Structura generala a dreptului de proprietate

Criterii. Urmare transformarilor politice, economice si juridice care au avut loc in tara noastra dupa abolirea regimului comunist, dreptul de proprietate a fost supus unei restructurari radicale. Fostul drept de proprietate socialista - de stat si cooperatista - s-a transformat in principal in drept de proprietate privata. Unele bunuri care s-au aflat in proprietate socialista de stat au devenit proprietate publica.

Structura actuala a dreptului de proprietate poate fi stabilita si evidentiata numai pornind de la anumite criterii:

a) dupa subiectele dreptului de proprietate distingem: dreptul de proprietate al persoanelor fizice si dreptul de proprietate al persoanelor juridice;

b) dupa modurile de dobandire evidentiem:

- dreptul de proprietate dobandit prin acte juridice si dreptul de proprietate dobandit prin fapte juridice;

- dreptul de proprietate dobandit in raporturile dintre vii si dreptul de proprietate dobandit pentru cauza de moarte;

- dreptul de proprietate originara dobandit prin moduri originare de dobandire a proprietatii si dreptul de proprietate derivata dobandit prin acte juridice translative de proprietate;

c) dupa cum dreptul de proprietate nu este sau este afectat de modalitati, el poate fi:

- drept de proprietate pur si simplu, care are ca titular exclusiv o singura persoana asupra unuia si aceluiasi bun si este dobandit de catre proprietarul actual in mod sigur si ireversibil;

- drept de proprietate afectat de modalitati, care poate fi drept de proprietate comuna, drept de proprietate rezolubila sau revocabila si drept de proprietate anulabila;

d) dupa regimul sau juridic, dreptul de proprietate se prezinta sub doua forme: dreptul de proprietate publica si dreptul de proprietate privata. Aceste doua forme ale dreptului de proprietate sunt consacrate expres in art.136, alin. (1) din Constitutie, unde se prevede: 'Proprietatea este publica sau privata'. Pe masura implementarii si dezvoltarii economiei de piata, proprietatea privata devine forma dominanta a dreptului de proprietate. Dimpotriva, proprietatea publica urmeaza sa aiba o sfera mai restransa si o pondere secundara in raport cu proprietatea privata.

Dreptul de proprietate privata . Prin dreptul de proprietate privata, in sensul larg al cuvantului, intelegem dreptul de proprietate particulara apartinand persoanelor fizice si persoanelor juridice de tip particular, dreptul de proprietate al societatilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat si dreptul de proprietate privata al statului, unitatilor administrativ-teritoriale si al persoanelor juridice infiintate de autoritatile centrale ale statului sau de autoritatile locale, cum sunt regiile autonome.

Dreptul de proprietate privata are ca obiect toate categoriile de bunuri apropriate de catre oricare subiect de drept civil, persoana fizica sau persoana juridica, cu exceptia bunurilor care se afla in proprietate publica. Proprietatea privata este supusa regimului juridic de drept comun, fara deosebire, in masura in care prin lege nu se prevede altfel. Art.44  alin. (2) teza I din Constitutie prevede: ' Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular.'

Prin  referirea expresa la garantarea proprietatii private legiuitorul constituant a instituit, intr-un mod neechivoc, obligatia statului de a crea cadrul juridic necesar respectarii si exercitarii acestui drept fundamental si mai ales, de a asigura aplicarea practica a acestei legislatii

Regimul de protectie juridica a dreptului de proprietate privata este egal, chiar daca titularul sau este statul. Asa cum s-a aratat in doctrina juridica interbelica, domeniul privat al statului este format in genere din bunuri pe care 'statul le stapaneste ca orice proprietar particular, adica de care se foloseste, care ii produc venituri si pe care de obicei le poate instraina. Aceste bunuri nu sunt afectate uzului public. Ele nu se deosebesc de bunurile particularilor decat prin aceea ca proprietarul lor este statul, judetul sau comuna in loc de a fi o persoana particulara'^[3].

Aceasta inseamna ca, de regula, bunurile proprietatea privata a statului si unitatilor administrativ teritoriale sunt alienabile, prescriptibile si chiar sesizabile pentru datoriile regiilor autonome si institutiilor publice care le au in patrimoniu. In schimb, ele nu pot fi sechestrate si urmarite pentru datoriile statului si unitatilor administrativ-teritoriale, care sunt intotdeauna subiecte de drept solvabile. Datoriile acestor persoane juridice se inscriu in bugetul de stat sau in bugetele locale pentru a fi platite.

Precizare. Lucrarea noastra are ca subiect de analiza intreaga problematica a dreptului de proprietate privata si a drepturilor reale principale derivate din acest drept de proprietate.

Spre deosebire de dreptul de proprietate privata caruia i se aplica regimul juridic de drept comun prevazut de Codul civil si de alte acte normative, dreptul de proprietate publica se caracterizeaza printr-un regim juridic special, derogator. De aceea, analiza dreptului de proprietate publica, sub toate aspectele sale mai importante, o vom realiza in capitolul care urmeaza. Astfel, va fi posibil ca in celelalte capitole sa ne referim exclusiv la regimul juridic al dreptului de proprietate privata si al drepturilor reale principale derivate din acest drept.