Societate - natiune

SOCIETATE - NATIUNE

Conceptului de societate i se atribuie o multitudine de intelesuri. Anthony Giddens distinge doua sensuri initiale: societatea reprezinta coagulari specifice de relatii sociale statornicite intre indivizi umani si institutii ("societate rurala", "societate capitalista", "societate plurala", "societate civila" etc.) si reflecta caracterul de unitate (entitate) pe care il dobandesc relatiile sociale relativ hotarnicite ("societatea romaneasca", "societatea americana", "societatea din satul Nerejul", "societatea de Antropologie din Paris" etc. ).

In acceptiuni economice, juridice, filosofice, societatea imbraca, de asemenea, o varietate de sensuri: societate comerciala, societate pe actiuni (care pentru juristi reprezinta persoane juridice), umanitatea (omenirea), in general, s.a.m.d.

Literatura stiintifica romaneasca furnizeaza un numar apreciabil de definitii date societatii, unele inca din perioada cand sociologia se straduia sa-si gaseasca propria identitate.

In demersul de cunoastere a realitatii sociale, profesorul Dimitrie Gusti considera societatea drept "singura mare realitate in devenire", ca un proces unic in care se disting trei faze: a) societatea gata-faptuita; b) societatea viitoare, de natura ideala si c) "operatiunea insasi de transformare sociala".

De o mare diversitate este si tipologia societatii. Astfel, ar exista societati in care domina morala de sclavi si societati in care domina morala de stapani (Nitzsche); intr-o alta viziune (Hugo F. Reading), societatile pot fi abstracte sau concrete (feudala, industriala, traditionala, etc.); se identifica, de asemenea, societati umane si societati animale (Edgar Morin). Se adauga acestora: societatile de status (de statut) si societatile de clasa; societati traditionale, societati moderne; societati agrare (taranesti), societati industriale; societati subdezvoltate si societati dezvoltate s.a.m.d. Desi diverse si chiar distantate unele de altele, definitiile au unele convergente, mai ales cele datorate unor autori romani.

Societatea presupune, primordial, existenta unei populatii, cu toate insusirile si functiile ei biologice, care isi desfasoara viata in cadrul unei comunitati, mai mult sau mai putin persistente. Populatia nu traieste suspendata; ea are  teritoriu propriu pe care il utilizeaza pentru asigurarea vietuirii si perpetuarii ei. Este, prin urmare, o realitate si nu o fictiune, o realitate sociala dinamica, cu o organizare si o structura proprie. Cu alte cuvinte, "societatea este o realitate care cuprinde mai multi factori: un numar oarecare de indivizi, o serie de relatii intre acestia, un principiu de organizare, o structura, etc.".

"Intre natiune si teritoriu exista o profunda relatie. Desigur, extensia teritoriala are mai putina importanta in intensitatea unei culturi, dar ea este foarte importanta pentru dezvoltarea natiunii. Factorii naturali si istorici au, de asemenea, influenta asupra unei comunitati nationale. Ceea ce, insa, da consistenta demersului natiunii este statul national", care reprezinta mijlocul de pastrare si dezvoltare integrala a natiunilor, in calea lor spre desavarsire (D. Gusti), dar care nu asigura automat si conditia de existenta a acesteia.

Intr-o legatura indisolubila cu statul national se afla ideea nationala sau idealul national, ce se constituie in elementul necesar si optim pentru depasirea barierelor istorice (dominatia straina) si infaptuirea unitatii national-statale.

Abordarea teoretica a societatii si natiunii releva si un alt aspect important: distinctiile dintre societate, natiune si stat.