Structura institutionala - organizatia internationala

Structura institutionala - organizatia internationala

Structura organizatiilor internationale depinde de natura organizatiei si numarul membrilor ei, scopurile pe care le-a propus prin actul constitutiv, procesul de luare a deciziilor si alti factori. In general, toate organizatiile internationale au organe plenare in care sunt reprezentate toate statele, si organe restranse, cu participarea unui numar redus de state. Aceasta clasificare tine seama de gradul de participare a statelor la elaborarea orientarii activitatii organizatiilor si in luarea deciziilor. Daca se ia in considerare actele constitutive ale organizatiilor, putem distinge organe principale si organe subsidiare, dintre care, primele sunt cele prevazute in actul constitutiv, iar secundele, cele create, de catre un organ principal, sau prin delegarea puterilor acestuia.

Astfel, in art. 7 al Cartei O.N.U. se arata:

"Se infiinteaza ca organe principale ale Organizatiei Natiunilor Unite: Adunarea Generala, un Consiliu de Securitate, un Consiliu Economic si Social, un Consiliu de Tutela, o Curte Internationala de Justitie si un Secretariat;

Organele subsidiare care s-ar intrevedea, vor putea fi infiintate in conformitate cu prezenta Carta."

Atunci cand se ia in considerare functiile diverselor organe ale organizatiilor internationale, putem distinge: organe politice, administrative si jurisdictionale.

1.1. Organele plenare

In aceasta categorie intra Adunarea Generala, comisiile plenare si reuniunile speciale.

Adunrea Generala, cum am mai amintit, este organul suprem al unei organizatii de la care emana orientarile generale privind activitatea acesteia. De regula, acest termen este folosit de organizatiile cu caracter universal, ale caror organe plenare poarta si alte denumiri, cum ar fi: "conferinta" sau "congres".

In organizatiile inchise, de integrare sau, avand un pronuntat caracter de specialitate, organul suprem al organizatiei poarta alte denumiri cum sunt: "consiliu", "consiliul de ministri", "consiliul guvernatorilor" etc. Insa, pentru simplificare, se foloseste termenul generic de "adunare generala".

Comisiile plenare sunt create ca organe ale Adunarii Generale, au sarcina de a pregati proiectele deciziilor finale pe care aceasta urmeaza sa le ia. Asigurandu-se participarea tuturor statelor membre la lucrarile acestor comisii, fiecare stat are posibilitatea sa isi promoveze interesele, sa actioneze pentru ajungerea la compromisuri satisfacatoare si sa evalueze corect sansele adoptarii diferitelor solutii de catre Adunarea Generala.

Reuniunile speciale asigura de asemenea participarea tuturor statelor membre. Acestea sunt convocate, de regula, pentru solutionarea unor sarcini specifice ale organizatiilor internationale, de obicei avand caracter mai tehnic, care nu intra in atributiile Adunarii Generale.

1.2. Organe cu caracter restrans

Ratiunile pentru crearea unor organe cu participare restransa pot fi multiple. In activitatea organizatiilor exista aspecte de mai mica importanta, cum ar fi, de pilda, pregatirea lucrarilor Adunarii Generale, care nu impun neaparat participarea tuturor statelor membre.

O asemenea sarcina poate fi incredintata unui organ restrans, denumit, de regula, comitet pregatitor. Activitatea curenta a unei organizatii impune existenta unui organ executiv mai restrans, care, in general, poarta numele de "comitet executiv", "consiliu executiv", etc. In aceste organe de conducere sunt reprezentate, de obicei, intre o cincime si o treime din numarul statelor membre.

Anumitor state care detin un rol preponderent intr-un domeniu sau altul, li se rezerva o prezenta permanenta in anumite organe ale organizatiei. Este cazul S.U.A., Rusia, China, Marea Britanie si Franta, in cadrul Consiliului de Securitate al O.N.U., principalelor zece tari industrializate, in cadrul Consiliului Executiv al O.I.M.; statelor cele mai avansate in tehnologia atomica, in Consiliul Executiv al A.I.E.A., principalilor detinatori de capital la F.M.I si B.I.R.D., in consiliile directorilor executive ale acestor organizatii, etc.

Alegerea si reprezentarea statelor in organele restranse ale organizatilor internationale este un proces deosebit de complex si nu este identic pentru toate organizatiile. In general, este rezultatul combinarii si aplicarii a trei principii:

principiul unei reprezentari geografice echitabile;

principiul accesului tuturor membrilor, prin rotatie la posturile de conducere;

principiul reprezentarii echilibrate a intereselor diferitelor grupe de tari, clasificate dupa alte criterii decat geografice (producatori-consumatori; tari dezvoltate, tari in curs de dezvoltare; exportatori sau importatori, etc.).

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Curtea Internationala de Justitie (CIJ)

Potrivit art.92 al Cartei, Curtea Internationala de Justitie este "organul judiciar principal al Natiunilor Unite". Statutul sau este parte integranta a Cartei Natiunilor Unite. Toti membrii O.N.U. sunt ipso facto parti la statutul Curtii. Un stat nemembru O.N.U. poate deveni parte la Statutul Curtii in conditii determinate, in fiecare caz in parte de Adunarea Generala a O.N.U., la recomandarea Consiliului de Securitate. Elvetia si Mauru sunt singurele state nemembre O.N.U., parti la statutul CIJ.

Prin natura sa juridica si rolul atribuit de Carta, CIJ se distinge de alte organe principale ale O.N.U., fapt ce rezulta din analiza compozitiei, competentelor si functiilor sale.

CIJ este un organ cu caracter restrans. Data fiind calitatea sa de organ judiciar, ea nu este compusa, ca in cazul altor organe principale ale O.N.U., din reprezentanti ai guvernelor statelor, ci "dintr-un corp de judecatori independenti" Acestia sunt alesi, indifferent de cetatenia lor, dintre persoane cu inalte calitati morale care, in tarile lor, pot fi numite in cele mai inalte functii judiciare, ori sunt juristi cu o competenta recunoscuta in materie de drept international.

Curtea este astfel formata din 15 judecatori alesi de catre Adunarea Generala si Consiliul de Securitate, fiecare din aceste organe votand in mod independent. Sunt considerati alesi pe o perioada de 9 ani, cu posibilitatea realegerii, candidatii care intrunesc votul concordant al Adunarii Generale si Consiliului de Securitate.

Potrivit art. 36 al Cartei, in competenta Curtii intra toate clauzele pe care i le supun partile (statele) precum si toate chestiunile prevazute, in mod special, in Carta Natiunilor Unite sau in tratatele sau conventiile in vigoare. Cu alte cuvinte, Curtea poate fi sesizata cu probleme de ordin juridic, exercitand doua competente diferite. Prima, competenta contencioasa, in baza careia Curtea este in serviciul statelor si cea de a doua, careia ii revine competenta consultativa, prin care CIJ se afla in slujba O.N.U., de fapt a intregului sistem al Natiunilor Unite.

Privitor la subiecte, statele, care au acces la Curte si modalitatea de sesizare, este de retinut caracterul facultativ al jurisdictiei CIJ. Curtea nu este deci competenta sa judece orice litigiu de ordin juridic dintre state, ci numai litigiile pe care acestea sunt de accord sa i le supuna.

In temeiul prevederilor Statutului Curtii (art.36, alin.2), statele parti la Statut pot declara ca accepta sa supuna Curtii orice diferend cu caracter juridic si ca recunosc ca obligatorie jurisdictia acesteia in raport cu orice alt stat care accepta aceeasi obligatie.

Secretariat. Sediu. Functionari. Buget

Functionarea eficace a organizatiilor internationale, potrivit actului constitutiv si orientarilor statelor membre, impune o activitate permanenta si mijloace materiale si umane de realizare a acesteia.

SECRETARIAT

Cea mai mare parte a organizatiilor internationale au un secretariat propriu, compus din functionari angajati, de regula, pe baza permanenta de catre organizatie. Seful secretariatului poarta denumirea de Secretar general, Director general sau Presedinte, si este numit de Adunarea Generala a organizatiei. El trebuie sa se bucure de increderea statelor membre. In O.N.U., nu poate fi numit daca nu este acceptat de catre membrii permanenti ai Consiliului de Securitate. Pentru a opera ca unitati independente, secretariatele au nevoie de anumite privilegii si imunitati. Acestea sunt prevazute in acte constitutive sau in protocoale separate, in baza carora statele membre trebuie sa respecte independenta secretariatelor si a functionarilor acestora.

FUNCTIONARI

Proliferarea organizatiilor internationale, dupa al doilea razboi mondial a condus si la o crestere spectaculoasa a numarului persoanelor in serviciul acestor organizatii. Daca, inainte de razboi, numarul acestora era de aproximativ 1.500, in prezent el se ridica la peste 75.000.

Recrutarea functionarilor internationali ca agenti in serviciul exclusiv al unei organizatii internationale, se face de catre Secretarul general al organizatiei, in calitatea sa de sef al Secretariatului organizatiei respective, prin serviciile de personal, cu luarea in considerare a doua cerinte:

profesionala;

politica

Criteriul profesional urmareste atragerea in serviciul organizatiilor a celor mai buni specialisti din statele membre;

Criteriul politic are in vedere ca acestia sa provina din tarile care reprezinta toate zonele geografice.

Pentru a li se garanta independenta, inclusiv fata de statul de origine, functionarii internationali beneficiaza, in general, de imunitate fiscala si jurisdictionala, avand propriul lor sistem de securitate sociala si de pensii. Statutul juridic al functionarilor internationali este cuprins in regulamentele organizatiilor.

SEDIU

Organizatiile internationale a caror activitate are un caracter permanent, dispun de un local propriu in care este instalat Secretariatul si se tin reuniunile organizatiei. Tara si orasul de sediu al organizatiilor internationale sunt convenite de statele membre. In general aceste sedii se afla in orasele mari care ofera multe conditii (infrastructura, comunicatii, industrie hoteliera, recreere, etc.), cum ar fi Viena si Geneva.

BUGET

In termeni generali, bugetul poate fi definit ca fiind actul juridic intern, cu forta obligatorie, prin care organizatiile internationale estimeaza propriile venituri si cheltuieli, pe o perioada determinata de timp.

Bugetul unei organizatii internationale, o data aprobat, reprezinta temeiul juridic in baza caruia sunt colectate, respective platite, contributiile statelor la cheltuielile organizatiei.

Pentru perioada in care este intocmit, bugetul asigura mijloacele materiale necesare punerii in aplicare a deciziilor organelor deliberative sau executive ale organizatiei. In acelasi timp, bugetul este documentul legal care autorizeaza secretariatele organizatiilor sa efectueze platile impuse de executarea programelor lor de activitate.

In cazul O.N.U., spre exemplu, potrivit reglementarilor sale financiare, alocarile de fonduri votate de Adunarea Generala, constituie o autorizatie pentru Secretarul General de a contracta anumite obligatii si a face plati pentru scopurile pentru care alocatiile au fost votate, in limitele sumelor astfel aprobate.

In actele constitutive ale organizatiilor internationale, problemele financiare nu sunt reglementate in amanunt. In consecinta, organizatiile, in dreptul lor intern, si-au elaborat niste reglementari financiare proprii, luand drept model "regulile" si "reglementarile financiare" ale Organizatiei Natiunilor Unite. Printre altele, acestea stabilesc:

compozitia bugetului (structura acestuia);

procedurile de urmat pentru aprobarea sa de catre Adunarea Generala;

modalitatile de control a executiei bugetare;

procedura de urmat de catre organele Natiunilor Unite, in luarea de decizii, implcand cheltuiala de fonduri.

Perioadele bugetare. Cea mai mare parte a organizatiilor internationale, printre care, de exemplu, O.M.S. si A.I.E.A., au bugete anuale, anul financiar incepand la data de 1 ianuarie si terminandu-se la 31 decembrie. La unele organizatii, datele de inceput si de incheiere a anului fiscal sunt diferite: 1 iulie - 30 iunie pentru B.I.R.D., A.I.D., S.F.I. si O.S.A.; 1 iunie - 31 mai, pentru O.U.A.; 1 mai - 30 aprilie, F.M.I.

Pana in anul 1967 si bugetul O.N.U. era alcatuit pe o baza anuala. Dupa aceasta data insa, bugetul O.N.U. s-a stabilit pentru perioade de cate doi ani. Si alte organizatii ionternationale, printer care O.I.M., F.A.O., U.N.E.S.C.O., isi intocmesc bugetele pentru o perioada de doi ani. Ciclul bugetar de doi ani usureaza coordonarea si planificarea bugetara, conduce la imbunatatirea activitatii organelor insarcinate cu programarea activitatii organizatiilor si, in cele din urma, acest lucru duce la cresterea eficientei programelor aprobate.

Pregatirea bugetelor Ca regula, in cadrul oricarei organizatii internationale, responsabil cu pregatirea proiectului de buget si transmiterea acestuia spre aprobare organului autorizat al organizatiei, este conducatorul administrativ al acesteia (de ex. Secretarul General al O.N.U.). In exercitarea acestei responsabilitati, seful administrativ al organizatiei se bucura de o anumita putere de initiativa.

Potrivit regulilor si reglementarilor financiare ale O.N.U., urmate si de alte organizatii internationale, proiectul de buget este divizat in capitole si sectiuni distincte, trebuie sa cuprinda estimarea costurilor pe programe si componentele acestora, urmand sa fie insotit de documentarea corespunzatoare.

In cazul O.N.U., proiectul de buget intocmit de Secretarul General, este transmis statelor membre ale Organizatiei si Comitetului Consultativ privind problemele bugetare si administrative, inaintea de inceperea sesiunii Adunarii Generale in cadrul careia urmeaza sa fie adoptat. Astfel raportul Comitetului mentionat, impreuna cu toate propunerile de revizuire, sunt inaintate spre aprobare Adunarii Generale, in sesiune ordinara.

Adoptarea bugetului Aceasta se decide de catre organul plenar al organizatiei. Necesitatea luarii deciziei de aprobare a bugetelor de catre organul suprem al organizatiei, apare fireasca, cel putin din doua considerente: mai intai, din moment ce toti membrii organizatiei contribuie la suportarea cheltuielilor acesteia, organul care decide asupra cuantumului si distributiei acestor cheltuieli nu poate fi altul, decat cel in care sunt reprezentati toti membrii; in al doilea rand, de vreme ce prin buget se asigura mijloacele materiale de realizare a obiectivelor organizatiei, este firesc ca toti membrii organizatiei sa se poata pronunta in legatura cu acesta.

In privinta majoritatii cerute pentru adoptarea bugetului, reglementarile sunt diferite. Unele organizatii, printre care U.N.E.S.C.O., O.M.S., O.A.C.I., etc., aproba bugetul cu majoritate simpla. Altele, in randul carora se numara O.I.M., F.A.O., O.N.U., A.I.E.A., adopta aceeasi decizie cu o majoritate de doua treimi. In cadru N.A.T.O., O.E.C.D., sau U.E., bugetul se aproba prin votul unanim al statelor membre.

Executia bugetara Administrarea bugetului unei organizatii internationale, ca si pregatirea acestuia, implica conducatorului administrativ al organizatiei, care dispune platile in limita sumelor aprobate, si pentru scopurile pentru care aceste sume au fost alocate. El nu este insa obligat sa cheltuiasca, in totalitate, sumele alocate.

Pentru asigurarea unei executii rationale a bugetului, el trebuie sa se bucure de o anumita flexibilitate, in limita fondurilor alocate, cu atat mai mult, cu cat, organul suprem al unei organizatii nu poate anticipa cu deplina exactitate, toate nevoile si prioritatile financiare. In aceste imprejurari, sub supravegherea unui organ desemnat de catre organul suprem, conducatorul administrativ al unei organizatii, poate transfera sume de la o sectie a bugetului, la alta. In cazul O.N.U., Secretarul General poate proceda la asemenea operatii, sub supravegherea Comitetului consultativ privind problemele administrative si bugetare.

Pentru a acoperi cheltuielile care rezulta din situatii neprevazute, se constituie, in cadrul bugetelor organizatiilor internationale, anumite fonduri speciale, a caror utilizare urmeaza regulilor financiare proprii fiecarei organizatii. Aceste reguli stabilesc, de asemenea, si procedurile de urmat in situatia unor eventuale surplusuri bugetare. In general, se inregistreaza urmatoarele eventuale surplusuri bugetare.

In general, se inregistreaza urmatoarele doua imprejurari in care pot aparea surplusuri, in urma executiei bugetare:

atunci cand veniturile organizatiei depasesc cheltuielile efective;

atunci cand cheltuielile facute sunt mai mici decat estimarile.

Prima imprejurare este specifica organizatiilor financiare ale caror venituri din servicii catre membrii, depasesc, de regula, cheltuielile lor totale.

O asemenea situatie nu se intalneste in cazul organizatiilor ale caror venituri provin, in principal, din contributiile statelor membre, in temeiul carora se calculeaza veniturile organizatiei. Atunci cand cheltuielile sunt mai mici decat estimarile bugetare, surplusurile sunt returnate statelor membre, de regula, prin reducerea contributiei lor in urmatorul an financiar.