Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri

Sustragerea sau distrugerea de inscrisuri

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire, potrivit art. 242 C.pen., este incriminata sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau orice alt inscris care se afla in pas­tra­rea ori in detinerea unui organ sau a unei institutii de stat, ori a unei alte unitati din cele prevazute in art. 145. Fapta este mai putin grava daca distrugerea vreunuia dintre inscrisurile prevazute mai inainte are loc din culpa, iar inscrisul prezinta o va­loare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare. Daca fapta este savarsita de un functionar public in exercitiul atributiilor de serviciu, pedeapsa se majoreaza.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special al infractiunii il constituie relatiile sociale privitoare la securitatea inscrisurilor sau documentelor aflate in detinerea unui organ sau institutie de stat ori a unei alte unitati din cele prevazute in art. 145 C.pen. si asigurarea prin aceasta a autoritatii acestora.[1]

b) Obiectul material ii formeaza dosarul, registrul, documentul sau orice alt inscris aflat in pastrarea ori in detinerea unei organizatii din cele prevazute de art. 145 C.pen.; "dosarul" cuprinde totalitatea actelor privind aceeasi problema, afacere, per­soana etc., de exemplu: dosarul de personal al celui incadrat in munca la o institutie de stat. Prin "registru" se intelege o condica cu un numar de foi in care sunt trecute anumite acte sau fapte juridice, de exemplu: registrul de poarta in care sunt consem­nate intrarile‑iesirile de autovehicule; documentul constituie un inscris de o valoare deosebita, cand ar reprezenta actul constitutiv al unui organ, un tratat international etc.[2] In sfarsit, prin "orice alt inscris" se intelege inscrisurile care produc efecte juridice, de exemplu, un proces‑verbal de constatare a perisabilitatilor.

Nu intra in categoria acestor inscrisuri cele care cuprind o valoare materiala certa, sustragerea sau distrugerea lor constituind infractiuni contra patrimoniului si nici cele emise de un organ de urmarire penala, de o instanta de judecata sau de un alt organ de jurisdictie, sustragerea sau distrugerea acestora constituind o infractiune de sine statatoare, retinerea sau distrugerea de inscrisuri, prevazuta de art. 272 C.pen., infrac­tiune care impiedica infaptuirea justitiei.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al infractiunii poate fi orice persoana. In cazul in care fapta este savarsita de un functionar ori alt salariat in exercitiul atri­butiilor de serviciu, exista circumstanta agravanta prevazuta in art. 242 alin. (3), iar pedeapsa va fi mai aspra. Un astfel de exemplu este urmatorul: intr‑o speta[3], B.T., care, indeplinind functia de pedagog la un grup scolar din Bucuresti, avea ca atributii si primirea cotizatiei pentru asociatia sportiva a scolii, in scopul insusirii unor sume de bani, a distrus tabelele nominale privind incasarea banilor si a intocmit alte tabele, fictive, pe care le‑a prezentat pentru a justifica sumele incasate.

Participatia este posibila sub toate formele sale in ce priveste varianta simpla. In varianta agravata, autor n‑ar putea fi decat tot functionarul public, insa instigatori si complici pot fi orice persoane.

b) Subiect pasiv este un organ sau institutie de stat ori o unitate din cele pre­vazute in art. 145, care desfasoara o activitate utila din punct de vedere social si care func­tioneaza potrivit legii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material se caracterizeaza prin actiunea de sustragere ori distrugere a obiectului material. Prin "sustragere" se intelege luarea si deplasarea obiectului de la locul de unde se afla in alt loc, spre a fi scos din sfera de dispo­zitie a organizatiei prevazute in art. 145 C.pen. si a fi luat de faptuitor. Prin "distrugere" se intelege nimicirea, desfiintarea totala sau partiala a inscrisului[4].

In practica judiciara s‑a ridicat problema delimitarii acestei infractiuni de acelea de furt si distrugere care au ca obiect material un inscris. Fapta concreta va constitui una sau alta din cele doua categorii de infractiuni, in raport de natura inscrisului asu­pra caruia poarta actiunea de sustragere sau distrugere[5]. In cazul infractiunii pre­vazute de art. 242 C.pen., legea se refera la acele inscrisuri ce sunt purtatoare ale auto­ritatii organizatiilor publice, ceea ce implica respect pentru activitatea acestora.

b) Urmarea imediata consta in savarsirea uneia din faptele incriminate si crearea prin aceasta a unei stari de pericol pentru autoritatea de stat sau publica. Prin dis­trugerea inscrisului se produce si un rezultat sub forma unei leziuni efective materiale a obiectului insusi.

c) Legatura de cauzalitate rezulta, in genere, din materialitatea faptelor si nu este nevoie sa fie dovedita.

d) Cerinte esentiale. Nu exista cerinte speciale cu privire la locul si timpul comi­terii infractiunii. In varianta agravata, prevederile art. 242 alin. (3) cer ca fapta sa se fi comis in timpul cand faptuitorul avea calitatea respectiva si se afla in exercitarea atributiilor de serviciu.

B. Latura subiectiva se caracterizeaza, in general, prin savarsirea faptei cu inten­tie, care poate fi directa sau indirecta. Legea pedepseste si distrugerea din culpa, atunci cand inscrisul prezinta o valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta valoare sociala, in cazul formei atenuate.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Desi infractiunea este susceptibila de toate formele infractiunii, actele pre­gatitoare nu sunt pedepsite de lege. Tentativa in cazul variantei prevazute de alin. (1) a infractiunii este incriminata, existand atunci cand hotararea de a savarsi actiunea de sustragere sau de distrugere a fost pusa in executare, dar aceasta a fost intre­rupta sau a ramas fara rezultat.

Consumarea are loc in momentul in care executarea a fost dusa pana la capat si s‑au produs urmarea si rezultatul vatamator.

B. Modalitati. In varianta simpla infractiunea exista sub doua modalitati norma­tive (distrugere, sustragere), iar in varianta atenuata si agravata exista cate o moda­li­tate normativa. Fiecareia din modalitatile normative poate sa‑i corespunda o varietate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Sanctiunile variaza dupa cum este vorba de forma tip [art. 242 alin. (1)] pentru care se prevede inchisoarea de la 3 luni la 5 ani, sau de forma atenuata
[art. 242 alin. (2)] pentru care se prevede inchisoarea de la 3 luni la 2 ani ­sau amenda. Pentru forma agravata [art. 242 alin. (3)] si care presupune un subiect activ calificat, maximul pedepselor se majoreaza cu un an.