I.1.1.
Notiune
Pentru ca o
persoana fizica sau juridica ori statul sa aiba dreptul de a culege, in tot sau
in parte, mostenirea lasata de o persoana fizica decedata, nu este suficient ca
persoana ce pretinde mostenirea sa aiba capacitate succesorala, ci mai este
necesar ca ea sa aiba chemare la mostenire, fie in virtutea legii, fie in
virtutea testamentului lasat de defunct.
Legea confera vocatie (chemare) la mostenire rudelor defunctului
(in anumite limite), inclusiv rudenia rezultata din adoptie, sotului
supravietuitor al defunctului si statului. Vocatia
succesorala testamentara poate sa apartina, in
principiu, oricarei persoane cu capacitate succesorala, testamentul lasat de
defunct fiind recunoscut de lege, cu anumite limitari, ca temei al vocatiei la
mostenire.
I.1.2.
Vocatia succesorala generala si
concreta
Notiunea de vocatie
(chemare) la mostenire are un dublu
inteles:
In sens general, desemneaza vocatia potentiala (si eventuala) a unor
persoane de a culege mostenirea lasata de o alta persoana; in acest sens se
analizeaza, de exemplu, vocatia succesorala legala a rudelor in linie directa
fara limita in grad sau limitarea vocatiei succesorale legale a rudelor pe
linie colaterala la gradul IV inclusiv ori principiul reciprocitatii vocatiei
succesorale legale.
In sens concret (vocatie efectiva,
utila), determinat prin devolutiunea succesorala, cu ajutorul careia se
selecteaza dintre persoanele cu vocatie succesorala generala acele persoane
care vor culege efectiv mostenirea lasata de defunct. Deci vocatia succesorala concreta presupune doua conditii: una
pozitiva - vocatia succesorala generala - si una negativa - persoana in cauza sa nu fie inlaturata de la mostenire de un alt succesibil,
chemat de lege in rang preferabil sau de un legatar.
Nici vocatia
succesorala generala si nici cea concreta nu se confunda cu aptitudinea
general-abstracta a unei persoane de a se bucura, in continutul capacitatii
sale de folosinta, de dreptul de mostenire, garantat prin Constitutie Dreptul
de mostenire, ca o aptitudine abstracta, devine potential prin intermediul
vocatiei succesorale generale si efectiv, util prin vocatia concreta la
mostenire.
In privinta legatarilor (desemnati prin testament) dreptul de
mostenire se infatiseaza numai ca aptitudine general-abstracta si ca vocatie
succesorala concreta. Notiunea de vocatie succesorala
generala este inaplicabila in materia mostenirii testamentare, caci legea nu confera
nimanui, in mod special, o asemenea vocatie, dar nici nu limiteaza - in afara
conditiei generale a capacitatii succesorale - cercul persoanelor care pot
deveni legatari prin testament.
