Organizatia internationala - consideratii introductive

Organizatia internationala  - Consideratii introductive

In opinia lui Bindscheler, organizatia internationala este o asociatie de state, stabilita prin si bazata pe un tratat, care urmareste scopuri comune si care are organe speciale proprii, indeplinind functii particulare in interiorul organizatiei.

Dupa unii autori, constituirea organizatiilor internationale ar decurge din necesitatea organizarii politice a societatii internationale ca "reactie la anarhia care rezulta din conflictele internationale si la insuficienta doctrinei echilibrului" sau, potrivit gandirii altora, ar fi legata de transpunerea in plan international a conceptului si practicii federalismului, ca proces de asociere de state, intr-un scop comun, cu respectarea autonomiei fiecaruia.

Este cert ca ambele abordari au avut o pondere mai mare sau mai mica in procesul constituirii si dezvoltarii organizatiior internationale. Dar, in acest proces, anumiti factori, cum ar fi, dezvoltarea stiintei si tehnologiei sau interesele diverselor state, mai ales al marilor puteri, au jucat un rol important.

Incercari de institutionalizare a raporturilor dintre anumite entitati organizate, in vederea realizarii unui scop comun, pot fi identificate inca din antichitate. Fenomenul prezentei si actiunii organizatiilor internationale in societatea internationala tine insa de perioada moderna si contemporana a dezvoltarii acesteia.

Prin urmare, primele organizatii interguvernamentale al caror numar a crescut de la 37 in anul 1909 la 378 in anul 1985, s-au constituit in legatura cu problematica comunicatiilor pe fluviile internationale, sub forma comisiilor fluviale, cum au fost Comisia Centrala a Rinului1 si Comisia Europeana a Dunarii. Acestora le-au urmat un grup de organizatii internationale tehnice, create pentru favorizarea cooperarii intre state in anumite domenii cum ar fi: Uniunea Telegrafica Internationala, constituita in anul 1865 in urma utilizarii telegrafiei electrice; Uniunea Radio-telegrafica Internationala, dupa descoperirea undelor hertiene si generalizarea telegrafiei fara fir. In anul 1932, prin fuziune, aceste doua organizatii s-au constituit in Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (U.I.T); Uniunea Generala a Postelor in anii 1874, transformata in anul 1878 in Uniunea Postala Universala (U.P.U); Biroul International de masuri si greutati in anul 1975.

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale este marcata de creare si activitatea primei organizatii politice cu vocatie universala - Societatea Natiunilor - ca si a unor organizatii a caror stransa colaborare cu aceasta, prefigureaza constituirea, dupa al doilea razboi mondial a sistemului institutiilor specializate ONU. Este vorba de Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.), Curtea Permanenta de Justitie Internationala (C.P.J.I.) si Comisia Internationala de Navigatie Aeriana.

In timpul celui de al doilea razboi mondial, ideea necesitatii unei noi colaborari internationale care sa permita prevenirea unor noi conflicte mondiale prin crearea conditiilor unei cooperari mai eficace intre state, s-a conturat cu deosebita pregnanta. Imediat dupa razboi a fost convocata Conferinta de la San Francisco care a adoptat Carta Natiunilor Unite (la 26 iunie 1945) in timpul  Conferintei de la Bretton Woods (1945), in urma careia s-au creat institutii financiare internationale, cu sediul la Waschington: Fondul Monetar International (F.M.I.) si Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare (B.I.R.D.). Acestea, impreuna cu unele din organizatiile internationale preexistente si cu altele nou constituite, desi au personalitate juridica proprie, prin acordurile incheiate cu O.N.U., isi coordoneaza activitatea cu aceasta si sunt considerate institutii specializate ale O.N.U. .In numar de 16, in afara de F.M.I. si B.I.R.D., acestea sunt:

Organizatia Aviatiei Civile Internationale (O.A.C.I. - 1944);

Organizatia pentru Alimentatie si Agricultura (FAO- 1945);

Organizatia Mondiala a Sanatatii (O.M.S. -1946);

Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (U.N.E.S.C.O.- 1945);

Organizatia Internationala a Muncii (O.I.M.- 1946);

Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (U.I.T.- reorganizata in 1947);

Uniunea Postala Universala (U.P.U.- reorganizata in 1947 si 1964);

Organizatia Meteorologica Mondiala (O.M.M.- reorganizata in 1947);

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Organizatia Maritima Internationala (O.M.I.- reorganizata in 1975 din vechea O.M.C.I. creata in 1948);

Societatea Financiara Internationala (S.F.I.- filiala a B.I.R.D.- 1955);

Asociatia Internationala pentru Dezvoltare (A.I.D.- filiala a B.I.R.D.- 1960);

Organizatia Mondiala a Proprietatii Intelectuale (O.M.P.I.- 1967);

Fondul International de Dezvoltare Agricola (F.I.D.A.- 1967);

Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltare Industriala (O.N.U.D.I.- 1979);

Agentia Multilaterala de Garantare a Investitiilor (A.M.G.I.- 1988).

In perioada de dupa razboi, ONU a creat numeroase alte forme de cooperare, cum ar fi: Agentia Internationala pentru Energie Atomica ( A.I.E.A.), Fondul International de Ajutorare a Copilului (U.N.I.C.E.F.), Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (U.N.C.T.A.D), si Inaltul Comisariat al Natiunilor Unite pentru Refugiati ( I.C.N.U.R.), cu functii tot atat de importante ca si cele ale unei institutii specializate. Tot in aceasta perioada s-au dezvoltat organizatiile politice sau economice cu caracter regional sau subregional din Africa, America Latina si Asia, si au luat fiinta organismele de cooperare politica si militara si cele de integrare din Europa ( N.A.T.O., C.A.E.R., Pactul de la Varsovia, Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului ( C.E.C.O.), Comunitatea Europeana, Consiliul Europei si altele. Pe plan regional si international, organizatiile internationale interguvernamentale au acoperit astfel aproape toate aspectele politice, economice, tehnice, sociale si culturale ale vietii internationale.

Pentru ca o asociere sa poata fi considerata organizatie internationala, trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

la respectiva asociere sa participe, in calitate de parti contractante, statele. In intelesul dat prin art. 2 al Conventiei de la Viena din anul 1969, organizatiile internationale sunt fondate de catre state si functioneaza prin vointa acestora;

actul constitutiv al organizatiei sa reflecte acordul de vointa al statelor membre fondatoare. De regula, acest acord imbraca forma unui tratat care, in majoritatea cazurilor este un tratat multilateral. Tratatul de constituire contine angajamente mutuale si impune statelor o anumita cooperare in cadrul organizatiei si cu organizatia insasi. Prin tratatele constitutive se creeaza drepturi si obligatii reciproce, opozabile tuturor membrilor;

asocierea statelor in organizatii internationale, presupune urmarirea unor obiective si scopuri comune, organizatia internationala trebuie sa aiba o structura institutionala proprie.

Ea trebuie sa dispuna de un numar de organe, cu functionare periodica sau permanenta, prin intermediul carora sa isi poata desfasura activitatea, conform statutului. Intre aceste organe sa figureze cel putin un organ format din reprezentantii tuturor statelor membre, organ autonom care nu depinde de un anume stat;

pentru a fi considerata organizatie internationala, asocierea dintre statele membre trebuie sa se stabileasca si sa se desfasoare in baza normelor de drept international;

sa aiba personalitate juridica proprie, de drept intern si de drept international, in temeiul careia organizatia beneficiaza de drepturi si isi asuma obligatii pe teritoriul oricaruia dintre statele membre sau in raporturile cu acestea, ori cu alte subiecte de drept international.

Structura organizatiilor internationale

Schema clasica a sistemului de organe al acestor organizatii cuprinde:

●Un organ plenar sau o adunare plenara, ca organ suprem al organizatiei, in care sunt reprezentate toate statele membre. De regula, acestea sunt reprezentate prin reprezentantii guvernelor care, actionand in baza instructiunilor guvernelor, reprezinta in mod direct statele membre -acestea din urma fiind unele fata de altele in raport de egalitate juridica;

●Un organ cu compunere restransa, ca entitate executiva. Alegerea membrilor in cadrul acestui organ se face prin votul tuturor statelor membre, cu respectarea principiului egalitatii de tratament, potrivit caruia, prin rotatie, se asigura accesul tuturor statelor membre. Exista insa si organe cu compunere restransa in care, in functie de competenta, participa numai anumite state. De exemplu, din Consiliul de Securitate al O.N.U., fac parte 15 membri, intre care 5 membrii permanenti, iar 10 membrii sunt desemnati, prin sistemul rotatiei, de catre Adunarea Generala a O.N.U.

●Un secretariat avand sarcini executorii.

Clasificarea organizatiilor internationale:

a)     in functie de compozitie:

organizatii cu caracter sau vocatie universala, din care pot face parte toate statele lumii (O.N.U.);

organizatii cu caracter regional care reunesc un numar determinat de state, in baza principiului continuitatii geografice.

b)     in functie de domeniul de activitate:

organizatii politice;

organizatii tehnico-economice.