Omorul savarȘit in public

OMORUL SAVARȘIT IN PUBLIC

(art. 175 lit. i Cod penal)

Infracțiunea de omor poate fi și deseori este savarșita in public ceea ce este de natura sa-i confere o periculozitate sociala evident mai ridicata.

Aceasta imprejurare este considerata ca o agravanta a omorului intrucat prin locul in care este savarșit amplifica nu numai gravitatea sociala a acesteia ci și periculozitatea sociala accentuata a autorului.

Savarșirea omorului in public vadește nu numai indrazneala deosebita a autorului, sfidarea de catre acesta a elementarelor reguli de conduita in public, sentimentele de teama, de neliniște, insecuritate și neincredere ce le starnște, dar nu rareori folosirea aglomerațiilor umane ca posibilitate de a-și inlesni apropierea de victima și de a se indeparta de la locul faptei.

Nu trebuie ignorat nici faptul ca in public victima este mai puțin tematoare, mai increzatoare in siguranța, devenind mai vulnerabila.

Omorul este calificat astfel atunci cand este savarșit in condițiile stabilite prin prevederile art. 152 Cod penal .

Savarșirea omorului in una din aceste circumstanțe ii confera caracter calificat fiind considerat a fi fost savarșit in public.

Noțiunea de fapta savarșita in public este mai larga decat aceea de loc public care caracterizeaza forma agravanta la unele infracțiuni (de exemplu, furtul prevazut de art. 209 lit. e pe care o include, insa nu se limiteaza la ea).

Omorul este considerat savarșit in public și deci calificat in cazul in care victima a fost ucisa intr-un loc care prin natura lui este totdeauna accesibil publicului chiar daca nu este prezenta nicio persoana.

Fapta se considera savarșita in public exclusiv in raport de natura locului in care aceasta are loc și anume acela care prin destinația sau natura lui este totdeauna accesibil publicului.

Astfel, omorul comis intr-un bar dupa inchidere, in prezența unei singure persoane, constituie o fapta care nu satisface niciuna dintre cerințele prevazute in art. 152 C. pen .

Sunt locuri publice, prin natura lor, strada, șoseaua, piețele publice, și prin destinație acelea care sunt menite accesului general al publicului .

De exemplu, in practica judiciara, agravanta s-a reținut atunci cand inculpatul i-a aplicat victimei, care se afla pe o strada dintr-o localitate, o lovitura puternica de cuțit .

Publicitatea in aceasta ipoteza nu este data de prezența publicului ci de natura sau destinația locului care fiind totodata accesibil publicului face posibila apariția oricand a acestuia, fiind vorba de publicitate.

Este considerata savarșita in public și fapta comisa intr-un loc accesibil publicului, cu condiția prezenței a doua sau mai multor persoane.

In aceasta ipoteza, circumstanța de calificare este data atat de natura locului accesibil publicului, cat și de publicitatea reala, definita prin prezența a doua sau mai multor persoane.

De aceasta data locul deși este accesibil publicului, acesta nu are caracter permanent (sali de spectacole, școala, muzeu, magazine, spații comerciale, etc), astfel incat s-a impus condiția publicitații reale, marcata de prezența efectiva a cel puțin doua persoane.

Uciderea victimei in curtea școlii, in prezența mai multor persoane, constituie infracțiunea de omor calificat prevazuta in art. 175 lit. i C. pen., atat in raport cu locul comiterii care, conform art. 152 lit. a) din același cod, este loc public, cat și conform art. 152 lit. b), in raport cu prezența persoanelor in acel loc, cu observația ca prevederile art. 145 C. pen., care definesc termenul "public" nu sunt incidente .

Au fost asimilate faptelor savarșite in public și acelea care deși savarșite intr-un loc neaccesibil publicului (curtea casei, locuința) au fost comise cu intenția ca sa fie auzite sau vazute și in acest caz este vorba de o publicitate reala determinata de condiția ca, fapta sa fi fost vazuta sau auzita de doua sau mai multe persoane și de intenția cu care acționeaza in acest scop faptuitorul.

Așa spre exemplu este realizata forma calificata a omorului in situația in care victima este ucisa in curtea unei case particulare in prezența mai multor persoane care trecand pe trotuar au vazut și urmarit savarșirea acesteia.

Dimpotriva, nu se poate reține agravanta savarșirii omorului in public, daca acesta s-a comis in curtea victimei, in vazul a doua persoane, daca aceste doua persoane sunt parți vatamate in cauza, fiind și ele molestate .

Astfel, intr-o cauza instanța a decis ca nu a savarșit omorul in public inculpații B.I. și B.C. care au patruns in curtea casei victimei pe care au ucis-o prin lovituri aplicate cu pumnul in cap.

In aceeași imprejurare, inculpații au aplicat lovituri și altor doua persoane, rude ale victimei, care au incercat sa o apere pe aceasta.

Fiind judecata cauza in prima instanța, inculpații au fost condamnați pentru savarșirea infracțiunilor de omor calificat (art. 174 raportat la art. 175 lit. i), pentru violare de domiciliu, loviri sau alte violențe și vatamare corporala .

Instanța suprema a apreciat ca infracțiunea de omor nu s-a savarșit in public, intrucat faptuitorii au patruns in curtea casei victimei, loc neaccesibil publicului. S-a apreciat ca nu au fost indeplinite nici condițiile art. 152 lit. c), care se refera la situația in care fapta a fost comisa intr-un loc neaccesibil publicului, dar cu intenția de a fi vazuta de doua sau mai multe persoane, intrucat persoanele prezente, soția și mama victimei, sunt parți vatamate in cauza, fiind și ele agresate de inculpați[9].

Tot caracter de publicitate reala o are și fapta savarșita intr-o adunare sau reuniune de mai multe persoane, cu excepția reuniunilor care pot fi considerate ca au caracter de familie datorita relațiilor dintre persoanele participante.

Caracterul real al publicitații este dat de existența unei adunari sau reuniuni de mai multe persoane, ceea ce impune prezența acestora la locul și momentul savarșirii faptei. Așa sunt spre exemplu, ședințele, consfatuirile, adunarile generale ale acționarilor, etc.

Nu corespund acestei cerințe, fiind excluse expres prin lege adunarile sau reuniunile ce pot fi considerate reuniuni de familie, datorita relațiilor dintre persoanele participante, cum sunt reuniunile, mesele festive.

Omorul poate fi calificat in condițiile cerute și in situația in care a fost savarșit prin mijloace cu privire la care faptuitorul și-a dat seama ca fapta ar putea ajunge la cunoștința publicului.

Circumstanța - fie ca este determinata de locul savarșirii omorului, fie de prezența efectiva a publicului - este una reala, care se rasfrange asupra participanților.

Subiectiv, omorul astfel calificat poate fi savarșit cu intenția atat directa cat și indirecta.

Așadar, omorul este calificat daca a fost comis in public, in ințelesul aratat in lege, deoarece acest fapt vadește un pericol social deosebit, prin rezonanța sociala și prin sentimentul de insecuritate pe care il inspira publicului, precum și prin periculozitatea infractorului care nu ezita sa comita fapta de ucidere in public.

CONCLUZII SI PROPUNERI DE LEGE FERENDA

Prezenta lucrare și-a propus expunerea și analiza teoretica și jurisprudențiala a infracțiunii reglementate de art. 175 Cod penal și anume omorul calificat.

Un final este greu de conturat, insa cu titlu de concluzie, lucrarea in toata cuprinderea sa nu s-a dorit mai mult decat poate un alt punct de vedere, iar abordarea nu a facut decat sa incerce o argumentare a acestuia.

In cadrul primului capitol al lucrarii, intitulat ,,Aspecte introductive", am prezentat pe scurt staruința legiuitorului roman de a ocroti persoana umana, sancționandu-i pe cei care atenteaza la viața, integritatea corporala, sanatatea, libertatea și demnitatea omului.

In continuare, in a doua secțiune a aceluiași capitol am prezentat principalele momente ale evoluției istorice a reglementarii infracțiunii de omor, cu referire la omorul calificat.

In ultima secțiune a primului capitol, am incercat sa realizam o privire comparativa intre reglementarile omorului calificat din actualul Cod penal și cele din Legea nr. 286/2009, ce constituie Noul Cod Penal.

Capitolul II, intitulat ,,Analiza conținutului constitutiv al infracțiunii de omor cu referire la omorul calificat și-a propus sa evidențieze trasaturile infracțiunii de omor simplu, reglementat la art. 174 Cod penal, cu referire la omorul calificat, prin prisma analizarii obiectului juridic și material al infracțiunii, subiecților infracțiunii (activ și pasiv) și a celor doua laturi, latura obiectiva (elementul material, urmarea imediata și legatura de cauzalitate) și latura subiectiva (forma de vinovație, mobilul și scopul), ce realizeaza conținutul constitutiv al infracțiunii.

In cadrul aceluiași capitol, am incercat sa reliefam gradul ridicat de periculozitate al infracțiunii analizate, prin prezentarea modului in care se pedepsește și al sancțiunilor aplicate.

,,Analiza formelor agravate ale omorului calificat ce constituie titlul celui de-al treilea capitol al lucrarii, cuprinde modalitațile de savarșire a omorului pentru ca acesta sa devina calificat și anume: omorul savarșit cu premeditare (lit. a), din interes material (lit.b), asupra soțului sau unei rude apropiate (lit.c), profitand de starea de neputința a victimei de a se apara (lit.d), prin mijloace care pun in pericol viața mai multor persoane (lit. e), in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale victimei (lit. f), pentru a se sutrage sau pentru a sustrage pe altul de la urmarire sau arestare sau de la executarea unei pedepse (lit. g), pentru a inlesni sau a ascunde savarșirea altei infracțiuni și omorul savarșit in public (lit. h).

Deoarece este capitolul care, dupa parerea noastra, prezinta cea mai mare importanța pentru prezenta lucrare, consideram ca se impun a fi facute anumite precizari care sa ajute la mai buna ințelegere a infracțiunii de omor calificat.

In ceea ce privește prima forma de agravare, in acceptiunea legii penale, premeditarea presupune ceva mai mult decat o gandire anticipatǎ; ea constǎ in trecerea unui interval de timp din momentul luǎrii hotǎrarii de a sǎvarsii omorul si panǎ in momentul executǎrii infractiunii.

Acest interval de timp nu este expres prevǎzut de lege, fiind lǎsat la aprecierea instantei.

Premeditarea mai presupune si sǎvarsirea unor acte de pregǎtire, de naturǎ sǎ intǎreascǎ hotǎrarea de a sǎvarsi infractiunea si totodatǎ sǎ-i faciliteze executarea acesteia. Aceasta implicǎ asadar o chibzuintǎ, sange rece și stǎpanire de sine.

Omorul savarșit din interes material constituie un mobil de facturǎ egoistǎ, care ii conferǎ faptei un pericol mai mare. Interesul material se poate infǎtisa ca un avantaj sau beneficiu de naturǎ materialǎ cum ar fi: bani, bunuri, titluri de valoare, dobandirea unei mosteniri, stingerea unor datorii sau obtinerea altor avantaje.

Nu intereseazǎ valoarea avantajelor sau bunurilor care pot fi obtinute. Este important ca aceste avantaje sǎ fi constituit mobilul crimei.

Omorul sǎvarsit asupra soțului sau unei rude apropiate este mai grav deoarece victima mizand pe afectivitatea dintre el si autor nu-si ia mǎsuri de apǎrare, ceea ce poate sǎ inlesneascǎ sǎvarsirea infractiunii. In acest caz subiectul pasiv este calificat.  Calitatea de sot rezultǎ numai dintr-o cǎsǎtorie legal ingheiatǎ;fiind scos din aceastǎ sferǎ concubinajul. Despǎrtirea in fapt a sotilor nu are relevantǎ.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Prin rude apropiate se inteleg ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie potrivit legii, astfel de rude. Nu intereseazǎ gradul de rudenie in linie ascendentǎ si descendentǎ.

Copiii adoptati au calitatea de rude apropiate fatǎ de adoptator.

Adoptia cu efecte depline nu permite sǎ opereze agravanta intre infiat si ascendentul sǎu natural sau fratele sǎu de sange.

Agravanta profitand de starea de neputința a victimei de a se apara se justificǎ prin aceea cǎ, omorul astfel sǎvarsit este mai usor de consumat.

Sunt in neputintǎ de a se apǎra persoanele care suferǎ o infirmitate fizicǎ sau psihicǎ, cele de varstǎ fragedǎ sau cele de varstǎ inaintatǎ.

Starea de neputintǎ trebuie sǎ fie anterioarǎ sǎvarsirii faptei si nu sǎ fie provocatǎ de autor. A profita de starea de neputintǎ a victimei, presupune cunoasterea de cǎtre fǎptuitor a conditiei precare a victimei si hotǎrarea acestuia de a se folosi de aceastǎ stare pentru a o ucide.

Fapta prezintǎ un grad de pericol social mai grav din punct de vedere obiectiv (neputinta victimei), cat si din punct de vedere subiectiv (perversitatea fǎptuitorului care a ucis profitand de aceastǎ imprejurare).

Omorul sǎvarsit prin mijloace care pun in pericol viata mai multor persoane este mai grav, deoarece cu cat sunt mai multe victime cu atat fapta este mai periculoasǎ. Se indeplineste aceastǎ agravantǎ cand autorul foloseste pentru sǎvarsirea infractiunii metode ca: bombe, gaze, incendii, armament.

Aceastǎ agravantǎ poate sǎ reiasǎ din mijloacele folosite de autor, dar si din imprejurǎrile in care se comite fapta.

Omorul savarșit in legǎturǎ cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale victimei are in vedere, de regulǎ, omorul care se comite dintr-un sentiment de nemultumire sau de rǎzbunare pentru modul in care victima, in cadrul indatoririlor de serviciu, a satisfǎcut interesele ori pretentiile autorului.

Existǎ aceastǎ circumstantǎ si atunci cand autorul ucide pentru a impiedica victima sǎ-si exercite atributiile de serviciu.

In cazul in care victima indeplineste o functie importantǎ pe linie de stat sau politicǎ, fapta se incadreazǎ in art. 160 C. pen. dacǎ indeplineste si celelalte conditii.

Pericolul sporit al omorului sǎvarsit pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmǎrire, arestare ori de la executarea unei pedepse decurge din scopul urmǎrit de fǎptuitor.

Nu se aplicǎ aceastǎ agavantǎ in cazul in care urmǎrirea nu a inceput.

Pentru existenta agravantei omorului comis pentru a inlesni sau a ascunde sǎvarsirea altei infractiuni este necesarǎ si suficientǎ dovada scopului urmǎrit, indiferent dacǎ acest scop s-a realizat sau nu.

Acest text de lege se referǎ si la tentativǎ, nu numai la infractiunile consumate. In cazul in care scopul s-a realizat, va exista un concurs de infractiuni.

In sfarșit, ce-a de-a noua agravanta se refera la omorul savarșit in public și evidentiazǎ o periculozitate sporitǎ a fǎptuitorului, iar fapta are un mare ecou social, determinand o nesigurantǎ publicǎ.

Potrivit Noului Cod penal, in cazul omorului comis in public, s-a apreciat ca nu este in mod necesar mai periculos cel care ucide victima in public, spre exemplu, in cadrul unui conflict spontan intr-o cafenea, fața de cel care ucide victima in locuința acesteia, motiv pentru care este preferabil ca evaluarea periculozitații sa fie facuta de judecator cu ocazia individualizarii pedepsei.

Dupa parerea noastra, este o opinie salutara, motiv pentru care ne raliem și noi la aceasta.

Concluzionand, conform Codului penal in vigoare, ori de cate ori omorul va fi savarșit in vreuna din circumstanțele mai sus prezentate, ne vom afla in fața unui omor calificat și nu a unui omor simplu.

In Noul Cod penal, se incearca realizarea unei simplificari a reglementarii omorului, prin renunțarea la reglementarea a doua variante agravate distincte (omorul calificat și omorul deosebit de grav) și reținerea ca elemente circumstanțiale de calificare doar a acelor imprejurari care confera faptei o periculozitate ce excede in mod vadit posibilitaților de individualizare pe baza limitelor de pedeapsa ale variantei tip sau de baza.

In timp ce in actualul Cod penal, omorul are doua modalitați mai grave de savarșire și anume omorul calificat (art. 175) și omorul deosebit de grav (art. 176), in Noul Cod penal legiuitorul a ales sa prevada o singura modalitate mai grava de savarșire a omorului și anume omorul calificat (art. 189 Noul Cod penal).

Dintre cele noua elemente, mai sus-prezentate, care fac, in prezent, ca omorul sa fie calificat, In Noul Cod penal, mai regasim doar patru, restul fie apar ca circumstanțe agravante [conform art. 77, alin 1, lit b) și c)], fie ca elemente in conținutul constitutiv al altor infracțiuni.

De asemenea, au fost reformulate unele dintre agravantele omorului calificat, astfel incat sfera de incidența a acestora sa fie mai corect delimitata.

Au fost așadar pastrate in conținutul art. 188 al Noului Cod penal doar acele imprejurari care justifica, cel puțin in abstracto, posibilitatea de a aplica pedeapsa detențiunii pe viața.

Interesul pentru tematica de fața este unul care presupune in timp permanente și laborioase cautari pe care, in egala masura, sunt ținuți sa le surprinda legiuitorul in elaborarile sale, doctrinarul in scrierile sale, dar și cel chemat sa imbine și sa aplice creațiile celor dintai.

Intre timp, așteptam nerabdatori intrarea in vigoare a Noului Cod penal de la care așteptam crearea unui cadru legislativ coerent, cu evitarea suprapunerilor inutile de norme, simplificarea reglementarilor de drept substanțial, menita sa faciliteze aplicarea lor unitara și cu celeritate in activitatea organelor judiciare și armonizarea dreptului penal material roman cu sistemele celeorlalte state membre ale Uniunii Europene.

BIBLIOGRAFIE

I. Tratate, monografii, cursuri universitare și alte lucrari de specialitate

ANTONIU, George, Noul cod penal, vol. I (art. 1-56), Ed. C. H. Beck, București, 2006.

ANTONIU, George, Raportul de cauzalitate in dreptul penal, Ed. Științifica, București, 1986.

ANTONIU, George, Tentativa, Ed. Societații Tempus, București, 1995.

ANTONIU, George, DANEȘ, Ștefan, POPA, Marin, Codul penal pe ințelesul tuturor, Ed. Societații Tempus Romania, București, 1995.

ARGEȘANU, Ion, Criminalistica și medicina legala in slujba justiției, vol. I, Ed. Lumina Lex, București, 1996.

BASARAB, Matei, PAȘCA, Viorel, MATEUȚ, Gheorghița, BUTIUC, Constantin, Codul penal comentat, vol. I, partea generala, Ed. Hamangiu, București, 2007.

BIRSAN, Corneliu, EFTIMIE, Marius, Convenția europeana a drepturilor omului, Editura Hamangiu, București, 2010.

BELIȘ, Vladimir, Medicina legala, Editura Juridica, ediția a IV-a, București, 2003.

BETTIOL, Giuseppe, Diritto penale, Parte generale, ottavo editione, CEDAM, Padova, 1973.

BOROI, Alexandru, Drept penal, Partea generala, Editura All Beck, București, 2002.

BOROI, Alexandru, Infracțiuni contra vieții, Editura Național, 1996.

BOROI, Alexandru, NISTOREANU, Gheorghe, Drept penal, Partea speciala, Editura All Beck, București, 2002.

BULAI, Constantin, Curs de drept penal, Partea speciala, vol. I, București, 1975.

BULAI, Constantin, MITRACHE, Constantin, Drept penal roman. Partea generala. Culegere de probleme din practica judiciara, Casa de editura și presa "Șansa", București, 1996.

BULAI, Constantin, FILIPAȘ, Avram, MITRACHE, Constantin, Drept penal roman, Curs selectiv pentru licența, Editura Press Mihaela, București, 1997.

BUZEA, N., Infracțiunea și culpabilitatea, Tipografia Sabin Solomon, Alba-Iulia, 1944.

CIOCLEI, Valerian, Drept penal. Partea speciala. Infracțiuni contra vieții, Ed. C.H.Beck, București, 2009.

CIOCLEI, Valerian, Manual de criminologie, Ed. C. H. Beck, București, 2007.

DIACONESCU, Horia, Drept penal. Partea speciala, Editura Themis, Craiova, 2000.

DIACONU, Gheorghe, Raspunderea penala, Ed. Lumina Lex, București, 2010.

DOBRINESCU, Ion, Infracțiuni contra vieții persoanei, Editura Academiei, București, 1987.

DOBRINOIU, Vasile, Drept penal. Partea speciala, Vol. I, Teorie și practica judiciara, Editura Lumina Lex, București, 2000.

DOBRINOIU, Vasile, DIMA, Traian, Drept penal. Partea generala, partea speciala, Ed. Lumina Lex, București, 2002.

DONGOROZ, V., Drept penal, București, 1939.

DONGOROZ, Vintila, KAHANE, Siegfried, OANCEA, Ion, FODOR, Iosif, ILIESCU, Nicoleta, BULAI, Constantin, STANOIU, Rodica, ROȘCA, Victor, Explicații teoretice ale Codului penal roman, Partea generala, vol. I, Editura Academiei, București, 1969.

DONGOROZ, Vintila, KAHANE, Siegfried, OANCEA, Ion, FODOR, Iosif, ILIESCU, Nicoleta, BULAI, Constantin, STANOIU, Rodica, ROȘCA, Victor, Explicații teoretice ale Codului penal roman, Partea speciala, vol. III, Editura Academiei, București, 1971.

HALL, I., General principles of criminal Law, edition Babbs Meriel Indianopolis, New York, 1960

HANGA, Vladimir, Istoria dreptului romanesc, vol. I, Editura Academiei, București, 1980.

IONESCU, Cristian, Tratat de drept constituțional contemporan, Ed. C. H. Beck, București, 2008.

LOGHIN, Octavian, TOADER, Tudorel, Drept penal roman. Partea speciala, Casa de editura și presa "Șansa", București, 1997.

MARINESCU, D., Spețe, probleme și soluții din practica judiciara, Ed. Didactica și Pedagogica, București, 1965.

MASTACAN, Olivian, Elemente de drept penal, partea speciala, conform Noului Cod penal Ed. Bibliotheca, Targoviște, 2006.

MASTACAN, Olivian, VLADILA, Lavinia, Instituții de drept penal, curs selectiv pentru licența, Ed. Universul Juridic, București, 2012.

MAGUREANU, Ilie, Drept penal. Partea speciala, Ed. Universul Juridic, București, 2008.

MATOVANI, F., Diritto penale. Parte generale, secondo editione, CEDAM, Padova, 1988.

MITRACHE, Constantin, MITRACHE, Cristian, Drept penal roman. Partea generala, Editura Universul Juridic, București, 2009.

MIRCEA, Ion, Vinovația in dreptul penal, Editura lumina Lex, București, 1998.

MOLCUȚ, Emil, Istoria statului și dreptului romanesc, Editura Universul Juridic, București, 2006.

NEAGU, Ion, Drept procesual penal, vol. I, II, III, Editura Euro Trading, București, 1992.

NEAGU, Ion, Tratat de procedura penala. Partea generala, Ed. Universul juridic, București, 2010.

NEAGU, Ion, Tratat de procedura penala. Partea speciala, Ed. Universul Juridic, București, 2010.

NISTOREANU, Gheorghe, PAUN, Costica, Criminologie, Editura Didactica și Pedagogica, București, 1995.

NISTOREANU, Gheorghe, DOBRINOIU, Vasile, MOLNAR, Ion, PASCU, Ilie, BOROI, Alexandru, LAZAR, Valerica, Drept penal. Partea speciala, Editura Continent, XXI, Bucerești, 1995.

PADOVANI, Tullio, Diritto penale, Ginffre Editione, Milano, 1990.

PAPADOPOL, Vasile, POPOVICI, Mihai, Repertoriu alfabetic de practica judiciara in materie penala pe anii 1969-1975, Ed. Științifica și Enciclopedica, București, 1977

PASCU, Ilie, GORUNESCU, Mirela, Drept penal, Partea speciala, Editura Hamangiu, 2008.

PASCU, Ilie, LAZAR, Valerica, Drept penal. Partea speciala Ed. Lumina Lex, București, 2003

POP, Octavian, Cauzele care atenueaza și agraveaza pedeapsa, Ed. Scaiul, București, 2001.

SCRIPCARU, Gheorghe, SCRIPCARU, Calin, Medicina legala pentru juriști, Ed. Cugetarea, Iași, 1999.

SIMA, Constantin, Codul penal adnotat cu practica judiciara 1969-2000, Ed. Lumina Lex, București, 2000.

STANCU, Emilian, Criminalistica, vol. I, II, Editura Proarcadia, București, 1993.

STANCU, Emilian, Tratat de criminalistica, Ed. Universul Juridic, București, 2008.

STEFANI, G., LAVASSEUR, G., BULOC, B., Droit penale generale, trezieme edition, Dalloz, Paris, 1987.

STEGAROIU, C., Drept penal. Partea generala, Partea 2, Litografia Invațamantului, Cluj, 1958.

STOICA, Aug. Oliviu, Drept penal. Partea generala, Ed. Didactica și Pedagigica, București, 1976.

TANASESCU, Iancu, TANASESCU, Gabriel, TANASESCU, Camil, Tratat de drept penal, Editura Sitech, Craiova, 2000.

TERBANCEA, M., Patologia medico-legala, Ed. Didactica și Pedagogica, București, 1978.

TOADER, Tudorel, Drept penal roman. Partea speciala, Editura Hamangiu, București, 2010.

TOADER, Tudorel, STOICA, Andreea, CRISTUȘ, Nicoleta, Codul penal și legile speciale, Editura Hamangiu, București, 2007.

VADUVA, Nicolae, Criminalistica, Curs universitar de tactica și metodica, Ed. Universitaria, Craiova, 2004.

VITU, Andre, Traite de droit criminal, Droit penale speciale, Editions Cujas, 1982.

VONIN, R., LEONTE, J., Droit penale et criminologie, Paris, Puf, 1965.

II.  Articole și studii de specialitate

BASARAB, M., Considerații cu privire la obiectul infracțiunii, in Studia Universitatis ,,Babeș-Bolyai", Cluj, 1962, pp. 36 și urm;

BRAUNȘTEIN, B., Considerații asupra obiectului juridic al infracțiunii in dreptul penal, in Analele Științifice ale Universitații Al. I. Cuza, Iași, 1960, p. 177.

Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a II-a penala, decizia nr. 502/A/2001 in ,,Revista de drept penal" nr. 4/2002, pag. 137.

BIRO, L., Devierea loviturii și efectul ei asupra calificarii faptei savarșite, in JN 6/1996, p. 113.

PAVEL, D., Atribute caracteristice ale infracțiunii instantanee, in R.R.D., nr. 4/1980, pp. 31-36.

ANTONIU, G., Ocrotirea penala a persoanei, in R.D.P., nr. 1/2002, p. 10.

DIACONESCU, Horia, Considerații cu privire la momentul consumarii infracțiunii de omor, in ,,Dreptul" nr. 3/2003, p. 145.

MANEA, Tamara, Tentativa improprie, in R.D.P., nr. 1/2002, p. 52.

NICULEANU, C., Despre posibilitatea existenței premeditarii cu dolul repentin, in Dreptul nr. 12/1995, pp. 48-51.

DOBRINESCU, I., Analiza sistemica și determinarea raportului de cauzalitate in dreptul penal, in R.R.D. nr. 6/1976, pp. 17-18.

FILIPAȘ, A., Infracțiunea de pruncucidere. Aspecte ale perfecționarii reglementarii, in Analele Universitații București, 1981, p. 69.

GRIGORAȘ, I., Examen teoretic al practicii Tribunalului Suprem in materia unor imprejurari care determina formele calificate sau deosebit de grave ale infracțiunii de omor, in R.R.D. nr. 8/1975, p. 33.

DUMITRU, I., Cu privire la ințelesul termenului de "public", "funcționar public", "funcționar" și "inscris oficial", in ,,Dreptul" nr. 6/1967, p. 67.

DANEȘ, Șt., Combaterea faptelor de violența prin mijloace de drept penal. Unele soluții din practica Tribunalului Suprem in R.R.D. nr. 11/1980, pp. 9-10.

III. Acte normative

Constituția Romaniei, modificata și completata prin Legea de revizuire nr. 429/2003, publicata in M. Of. al Romaniei, partea I, nr. 758 din 29 octombrie 2003, republicata

Codul penal roman, publicat in M. Of. din 30 octombrie 1864.

Legea 140/1996 pentru modificarea și completarea Codului penal, publicata in M. Of. al Romaniei, partea I, nr. 289 din 14 noiembrie 1996.

Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicata in M. Of. al Romaniei, partea I, nr. 510 din 24 iulie 2009.

O.U.G nr. 93 din 20 iunie 2002 pentru modificarea și completarea Codului penal, publicata in M. Of. al Romaniei, nr. 453 din 27 iunie 2002.

Legea 169/2002 privind modificarea și completarea Codului penal, a Codului de procedura penala și a unor legi speciale, publicata in M. Of. al Romaniei, partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002.

Codul de procedura penala actual

Convenția Europeana a Drepturilor Omului

Noul cod civil a fost instituit prin Legea nr. 287/2009, publicata in M. Of. nr. 511/24.07.2009, modificat prin Legea nr. 71/2011 privind punerea sa in aplicare, lege publicata in M. Of. nr. 409/10.06.2011.

IV. Surse Internet

1. www.scj.ro

2. www.jurisprudentacedo.com

3. www.referatele.com

4. https://www.scritub.com/

5. www.stiucum.com