Jocul de noroc

Jocul de noroc

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire, potrivit art. 330 C.pen., este incriminata organizarea sau ingaduirea jocurilor de noroc pentru public, fara autorizare [alin. (1)] ori organi­zarea sau ingaduirea in mod obisnuit a jocurilor de noroc intr‑o casa particulara, in scopul de a realiza foloase materiale [alin. (2)].

Cadrul juridic general in ceea ce priveste organizarea jocurilor de noroc este reprezentat de O.U.G. nr. 69/1998 privind regimul de autorizare a activitatilor din domeniul jocurilor de noroc[1]. In baza art. 1 al acestui act normativ, agentii economici care orgenizeaza si exploateaza activitati de jocuri de noroc isi pot desfasura activitatea numai in baza autorizatiei emise de Ministerul Finantelor Publice, denu­mita licenta pentru exploatarea jocurilor de noroc. Aceeasi ordonanta de urgenta cuprinde si o norma de incriminare, in art. 9, in conformitate cu care desfasurarea fara licenta a oricareia dintre activitatile din domeniul jocurilor de noroc constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda. O alta norma care incrimineaza desfasurarea de activitati ilegale in domeniul jocurilor de noroc este si cea din art. 13 din Legea nr. 31/1996, Legea monopolului de stat , in temeiul careia desfasurarea fara licenta a oricareia dintre activitatile rezervate mono­polului de stat, intre care este enumerata si organizarea si exploatarea sistemelor de joc cu miza, directe sau disimulate, constituie infractiune si se pedepseste cu inchi­soare de la 6 luni la 4 ani sau cu amenda.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special consta in relatiile sociale cu pri­vire la convietuirea sociala, a caror dezvoltare este conditionata de procurarea mijloa­­celor de existenta prin munca si excluderea dobandirii de venituri prin orga­nizarea sau ingaduirea jocurilor de noroc.

Jocurile de noroc implica o activitate cu caracter de continuitate, care antreneaza pe jucator, ii creeaza emotii, il face sa‑si piarda controlul administrarii propriilor sale resurse materiale. Cel ce castiga este antrenat sa continue jocul pentru a‑si mari castigul, cel ce pierde, de asemenea, este antrenat sa continue pentru a‑si recupera pierderea[3].

b) Infractiunea nu are obiect material, deoarece actiunea faptuitorului nu se rasfrange asupra unei valori materiale, ci imateriale (organizarea, ingaduirea jocurilor de noroc).

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ al infractiunii poate fi orice persoana. Este de observat ca subiectii vizati de norma penala nu sunt cei ce practica jocurile de noroc, ci cei care le organizeaza sau le ingaduie. In unele modalitati normative infrac­­tiunea presupune existenta unui subiect calificat (de exemplu, in cazul inga­duirii jocu­rilor de noroc, subiect activ nu poate fi decat proprietarul locuintei sau locatarul). Fap­ta poate fi comisa in oricare din formele de participatie. Daca este necesara o condi­tie determinanta pentru autor, aceasta va fi valabila si pentru coautori. Instigatori sau complici pot fi orice persoane.

b) Subiect pasiv principal este statul, uneori poate exista si un subiect pasiv adiacent, si anume, persoana juridica ai carei angajati au permis jocurile de noroc in cadrul unitatii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) In ce priveste elementul material al laturii obiective, acesta se realizeaza printr‑o actiune de organizare sau de ingaduire a jocurilor de noroc pentru public [alin. (1)] si de organizare sau ingaduire a acestor jocuri, in mod obis­nuit, intr‑o casa particulara [alin. (2)].

Prin joc de noroc se intelege orice joc (carte, caruri, ruleta, pariuri etc.) in care rezultatul depinde in cea mai mare parte de hazard, intamplare.[4] Organizarea se refera la activitatea prin care faptuitorul ia toate masurile necesare pentru ca jocul de noroc sa poata avea loc, de pilda, se ingrijeste de procurarea localului, recruteaza jucatori, le pune la dispozitie mijloacele necesare etc. ingaduirea, spre deosebire de organi­zare (care presupune initiativa chiar din partea subiectului infractiunii, a organiza­torului) implica o initiativa din partea altor persoane care nu si‑ar putea realiza obiectul, daca nu li s‑ar permite acest lucru de catre subiectul activ (de exemplu, respon­sabilul unui local de alimentatie publica care ar permite ca in local sa se practice jocuri de noroc sau locatarul unui apartament care ar accepta ca in aparta­mentul sau sa se desfasoare jocuri de noroc).

Legea nu cere conditii speciale de timp pentru existenta infractiunii; exista o cerinta cu privire la loc in cazul infractiunii in modalitatile prevazute in art 330
alin. (1) si (2).

Pentru existenta infractiunii prevazute de alin. (1) sunt prevazute doua cerinte esentiale: 1. organizarea sau ingaduirea jocurilor de noroc sa se faca pentru public si 2. fara autorizare. Deci, pentru existenta infractiunii este necesar ca destinatarul acti­vitatii incriminate sa fie publicul, in sensul de pluralitate nedeterminata de per­soane, atat ca numar, cat si ca identitate. Pentru a fi accesibila publicului organizarea sau inga­duirea trebuie sa fie facuta intr‑un loc care, prin natura sau destinatie, este deschis publicului. Daca jocul s‑a organizat ori ingaduit pentru anumite persoane, nu va exista infractiune, ci contraventie.

De asemenea, pentru existenta infractiunii prevazute in alin. (2) trebuie indepli­nite urmatoarele cerinte esentiale: 1. organizarea sau ingaduirea sa aiba loc in mod obis­nuit; 2. sa aiba loc intr‑o casa particulara.

b) Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru regulile de con­vietuire sociala; aceasta se realizeaza prin insasi savarsirea infractiunii.

c) Legatura de cauzalitate. Intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate; aceasta exista implicit odata cu savarsirea faptei incriminate.

B. Latura subiectiva se caracterizeaza prin intentie. In alin. (2) este vorba de in­tentia directa calificata prin scop, deoarece se cere ca faptuitorul sa urmareasca un anumit scop, adica fapta sa se savarseasca in scopul de a realiza foloase materiale.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele preparatorii si tentativa, desi posibile in varianta prevazuta in art. 330 alin. (1), nu se pedepsesc. In varianta prevazuta in art. 330 alin. (2), fiind vorba de o infractiune de obicei, nu pot fi concepute acte de pregatire sau tentativa.

Consumarea infractiunii in cazul alin. (1) are loc in momentul in care organizarea jocurilor de noroc s‑a finalizat sau in care a intervenit ingaduirea practicarii acestor jocuri, iar in cazul alin. (2), in momentul in care a avut loc un numar suficient de repetari pentru a rezulta caracterul de obisnuinta al organizarii sau ingaduirii jocu­rilor de noroc.

B. Modalitati. Modalitatile normative ale infractiunii corespund actiunilor prin care poate fi savarsita. Fiecareia din aceste modalitati normative poate sa‑i cores­punda o varietate de modalitati faptice, in functie de imprejurarile de fapt, ca de exem­plu: daca organizarea a vizat practicarea jocurilor de noroc de o mare anver­gura, daca jocurile de noroc s‑au practicat de un numar mare de persoane, daca au fost mize importante in joc etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea este inchisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Bibliografie selectiva

D. Ciucan, Propaganda nationalist-sovina si sanctionarea oricaror alte forme de discriminare, Dreptul nr. 4/2002, p. 153; R. Codreanu, Instigare publica, R.D.P.
nr. 2/2004, p. 89; A. Motoarca, Abandonul de familie. Infractiune continua. Modul de aplicare a revocarii suspendarii conditionate a executarii pedepsei si revocarea gratierii conditionate, Dreptul nr. 3/2004, p. 206; A. Neacsu, Posibilitatea suspendarii conditionate a executarii pedepsei in baza art. 81 din Codul penal in cazul abandonului de familie, Dreptul nr. 6/2001, p. 108; C. Olaru, Proxenetism. Trafic de persoane, R.D.P. nr. 2/2003, p. 141; M. Oprean, Asociere in vederea savarsirii de infractiuni, R.D.P. nr. 3/2001,
p. 124; M. Patraus, C.F. Usvat, Aspecte legate de incidenta dispozitiilor art. 329 Cod penal dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 678/2001 privind prevenirea si combaterea traficului de persoane, Dreptul nr. 10/2003, p. 181; C. Paun, Asocierea pentru savarsirea de infractiuni, R.D.P. nr. 4/1999, p. 71; Gh. Voinea, Abandon de familie. Infractiune continuata. Momentul epuizarii, Dreptul nr. 12/2002, p. 145.