Vatamarea corporala din culpa

Vatamarea corporala din culpa

1. Continutul legal

Integritatea persoanei este ocrotita nu numai impotriva faptelor savarsite cu in­ten­tie, ci si a celor savarsite din culpa. Astfel, potrivit art. 184 C.pen. constituie in­frac­tiunea de vatamare corporala din culpa, fapta prevazuta in art. 180 alin. (2) si (2¹) care a pricinuit victimei o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale de cel mult de 10 zile, precum si cea prevazuta in art. 181, savarsite din culpa. Fapta este mai grava daca a avut vreuna din urmarile prevazute in art. 182 alin. (1) sau (2). Se pedepseste mai grav fapta prevazuta in alin. (1) daca savarsirea acesteia se datoreste nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exer­ci­tiul unei profesii sau meserii, ori pentru indeplinirea unei anume activitati [alin. (3)]; tot astfel, daca fapta prevazuta in alin. (2) este urmarea nerespectarii dispo­zitiilor le­gale sau a masurilor de prevedere aratate in alineatul precedent [alin. (4)].

De asemenea, faptele prevazute in alin. (3) si (4) sunt mai grave daca sunt savar­site de o persoana care se afla in stare de ebrietate.

Asa cum se observa, continutul normativ al infractiunii se amplifica, in cazul forme­lor calificate - prin includerea in acest continut a unor agravante legale care se refera fie la gravitatea urmarilor vatamarii, fie la conditiile in care a avut loc savar­sirea faptei.

2. Conditii preexistente

Infractiunea cuprinsa in art. 184 C.pen. nu se deosebeste, sub aspectul obiectu­lui juridic generic, obiectului juridic special si al obiectului material sau al subiectilor (activ si pasiv) de infractiunile prevazute in art. 180 alin. (2), 181 si 182 C.pen. De asemenea, nu exista nici la aceasta infractiune vreo conditie de loc si timp pentru savarsirea infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii se realizeaza prin lovire sau alte violente ori prin vatamari corporale. Din raportarea dispozitiilor art. 184
alin. (1) C.pen. la dispozitiile art. 180 alin. (1) si (2) si 181 C.pen., rezulta ca ne gasim in prezenta infractiunii de vatamare corporala din culpa numai daca durata ingri­jirilor medicale necesare pentru vindecare este mai mare de 10 zile, dar cel mult de 60 de zile. Daca lovirea sau actul de violenta savarsit din culpa a produs numai sufe­rinte fizice sau o vatamare ce necesita pentru vindecare ingrijiri medicale ce nu depa­sesc 10 zile, fapta nu va constitui infractiunea prevazuta de art. 184 alin. (1) C.pen. si, totodata, nici o infractiune.

Solutia se desprinde chiar din cuprinsul textului. Ar fi de adaugat ca, in masura in care fapta inculpatului nu poate constitui infractiunea prevazuta in art. 184 alin. (1) prin lipsa duratei de ingrijiri medicale, acesta nu va putea raspunde nici pentru forma agravata prevazuta de art. 184 alin. (3) (chiar daca celelalte conditii ale acestei agravante ar fi intrunite), deoarece textul presupune existenta unei fapte care sa intru­neasca mai intai cerintele din art. 184 alin. (1)[1].

b) Urmarea imediata a infractiunii, consta in producerea uneia din vatamarile men­tio­nate in art. 180 alin. (2) si (2)¹, art. 181 si 182 C.pen.

c) Trebuie sa existe legatura de cauzalitate intre actiunea sau inactiunea fap­tuito­rului si rezultat.

B. Latura subiectiva. Fapta de vatamare corporala se incadreaza in dispozitiile
art. 184 atunci cand este savarsita din culpa. Exista, in principiu, culpa atunci cand activitatea materiala, fiind savarsita in vederea altui rezultat decat cel care s‑a pro­dus, faptuitorul nu a prevazut, desi ar fi trebuit si putut sa prevada rezultatul intervenit sau, desi a avut previziunea lui, a sperat, in mod usuratic, ca el nu se va produce.

In literatura juridica, culpa este adesea gradata in culpa lata, culpa levis si culpa levissima. Din punct de vedere al legii penale, aceasta distinctie nu are nici o in­raurire asupra existentei infractiunii, dar poate servi la individualizarea pedepsei.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea se consuma atunci cand se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare.

Fiind o infractiune savarsita cu forma de vinovatie a culpei, tentativa nu este posi­bila.

B. Modalitati. In afara de modalitatile formei simple, si anume, lovirea si actele de violenta, infractiunea de vatamare corporala din culpa cuprinde si trei modalitati nor­mative agravate. Astfel, potrivit art. 184 alin. (2), vatamarea corporala grava savar­sita din culpa este sanctionata mai aspru cand actiunea sau inactiunea faptuito­rului a produs o vatamare a integritatii corporale sau a sanatatii victimei pentru a carei vin­decare a fost nevoie de ingrijiri medicale de peste 60 de zile, cand s‑a produs pier­­derea unui simt sau organ, incetarea functionarii acestora, o infirmitate perma­nenta fizica sau psihica, slutirea, avortul ori punerea in primejdie a vietii persoanei.

Cea de a doua modalitate agravata, prevazuta in art. 184 alin. (3) si (4), se refera la producerea unei vatamari corporale, ca urmare a nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de prevedere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru in­deplinirea unei anume activitati.

Cea de a treia modalitate agravata se refera la savarsirea faptelor prevazute in alin. (3) si (4) de o persoana aflata in stare de ebrietate[2].

Cu privire la aceste modalitati s‑au dat explicatii mai inainte, la infractiunile cores­­punzatoare.

C. Sanctiuni. Fapta, in modalitatea sa simpla, se pedepseste cu inchisoare de la o luna la 3 luni sau amenda.

In formele agravate prevazute in art. 184 alin. (2) si art. 184 alin. (3), infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda. Pedeapsa este inchi­soarea de la 6 luni la 3 ani, daca fapta a produs una din urmarile aratate in art. 182 C.pen. si daca este urmarea nerespectarii dispozitiilor legale sau a masurilor de preve­dere pentru exercitiul unei profesii sau meserii ori pentru indeplinirea unei anume activitati [art. 184 alin. (4)]. Daca faptele prevazute in alin. (3) si (4) sunt savarsite de o persoana aflata in stare de ebrietate, pedeapsa este inchisoarea de la unu la 3 ani in cazul alin. (3) si de la unu la 5 ani in cazul alin. (4).

Pentru faptele prevazute in alin. (1) si (3), actiunea penala se pune in miscare la plangerea prealabila a partii vatamate, iar impacarea partilor inlatura raspunderea penala.