Situatia social-politica in perioada 1938-1940

SITUATIA SOCIAL-POLITICA IN PERIOADA 1938-1940

Conjunctura politico-diplomatica si-a pus amprenta asupra evolutiei societatii romanesti in ansamblul sau. La 11/12 februarie 1938, printr-o lovitura de stat s-a facut trecerea de la democratia parlamentara la instaurarea dictaturii autoritare a regelui si a unei parti a cercurilor burgheziei si mosierimii adepte a politicii de dreapta, neofasciste, pro-anglo-franceze.

Cauzele instaurarii monarhiei autoritare le gasim in plan intern (situatia economica dificila din timpul crizei din anii 1929-1933, divergentele dintre partidele politice, sciziunile din cadrul partidelor, legile din 1934 care obligau partidele si gruparile politice sa-si desfasoare activitatea "de acord" cu legile tarii, ignorarea Parlamentului ca for legislativ, guvernarea prin decrete-legi, prelungirea starii de asediu si a cenzurii, rezultatele campaniei electorale din anul 1937 etc.) si in plan extern ( primele agresiuni ale puterilor fasciste, politica de conciliatorism dusa de Anglia si Franta, cresterea tensiunii in relatiile internationale etc. ). Atributele monarhiei autoritare au fost exprimate de o guvernare de mana forte "peste partide", de un regim al puterii personale a regelui, in care antagonismele sociale s-au amplificat, datorita caracterului nedemocratic al dictaturii regale, al practicarii politicii de lichidare a drepturilor si libertatilor cetatenesti, de un regim care a incercat sa institutionalizeze principiile dictaturii, inspirandu-se din doctrina fascismului italian, de introducerea pedepsei cu moartea, pe timp de pace, pentru atentate politice.

In perioada dictaturii regale, fara a se fi schimbat conceptia doctrinei cu privire la izvoarele dreptului, cateva trasaturi importante sunt de amintit: a fost elaborata o noua constitutie; au dobandit prioritate decretele-legi - opera a regimului dictatorial, in raport cu legea - opera a Parlamentului etc. In 20 februarie 1938 s-a publicat o noua constitutie, redactata de Istrate Micescu, prin care s-a mentinut formal principiul separatiei puterilor in stat.

In perioada regimului autoritar, camarila regala s-a aflat in apogeul influentei sale politice. Pana catre anul 1939, regele a sperat sa se foloseasca de legionari ca de o masa de manevra, fapt nerealizat. Incepand cu aprilie 1938, printr-un decret-lege, acestia au fost incriminati si condamnati la ani grei de inchisoare executati 13 legionari sub pretextul fugii de sub escorta

La 30 martie 1938 s-a creat Consiliul de Coroana, ca un organ consultativ al regelui, alcatuit din membri numiti de acesta din randul demnitarilor statului, ai bisericii, ai armatei si dintre personalitatile de seama ale tarii[1]. In aprilie 1938 au fost dizolvate toate partidele si gruparile politice si inchise cluburile si localurile de intrunire prin decrete-lege. In august 1938 a fost decretata o noua reforma administrativa: pe langa judet, plasa, comuna, s-a adaugat tinutul, condus de un rezident regal (10 la nivelul tarii

In decembrie 1938 s-au pus bazele Frontului Renasterii Nationale, unica formatiune politica autorizata care, in anul 1940, si a schimbat denumirea in Partidul Natiunii. Sub presiunea legionarilor in plan intern, a revizionismului, fascismului si nazismului in plan extern, sistemul autoritar al lui Carol al II-lea s-a prabusit nu inainte ca Romania sa piarda importante teritorii: Basarabia, Bucovina de Nord, Tinutul Hertei, Nord Vestul Transilvaniei, Cadrilaterul.

Constitutia din 24 februarie 1938

Noua Constitutie a introdus pentru prima data principii imprumutate din legislatia corporatismului fascist italian. Constitutia din 1938 pastra, formal, principiul conform caruia toate puterile statului emana de la natiunea romana; prin aceasta Constitutie se asigura conducerea autoritara a regelui si suprematia executivului[2].

Regele era decretat in mod expres capul statului, iar prerogativele lui nu mai erau limitate. Regele numea guvernul, regele exercita puterea legislativa prin Reprezentanta Nationala; el era capul ostirii, el confirma decoratiile, el declara razboi, el numea ambasadorii, el incheia pace. Regele guverna prin decrete-legi. Art. 33 al Constitutiei preciza ca activitatea judecatoreasca se exercita "de organele ei", dar hotararile instantelor, pronuntate in numele legii, "se executa in numele regelui".

Parlamentul a fost mentinut insa, era un auxiliar al regelui. Senatul era compus din senatori numiti, senatori de drept si senatori alesi, dar nu era stabilit niciun criteriu pentru desemnarea lor, regele numindu-i dupa bunul sau plac. Forul legislativ era considerat dizolvat in intervalul dintre sesiuni, iar rolul sau (predominant decorativ) se reducea doar la dezbaterea proiectelor de lege initiate de rege si de guvernul sau. Dreptul de vot se exercita de la varsta de 30 de ani. Dreptul de vot era conditionat de apartenenta la una dintre urmatoarele categorii de profesiuni: agricultura si munca manuala, comert si industrie, ocupatii intelectuale. Instituirea sistemului parlamentar corporatist si cresterea limitei de varsta au restrans in mod simtitor votul universal, desi Legea electorala din 9 mai 1939 a recunoscut femeilor dreptul de a alege, nu insa si de a fi alese.

Ministrii erau numiti si revocati de catre rege. Constitutia din 1938 a abandonat regula dupa care ministrii erau recrutati din randul majoritatii parlamentare, numirea acestora de catre rege dupa bunul sau plac transformandu-i in simpli functionari. In relatiile dintre rege si ministri se preciza ca persoana regelui era inviolabila, iar ministrii de resort erau raspunzatori[3].

In domeniul judiciar, principiul inamovibilitatii magistratilor a fost relativizat, Constitutia prevazand doar ca urma sa fie statornicit printr-o lege speciala.

In ceea ce priveste libertatea individuala, art. 12 din Constitutie prevedea garantarea acesteia in sensul ca nimeni nu putea fi urmarit si perchezitionat, nu putea fi detinut sau arestat decat in temeiul legii si in puterea unui mandat judecatoresc, motivat si comunicat in momentul arestarii sau cel mai tarziu in 24 de ore dupa arestare, in afara de cazurile de vina vadita sau urgenta.

Monarhia constitutionala a pastrat insa si unele elemente de democratie parlamentara (Parlamentul cu atributii reduse, presa insa cenzurata, o oarecare posibilitate de actiune a partidelor politice si chiar o confruntare de idei), fapt care nu permite clasificarea regimului politic din aceasta perioada ca fiind o dictatura clasica sau o dictatura de tip fascist.

Trasaturile fundamentale ale Constitutiei din 1938 au fost

• confuziunea puterilor statului in persoana regelui si primatul executivului asupra legislativului;
• transformarea Parlamentului intr-un organ auxiliar al regelui in materie legislativa;
• drepturile si libertatile democratice, precum si institutiile corespunzatoare regimului parlamentar au fost fie ciuntite, fie lichidate complet
• s-a proclamat primatul datoriilor in raport cu drepturile;
• centralismul birocratic si autoritar in administratia de stat, stabilit in Constitutie in linii directoare, a fost ulterior concretizata de legislatia ordinara;
• Constitutia a introdus pentru prima data principii constitutionale imprumutate din legislatia corporatismului fascist italian.

Constitutia carlista a inscris si principiul suveranitatii nationale, apararea proprietatii particular-capitaliste, monarhia ereditara, mentinand chiar si anumite aspecte ale regimului reprezentativ, fapt care a clasat regimul drept autoritar si nu totalitarist.

Organizarea judecatoreasca

Prin Decretul-lege din februarie 1938, starea de asediu a fost extinsa pe tot cuprinsul tarii, statuandu-se ca "starea de asediu se va ridica cand se va crede oportun". Competenta autoritatilor militare a crescut, instantele de acest gen devenind pentru multe infractiuni reglementate de Codul penal din anul 1937, instante ordinare de judecata. Instantele Justitiei militare au devenit instrumente ale regimului dictaturii regale si ale politicii ei represive.

Legea pentru organizarea judecatoreasca din august 1938 a creat doua feluri de judecatorii, infiintand judecatoria comunala, a lichidat inamovibilitatea magistratilor, a exclus curtile de jurati. Hotararile organelor puterii judecatoresti se pronuntau in numele legii si se executau "din ordinul regelui".