Vatamarea corporala grava

Vatamarea corporala grava

1. Continutul legal

Infractiunea este incriminata in art. 182 C.pen. si consta in fapta prin care s‑a pricinuit integritatii corporale sau sanatatii o vatamare care necesita pentru vinde­care ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile. Fapta se pedepseste mai grav daca a produs vreuna dintre urmatoarele consecinte: pierderea unui simt sau organ, inceta­rea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul ori punerea in primejdie a vietii persoanei [alin. (2)].

Fapta este mai grava cand a fost savarsita in scopul producerii consecintelor prevazute in alineatele precedente [alin. (3)].

Vatamarea corporala grava este o infractiune care urmeaza in ordinea gravitatii vata­marii corporale si se caracterizeaza, de regula, prin aceea ca, avand la baza fie o lovire sau alte violente, fie orice alta fapta, implica producerea unor consecinte mult mai grave celor specifice infractiunilor de lovire sau alte violente sau vatamare corporala.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special si obiectul material sunt iden­tice cu ale celorlalte infractiuni contra integritatii corporale si sanatatii anterior analizate.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ poate fi orice persoana fizica ce intru­neste conditiile de varsta si responsabilitate prevazute de lege. Participatia este posi­bila in toate formele sale, coautorat, instigare sau complicitate.

b) Subiect pasiv este persoana careia, prin fapta subiectului activ, i s‑a cauzat vatamarea corporala; subiect pasiv general este societatea.

Nu sunt prevazute cerinte speciale privind locul si timpul comiterii infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. Conform textului de lege vatamarea corporala grava se rea­lizeaza, sub aspectul elementului material, printr‑o actiune sau inactiune care pro­duce vreunul din rezultatele enumerate in art. 182 C.pen., rezultate caracteristice, fie prin durata mare a ingrijirilor medicale necesare pentru vindecarea victimei, fie prin natura vatamarii produse.

Aceste rezultate care constituie elementul constitutiv agravant ar putea fi, alter­nativ:

- o vatamare care necesita pentru vindecare ingrijiri medicale mai mult de 60 de zile. Caracterul grav al vatamarii este determinat, in acest caz, de durata mare a in­gri­jirilor medicale necesare pentru vindecare. Aceasta durata, care depaseste doua luni, constituie si criteriul de delimitare a infractiunii de alte fapte de vatamare cor­porala; aceasta urmare imediata include si boala incurabila provocata prin fapta infractorului, si chiar daca s‑au produs unele ameliorari . Nu are relevanta daca victima a stat in spital sau la domiciliu pentru a i se acorda ingrijirile necesare pentru vindecare ori a prestat o munca oarecare. Va exista aceasta infractiune daca aplicarea tardiva a trata­men­tului a dus la prelungirea zilelor de ingrijiri medicale necesare vindecarii, afara de cazul in care persoana a urmarit sa intarzie vindecarea leziunilor ce i‑au fost cauzate.

- pierderea unui simt sau organ ori incetarea functionarii acestuia. Este vorba de pierderea unuia dintre cele cinci simturi ale omului ori de lipsirea persoanei de o parte a corpului care indeplineste o anumita functie sau de situatia in care, desi orga­nul respectiv se pastreaza, acesta nu‑si mai poate indeplini functia. Nu intereseaza daca pierderea simtului, organului ori incetarea functionarii acestuia a fost temporara (dar mai mult de 60 zile) ori permanenta[2].

- producerea unei infirmitati fizice sau psihice, permanente, adica nesusceptibila de vindecare. Se creeaza astfel o stare de inferioritate fizica sau psihica permanenta a victimei.

- slutirea, respectiv cauzarea unui grav prejudiciu estetic, schimbarea infatisarii normale a persoanei intr‑o infatisare neplacuta, respingatoare². Slutirea poate sur­veni unei desfigurari (schimbarea infatisarii fetei), deformari (forma corpului a cunos­cut modificari) sau pierderea unei parti din corp. Slutirea trebuie sa fie permanenta. Orice actiune care aduce modificari temporare ale aspectului, infatisarii persoanei nu va fi incadrata ca vatamare corporala grava (de exemplu, taierea parului care in mod natural creste);

- avortul, sau, cu alte cuvinte, intreruperea cursului sarcinii si expulzarea pro­du­sului de conceptie. Desigur, se cere ca faptuitorul sa fi stiut sau sa fi putut prevedea ca victima este o femeie insarcinata. In caz contrar, exista eroare de fapt cu privire la o circumstanta agravanta [art. 51 alin. (2) C.pen.];

- punerea in primejdie a vietii persoanei, prin aceasta intelegandu‑se situatia cand faptuitorul a creat prin activitatea sa posibilitatea reala si concreta ca victima sa inceteze din viata. In aceasta ipoteza, faptuitorul nu urmareste moartea victimei si nici nu accepta acest rezultat[3], altfel fapta ar constitui tentativa de omor . Subiectul activ actioneaza numai in vederea vatamarii corporale a victimei, dar in conditii suscep­tibile de a‑i produce moartea. Daca acest rezultat se realizeaza, fapta consti­tuie infractiunea de loviri sau vatamari cauzatoare de moarte.

B. Latura subiectiva. Infractiunea prevazuta de art. 182 alin. (1) si (2) C.pen. se savar­seste cu intentie indirecta sau praeterintentie[5]. In cazul praeterintentiei, faptui­to­rul actioneaza cu intentie in ceea ce priveste fapta de lovire sau vatamare, dar este, totodata, in culpa fata de consecinta mai grava produsa. Daca nici macar culpa fap­tuitorului nu poate fi stabilita, acesta nu va raspunde pentru consecintele mai grave, ci, dupa caz, pentru infractiunea de lovire sau alte violente sau pentru infractiunea de vata­mare corporala . Pentru fapta prevazuta in alin. (3), forma de vinovatie este intentia directa calificata prin scop.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea se consuma in momentul cand se produce vreuna dintre urma­rile prevazute de art. 182 alin. (1) C.pen.

In varianta tip a infractiunii, tentativa nu se pedepseste. Tentativa se pedepseste, insa, la faptele incriminate in art. 182 alin. (3), adica atunci cand s‑a comis fapta cu intentie directa.

B. Modalitati. Infractiunea de vatamare corporala grava are, pe langa modalitatile normative descrise in art. 182 alin. (1) - examinate mai sus - si 2 modalitati agravate [art. 182 alin. (2) si (3)]. Astfel, fapta este mai grava daca s‑a produs pierderea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate permanenta fizica ori psihica, slutirea, avortul, ori punerea in primejdie a vietii persoanei.

Exista vatamare corporala grava, atunci cand fapta a fost savarsita in scopul pro­­du­cerii urmarilor daunatoare prevazute de art. 182 alin. (1) si (2) C.pen. In aceasta ipoteza, scopul exprima cerinta cu privire la latura obiectiva a infractiunii si urmareste sa restranga agravanta numai la faptele enumerate in art. 182, savarsite cu intentie directa, excluzand pe cele praeterintentionate. Agravanta presupune ca fapta sa fi fost savarsita cu intentie directa, ceea ce inseamna ca faptuitorul a prevazut conse­cinta sau consecintele grave care s‑au produs si a urmarit ca aceasta sa se produca.

In practica judiciara mai recenta s‑a hotarat ca in situatia in care pe fondul unor relatii proaste dintre parti, inculpatii au asteptat victima si au lovit‑o cauzandu‑i leziuni pentru care partea vatamata a necesitat ingrijiri medicale de 100‑120 zile, fapta se incadreaza in dispozitiile art. 182 alin. (1) C.pen. si nu in alin. (3), deoarece din pro­bele administrate in cauza a rezultat ca inculpatii nu au urmarit producerea conse­cintelor prevazute in art. 182 alin. (1), ci doar aplicarea unei corectii.[7]

In raport cu modalitatile normative, pot exista variate modalitati faptice.

C. Sanctiuni. In forma simpla, vatamarea corporala grava se pedepseste cu inchi­soarea de la 2 la 7 ani.

Pentru modalitatea prevazuta in art. 182 alin. (2) pedeapsa este inchisoarea de la
2 la 10 ani, iar pentru cea prevazuta in art. 182 alin. (3), pedeapsa este inchisoarea de la 3 la 12 ani.