Drept
SeductiaSeductia 1. Continutul legal Constituie infractiunea de
seductie, potrivit art. Prin incriminarea acestei fapte se urmareste ocrotirea persoanelor de sex feminin care nu au atins pragul majoratului si care, datorita lipsei de experienta de viata, pot fi induse in eroare, pentru a accepta raportul sexual, prin promisiuni de casatorie. Un asemenea consimtamant obtinut prin inducerea in eroare a victimei, nu poate fi considerat valabil, iar raportul sexual realizat in aceste conditii reprezinta o incalcare a libertatii si inviolabilitatii sexuale a persoanei de sex feminin, prin urmare, o fapta care prezinta pericol social. 2. Conditii preexistente A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale referitoare la libertatea si inviolabilitatea sexuala a unei persoane de sex feminin mai mica de 18 ani impotriva faptelor de inducere in eroare a victimei, prin promisiuni de casatorie, spre a consimti la raport sexual. Legiuitorul a urmarit sa ocroteasca libertatea femeii de a avea raporturi sexuale, fara a i se obtine consimtamantul prin inducere in eroare. Prin manoperele autorului, victima este convinsa sa accepte relatiile sexuale, crezand ca‑i va deveni sotie. b) Obiect material este corpul minorei asupra careia s‑a savarsit raportul sexual fraudulos. B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ poate fi orice persoana de sex masculin. Legea nu cere nici o conditie cu privire la starea civila a barbatului; ca urmare, subiectul poate fi atat o persoana necasatorita, cat si una casatorita. O cerinta implicita este ca barbatul sa aiba aptitudinea fiziologica de a avea raport sexual[1]. Coautoratul nu este posibil, deoarece seductia este o infractiune care se comite in persoana proprie. Infractiunea se poate savarsi in celelalte forme de participatie, instigare sau complicitate. Instigatorul si complicele pot fi chiar si persoane de sex feminin. b) Subiect pasiv poate fi orice persoana minora de sex feminin, avand varsta intre 15‑18 ani si care este necasatorita. Daca minora nu are varsta de 15 ani, autorul va raspunde pentru infractiunea prevazuta in art. 198, indiferent in ce mod a obtinut consimtamantul victimei. Daca victima a implinit varsta de 18 ani, nu va exista infractiune. Nu are importanta daca victima intre 15‑18 ani este vaduva, divortata ori nu se bucura de o moralitate corespunzatoare. In fine, este necesar ca minora sa se afle in deplinatatea facultatilor mintale pentru a‑si da consimtamantul la actul sexual in mod liber, altfel fapta va constitui infractiunea de viol. Nu exista cerinte speciale cu privire la timpul si locul comiterii infractiunii. 3. Continutul constitutiv A. Latura obiectiva. a) Elementul material se realizeaza prin intretinerea unui raport sexual consimtit ca urmare a fraudei, a promisiunilor mincinoase de casatorie. Pentru a determina victima sa consimta la raportul sexual, autorul trebuie sa‑i faca doar promisiuni de casatorie, iar nu altfel de promisiuni, oricare ar fi acestea (de exemplu, nu va exista infractiune de seductie daca autorul promite victimei ca va intretine cu ea relatii de concubinaj ori ii va asigura intretinerea). Promisiunile trebuie sa aiba un caracter serios si sa fi fost determinante in obtinerea consimtamantului victimei. Determinarea presupune o actiune de convingere, staruinta, perseverenta din partea autorului spre a obtine consimtamantul victimei. Infractiunea presupune, de asemenea, ca promisiunea sa nu fi fost respectata de inculpat din cauza sa. In practica s‑a hotarat ca exista aceasta infractiune daca inculpatul, dupa ce a determinat pe minora la raporturi sexuale promitandu‑i casatoria, a inceput sa o evite, declarandu‑i ca nu se mai casatoreste cu ea[2]. Nu exista insa infractiunea de seductie daca nerealizarea promisiunii de casatorie s‑a datorat refuzului victimei, care initial fusese de acord , ori cand promisiunile au fost facute cu buna‑credinta, casatoria nesurvenind datorita unor imprejurari neimputabile faptuitorului .
Daca victima este mai mica
de 15 ani, se va retine numai infractiunea de act sexual cu un minor,
chiar daca faptuitorul a facut promisiuni de casatorie
victimei, intrucat art. b) In urma actiunii inculpatului constand in promisiuni de casatorie, trebuie sa se produca o stare de incalcare a libertatii si inviolabilitatii sexuale a victimei ca urmare imediata a infractiunii. c) Intre actiune si rezultat trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. B. Latura subiectiva. Infractiunea de seductie se comite cu intentie sub ambele sale modalitati. Intentia indirecta ar putea exista atunci cand autorul, necunoscand exact varsta victimei, a admis posibilitatea ca aceasta sa nu fi implinit varsta de 18 ani. Pentru a exista intentie este necesar ca promisiunea sa fie facuta cu rea‑credinta, adica autorul sa stie ca nu‑si va tine promisiunea. Nu va exista rea‑credinta daca, intervenind imprejurari independente de vointa autorului (de exemplu, boala grava a victimei sau a autorului, un accident care a dus la desfigurarea, la provocarea unei infirmitati autorului sau victimei, un act dezonorant, conduita imorala a victimei), casatoria nu se poate realiza[5]. 4. Forme. Modalitati. Sanctiuni A. Forme. Desi sunt posibile forme imperfecte ale infractiunii, legea nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa. Infractiunea de seductie este consumata in momentul cand s‑a produs raportul sexual cu victima, iar nu la data cand promisiunile de casatorie s‑au dovedit a fi mincinoase. Daca inculpatul are, la diferite intervale de timp, raporturi sexuale repetate cu victima, in baza promisiunii initiale de casatorie, va exista infractiunea de seductie in forma continuata[6]. B. Modalitati. Infractiunea de seductie nu cunoaste modalitati normative in afara celei simple, tipice). Acestei modalitati poate sa‑i corespunda o varietate de modalitati faptice. C. Sanctiuni.
Pedeapsa pentru seductie este inchisoarea de la 1 la 5 ani. Desi
promovarea actiunii penale se face din oficiu, totusi impacarea
partilor inlatura raspunderea penala.
Impacarea partilor poate sa se manifeste sub forma
incheierii casatoriei, insa nu este obligatorie; impacarea
poate avea loc si in alt mod, conform art. Trib. Suprem, sectia penala, decizia nr.
1862/1971, Repertoriu alfabetic de
practica judiciara in materie penala pe anii 1965‑1975,
p. 393; Trib. jud. Timis, decizia penala
|