Terorismul la sfarsitul secolului XX

Terorismul la sfarsitul secolului XX

Ultima parte a secolului XX a fost martorul unor schimbari dramatice a formelor si practicilor teroriste. Terorismul a devenit simbolul unor miscari desfasurate de la extrema dreapta pana la extrema stanga a spectrului politic.

Desi nedeclarat ca atare, terorismul a fost adoptat drept politica de stat in cazul regimurilor totalitare instalate in Germania nazista a lui Adolf Hitler si Uniunea Sovietica a lui Stalin. Sub aceste regimuri, incarcerarile, deportarile, tortura, exterminarea colectiva si executiile erau aplicate fara nici o restrictie, cu intentia de a crea un climat de tema si de a incuraja aderarea neconditionata la ideologia nationala si la obiectivele economice, sociale si politice ale statului.    

Activitatile cu caracter terorist au fost totusi mai usor de identificat, in cazul unor indivizi sau grupuri care intentionau sa destabilizeze sau sa inlature institutiile politice aflate la putere. 

Progresul  tehnologic si miniaturizarea au conferit teroristilor a noua mobilitate si o sporire a periculozitatii letala.

Terorismul a fost folosit de partile implicate in conflictele anti-coloniale dintre Irlanda si Marea Britanie, Algeria si Franta, Vietnam - Franta si Statele Unite, in disputele dintre diferitele grupuri nationale asupra unor teritorii contestate - Palestina si Israel -, in conflictele dintre diferite religii dominante - catolicii si protestantii in Irlanda de nord - precum si in conflictele interne dintre fortele revolutionare si guvernele aflate la putere - Malaiezia, Indonezia, Iran, Nicaragua,Salvador, Argentina .            

Impactul public al terorismului a fost sporit de utilizarea comunicatiilor moderne si de mijloacele mass-media. Orice act de violenta atrage in mod sigur televiziunea, care realizeaza o distribuire a informatiei in direct, in milioane de locuinte si asigura gratuit publicitatea solicitarilor, revendicarilor sau scopurilor politice ale teroristilor.

Terorismul modern difera de cel clasic in primul rand prin natura victimelor care sunt in mod frecvent civili inocenti, alesi aleatoriu. Numeroase grupuri teroriste din Europa au revenit insa la anarhismul secolului XIX, prin izolarea de curentele politice si prin natura irealista a scopurilor urmarite. Lipsiti de un sprijin popular vizibil, extremistii substituie activitatilor politice legitime, actiuni violente precum rapirile, asasinatele, pirateria aeriana, atentatele cu bomba.  

Gruparea Baader-Meinhof din Germania, Armata Rosie japoneza, Brigazile Rosii din Italia, Septembrie Negru, al-Fatah, Hamas si alte organizatii palestiniene, Calea Luminoasa din Peru si Actiunea Directa din Franta, reprezinta cateva dintre cele mai proeminente grupari teroriste din ultima parte a secolului XX.

In esenta, terorismul la care recurg statele, organizatii anti-statale, regimurile totalitare, sau categoriile de indivizi defavorizati ori alienati, constituie o tactica psihologica, tocmai pentru ca este cea mai putin costisitoare dar eficienta modalitate de a contra-ataca armate sau forte de politie, ori de a elimina inamicii politici, ca in cazul autoritatilor statale. 

Dintr-o perspectiva economica, actele de terorism constituie o tactica buna pentru obtinerea unui impact politic si economic maxim, cu minimum de resurse.

Principalele obiective economice si politice ale terorismului anti-statal, dupa incheierea Razboiului Rece, nu au vizat doar blocarea sau distrugerea sectoarelor cheie din economie, (ori controlul unor resurse precum petrolul, pietrele pretioase sau drogurile), dar mai ales sa forteze statele si companiile private sa-si sporeasca cheltuielile de aparare si de securitate nationala si internationala si sa declanseze reactii de polarizare a societatii care sa accentueze conflictele sociale si politice.    

Operatiile teroriste anti-statale necesita surse de finantare si multe fonduri provin din rapiri, trafic de droguri, spargeri de banci, spalarea banilor, dar si din afaceri legale sau activitati caritabile. Asociatii caritabile islamice au finantat, cel putin la inceputul activitatii sale, al-Qaida, organizatie sustinuta in anii '80 de guvernul Saudit, in cadrul efortului de sprijinire a luptatorilor pentru libertatea Afganistanului impotriva invaziei sovietice si pentru a tine militantii islamici departe de Riad.

Combaterea finantarii terorismului constituie una dintre metodele cele mai eficace de eradicare a unor grupari. Pe piata exista cel putin 1 trilion de dolari murdari, spalati anual.