Greutatea dumneavoastra, prea mare sau prea mica?

Greutatea dumneavoastra, prea mare sau prea mica?

Exista doua categorii de oameni care trebuie cainati: grasii care vor sa slabeasca si slabii care vor sa se ingrase. Mii de carti au fost scrise despre obezitate, dar numai putine persoane reusesc sa scape de kilogra-mele in plus. Dracusorul numit "pofta de mancare" nu se sinchiseste nici de avertismentele doctorilor nici de produsele de laborator care pro-mit ca "slabim fara sa suferim".

In toate tarile civilizatiei noastre regimurile de slabire sunt un su-biect de discutie la moda. Publicul este avertizat continuu ca obezitatea este una dintre cele mai serioase probleme de sanatate, dar continua sa ramana una dintre bolile cele mai greu de ingrijit. Obiceiurile noastre alimentare ca si moravurile noastre sociale fac problema si mai dificila: bauturi alcoolizate cu gustari bogate in calorii la toate manifestarile so-ciale sau mondene; cafea cu frisca si prajituri, bomboane, ciocolata, bauturi indulcite, toata ziua.

Unii pacienti pierd un pic din greutate pentru un timp, dar nu intar-zie sa recupereze kilogramele pierdute. O alternare de perioade grase in care mancam fara nici o restrictie si perioade slabe cu regim draconic, cu o succesiune corespunzatoare de castiguri si pierderi in greutate, este mult mai daunatoare decat o stare de obezitate permanenta. Aceasta miscare de flux si reflux pare sa fie una dintre cauzele hipertensiunii si ale daunelor aduse vaselor sanguine.

A urma un regim de slabire este un proces care se impune toata via-ta. Daca va hotarati sa pierdeti kilogramele in plus, trebuie sa va dati si-linta sa nu va mai ingrasati niciodata.

Avand in vedere tot ce s-a tiparit despre acest subiect, il abordez cu oarecare ezitare. Concluziile la care am ajuns depasesc simpla eliberare a unei hartii pe care este mentionat un regim sarac in calorii.

Sunt doua tipuri de persoane obeze: petrecaretul rotofei, suprarenal, amator de mancare buna si vin, caruia nu-i pasa de pantecele sau care se rotunjeste continuu, iar celalalt, care se nelinisteste continuu din cauza obezitatii sale, o simte ca pe o amenintare pentru sanatatea si pentru as-pectul sau si cauta un mijloc care sa-i permita sa-si usureze povara. Fara sa vrea sa sufere, el este mereu in cautarea unui produs - aliment de re-gim, pilula, paine speciala, otet - care sa faca treaba in locul lui.

Dupa mine, greutatea se poate reduce in doua moduri:

- prin post complet, sa nu mananci nimic dar sa bei apa cata poftesti!

- prin regim special, bazat pe nevoile pacientului.

Din cand in cand, articole de ziar subliniaza eficienta postului ca si cum ar fi vorba de o terapeutica nou descoperita. Nu-i insa nimic origi-nal; pana si Biblia face dese aluzii la post, iar Hipocrate a folosit meto-da care, de-a lungul anilor, a fost cand larg intrebuintata, cand total ne-glijata. Umoristul Mark Twain remarca faptul ca dobandise o faima solida de medic spunandu-le prietenilor obezi sa faca ceea ce facea el: "Postitii timp de 48 ore!". In momentul de fata, unii medici recomanda din nou un post controlat in clinica celor care nu reusesc sa slabeasca prin alte metode. Rezultatele sunt tot mai spectaculoase pe masura ce kilogramele dispar. Postul total insa poate fi, iar adesea este, o metoda periculoasa, in afara de cazul in care pacientii sunt selectionati si supra-vegheati cu multa grija in clinica de un medic care cunoaste temeinic tehnica postului. Nu urmati niciodata din proprie initiativa un post ne-controlat mai mult de doua zile.

Iata in ce consta pericolul atunci cand vrem sa postim: este foarte important sa stim daca obezitatea rezulta dintr-o acumulare nor-mala de grasimi sau dintr-o sta-re de balonare toxica

In primul caz, postul cu apa distilata este, in general, bine suportat, benefic si eficient, pentru ca pacientul se hraneste din rezerva lui de gra-sime. Greutatea se evapora pur si simplu, in ritm de 1-1,5 kg/zi. Foamea este resimtita, in general, in primele doua zile, apoi dorinta de a manca devine din ce in ce mai putin imperioasa. Am vazut pacienti care au pierdut 12 kg dupa un post de 10 zile. Aceste rezultate spectaculoase, realizate fara mult efort, sunt de un ajutor real unei persoane care sufera de un exces cronic de greutate (obezitate incapatanata), atunci cand alte metode, ca cea a caloriilor limitate, dau gres.

In cel de-al doilea caz, postul poate grabi o criza acuta de toxemie, care poate avea urmari grave si chiar poate cauza moartea. Aceasta ne arata ca postul nu este un joc de amuzament, ci necesita un control me-dical riguros.

Cei care sufera de obezitate trebuie sa nu uite ca starea lor nu a apa-rut de azi pe maine. Metoda cea mai sigura este sa urmeze un proces progresiv de eliminare si dezintoxicare, prin posturi scurte repetate, care nu impun un efort deosebit din partea unor organe delicate si obosite. Cea mai mare parte a celor care postesc sufera de slabiciune si ar trebui sa faca foarte putina miscare, sau chiar sa stea la pat.

Iata marturisirile unui medic care era cam grasut si care s-a supus unui post total, controlat, impreuna cu alti 57 pacienti: "Este mijlocul bun pentru a incepe procesul, deoarece nici un alt program nu m-a aju-tat. Dupa post, imi este mult mai usor sa ma angajez intr-un plan de lunga durata cu care sa pot trai, absorbind suficienta hrana pentru ne-voile mele zilnice".

In ceea ce priveste a doua metoda de reducere a greutatii relativ la diete speciale, voi vorbi de ea mai tarziu, in relatie cu unele cazuri ex-trase din fisele mele.

Au existat tot atatea schimbari in a trata obezitatea ca si in moda fe-minina. Intr‑o carte din 1888, "Raportul dintre alimentatie si boala" dr. James H. Salisbury a fost printre primii care au facut legatura intre obezitate si consumul de zaharuri si fainuri. El isi trata pacientii prin-
tr-un regim corectiv, compus din carne, legume si fructe, cu care ii vin-deca nu numai de obezitate, dar si de alte boli ca artritismul si tubercu-loza. Dupa opinia lui, fermentarea fainurilor provoca formarea de acid acetic (otet). Putea, de altfel, sa produca bolnavilor aceleasi simptome dezagreabile administrandu-le otet.

Unul dintre efectele otetului este de a "suge" fosforul din corp si de a stimula glanda tiroida. Pe masura ce fosforul se epuizeaza, functia su-prarenala este atenuata, deoarece fosforul este unul dintre componentii activi ai secretiei suprarenale.

Salisbury a observat atatea simptome dezagreabile si periculoase la pacientii supusi regimului cu otet, incat in a noua zi a trebuit sa opreas-ca experimentul. Printre simptomele puse in evidenta s-au numarat: du-reri de cap, congestii ale gatului, expectoratie prin mucoasa, dureri car-diace, transpiratie acida, alternata cu febra si frisoane, puls rapid. Paci-entii pierdeau in greutate din cauza stimularii tiroidei si a deficientei su-prarenalelor.

Analiza: Paltin argintiu - specie nerezistenta la seceta, dar rezistenta la geruri Analiza: Porumbarul (Prunus spinosa)

In urma cu numai 40 ani, otetul era inca recomandat pentru pastra-rea liniei si tinerele il foloseau curent. Acest tratament a fost sigur la originea unor cazuri de tuberculoza.

Otetul este un deseu corporal si poate fi uneori gasit in urina. Ad-ministrat in doze mici, poate avea totusi un efect stimulator, asemanator sucului de lamaie. Dar nu trebuie folosit pentru a slabi.

Horace Fletcher afirma ca daca mestecati fiecare inghititura de mancare pana cand aluneca pe nesimtite in gat, veti beneficia nu numai de valoarea ei nutritiva, ci veti pierde si in greutate, pentru ca veti man-ca mai putin. Este demonstrat ca majoritatea oamenilor mananca repe-de; daca ar manca mai incet, s-ar simti mult mai bine.

Mai tarziu, unii medici, in special dr. Blake F. Donaldson, au pre-conizat, pentru a lupta impotriva obezitatii dar si a altor boli, un regim total de carne. Dupa parerea mea, acest exces de proteine poate avea efecte toxice in cazul persoanelor suferind de o insuficienta hepatica sau poate provoca aparitia unor furunculi sau a altor boli ale pielii, ca urma-re a formarii acizilor grasi toxici. Este absolut sigur ca regimul cu doze mari de proteine produce slabirea, dar risca sa declanseze si alte boli. Iata de ce nu-l pot recomanda.

Cand mari consumatori de carne vin sa ma consulte, nu pot suprima brutal carnea din meniul lor, pentru ca ar muri de inanitie. In primele sa-se luni, nu ma ating de ratia lor de carne, apoi incep s-o inlocuiesc pro-gresiv cu supe de legume (acest subiect este tratat mai pe larg in capito-lul "Proteinele pot distruge corpul"

Desi nu sunt de acord cu regimul exclusiv din carne al doctorului Donaldson, ii impartasesc parerea in ceea ce priveste critica adusa glu-tamatului de sodiu sau potasiu, un parfum care imbunatateste gustul mancarurilor gatite si caruia i se face multa publicitate, sub diverse de-numiri. Iata ce spune el in revista "Strong Medicine": "Regula cea mai inteleapta este sa nu cumparati nimic care contine acest glutamat. S-au scris carti de bucatarie unde se vorbeste de glutamatul de sodiu pentru a "parfuma" hrana. In loc sa «parfumeze», el irita peretele stomacului, in asa masura, incat se poate ajunge la o congestie acuta. Aceasta pro-voaca o senzatie de foame. Japonezii ne trimiteau cantitati imense ina-inte de ultimul razboi in schimbul fierului vechi, dar acum uzine impor-tante de la noi din tara il revarsa peste marele public. Fabricantii nu sunt prea inteligenti cand isi asculta chimistii. In momentul in care lu-mea isi va da seama ca o congestie acuta reprezinta drumul ideal care favorizeaza cancerul acestui organ la un individ predispus, in acel mo-ment supele in conserva isi vor schimba destinatarul."

Eu insumi am constatat ca glutamatul monosodic, in afara de faptul ca irita papilele gustative si in consecinta amelioreaza parfumul alimen-telor, stimuleaza si glanda tiroida si accelereaza bataile inimii. Acest lu-cru va tinde, bineinteles, sa faca pacientul sa slabeasca si seamana, prin efectul sau, cu extirparea tiroidei.

Sfatul de a manca mai putin nu este niciodata intampinat favorabil de pacienti. Ei au obiceiul de a inghiti o anumita cantitate de alimente si nu sunt multumiti decat cand s-au saturat. Asa ca prefera sa manance cat poftesc, adaugand alimentelor anumite substante care au meritul, se spune, sa-i apere impotriva obezitatii. Acesti aditivi, fie ca este vorba de parfumuri sau uleiuri, sunt ineficienti si aproape intotdeauna periculosi.

Acum aproape 40 de ani, Sir W. Arbuthnot Lane, chirurg la Guy's Hospital din Londra, s-a ocupat de intoxicatia intestinala cronica si de constipatie. In incercarea de a gasi laxative usoare, neiritante, a experi-mentat mai multe uleiuri si a ales pana la urma o substanta lichida nu-mita "petrolatum" (ulei mineral). A observat o tendinta de slabire a pa-cientilor care foloseau acest ulei. Incepand de atunci, numeroase cure impotriva obezitatii au introdus in regimurile lor diverse uleiuri dar, cum cea mai mare parte erau iritante chimic pentru mucoasele intestina-le, s-a observat ca numai uleiurile neutre erau neiritante.

Astazi, opera lui Lane este uitata, dar o noua terapie bazata pe ule-iuri s-a raspandit in regimurile de slabire.

Orice propunere de regim, care pretinde ca este putin importanta cantitatea de calorii absorbite, nu are nici o baza stiintifica pentru ca aceste calorii conteaza, si inca esential. Este periculos sa absorbiti mari cantitati de uleiuri sau pilule care sa taie pofta de mancare. Unele regimuri recomanda sa te rezumi, cateva zile la rand, numai la doua produse: carne de oaie si ananas - grepfrut si cafea amara - banane si lapte degresat. Sunt diete prost echilibrate si monotone. Regimul grep-frut si cafea neagra este nociv cu totul special. Aciditatea puternica a grepfrutului risca sa epuizeze sodiul din ficat. In anumite cazuri, grepf-rutul este raspunzator de pierderea dintilor.

Problema obezitatii este una de importanta reala. A cara o greutate inutila nu este doar o chestiune de imagine, ci si de longevitate. Cineva a spus pe buna dreptate: Cu cat carati mai multa greutate corporala, cu atat mai putin timp o s-o carati.

Dupa parerea mea, inainte de a trata un caz de obezitate, pacientul trebuie plasat in una dintre categoriile: (1) mare mancau; (2) cauze en-docrine; (3) excedent toxic de greutate.

Persoanele din prima categorie sunt probabil cele mai numeroase. In acest caz, tratamentul logic este sa restrangi cantitatea de hrana ab-sorbita. Obiceiurile lor alimentare sunt insa atat de bine fixate, incat le este greu sa renunte la ele si, daca o fac, incep sa manance intre mese sau se scoala noaptea pentru a vizita frigiderul, ceea ce nu face decat sa le sporeasca obezitatea.

Lor este esential sa li se prescrie alimente care contin cat mai putine calorii. Le recomand sa-si inceapa masa printr-o supa de legume facuta in casa (niciodata din conserva), urmata de o salata uriasa, astfel incat stomacul lor este practic umplut inainte de a servi feluri mai bogate. Pauza pentru cafea, destul de generalizata in zilele noastre, este dauna-toare liniei, mai ales daca licoarea tuciurie este insotita de frisca sau pra-jituri. Receptiile cu cocktail reprezinta de asemenea mari tentatii calo-rice. Este foarte importanta o mare doza de vointa, desi acest lucru este foarte rar. Daca simt nevoia sa rontaie intre mese sau in fata televizoru-lui, recomand fructe crude sau fierte, niciodata uscate (sunt prea bogate in zahar). In acest mod, pierderea in greutate va fi progresiva, dar nu spectaculoasa. O reducere sanatoasa a greutatii nu se poate face cu o ra-piditate miraculoasa. Am remarcat ca cel mai bun mijloc de a castiga batalia pentru o talie avantajoasa este o retragere lenta, dar constanta.

Este ceea ce a facut una dintre pacientele mele, de varsta inaintata.

Cand am vazut-o, in martie 1961, avea 75 ani si 70 kg. Tensiunea arteriala era de 21/10. Luase pilule fara prea mari rezultate. Am eliminat pilulele si am prescris urmatorul regim:

La desteptare - apa calda;

Mic dejun: carne in sange (de vaca sau de oaie), legume nefainoa-se fierte, piure de cartofi cu putin unt;

In cursul dupa-amiezii: un singur fel de fructe crude sau fierte;

Cina: o farfurie plina de dovlecei sau fasole verde, carne de vaca in sange si un cartof fiert;

La culcare: fructe sau supa de legume.

Era o alimentatie simpla si nu s-a vaietat niciodata ca ii este foame. I-a fost usor sa respecte regimul si cand am revazut-o, in iunie 1964, tensiunea era de 13/7, greutatea stabilita la 56 kg si nu prezenta nici un simptom de boala.

La obezii de tip endocrin problema este diferita. Indivizii care su-fera de aceasta boala sunt in general de tip suprarenal sau prezinta anu-mite dereglari ale glandelor suprarenale. Iau in greutate fara sa manance excesiv. Avand scheletul solid al calului de povara, acumuleaza grasi-mea prin absorbtia zaharurilor, fainurilor si materiilor grase. Un regim de carne slaba, bauturi neindulcite, fructe proaspete si legume nefainoa-se fierte le va fi benefic - daca il urmeaza cu asiduitate. Smantana, un-tul, ouale, grasimile animale si sosurile trebuie eliminate. Se recomanda exercitiul fizic pentru a se pastra tonusul muscular si pentru a favoriza arderea compusilor de carbon. Trebuie insa inceput cu miscari usoare si trecut progresiv la miscari mai dificile.

Unul dintre pacientii mei era un obez de tip suprarenal. Cantarea 102 kg si avea tensiunea 11/8. Nu se plangea de nimic, dar dorea sa co-boare greutatea la 80 kg. I‑am prescris un regim fara zahar si paine. Respectand cu scrupulozitate dieta, a pierdut 12 kg in 5 luni, apoi greu-tatea a crescut progresiv pana la 100 kg. Este un exemplu specific de tip suprarenal si este probabil imposibil sa-i reduci definitiv greutatea.

O alta forma de obezitate endocrina este constatata in cazul epuiza-rii glandei tiroide, dar aceasta forma este putin frecventa. Tratamentul consta in prescrierea de extracte de tiroida sau alimente bogate in iod si in a interzice fainurile. Cand glanda tiroida nu este prea deteriorata, ab-sorbtia de extract de tiroida este urmata de o transformare miraculoasa. Din aceasta reusita s-a nascut, poate, utilizarea extractului de tiroida in toate cazurile de obezitate. Este o terapeutica gresita, bazata pe o proas-ta interpretare a metabolismului de baza, care depinde nu numai de ac-tivitatea glandei tiroide, dar si de functia mai mult sau mai putin defici-enta a capsulelor suprarenale si a ficatului.

Multi pacienti suferind de o insuficienta hepatica sau suprarenala au un nivel al metabolismului foarte scazut, in ciuda supraactivarii glan-dei tiroide. Acestia reactioneaza prost la tratamentul cu extract de tiroi-da, care poate provoca depresii nervoase sau tulburari cardiace.

Cand utilizam estimarea cu iod in sange (iod legat de proteina) pen-tru a evalua activitatea tiroidei, nu trebuie sa uitam ca, in procesul insusi de neutralizare a toxinelor, iodul poate fi atat de strans legat de molecu-la de proteina toxica, incat testul nu reuseste sa-l puna in evidenta. Asta risca sa dea impresia ca tiroida bolnavului este sub nivelul normal, cand, de fapt, ea este supraactivata; din nou riscam sa facem mult rau administrand extract de tiroida.

Tratamentul celei de-a treia categorii, obezitatea toxica, ridica cele mai multe probleme pentru doctor. In acest caz, greutatea excedentara este datorata retentiei de apa si de mucus in canalele limfatice. Ficatul si rinichii, deficienti, nu pot elimina destul de repede materiile toxice care se aglomereaza in tesuturi si se umfla. Atunci cand acesti bolnavi se su-pun la regim sau post, efortul digestiei este usurat la nivelul ficatului si al rinichilor iar pacientul sufera de o "criza de eliminare"; se sperie si nu mai are curaj sa urmeze tratamentul. Exista, in general, un tip de hrana a carei digestie imperfecta este cauza tuturor tulburarilor. Ficatul poate fi sensibil la zaharuri, paine, grasimi, proteine, cafea, ceai, ciocolata, otet, sare si orice alt condiment. Medicul atent poate determina de obicei care aliment este incompatibil iar vindecarea depinde de eliminarea vinova-tului din regim. Este, de asemenea, probabil ca acesti bolnavi sa prefere alimentele care sunt cele mai toxice pentru ei, din cauza virtutilor lor stimulante. Hrana de care au cel mai mult pofta, pentru ca pare sa ii re-monteze, ii conduce pe nesimtite la ciroza ficatului. Daca ii facem sa posteasca 48 ore, gasim in urina lor toxine periculoase in mari cantitati. Va fi pentru medic o indicatie pretioasa pentru elaborarea regimului, ale carui prime rezultate ar putea parea de-a dreptul miraculoase. Cu un re-gim bine dozat, ei pot pierde 5 kg pe saptamana; ceea ce pierd este um-flatura toxica, mai ales apa stransa in jurul sarurilor si al toxinelor in ex-ces. Obligati la un regim mai normal, vor suferi ingrozitor din cauza lip-sei de stimulare, se vor simti slabiti si epuizati si vor avea nevoie de re-paus la pat. Aceste simptome neplacute trebuie explicate inainte de in-ceperea tratamentului. Dupa acest stadiu initial de slabiciune, pe masura ce ficatul isi reia functionarea normala, energia revine si starea lor cea noua este mult diferita de ceea ce, inainte nu era decat o stare de stimu-lare toxica.

Aceste simptome complexe au fost perfect intelese si de dr. Alexis Carrel in cartea sa intitulata "Omul, acest necunoscut". Medicii insa au profitat prea putin de pe urma remarcabilelor sale observatii.

Daca un individ bolnav de aceasta obezitate se vindeca cu ajutorul uni regim adecvat, este absolut indispensabil ca alimentele la care este alergic sa fie eliminate din dieta sa pentru tot restul vietii. Nu-i va fi greu sa o faca, pentru ca se va simti mult mai bine mancand hrana care i se potriveste.

Iata un caz care ilustreaza alergia la un anumit aliment:

O femeie de 46 ani a venit la mine sa ma consulte pentru obezitate si oboseala cronica. La 19 ani, cand cantarea 45 de kilograme, medicul ei i-a prescris un medicament pentru a reduce ceea ce - credea el - reprezenta o hiperactivitate a glandei tiroide. Greutatea a crescut la 60 kg, absolut normala pentru varsta ei.

S-a maritat, a ramas insarcinata si, dupa nasterea primului copil, cantarea 90 kg. Nu a pierdut nimic din greutate dupa nasterea celui de-al doilea copil. In anii urmatori, greutatea ei a oscilat intre 80 si 90 kg. A venit la mine in 1957, cand cantarea 82 kg. Suferea in mod manifest de o indigestie fainoasa cu umflare toxica. In urma unui regim lipsit de fainoase, umflatura a disparut iar greutatea i-a scazut la 72 kg, ideala pentru ea. Desi avertizata, nu a putut rezista tentatiei prajiturilor, odata in 1961 si de doua ori in 1964. De fiecare data a avut neplaceri cardia-ce, ultima destul de grava. Acum se hraneste exclusiv cu legume crude si fierte, nefainoase, cu carne in sange si cu fructe. Duce o viata foarte activa si nu prezinta nici o urma de umflare toxica sau simptome car-diace.

A castiga in greutate este uneori o problema la fel de grea cu cea a pierderii in greutate. Individul slab, de tip cal de curse, care are in gene-ral o glanda tiroida supraactiva si capsule suprarenale slabe, ramane slab ani la rand. Tiroida arde literalmente alimentele inainte ca organis-mul sa aiba cea mai mica posibilitate sa o puna in rezerva sub forma de grasimi. Adesea, pentru a acoperi cu carne carcasa sa osoasa, se indoapa cu zaharuri si paine, care stimuleaza si mai mult tiroida, si dupa o di-gestie dificila si palpitatii cardiace, se scoala si constata ca a mai pierdut 1 kg. Abuzul de alimente grase provoaca, pe de alta parte, indigestia ca-re il impiedica sa absoarba o cantitate normala de hrana. Unii beau mai mult lapte, dar cresterea in greutate nu este decat provizorie.

In cazul individului prea slab, am observat ca cele mai grave erori de dietetica erau comise pur si simplu pentru ca oamenii isi imaginau ca este de ajuns sa te indopi pentru a deveni obez. Este poate cazul gastelor de la ferma, carora li se tine ciocul deschis si li se toarna hrana in gat. Acest sistem nu se potriveste fiintelor umane, mai ales celor de tip tiro-id, care sunt adesea indopate cu smantana si unt pana cand fac icter sau se acopera de cosuri sau furunculi. Este de preferat sa fie lasati sa‑si ur-meze inclinatiile, pe plan dietetic, mancand ceea ce le place. Catre vars-ta de 50 de ani, cand activitatea tiroidei lor se restrange, adesea ei se in-grasa si devin uneori obezi, continuandu-si regimul din trecut. Unul din-tre semnele caracteristice ale individului de tip tiroidian, fie el slab sau gras, este lipsa poftei de mancare la micul dejun. Acest lucru este dato-rat absorbtiei unei mese copioase seara, cauza a unei stari biliare proas-te. Individul nu-si recapata echilibrul decat abtinandu-se de la micul de-jun. Daca ar evita sa manance prea mult seara, si-ar recapata pofta de mancare dimineata si ar fi mai bine.

Unii dieteticieni au recomandat renuntarea la masa de seara sau, cel putin absorbtia unei mese foarte usoare. Nutritionista Adele Davis ne sfatuieste sa mancam dimineata ca un rege, la pranz ca un print, iar seara ca un cersetor. Este indicat pentru o persoana dispeptica sa ma-nance mai putin pentru a-si recapata sanatatea.

Se intampla sa intalnim pacienti care au un ficat slab inca de la nas-tere; in acest caz, glanda lor tiroida, printr-o secretie prea mare, usurea-za functia ficatului, ajutand la procesul de dezintoxicare; pentru ca frac-tiunea de iod din secretia interna a glandei tiroide este un puternic de-zintoxicator, aceste persoane mananca putin, se simt bine, sunt puter-nice si sanatoase mult timp, dar raman mereu slabe.

Cabinetele doctorilor sunt insa pline de pacienti prea grasi. Ei sunt in cautarea unui mijloc comod de a pierde greutatea suplimentara: o pilula magica care face sa topeasca grasimea, permitandu-le, in acelasi timp, sa manance tot ce le place, asa cum promit unele publicatii. Din nefericire, stiinta nu a descoperit inca o astfel de pilula.

Punctul crucial ramane prezent, asa cum a scris poetul Walter de La Mare:

"Este un lucru foarte straniu,

Cat de straniu cu putinta:

Orice ar manca domnisoara T,

Ramane tot domnisoara T".