Domiciliul si resedinta persoanei fizice

Domiciliul reprezinta "acel atribut de identificare a persoanei fizice care o individualizeaza in spatiu, prin indicarea unui loc avand aceasta semnificatie juridica" .

Domiciliul unei persoane, spune art. 13 din Decretul nr. 31/1954, este "acolo unde ea isi are locuinta statornica sau principala".

Notiunea de domiciliu provine din latinescul "domus" care inseamna casa si "colere" care inseamna a locui.

Dreptul la domiciliu prezinta urmatoarele caractere juridice: opozabilitatea erga omnes, inalienabilitatea, imprescriptibilitatea, personalitatea, universalitatea. Pe langa aceste caractere comune drepturilor subiective nepatrimoniale, domiciliul prezinta si caracteristicile stabilitatii (desemneaza caracterul juridic specific domiciliului prin formula "locuinta statornica"), unicitatii (persoana fizica are un singur domiciliu ) si obligativitatii (orice persoana fizica trebuie sa aiba un domiciliu ).

Distingem 3 feluri de domiciliu: domiciliu de drept comun (locuinta statornica sau principala aleasa liber de persoana fizica majora si nepusa sub interdictie judecatoreasca in orice localitate din tara si strainatate), domiciliu legal (locuinta statornica sau principala stabilita de lege, obligatoriu, pentru animate categorii de persoane fizice ) si domiciliu conventional (locuinta aleasa prin acordul de vointa al partilor unui act juridic ).

Dovada domiciliului se face cu actul de identitate al persoanei fizice.

Domiciliul minorului este la parintii sai sau la acela dintre parinti caruia i-a fost incredintat. Daca minorul se afla sub tutela, domiciliul sau este la tutore.

Domiciliul persoanei pusa sub interdictie judecatoreasca este la reprezentantul sau legal.

Domiciliul copilului aflat in dificultate (cum este copilul abandonat de parintii sai) este la familia sau la persoana careia le-a fost dat in plasament sau incredintat.

Resedinta este locul unde persoana fizica isi are locuinta temporara ori secundara. Orice persoana fizica este libera sa-si aleaga resedinta.

Resedinta este lipsita de caracteristica stabilitatii, unicitatii, obligativitatii, este vremelnica si facultativa.

In general, orice persoana fizica care locuieste mai mult de 5 zile la alta adresa decat cea a domiciliului sau este obligata sa se prezinte la organul de politie in circumscriptia caruia si-a stabilit resedinta pentru a cere inscrierea mentiunii corespunzatoare pe marginea actului de identitate. Mentiunea (viza) de stabilire a resedintei se inscrie pe perioada solicitata, dar nu mai mult de 1 an. La cererea celui interesat organele de politie pot inscrie o noua mentiune.

Se poate acorda viza de resedinta persoanelor incadrate in munca pe durata nedeterminata sau determinata in alta localitate decat cea de domiciliu si membrilor familiei sale; persoanelor delegate sau detasate in alta localitate pe o perioada mai mare de 30 de zile si membrilor familiei sale; persoanelor internate pentru ingrijirea sanatatii pe o perioada mai mare de 30 de zile; persoanelor care urmeaza cursurile unei scoli, pe durata anului scolar sau a cursului si membrilor familiei sale; persoanelor inapte de munca aflate in ingrijirea unor persoane la care urmeaza sa locuiasca.

Resedinta se probeaza cu mentiunea inscrisa in actul de identitate.