei fiinte omenesti a carei viata oscileaza intre largirea cunostintelor dar care trebuie sa le si limiteze.         

Tipul traditional de educatie, precum si mentalitatile referitoare la copil, vazut nu ca o personalitate distincta, ci ca un adult in devenire, fac ca majoritatea celor care lucreaza cu copiii sau ii ingrijesc sa priveasca cu indiferenta sau suspiciune participarea copiilor. Vocea copiilor nu este niciodata auzita, in ciuda faptului ca multe decizii politice si economice ii afecteaza direct sau indirect. O treime din populatie este astfel exclusa din actul decizional. Experienta unor organizatii neguvernamentale releva urmatorul aspect: atunci cand copiilor li se creeaza oportunitatea de a participa, ei au un cuvant de spus, iar ideile lor adeseori sunt inovative si pertinente.

Prin lucrarea de fata vom incerca sa demonstram legatura directa si foarte stransa dintre climatul familial si stima de sine a copiilor pornind de la doua din functiile principale ale familiei (asigurarea protectiei materiale si emotionale pentru descendenti si formarea unui climat de dezvoltare a personalitatii tuturor membrilor ei). Vom realiza acest lucru prin punerea in evidenta a catorva dintre cele mai importante dintre drepturile copiilor asa cum sunt percepute ele in mod real de un esantion de copii care sunt elevi in clasele V-VIII a unei scoli generale din municipiul Pitesti, judetul Arges (Scoala Nr.11 "Mihai Eminescu").

Nu in ultimul rand se va demonstra cum stima de sine are legatura cu respectarea sau nu a acestor drepturi. In cadrul familiei, in mod inevitabil copiii, care sunt in plin proces de dezvoltare a personalitatii, sunt supusi fenomenului de identificare de unde rezulta si importanta modului de comportament al adultului (parinte, profesor), acest lucru se realizeaza in mod frecvent prin respectarea drepturilor copiilor.

1. Obiectivele studiului sunt puse in evidenta printr-un chestionar care a fost aplicat unor copii din diferite categorii de varsta, elevi dintr-o scoala in orasul Pitesti. Pentru aceasta am investigat opinia copiilor (printr-un chestionar care are atat intrebari deschise cat si inchise) in legatura cu cateva din principalele drepturi si responsabilitati pe care le au acestia in cadrul familiei (in climatul familial) si relatia directa pe care o are respectarea acestor drepturi cu imaginea de sine pe care o are copilul, fapt care ne ofera o oglinda a realitatii conturata de acesta prin stima de sine rezultata.

Studiul si-a propus urmatoarele obiective esentiale:

• Determinarea gradului in care copiii din Romania sunt implicati in mediul familial si scolar;
• Evaluarea perceptiei pe care copiii o au asupra stimei de sine;
• Identificarea de modele si, eventual, de solutii, privind participarea copiilor;
• Consultarea opiniilor copiilor in privinta nevoilor si nemultumirilor pe care le au.

Nu avem insa pretentia ca rezultatele pe care le vom determina prin aceasta cercetare sa fie general valabile (la nivel national) dar putem, totusi, spera ca va fi un punct de plecare pe agenda parintilor, profesorilor, specialistilor in acest domeniu si de ce nu al politicienilor (cel putin la nivel local) pentru a ridica cat mai mult nivelul stimei de sine al copiilor nostrii. Speram ca studiul nostru, va contribui, desigur, impreuna cu alte actiuni la: educarea opiniei publice, a diferitelor grupuri ale populatiei (mai ales a parintilor) care sa perceapa intr-o maniera noua copilul si sa-l recunoasca ca un partener social activ; abordarea participarii copiilor ca pe un proces in cadrul caruia diferite activitati sa se constituie intr-o miscare cu scopul schimbarii statutului copilului in societate pornind de la climatul familial din care face parte.

2. Ipotezele cercetarii

Prin lucrarea de fata vom incerca sa demonstram legatura directa si foarte stransa dintre climatul familial si stima de sine a copiilor pornind de la doua din functiile principale ale familiei (asigurarea protectiei materiale si emotionale pentru descendenti si formarea unui climat de dezvoltare a personalitatii tuturor membrilor ei). Vom realiza acest lucru prin punerea in evidenta a catorva dintre cele mai importante dintre drepturile copiilor asa cum sunt percepute ele in mod real de un esantion de copii care sunt elevi in clasele V-VIII a unei scoli generale din municipiul Pitesti, judetul Arges (Scoala Nr.11 "Mihai Eminescu").

Nu in ultimul rand se va demonstra cum stima de sine are legatura cu respectarea sau nu a acestor drepturi. In cadrul familiei, in mod inevitabil copiii, care sunt in plin proces de dezvoltare a personalitatii, sunt supusi fenomenului de identificare de unde rezulta si importanta modului de comportament al adultului (parinte, profesor), acest lucru se realizeaza in mod frecvent prin respectarea drepturilor copiilor.

METODOLOGIA CERCETARII

1.1.          Esantionul - principalele date demografice

In constructia esantionului s-au parcurs doua stadii:

- In primul stadiu s-a ales unitatea de invatamant din orasul Pitesti;

- In al doilea stadiu s-au selectat aleator respondentii din aceste scoli, in cadrul unor cote pe gen si grupe de varsta.

Esantionul (N=102) a avut urmatoarea formula finala:

Structura familiei:

Ocupatia mamei

Ocupatia tatalui

1.2.  Chestionarul - instrumentul de investigare utilizat

Metodologia studiului este bazata, in principal, pe ancheta de opinie. Instrumentul  de cercetare folosit a fost chestionarul, aplicat dupa metoda "extemporal", in cadrul unitatilor scolare ce au fost selectate pentru a constitui esantionul anchetei.

Activitatea de teren s-a desfasurat in perioada octombrie-noiembrie 2008.

Chestionarul a fost conceput pentru a raspunde obiectivelor studiului. Fiind un instrument cantitativ, el se adreseaza copiilor si adolescentilor din scolile si liceele care alcatuiesc esantionul nostru.

Principalele capitole ale chestionarului se refera la urmatoarele aspecte (vezi Anexa 1):

1. Care este gradul in care copiii anchetati definesc notiunea de copil (intrebarea 1);

2. In ce masura copiii anchetati sunt constienti de necesitatea unor obligatii ale copiilor, specifice si distincte, precum si a unor obligatii ale adultilor in raport cu copiii (intrebarile 2 si 3);

Perceptia asupra copiilor asupra factorilor care sa se ocupe de cresterea stimei de sine prin evaluarea organismelor statale in unele domenii de interes pentru copii (intrebarea 13) si prin capacitatea copiilor de a reactiona in fata unor incalcari ale drepturilor lor (intrebarea 12);

4. Identificarea concreta a punctelor critice in ceea ce priveste situatia copiilor in mediul familial cat si dimensiunile incalcarii unor drepturi:

- exprimarea opiniei (intrebarile 4 si 5);

- autonomia (intrebarile 6 si 7);

- respectul si demnitatea persoanei (intrebarile 8 si 9);

- nivelul de trai, igiena, relatiile familiale (intrebarile 10 si11);

Aprecierea egalitatii de sanse al tuturor copiilor la educatie (intrebarea 14);

6. Intrebarile de identificare (15-20) au fost formulate pentru a ajuta la efectuarea unor corelatii statistice si la interpretarea datelor prin prisma unor criterii socio-demografice, cum ar fi: genul, grupa de varsta, caracteristicile familiei de origine, categoria socio-ocupationala a parintilor.

4. Designul cercetarii

Procedura de lucru se bazeaza intocmai pe structura chestionarului aplicat si urmareste cursul firesc al intrebarilor care scot in evidenta unele pareri ale copiilor despre drepturile lor care sunt in stransa legatura cu dezvoltarea stimei de sine.

CAPITOLUL5

REZULTATELE CERCETARII

1. Prezentarea si analiza datelor

1.1. Definirea notiunii de copil

Conform Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului, copiii sunt persoanele sub 18 ani (daca legislatia tarii respective nu considera majoratul la alta varsta). Copiii supusi studiului nostru care au reusit sa defineasca notiunea de copil  ca mai sus au fost de aproximativ un sfert (24,8%).

Notiunea de copil este definita corect in proportia cea mai mare de catre categoria de varsta 12-14 ani (30%). Celelalte categorii de varsta reusesc intr-o proportie mai redusa definirea corecta a copilului. (16% - categoria 9-11 ani; 26% - categoria 15-18 ani). Prin urmare, studierea educatiei civice in gimnaziu a contribuit decisiv la ameliorarea gradului de corectitudine a definirii copilului.

Copiii a caror mama este somera au capacitatea cea mai redusa de a defini in mod corect notiunea de copil (14%- in raport cu 27%, media esantionului). Somajul parintilor, care se coreleaza, de obicei, cu un nivel de educatie redus al acestora, influenteaza, astfel, si gradul de informare al copiilor lor. Diferentele dintre alte categorii socio-demografice nu au fost semnificative din punct de vedere statistic.

Graficul nr.1 - Definitia corecta a notiunii de copil in functie de unele criterii socio-demografice (procente din subesantioanele respective)

VARSTA OCUPATIA MAMEI

In general, copiii se autopercep ca avand trasaturi distribuite pe urmatoarele dimensiuni:

Fiinte slabe, care au nevoie de protectie si iubire (23,2%);

Fiinte nestiutoare, care trebuie sa asculte si sa invete (16,4%);

Ceva important, ceva de pret, un dar de la Dumnezeu, viitorul tarii si al omenirii (13,6%);

Fiinte pure, gingase, inocente (11,7%);

Persoane care au drepturi (9%).

Se observa ca, in autoperceptia copiilor, predomina aspectele referitoare la o pozitie de oarecare inferioritate a lor in cadrul societatii. Ei isi percep vulnerabilitatea si nevoia de ocrotire si de dragoste. "Protectie" si "iubire" sunt cuvintele cele mai frecvente prin care copiii insisi se autodefinesc. In acelasi timp, copiii fac corelatia dintre pregatire si invatare si preluarea in perspectiva a responsabilitatilor societatii ("viitorul tarii si al omenirii").

Multi dintre ei se simt in afara vietii sociale, a "vietii reale". Ei se autopercep ca fiind prea slabi, prea nepregatiti pentru a participa cu adevarat la aceasta viata. Pe de alta parte, aceste definitii ale notiunii de copil implica si o perceptie negativa a societatii inconjuratoare, care este vazuta ca un mediu dur, pervertit, un mediu in care puritatea, gingasia si inocenta sunt rar intalnite.

5.1.2.     Relatia adulti-copii/copii-adulti

La intrebarile privind obligatiile adultilor fata de copii si respectiv ale copiilor fata de adulti, copiii constientizeaza ca trebuie sa se bucure de o serie de drepturi, dar ca, in acelasi timp, nu sunt scutiti de anumite obligatii.

Ce astepta copiii, in primul rand, din partea adultilor? Ce considera ei ca le datoreaza adultii?Ce obligatii trebuie sa aiba adultii fata de copii?

Raspunsurile subiectilor anchetei au relevat urmatoarea situatie:

Datele tabelului de mai sus se refera la aspectul principal al asteptarilor copiilor in raport cu adultii. Analiza raspunsurilor denota ca prin adulti copiii inteleg in principal parintii. Copiii au in vedere modul in care parintii trebuie sa se raporteze la ei si sa le asigure dezvoltarea (educatia, respectul opiniei, accesul la scoala, timpul liber) si supravietuirea (un adapost, hrana, imbracaminte). Am selectat cateva raspunsuri (pe care le-am considerat sugestive) ale copiilor la aceasta intrebare: "sa ne lase sa invatam", "sa ne trimita la scoala", "sa ne ajute la lectii", "sa fie modele pentru noi", "sa se joace cu noi", "sa ne faca brad", "sa ne faca petrecere de ziua noastra", "sa ne scoata in parc, in padure, la iarba verde".

Semnificativ este faptul ca pe prima pozitie copiii situeaza obligatia parintilor de a-i educa, de a-i sfatui, de a comunica (63%). Copiii resimt o nevoie fireasca de a fi indrumati si sprijiniti de parinti pentru a se forma, pentru a-si dezvolta personalitatea. In conditiile in care, acaparati de problemele complicate ale asigurarii traiului zilnic sau ale succesului in afaceri, parintii acorda copiilor un timp tot mai limitat, acestia percep problemele de comunicare ca fiind prioritare. Problema comunicarii este si o consecinta a distantei dintre generatii. Astfel, ea a fost frecvent mentionata de copiii de pensionari (52% dintre acesti copii au considerat ca este obligatia adultilor de a-i intelege, de a comunica cu ei, de a-i sfatui). Acesti copii isi doresc ca parintii lor sa petreaca mai mult timp liber cu ei, sa se joace cu ei, sa ii ajute la teme etc.

Un procentaj ridicat din copiii intervievati (31%) considera ca parintii au obligatia sa nu abuzeze de copii (sa nu-i maltrateze, exploateze sexual, sa nu-i puna sa munceasca, sa nu-i bata prea des sau fara motiv). Este posibil ca raspunsurile sa ascunda situatii in care subiectii insisi sunt victime ale unei forme de abuz/exploatare/maltratare exercitata chiar de parintii lor.

Raspunsurile a 21%dintre subiecti se refera la obligatia parintilor de a-i iubi si a nu-i parasi niciodata. Coroborand raspunsurile cu structura esantionului din punct de vedere al caracteristicilor familiei se poate presupune ca acest tip de raspuns este relevant pentru copiii proveniti din familii monoparentale si/sau din centre de plasament. Carentele de afectivitate pot fi insa specifice si familiilor in care copilul este neglijat si/sau supus unei forme de abuz sau violenta.

Referat: Dimensiunile creativitatii la matematica Referat: Metoda - tehnica prin care continutul este comunicat cu scopul de a atinge obiectivele formarii

Cuvantul - cheie al raspunsurilor este acela de "suport", fie material, fie spiritual. Daca adunam procentele pe cele doua dimensiuni ale suportului (materiala si spirituala) se observa ca interesul copiilor este dirijat intr-un mod destul de echilibrat intre cele doua aspecte: suport materia si suport spiritual din partea adultilor.

La varstele mai mari (15-18 ani) si in randul copiilor ai caror parinti au cel putin studii medii, este mai accentuata obligatia adultilor de a-i respecta pe copii, de a le oferi libertate si autonomie.

Este insa ingrijoratoare ponderea acelor copii (5%) care considera bataia ca pe o obligatie esentiala a adultilor fata de copii, ca pe un mod eficient de formare si educatie.

Copiii din mediul rural au accentuat intr-o proportie mai mare, decat cei din mediul urban, urmatoarele obligatii ale adultilor: obligatia de a nu-i pune sa munceasca (10% fata de numai 5% in urban) si obligatia de a-i lasa la scoala (18% fata de 12% din urban). Aceste ponderi procentuale mai mari ilustreaza diferenta dintre aspiratiile copiilor de la sate si realitatea cu care sunt nevoiti sa se confrunte (medii familiale care sunt mult mai solicitante decat pentru copilul care traieste in mediul urban).

In ceea ce priveste obligatiile copiilor fata de adulti, opiniile copiilor intervievati au ilustrat constientizarea, intr-o proportie relativ ridicata, a necesitatii ca si copiii sa iti asume responsabilitati. Numai 4% din esantion au fost de parere ca nu trebuie asumata nici o obligatie de catre copii fata de adulti. Principalele obligatii mentionate in mod liber de catre copii au fost urmatoarele:

5.1.3.     Participarea copilului in familie

5.1.3.1.Consultarea copiilor in luarea deciziilor

Participarea copiilor este un proces cu un profund caracter educativ, un proces de invatare sociala. Ea constituie o necesitate pentru dezvoltarea armonioasa a copilului si devenirea sa ca cetatean responsabil. Participarea este o conditie a insusirii mecanismelor specifice unei societati democratice.

Dreptul copilului la participare este un concept care se remarca prin complexitate si multilateralitate. Participarea copilului trebuie sa se manifeste in toate marile sfere ale vietii lui: in familie, timp liber, sanatate, proceduri judiciare etc. Principalele dimensiuni ale participarii sunt: opinia, decizia si actiunea.

Participantii la ancheta au declarat, intr-o proportie insemnata, ca nu sunt consultati in luarea deciziilor care ii privesc.

Sub acest aspect, mediul familial este prea putin favorabil participarii copilului si stimularii acestuia pentru a-si exprima opinia.

Din raspunsurile subiectilor, s-a constatat ca nu exista un model familial unic in ceea ce priveste participarea copilului.

Astfel, familiile in care parintii au cel putin liceul, copiii sunt consultati "deseori" sau "intotdeauna" intr-o proportie relativ ridicata - peste 60% dintre ei.

In schimb, in mediul rural si in familiile in care mama este casnica, copiii sunt consultati foarte putin. Astfel, 54% dintre copiii de la tara si 56% dintre copiii casnicelor au declarat ca sunt consultati rar sau niciodata in luarea deciziilor care ii privesc.

Analiza statistica a pus in evidenta faptul ca - pentru aderarea familiei la un model cultural de participare sau, dimpotriva, de neparticipare a copilului - rolul hotarator este detinut de catre nivelul de educatie si de statutul mamei, si nu al tatalui.

Daca mama are niveluri de scolaritate si de pregatire profesionala scazute, atunci, este probabil ca, in familia respectiva, sa se impuna un model al neparticiparii copilului.

O a doua sfera din viata copiilor unde a fost investigat dreptul la participare a fost mediul scolar. Aici, consultarea copiilor in luarea deciziilor este si mai redusa decat in cadrul familiilor.

5.1.3.2. Autonomia

Participarea copilului se traduce si prin posibilitatea de a decide singur in unele aspecte ale vietii sale, de a-si organiza (macar partial) viata conform optiunilor proprii.

In cercetare s-au avut in vedere doua componente esentiale pentru procesul de socializare al copilului, si anume: prietenii si timpul liber. Factorii de intruziune in aceste doua sfere ale vietii copilului au fost, din nou, familia si scoala.

a) In general, copiii ce au alcatuit esantionul cercetarii se bucura de o autonomie consistenta in alegerea prietenilor. In cazul a 78% dintre ei parintii nu se amesteca niciodata sau se amesteca rareori.

Cum era de asteptat, datorita diferentelor de model de socializare, acest amestec este mai prezent in cazul fetelor decat al baietilor (24% fata de 18%, in cazul baietilor).

b) In ceea ce priveste timpul liber, si aici s-a constatat o autonomie relativ larga. Astfel, 76% dintre copiii intervievati au declarat ca mai mult ei, singuri, isi organizeaza timpul liber, fara contributia scolii sau familiei. Proportii mai mici s-au semnalat in randul copiilor din prima grupa de varsta (9-11 ani) - 64%.

5.1.4.     Respectul si demnitatea persoanei

Am intentionat sa determinam, prin intermediul anchetei, care este frecventa unor abuzuri in aceasta privinta, atat in mediul familial, cat si cel scolar.

A fost investigata frecventa unor moduri de pedepsire a copiilor - bataia, cearta, jignirile, interdictiile - atat la nivelul esantionului total, cat si in functie de unele criterii socio-demografice.

Ca indicator al gradului in care se asigura respectul si demnitatea persoanei am considerat frecventa raspunsurilor "niciodata", referitoare la aplicarea pedepselor de mai sus.

a)     Respectul si demnitatea persoanei in mediul familial

Modelul de educatie utilizat in majoritatea familiilor romanesti continua sa fie de tip punitiv, si nu participativ. Mecanismul bazat pe folosirea sanctiunilor in obtinerea modelarii dorite a personalitatii copiilor functioneaza ca un mijloc important de educatie.

Aceasta concluzie este pusa in evidenta chiar de raspunsurile copiilor, prin tabelul urmator:

Analiza grupurilor de copii care prezinta riscuri mai mari de a le fi incalcata demnitatea persoanei (procente mari la codul 1- "deseori" si procente reduse la codul 3 - "niciodata") a reliefat faptul ca nu actioneaza o "lege" de compensare in ceea ce priveste aplicarea pedepselor asupra copiilor; in sensul ca, daca s-ar folosi mai mult o pedeapsa, nu s-ar folosi celelalte.

Acest lucru se intampla pentru ca aplicarea pedepselor nu se face punctual, ci in conformitate cu un anumit model cultural, latent sau manifest.

Putem afirma ca exista, din acest punct de vedere, doua modele principale de educatie familiala:

Punitiv, in care relatia cu copilul (modelarea personalitatii, obtinerea efectelor dorite) este bazata pe mecanismul sanctiune/recompensa (cu accent pe sanctiune); acest model predomina in societatea romaneasca.

Participativ, in care relatia cu copilul se bazeaza pe comunicare, explicare, justificare, intelegere; acest model este mai prezent la categoriile favorizate din societatea noastra (intelectuali, patroni).

Pentru a decela care sunt grupurile de risc adica grupurile de copii cu un grad mai redus de asigurare a respectului si demnitatii persoanei, au fost comparate procentele obtinute - de catre diferitele subpopulatii care au alcatuit esantionul (la intrebarea din tabelul de mai sus). Astfel, grupurile care au obtinut scoruri semnificativ mai reduse la codul 3 (niciodata) si semnificativ mai ridicate la codul 1 (deseori) au fost:

copiii din mediul rural. Acesti copii sunt batuti (deseori sau cateodata) in proportie de 54%; jigniti (deseori sau cateodata) in proportie de 75%, fapt ce denota ca acei copii care locuiesc in mediul rural au un nivel destul de scazut al stimei de sine;

copiii somerilor si ai persoanelor fara ocupatie. Acesti copii sunt batuti (deseori sau cateodata) in proportie de 62%; jigniti (deseori sau cateodata) in proportie de 72%, acestia punand in evidenta nivelul scazut al stimei de sine.

In concluzie, copiii care fac parte din grupurile de risc mentionate anterior au un nivel scazut al stimei de sine deoarece climatul din familiile din care fac parte este unul neprielnic (locuiesc la tara - unde nu sunt conditii asa de prielnice ca pentru cei care locuiesc in mediul urban sau parintii nu au un loc de munca - copiii nu au siguranta materiala pe care o au cei ai caror parinti care nu-si fac atatea griji pentru asigurarea unor venituri care sa ajute familia sa supravietuiasca ).

b)     Respectul si demnitatea persoanei in mediul scolar

Modelul punitiv de educatie este folosit pe scara larga si in mediul scolar. Desi bataia este mai putin utilizata decat in mediul familial, cearta si jignirile sunt la fel de prezente, ca, de altfel, si celelalte pedepse.

In mediul scolar, prezenta (deseori sau cateodata) in proportie de 40% in cazul copiilor intre 9 si 11 ani, bataia se reduce la 17% in cazul copiilor intre 15 si 18 ani.

In mediul scolar se mentin aceleasi grupe de risc si modelul educativ bazat pe metode punitive nu functioneaza exclusiv in raport cu greseala comisa, ci are o importanta incarcatura subiectiva.

1.Gradul de asigurare al nevoilor de baza si de educatie

1.1. Locuinta, dotarile si nivelul veniturilor

Testarea nivelului de satisfactie al copiilor in raport cu o serie de itemi care pot oferi o imagine asupra conditiilor de viata, a nivelului de trai: marimea si curatenia locuintei, dotarile, nivelul veniturilor, hrana a fost realizata cu scopul de a evidentia gradul in care lui se asigura copiilor un nivel de viata adecvat pentru dezvoltarea lor fizica, mentala, spirituala, morala si sociala.

Analiza gradului de satisfactie in raport cu unele aspecte ale vietii de familie evidentiaza situatii fata de care copiii sunt mai putin multumiti si neasigurarea deplina a conditiilor de viata necesare dezvoltarii copilului.

Au fost investigati urmatorii itemi:

1.     Marimea locuintei voastre

2.     Bunurile avute de familia voastra

3.     Banii castigati de parintii vostri

4.     Hrana pe care o primiti

5.     Curatenia locuintei voastre

6.     Hainele pe care le aveti

7.     Jucariile pe care le aveti

8.     Felul in care va intelegeti cu cei din familie

9.     Felul in care sunteti ingrijiti cand sunteti bolnavi

Scala a cuprins 5 trepte:

Foarte nemultumit (1)

Destul de nemultumit (2)

Nici nemultumit, nici multumit (3)

Destul de multumit (4)

Foarte multumit (5).

Gradul de satisfactie a fost calculat prin media fiecarui item, fapt relevat prin graficul nr.2.

Graficul nr.2 - Gradul de satisfactie in raport cu unele aspecte ale vietii familiale (valori medii)

0 1 2 3 4 5

Din graficul de mai sus se observa ca, in general, copiii sunt multumiti de curatenia locuintei lor, de hrana si ingrijirile primite, dar si-ar dori mai multi bani, mai multe jucarii si o locuinta mai mare, dorinte care impreuna ar conlucra la ridicarea confortului fizic si mai ales psihic al copilului pentru care asigura ridicarea nivelului stimei de sine.

Situata pe prima pozitie din punct de vedere al insatisfactiei, situatia veniturilor familiei (banii) demonstreaza, o data in plus, incapacitatea familiei de a asigura dreptul copiilor la un trai decent.

Reunind subiectii ce au ales variantele de raspuns "foarte nemultumit" (1) si "destul de nemultumit" (2), a fost construit un subesantion alcatuit din "nemultumiti", pentru a vedea ce caracteristici socio-demografice se construieste in predictori ai starii de insatisfactie.

1.6. Perceptia copiilor asupra factorilor care se ocupa de cresterea stimei de sine

5.1.6.1. Raportul dintre familie si alti factori implicati

In timpul regimului comunist, statul totalitar a incercat sa isi impuna controlul asupra tuturor domeniilor vietii sociale, dar si private.

In acest context, socializarea copiilor constituia o miza importanta, un instrument puternic de creare a "omului nou", de indoctrinare si de intruziune a regimului politic in viata familiala. Asumandu-si o postura paternalista, statul totalitar s-a straduit sa ia locul familiei in socializarea copiilor. S-a cultivat, pe fondul politicii pro-nataliste, un comportament de diminuare a responsabilitatii familiei, a parintilor - in raport cu cresterea si educatia copiilor. Numai asa putem explica rata foarte ridicata, fara precedent in istorie, de institutionalizare a copiilor.

Astazi, o treime dintre copii acorda statului rolul principal pentru ca mentalitatea moderna favorizeaza rolul statului, pe cand o mentalitate mai traditionalista se asociaza cu un rol sporit atribuit familiei.

5.1.7.     Persoanele care il ajuta pe copil in momente critice

Mai sus am precizat ca familia si statul sunt institutiile principale care sunt direct implicati in cresterea stimei de sine a copiilor prin protejarea drepturilor acestora.

In viata de zi cu zi, insa, aceste institutii se traduc in oameni reali, cu care copiii interrelationeaza in mod concret. Fiecare copil se afla in centrul unei retele de relatii interpersonale de la care asteapta sprijinul - normativ (sfaturi) si afectiv (incurajari) - de care are nevoie.

Urmarind sa se afle frecventa cat si sursele acestui sprijin, a fost pusa urmatoarea intrebare:

"Cat de des va ajuta, cu incurajari sau cu sfaturi, urmatoarele persoane" (1=niciodata; 2=rar; 3=des)" si a rezultat urmatoarea situatie prezentata mai jos prin graficul nr.

Graficul nr. 3 - Frecventa sprijinului normativ si afectiv (valori medii, la nivelul intregului esantion)

0                                  0,5 1 1,5 2

Mediile de mai sus construiesc o ierarhie a persoanelor pe care copiii se pot baza. Cu scorul cel mai mare, se situeaza in fruntea acestei ierarhii mama, urmata de tata si profesori. Cu scoruri mai mici, se succed prietenii, rudele, psihologul/pedagogul si altii.

Analiza statistica a datelor de mai sus a pus in evidenta cateva situatii problematice:

a). Exista categorii de copii ce au frecvente probleme de comunicare cu parintii lor, in special cu tatal. Daca relatia cu mama sa este, in general, buna, nu acelasi lucru se poate spune despre relatia cu tatal, cel putin pentru unele grupuri de copii.

Dintre acestea mentionam (vezi tabelul urmator):

• Copiii din familiile monoparentale (mama fiind cea care, de obicei, ramane cu copiii dupa divort sau separare, comunicarea cu tatal este mult ingreunata);
• Copiii somerilor; la agravarea problemelor interrelationale contribuie, probabil, si starea materiala precara;
• Frecventa comunicarii cu tatal se reduce drastic pe masura ce copiii avanseaza in varsta si decalajul dintre conceptiile lor de viata si cele ale parintilor (in special, ale tatalui) sporeste.

Comunicarea cu tatal, in functie de unele caracteristici socio-demografice (procente din respectivul subesantion):

b). In ceea ce priveste sprijinul specializat, din partea pedogogilor sau al psihologilor, acesta este, dupa cum am vazut, destul de redus.la nivelul intregului esantion (non-raspunsuri=7%) - 12% dintre copii apeleaza des la aceste servicii, 19% - rar si 62% - niciodata. Mai frecvent, acest sprijin este utilizat de catre:

Copiii somerilor (20% des);

Copiii care locuiesc cu parintii lor, ci la alte rude (17% des);

Copiii intelectualilor (16% des).

Cauza principala a frecventei reduse de utilizare a sprijinului specializat consta in accesibilitatea redusa a acestuia, dar si in existenta unei anumite mentalitati: "nu te duci la psiholog decat daca ai probleme". Consilierea, nevoia de a-ti intelege mai bine personalitatea de a te valoriza nu sunt inca suficient constientizate de catre marea majoritate ca fiind probleme ce tin de competenta specialistului, a psihologului. Este nevoie de mai multe fonduri, dotari si specialisti in acest domeniu, intrucat nevoia sociala pentru astfel de servicii este foarte mare.

5.1.8.     Capacitatea copiilor de a reactiona

Alaturi de alti factori care contribuie la protejarea copilului si implicit de stimularea increderii in sine, un rol important trebuie sa il joace si propria capacitate de a reactiona. Aceasta capacitate este cu atat mai mare cu cat copilul este mai bine informat cu privire la drepturile sale.

S-a dorit sa se afle in ce masura copiii din Romania sunt informati in legatura cu organismele in drept ca ii apere in caz de incalcare a drepturilor lor.

S-a urmarit evaluarea reactiei copiilor in fata unei situatii concrete, si anume, situatia in care sunt batuti de catre parintii lor. Copiii au putut alege mai multe variante de raspuns de pe o lista care cuprindea scoala, politia, comisia pentru protectia copilului, sa nu faca nimic, altceva.

Rezultatele obtinute au fost urmatoarele:

"Sa ne inchipuim ca un copil este batut de catre parintii sai. Ce ar trebui el sa faca?"

Organismul la care majoritatea copiilor ar apela, in aceasta situatie, este Directia pentru protectia copilului. Participantii la cercetare sunt reticenti in a se adresa politiei, scolii sau altor factori. Este semnificativa pentru nivelul de constientizare a drepturilor copilului si ponderea relativ ridicata (aproape un sfert din esantionul total) a copiilor care "nu ar face nimic". Analizand structura subiectilor care au ales aceasta varianta de raspuns, s-a constatat ca:

Proportia copiilor a caror mama este muncitoare sau casnica este mai mare in cadrul acestui subesantion decat in cadrul esantionului total; in schimb, ponderea copiilor a caror mama are studii superioare este mult mai mica;

Subesantionul are proportii relativ reduse de copii intre 15-18 ani.

Prin urmare, nivelul de constientizare a drepturilor copilului, precum si capacitatea lui de reactie in cazul incalcarii acestor drepturi cresc odata cu varsta si sunt, indiscutabil, favorizate si de nivelul de scolaritate al mamei.

In ceea ce priveste analiza raspunsurilor libere la codul "altceva", cele mai frecvente raspunsuri au fost:

sa isi recunoasca vina;

sa isi ceara iertare;

sa se cuminteasca;

sa fuga de acasa;

sa spuna rudelor, prietenilor;

sa se duca la organizatiile neguvernamentale;

sa sune la Telefonul Copiilor.

Chiar daca acel copil care este agresat de parinti (sau care sufera o alta incalcare a drepturilor lor) nu face nimic, totusi, trebuie sa existe organisme in drept care sa il apere in aceasta situatie. Iata, care a fost perceptia copiilor in privinta acestei chestiuni:

"Cine ar trebui sa apere copiii in aceasta situatie?" (Copiii au putut alege mai multe variante de raspuns):

Organismul pe care majoritatea copiilor il crede obligat sa intervina in aceasta situatie, este Directia pentru protectia copilului. Participantii la cercetare sunt neincrezatori in interventia politiei, scolii sau a altor factori. Este semnificativa pentru nivelul de constientizare a drepturilor copilului si ponderea relativ ridicata (11% din esantionul total) a copiilor care cred ca "nimeni" nu ar trebui sa se amestece daca un copil ar fi agresat de parinti. Analizand structura subiectilor care au ales aceasta varianta de raspuns, s-au desprins concluzia ca subesantionul este suprapopulat cu copii a caror mama este muncitoare sau casnica, si cu copiii sub 15 ani. Prin urmare, nivelul de constientizare a drepturilor copilului, precum si capacitatea lui de reactie in cazul incalcarii acestor drepturi cresc odata cu varsta si sunt, indiscutabil, favorizate de nivelul urban si de nivelul de scolarizare al mamei.

In ceea ce priveste analiza raspunsurilor libere la codul "altceva", cele mai frecvente raspunsuri au fost: bunicii, rudele, organizatiile nonguvenamentale.

5.1.9.     Aprecierea egalitatii de sanse

Perceptia mediului social ca echitabil sau discriminatoriu depinde de explicatia pe care fiecare o da succesului in viata, a succesului scolar sau a stimei de sine in cazul nostru.

Daca explicatia rezida in rolul hotarator al unor factori extrinseci, greu de controlat, mediul social va fi perceput ca discriminatoriu. Daca, dimpotriva, rolul hotarator este considerat a apartine factorilor intrinseci, insusirilor personale, talentelor etc. - atunci, este mai probabil ca mediul social sa fie perceput ca echitabil.

Cerandu-li-se sa aleaga doar doua variante de raspuns de pe lista prezentata, iata care au fost optiunile subiectilor anchetei, in ceea ce priveste factorii care determina reusita scolara, coordonata principala in ridicarea stimei de sine a copilului:

Munca si inteligenta constituie factori intrinseci ai reusitei, pe cand ceilalti sunt factori extrinseci ai reusitei. Facand balanta dintre cele doua categorii de factori, aceasta inclina in favoarea factorilor intrinseci, cu un avans de 35%.

Prin urmare, copiii percep mediul social exterior mai degraba echitabil decat discriminatoriu. Ei au incredere in fortele proprii si cred ca factorii extrinseci, desi importanti, nu au rolul hotarator in raport cu reusita scolara.

2. Interpretarea rezultatelor

2.1. Constientizarea statutului specific si distinct al copilului

▪ Numai aproximativ un sfert (24,8%) dintre copiii intervievati reuseste sa defineasca notiunea de copil conform Conventiei ONU cu privire la drepturile copilului. Restul copiiilor insista pe ideile de slabiciune, puritate si gingasie. Ei se autopercep ca fiind vulnerabili si prea slabi, prea nepregatiti pentru a participa cu adevarat la viata "reala". Pe de alta parte, aceste idei implica si o perceptie negativa a societatii inconjuratoare, care este vazuta ca un mediu dur, pervertit, un mediu in care puritatea, gingasia si inocenta sunt rar intalnite.

▪ Copiii care au alcatuit esantionul cercetarii noastre isi doresc:un mediu familial sigur, pasnic, permisiv si conditii de viata decente (o familie iubitoare). Toate acestea sunt necesare pentru a se putea dezvolta, pentru a-si exprima creativitatea, pentru a invata si pentru a se juca. Pe de alta parte, se pot distinge si problemele pe care-i preocupa cel mai mult pe copii, probleme inca nesolutionate complet de societatea romaneasca: accesul la informatie, posibilitatile de joaca si recreere, riscul abandonului familial, scaderea nivelului de trai, ingradirea libertatii de exprimare a opiniei;

▪ Exista mari diferente intre modul cum constientizeaza copii drepturile lor. Principalii factori de risc care reies in urma anchetei noastre, factori care se asociaza cu un grad mai redus de constientizare, sunt: rezidenta in mediul rural, statutul de neocupare economica a mamei (somera, casnica, pensionara), monoparentalitatea si varsta mica/genul feminin.

▪ Copiii iti constientizeaza propriile responsabilitati. Numai 4% din esantion a fost de parere ca nu trebuie asumata nici o obligatie de catre copii fata de adulti;

▪ Perceptia copiilor despre obligatiile adultilor pune in evidenta nevoile lor fundamentale: afectiune (in primul rand), comunicare, hrana, joaca, formare, educatie, intelegere;

▪ Multi copii intervievati au simtit nevoia unei apropiri mai mari fata de adulti, in special fata de parinti. Acesti copii isi doresc ca parintii lor sa petreaca mai mult timp cu ei, sa se joace cu ei, sa ii ajute la teme, sa ii inteleaga, sa comunice., sa ii sfatuiasca etc. Obligatiile adultilor de a le face pom de Craciun sau petrecere de ziua lor au fost, de asemenea, frecvente;

▪ Este insa ingrijoratoare ponderea acelor copii (5%) care considera bataia ca pe o obligatie esentiala a adultilor fata de copii, ca pe un mod eficient de formare si educatie;

▪ Copiii care fac parte din grupurile de risc (copiii din mediul rural si copiii somerilor si ai persoanelor fara ocupatie)au un nivel scazut al stimei de sine deoarece climatul din familiile din care fac parte este unul neprielnic (locuiesc la tara sau parintii nu au un loc de munca).

2.2. Aspecte critice privind participarea copilului in familie si scoala

- In mediul familial consultarea copiilor in luarea deciziilor care ii privesc se face:

Rareori sau niciodata..45%

Deseori sau intotdeauna.55%.

- A doua sfera din viata copiilor unde a fost investigat dreptul la participare a fost mediul scolar. Aici, consultarea copiilor in luarea deciziilor este si mai redusa decat in cadrul familiilor:

Rareori sau niciodata62%

Deseori sau intotdeauna.38%.

- Participarea copilului se traduce si prin autonomie: prin posibilitatea de a decide singur in unele aspecte ale vietii sale, de a-si organiza (macar partial) viata conform optiunilor proprii.

- In general, copiii ce au alcatuit esantionul cercetarii se bucura de o autonomie consistenta in alegerea prietenilor. In cazul a 78% dintre parintii nu se amesteca niciodata sau se amesteca rareori.

- Cum era de asteptat, datorita diferentelor de model de socializare, acest amestec este mai prezent in cazul fetelor decat al baietilor.

2. Respectul si demnitatea persoanei (stima de sine)

Modelul de educatie utilizat in majoritatea familiilor romanesti continua sa fie unul de tip punitiv, si nu participativ. Mecanismul bazat pe folosirea sanctiunilor in obtinerea modelarii dorite a personalitatilor copiilor functioneaza ca un mijloc important de educatie.

Analiza grupurilor de copii care prezinta riscuri mai mari de a le fi incalcata demnitatea persoanei a reliefat faptul ca nu actioneaza o "lege" de compensare in ceea ce priveste aplicarea pedepselor asupra copiilor; in sensul ca, daca s-ar folosi mai mult un tip de pedeapsa, nu s-ar mai folosi de celelalte.

Aplicarea pedepselor nu se face punctual ci in conformitate cu un anumit model cultural, latent sau manifest. Putem afirma ca exista din acest punct de vedere, doua modele principale de educatie familiala:

a) punitiv, in care relatia cu copilul (modelarea personalitatii, obtinerea efectelor dorite) este bazata pe mecanismul sanctiune/recompensa (cu accent pe sanctiune), acest model predomina in societatea romaneasca.

b) participativ, in care relatia cu copilul se bazeaza pe comunicare, explicare, justificare, intelegere, internalizare; acest model este mai prezent la categoriile favorizate din societatea romaneasca (intelectuali, patroni).

Modelul punitiv de educatie este folosit pe scara larga si in mediul scolar. Desi bataia este mai putin utilizata decat in mediul familial, cearta si jignirile sunt la fel de prezente, ca, de altfel, si celelalte.

2.4. Nevoi si nemultumiri

In general, copiii sunt multumiti de curatenia locuintei lor, de hrana si ingrijirile primite, dar si-ar dori mai multi bani, mai multe jucarii si o locuinta mai mare.

Cel mai mare grad de nemultumire in raport cu viata lor familiala il au categoriile de copii care se bucura de o autonomie mai redusa. Acestor categorii li se adauga copiii proveniti din familiile care prezinta un risc mai ridicat de saracie.

Ceea ce ii nemultumeste cel mai mult pe copil in legatura cu mediul scolar este violenta si starea curateniei (mai bine zis, lipsa de curatenie). Dupa parerea lor si orarul si programul scolar pot fi ameliorate.

S-a observat ca fetele au un grad de satisfactie mai redus in raport cu mediul familial, in schimb, baietii accepta mai greu rigorile mediului scolar.

2. Perceptia copiilor asupra factorilor care se ocupa de cresterea stimei de sine

Familia si statul sunt institutiile principale care, in perceptia copiilor, trebuie sa se ocupe de respectarea drepturilor lor.

In fruntea ierarhiei persoanelor pe care copiii se pot baza se situeaza mama, urmata de tata si de profesori. Cu scoruri medii mai mici, se succed prietenii, rudele, psihologul/pedagogul si altii.

Exista categorii de copii care au frecvente probleme de comunicare cu parintii lor, in special cu tatal. Daca relatia cu mama este, in general, buna, nu acelasi lucru se poate spune despre relatia cu tatal, cel putin pentru unele grupuri de copii. Dintre acestea mentionam:

copiii din familiile monoparentale (mama fiind cea care, de obicei, ramane cu copiii dupa divort sau separare, comunicarea cu tatal este mult ingreunata);

copiii somerilor; la agravarea problemelor interrelationale, probabil, si starea materiala precara;

frecventa comunicarii cu tatal se reduce drastic pe masura ce copiii avanseaza in varsta si decalajul dintre conceptiile lor de viata si cele ale parintilor (in special, ale tatalui) sporeste.

In ceea ce priveste sprijinul specializat, din partea pedagogilor sau al psihologilor, acesta este destul de redus. La nivelul intregului esantion (non-raspunsuri=7%) - 12% dintre copii apeleaza des la aceste servicii, 19%- rar si 62% - niciodata. Cauza principala a frecventei reduse de utilizare a sprijinului specializat consta in accesibilitatea redusa a acestuia, dar si o anumita rezerva fondata pe o perceptie negativa a specialistului. Este nevoie de mai multe fonduri, dotari si specialisti in acest domeniu, intrucat nevoia sociala pentru astfel de servicii este foarte mare.

Organul la care majoritatea copiilor ar apela, daca ar fi batuti de parintii lor, este Comisia pentru protectia copilului. Participantii la cercetare sunt reticenti in a se adresa politiei, scolii sau altor factori. Este semnificativa pentru nivelul de constientizare a drepturilor copilului si ponderea relativ ridicata (aproape un sfert din esantionul total) a copiilor care "nu ar face nimic".

2.6. Aprecierea egalitatii de sanse

Copiii percep mediul social exterior mai degraba echitabil decat discriminatoriu. Ei au incredere in propriile forte si cred ca factorii extrinseci, desi importanti, nu au rolul hotarator in raport cu reusita scolara.

Cerandu-li-se sa aleaga doar doua variante de raspuns de pe lista prezentata, iata care au fost optiunile subiectilor anchetei, in ceea ce priveste factorii ce determina reusita scolara:

• Munca fiecaruia.54%
• Inteligenta fiecaruia.50%
• Posibilitatile din familie.49%
• Noroc..13%
• Distanta fata de orasul unde se afla licee, facultati..4%
• Altele ("spaga", "pilele")..3%

Munca si inteligenta constituie factori intrinseci ai reusitei, pe cand ceilalti sunt factori extrinseci ai reusitei. Facand balanta dintre cele doua categorii de factori, aceasta inclina in favoarea factorilor intrinseci, cu un avans de 35%.

CAPITOLUL 6

CONCLUZII

Analizate prin prisma obiectivelor pe care studiul si le-a propus, concluziile care se desprind sunt:

• Determinarea gradului in care copiii din Romania sunt implicati in mediul familial si scolar.

Punctul insuficient de clar in constientizarea faptului ca ei sunt implicati in mediul familiar cat si apartenenta la un climat educational adecvat este definitia notiunii de copil.

• Evaluarea perceptiei pe care copiii o au asupra stimei de sine.

51% din copiii intervievati considera ca in tara noastra perceperea stimei de sine este direct proportionala cu perceperea respectarii drepturilor. Balantele negative obtinute prin diferenta dintre raspunsurile pozitive (in mare masura) si cele negative (in mica masura) au relevat perceptia negativa pe care o au copiii relativ la respectarea drepturilor lor.

• Identificarea de modele si, eventual, de solutii, privind participarea copiilor.

Dintre solutiile rezultate, cele mai semnificative sunt:

Consultarea copiilor in luarea deciziilor, atat in mediul familial cat si in cel scolar;

Schimbarea mentalitatii parintilor si a cadrelor didactice care nu au acest comportament consultativ;

Largirea cadrului de exercitare a autonomiei, in special in cazul fetelor;

Schimbarea modelului de educatie punitiv cu cel participativ, atat in scoala cat si in familie;

Stimularea capacitatii de reactie a copiilor fata de incalcarea drepturilor lor;

Cultivarea increderii in fortele proprii, in rolul factorilor intrinseci in succesul diferitelor initiative;

Formarea atitudinilor tolerante;

Identificarea instrumentelor de stimulare a participarii copiilor (implicare) prin:

1.       Utilizarea principalelor canale de educatie si informare in privinta drepturilor copilului:scoala si televiziunea.

2.       Popularizarea exemplelor pozitive, a "succes-stories", despre initiative si actiuni ale copiilor.

3.       Publicarea sondajelor care reflecta opiniile copiilor.

4.       Cresterea rolului serviciilor de specialitate - psihologi, pedagogi, consilieri scolari - in implementarea modelelor de participare a copiilor.

Identificarea categoriilor de copii asupra carora trebuie intensificata activitatea de constientizare a drepturilor lor. Exista importante disparitati de constientizare a drepturilor copiilor. Principalii factori de risc, ce se asociaza cu un grad mai redus de constientizare, sunt:

- statutul de neocupare economica a mamei (somera, pensionara, casnica);

- monoparentalitatea;

- varsta mica(sub 12 ani);

- genul feminin.

In toate aceste cazuri se resimte nevoia de educare inclusiv a adultilor, a parintilor in primul rand.

• Consultarea opiniilor copiilor in privinta nevoilor si nemultumirilor pe care le au.

Cele mai importante nemultumiri ale copiilor sunt urmatoarele:

violenta si murdaria in scoli;

prea putini bani, prea putine jucarii, locuinte prea mici;

poluarea si murdaria in localitatile in care traiesc, etc.

Analiza nemultumirilor sugereaza principalele nevoi ale copiilor intervievati. Ei isi doresc conditii de trai mai decente, un mediu mai curat si mai putin agresiv care conlucrand vor contribui cu succes la cresterea stimei de sine a generatiei urmatoare. Un mediu social adecvat dezvolta de la sine un mediu psihic care determina incredere in noi insine si "pofta de viata".

Familia, prin tonalitatea si atmosfera sa afectiva (climatul familial), prin dimensiunea sa culturala si gradul ei de integrare sociala, constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri si tensiuni existente in mediul familial vor genera in constiinta copilului indoieli, reticente sau reactii neadaptative. Familia reprezinta "un soi de personalitate colectiva", a carei armonie generala influenteaza echilibrul psihologic al fiecareia dintre parti.

REZUMAT

Societatea contemporana considera ca cea mai mare parte din raspunderea formarii tinerilor dincolo de copilarie o detine familia, totusi societatea nu tolereaza cresterea libera si dezordonata a unei fiinte omenesti a carei viata oscileaza intre largirea cunostintelor dar care trebuie sa le si limiteze. Unul dintre aspectele esentiale ale educatiei este faptul ca inveti, afli si asimilezi cat mai multe cunostinte in acelasi timp cu invatarea copilului de a-si domina pornirile.

Parintii au in general, o idee foarte exacta despre copiii lor si despre scopurile educatiei pe care le-o dau. Se intreaba mai rar ce imagine a lor insisi le ofera copiii si cum  si-i reprezinta acestia pe adulti, cum le inteleg rolul. Totusi educatia nu poate exista decat prin intermediul schimbului intelectual sau afectiv.

Pornind de la doua din functiile principale ale familiei (asigurarea protectiei materiale si emotionale pentru descendenti si formarea unui climat de dezvoltare a personalitatii tuturor membrilor ei) prin lucrarea de fata vom incerca sa demonstram legatura directa si foarte stransa dintre climatul familial si stima de sine a copiilor.

Familia, prin tonalitatea si atmosfera sa afectiva (climatul familial), prin dimensiunea sa culturala si gradul ei de integrare sociala, constituie un mediu educativ determinant. Orice dezacorduri si tensiuni existente in mediul familial vor genera in constiinta copilului indoieli, reticente sau reactii de neadaptare. Familia reprezinta "un soi de personalitate colectiva", a carei armonie generala influenteaza echilibrul psihologic al fiecareia dintre parti.

Prin lucrarea noastra am incercat sa demonstram legatura directa si foarte stransa dintre climatul familial si stima de sine a copiilor pornind de la doua din functiile principale ale familiei (asigurarea protectiei materiale si emotionale pentru descendenti si formarea unui climat de dezvoltare a personalitatii tuturor membrilor ei). Am realizat acest lucru prin punerea in evidenta a catorva dintre cele mai importante dintre drepturile copiilor asa cum sunt percepute ele in mod real de un esantion de copii care sunt elevi in clasele V-VIII.

In concluzie, stima de sine are legatura cu respectarea sau nu a acestor drepturi. In cadrul familiei, in mod inevitabil copiii, care sunt in plin proces de dezvoltare a personalitatii, sunt supusi fenomenului de identificare de unde rezulta si importanta modului de comportament al adultului (parinte, profesor), acest lucru se realizeaza in mod frecvent prin respectarea drepturilor copiilor.

BIBLIOGRAFIE

1. Baban, Adriana (coord.),2001 "Consiliere educationala", Editura Ardealul, Cluj-Napoca.

2. Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminita (coord.), "Psihologie scolara", Editura Polirom, Iasi, 199

Radu,Ioan, Ilut, Petru, Matei, Liviu, "Curs de psihologie sociala", Editura Exe S.R.L., Bucuresti, 1994.

4. Hill, Reuben, "Teoria moderna a sistemelor si familia: o confruntare" din volumul "Societati prezente, societati viitoare. Din comunicarile prezentate la al VII-lea Congres Mondial de Sociologie", Varna, septembrie 1970, 1973, Editura Politica, Bucuresti..

H. H. Stern, "Educarea parintilor in lume",1972, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

6. Schiopu,Ursula, Verza, Emil "Psihologia Varstelor. Ciclurile vietii", 1995, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti.

7. Vincent, Rose,  "Cunoasterea copilului", 1972, Editura Didactica si Pedagogica; Bucuresti.

8. Voinea, Maria, "Sociologia familiei", 1993, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti.

9. Zamfir, Catalin si Vlasceanu, Lazar (coord.), "Dictionar de sociologie", 1993, Editura Babel, Bucuresti.

10. Zlate, Mielu, "Eul si personalitatea", 2004, Editura Trei, Bucuresti.

ANEXA

CHESTIONAR

Dragi copii si adolescenti!

Va propunem sa luati parte la un studiu privind parerea voastra despre determinarea gradului in care copiii din Romania sunt implicati in mediul familial si scolar. Acest studiu cuprinde copii din mai multe scoli din orasul nostru. Numele vostru nu apare in formularul pe care vrem sa il completati. Va rugam sa raspundeti cat mai sincer la intrebarile care urmeaza si va multumim pentru colaborare!

1. Cum am putea defini copilul? (Scrieti ce intelegeti voi prin "copil"):

Copilul este

2. Ce obligatii credeti ca trebuie sa aiba adultii fata de copii?

1. Niciuna

2. Obligatia de .

Obligatia de

4. Obligatia de

Obligatia de

6. Obligatia de

7. Obligatia de

Ce obligatii trebuie sa aiba copiii fata de adulti?

1. Niciuna

2. Obligatia de .

Obligatia de

4. Obligatia de

Obligatia de

6. Obligatia de

7. Obligatia de

4. Cat de des vi se cere parerea atunci cand se ia o hotarare (care va priveste) in familia voastra?

1. Niciodata;

2. Rareori;

Deseori;

4. Intotdeauna.

Cat de des vi se cere parerea atunci cand se ia o hotarare (care va priveste) in scoala voastra?

1. Niciodata;

2. Rareori;

Deseori;

4. Intotdeauna.

6. Parintii se amesteca in alegerea prietenilor vostri?

1. Niciodata;

2. Rareori;

Deseori;

4. Intotdeauna;

Nu e cazul (nu aveti familie).

7. Cine va organizeaza timpul liber? (Incercuiti un singur raspuns):

1. Mai mult voi, singuri;

2. Mai multi altii (familia, scoala).

8. Ce fac parintii (sau alti membrii adulti din familie) atunci cand gresiti? (Incercuiti cate un numar, pe fiecare linie):

9. Ce fac profesorii sau invatatorii atunci cand gresiti? (Incercuiti cate un numar, pe fiecare linie):

10. Cat de multumiti sunteti de urmatoarele lucruri? (Incercuiti cate un numar, pe fiecare linie):

11. Cat de des va ajuta, cu incurajari sau cu sfaturi, urmatoarele persoane? (Incercuiti cate un numar, pe fiecare linie):

12. Sa ne inchipuim ca un copil este batut de parintii sai. Ce ar trebui el sa faca?

1. Sa spuna la scoala;

2. Sa se adreseze politiei;

Sa se adreseze Comisiei pentru protectia copilului;

4. Sa nu faca nimic;

Alteva, ce.

1 Cine ar trebui sa apere copiii in aceasta situatie?

1. Scoala;

2. Politia;

Tribunalul;

4. Directia pentru protectia copilului;

Nimeni;

6. Altcineva, cine..

14. Unii copii reusesc sa intre la liceu sau chiar sa faca, mai tarziu, o facultate, pe cand altii nu reusesc aceste lucruri. De ce depinde, dupa parerea voastra, aceasta situatie diferita? (Alegeti numai doua raspunsuri, care vi se par cele mai adecvate):

1. De munca fiecaruia;

2. De inteligenta fiecaruia;

De posibilitatile pe care le are in familie;

4. De distanta la care se afla de orasul in care sunt liceele sau facultatile;

De noroc;

6. Altele, care?

7. Nu stiu.

1 Ce varsta aveti ____ani.

16. In ce clasa sunteti? In clasa ________

17. Sexul:

1. Masculin;

2. Feminin.

18. Unde locuiti?

1. la oras;

2. la tara.

19. Locuiti impreuna cu parintii?

1. Da, cu amandoi parintii;

2. Numai cu un parinte;

Nu stati cu parintii, ci cu alte rude.

4. Stati la un centru de plasament (casa de copii scolari).

20. Cu ce se ocupa mama voastra?..

Dar tatal vostru?