Structuri si raporturi sociale (ii)

STRUCTURI SI RAPORTURI SOCIALE (II).ACCELERAREA RITMURILOR DEZVOLTARII MODERNE

In investigarea structurii sociale si de clasa se identifica trei mari perioade care au linii comune in planul evolutiei societatii romanesti, dar care in acelasi timp, se disting prin particularitati determinate de conditionarile istorice ale fiecareia. Prima dintre ele, este cea anterioara anului 1821, in care se prefigureaza germenii schimbarilor in structura de clasa si in mobilitatea sociala, evident in sens modern. A doua, cuprinsa intre 1821-1848, este marcata de un proces revolutionar ascendent, a carui esenta a constat in desavarsirea formarii natiunii romane si fundamentarea pragmatica a directiilor sale evolutive in sensul modernizarii capitaliste, cu efecte in planul accelerarii prefacerilor sociale si a treia, avand ca extreme anii 1848 si 1918, care se caracterizeaza prin aplicarea in practica a programului liberal pasoptist, tradus in fapt prin realizarea unirii la 1859, obtinerea independentei, crearea unei infrastructuri burgheze, accelerarea progresului economico-social si adoptarea stilului de viata capitalist, intronarea relatiilor de tip burghezo-liberal in societatea romaneasca. Este evident ca demersul spre modernitate nu se opreste la 1918. Tratarea separata a epocii interbelice in perspectiva accesului la modernism, in  sensul adoptarii modului de viata burghez, are doua semnificatii: marcarea accelerarii ritmului de dezvoltare a economiei de piata, cu efectele specifice in plan economic si social, si, deopotriva, evidentierea diferentei dintre tipurile de reactii individuale si de grup, atat in conditii de dependenta fata de puteri straine, cat si in conditii de unitate nationala si independenta.

Elementele constitutive ale burgheziei, aparute inainte de 1821, sunt in situatia de a penetra "baraje" solide ale boierimii (nobilimii), desi revolutia pandurilor si Tratatul de la Adrianopole le slabise intrucatva. Opozitia proprietarilor de pamant, ei insisi angrenati partial in operatiuni cu caracter burghez, estompeaza ritmul dezvoltarii burgheziei, dar nu intr-o asemenea masura incat sa-l influenteze decisiv. De altfel, nici nu se putea. Desfasurarile de forte erau mult prea largi, iar imprecatiile oricat de serioase ar fi fost, nu mai aveau energia necesara stoparii sau dezagregarii lor. In acest context, burghezia castiga teren, si consolideaza pozitiile, se infiltreaza mai pregnant in economie si determina mutatii calitative de ordin social.

Targurile si orasele sunt "creuzete" esentiale ale emergentei burgheziei, iar atractia "inca minora" pe care o exercita acesta asupra ruralului are drept rezultat substantializarea lor numerica si aparitia unor noi asezari de tip urban. Dupa cum se poate constata statistic, de la circa 50.000 locuitori, la inceputul secolului, populatia targurilor si oraselor a crescut la 288.161 in preajma Unirii. In decurs de o jumatate de secol cresterea inregistrata a fost de circa sase ori, ceea ce denota o dezvoltare considerabila. Daca adaugam la acest aspect un exemplu particular, dar sugestiv, imaginea este si mai interesanta. Capitala Moldovei - Iasul - , cu cei peste 60.000 locuitori ai sai, devine unul din centrele urbane cele mai populate din rasaritul Europei, depasind Kievul, Belgradul, Sofia si fiind depasita, la randul sau doar de Bucuresti.

Trei factori au fost hotaratori in provocarea dezechilibrului dintre fosta boierime (nobilime) si burghezie: a) legiuirile agrare; b) legislatia industriala; c) interventionismul progresiv al statului in politica socio-economica.

Modernizarea societatii in sens burghez (institutional, juridic, administrativ etc.) este insotita de redefinirea etica, morala, politica s.a.m.d. a comunitatii romanesti, prin masuri administrative (interzicerea bataii, intarirea ordinii si disciplinei in administratie etc.).

Largirea posibilitatilor de manifestare in spatiul industrial, ca si dinamica mai alerta pe care o inregistreaza cresterea productiei industriale accentueaza procesul polarizarii burgheziei. Se contureaza distinct, inca din aceasta epoca, o patura "privilegiata" (cu capital relativ important si intreprinderi industriale), care formeaza burghezia bancar-industriala. Este o burghezie "tehnica" , in sensul ca majoritatea  este formata din ingineri, economisti, licentiati ai academiilor comerciale etc., ceea ce ii confera o anume superioritate intelectuala si manageriala, comparativ cu straturile mijlocii si mici ale burgheziei, compuse, in majoritate, din intreprinzatori industriali modesti, comercianti, mestesugari, antreprenori de constructii s.a., oameni fara instructie superioara, multi proveniti din tarani si targoveti, dar inventivi, dinamici, perseverenti si cu simt practic. 

Conditiile social istorice noi in care evolueaza societata romaneasca dupa 1918 genereaza o dinamica mai alerta si dau in mai mare grad de complexitate structurii sociale si de clasa.

Instalarea autoritara a burgheziei la conducerea statului a dus, in mod obiectiv, la accelerarea dezvoltarii si consolidarii burgheze, in paralel cu eliminarea ultimelor "prelungiri" precapitaliste. Adoptarea stilului de viata burghez a presupus atitudini, comportamente, reactii, manifestari etc. de alt tip, implicandu-se toate in procesul (procesele) de remodelare a structurilor sociale ale comunitatii nationale. Sporul de populatie realizat prin Unirea din 1918 nu a reprezentat doar o crestere cantitativa, aceasta avand urmari importante in planul amplificarii si diversificarii structurii sociale.

Reformele sistemului constitutional si electoral, precum si instituirea unui nou regim agrar in urma noii legislatii postbelice, au implicat importante mutatii, indeosebi in masa taranimii, cu efecte si asupra dinamicii si structurii sociale in plan macrosocial. Ritmurile mai alerte ale avansului industrial, ale dezvoltarii economice a Romaniei au solicitat noi contingente de muncitori, ceea ce a determinat un proces de redimensionare cantitativa si calitativa a clasei muncitoare. In sfarsit, angrenarea accentuata a statului roman in demersul capitalist a amplificat "personalul de serviciu" (relativ substantial si inainte de 1918), lumpenproletariatul sezonier si categoria "declasatilor".