Cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala

Despre pilonul III al Tratatului asupra Uniunii Europene

Cooperarea intre fortele de politie si autoritatile vamale

Cooperarea intre autoritatile judiciare

Apropierea regulilor de drept penal a statelor membre

Mijloace de actiune

Organele Uniunii Europene abilitate sa elaboreze si sa puna in aplicare cooperarea politieneasca si judiciara

Oficiul European de Politie (EUROPOL)

Spatiul Schengen

1. Despre pilonul III al Tratatului asupra Uniunii Europene

Cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala se regaseste in Titlul VI al Tratatului asupra Uniunii Europene. In acest domeniu, Uniunea se bazeaza, in principal, pe cooperarea interguvernamentala.

Al treilea pilon al Uniunii Europene, asa cum rezulta din Tratatul de la Maastricht din 1992 se referea la cooperarea in domeniile justitiei si afacerilor interne. Aceasta cuprindea cooperarea in urmatoarele domenii:

politica de azil;

regulile privind trecerea frontierelor exterioare ale statelor membre si controlul acestei treceri;

politica de imigrare;

conditiile de intrare si de circulatie ale cetatenilor unor terte tari pe teritoriul statelor membre;

lupta impotriva toxicomaniei;

lupta impotriva fraudei de dimensiuni internationale;

cooperarea judiciara in materie civila;

cooperarea judiciara in materie penala;

cooperarea vamala;

cooperarea politieneasca.

Tratatul de la Amsterdam a procedat la comunitarizarea (integrarea) unei mari parti a problemelor care relevau de cel ce-al treilea pilon, ceea ce inseamna ca le-a inclus in Tratatul Comunitatii Europene.

In aceste conditii, Titlul VI asupra Uniunii Europene (fost "Cooperarea in domeniul justitiei si afacerilor interne") a fost redus la :

o       cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala;

o       cooperarea intre fortele de politie si autoritatile vamale (direct sau prin intermediul EUROPOL);

o       cooperarea intre autoritatile judiciare, apropierea regulilor de drept penal intre statele membre.

Obiectivul principal al Uniunii Europene in acest domeniu este crearea unui spatiu de libertate, de securitate si de justitie, in care cetatenii sa se bucure de un nivel inalt de protectie. Pentru realizarea acestui obiectiv, Uniunea si-a propus sa lupte impotriva :

o       criminalitatii si indeosebi a terorismului;

o       comertului cu fiinte umane si a crimelor comise impotriva copiilor;

o       traficului cu droguri si cu arme;

o       coruptiei si fraudei.

In acest scop, "acquis-ul Schengen" a fost integrat in cadrul Uniunii Europene.

Sa vedem, in continuare, cum se realizeaza cooperarea instituita pe baza celui de al III-lea pilon.

2. Cooperarea intre fortele de politie si autoritatile vamale

Aceasta se realizeaza in mod direct intre autoritatile competente ale statelor membre sau prin intermediul Oficiului European de Politie (EUROPOL). Actiunea in acest domeniu acopera indeosebi:

o       Cooperarea operationala intre autoritatile competente (servicii de politie, de vama, servicii represive specializate in prevenirea si detectarea infractiunilor penale, ca si a anchetelor);

o       Colectarea, stocarea, tratarea, analiza si schimbul de informatii, in special prin intermediul EUROPOL;

o       Cooperarea si initiative comune in domeniul formarii, a schimbului de ofiteri de legatura, de detasamente, de utilizare a echipamentelor de cercetari criminalistice;

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

o       Evaluarea in comun de tehnici de ancheta privind detectarea formelor grave de criminalitate organizata.

Programe de formare, de schimburi si cooperare au fost puse in aplicare in probleme de documente de identitate pentru persoane responsabile de lupta impotriva comertului cu fiinte umane si exploatarea sexuala a copiilor, intre serviciile represive, in favoarea persoanelor responsabile de lupta impotriva crimei organizate.

Consiliul a luat o initiativa pentru a facilita identificarea, depistarea, inghetarea si confiscarea instrumentelor si produselor crimei, a creat un sistem informational european asupra caracteristicilor documentelor autentice si a falsurilor constatate. De asemenea, Consiliul a desfasurat mai multe actiuni pentru a lupta impotriva folosirii si a traficului de stupefiante (stabilirea de acorduri intre politie si vami, lupta impotriva narco-turismului in interiorul Uniunii Europene; masuri pentru combaterea si distrugerea culturilor si producerii ilicite de droguri in Uniunea Europeana; schimburi de informatii asupra caracteristicilor chimice ale drogurilor, precum si a evaluarii riscurilor noilor droguri de sinteza).

3. Cooperarea intre autoritatile judiciare

Aceasta cooperare urmareste, inainte de toate, facilitarea si accelerarea conlucrarii dintre ministere si autoritatile judiciare in materie de procedura si de executare a deciziilor :

o       Punerea la punct a "Programului Grotius" de cooperare si schimburi in favoarea practicienilor din justitie;

o       Crearea unei unitati de cooperare judiciara, EUROJUST, compus din procurori, judecatori si ofiteri de politie pentru a intari lupta impotriva formelor grave  de criminalitate organizata;

o       Imbunatatirea intrajutorarii judiciare in materie penala;

o       Instituirea unei retele europene de prevenire a criminalitatii.

De asemenea, cooperarea are ca scop sa faciliteze extradarea si totodata sa asigure compatibilitatea intre regulile aplicabile in statele membre, prevenind conflictele de interese intre acestea.

4. Apropierea regulilor de drept penal a statelor membre

Consiliul a adoptat masuri menite sa instaureze reguli minimale relative la elementele constitutive ale infractiunilor penale si sanctiunilor aplicabile in domeniile criminalitatii organizate, terorismului si traficului de droguri.

In acest sens au fost adoptate o serie de texte pentru:

o       Infractiunile grave in materie de trafic de droguri, de contrafacerea mijloacelor de plata si falsificarii banilor;

o       Incriminarea participarii la o organizatie criminala sau pentru corupere activa ori pasiva in sectorul privat;

o       Statele s-au angajat ca actele de complicitate sa fie pasibile de sanctiuni penale efective si ca persoanele morale sa poata fi facute responsabile de infractiuni.

Consiliul a fixat si conditiile in care autoritatile politienesti si judiciare pot sa intervina pe teritoriul unui stat membru, in legatura si in acord cu autoritatile acestuia.

5. Mijloace de actiune

Consiliul Ministrilor dispune de 4 competente pentru realizarea cooperarii in acest domeniu. El poate :

o       Stabili pozitii comune care definesc atitudinea Uniunii fata de o problema determinata. Statele membre sunt obligate sa apere aceste pozitii comune in organizatiile internationale si conferintele internationale la care participa;

o       Sa ia hotarari - cadru in scopul apropierii dispozitiilor legislative si reglementare ale statelor membre. Acestea leaga statele membre in privinta rezultatului de atins, lasand instantelor nationale libertatea de a alege forma si mijloacele;

o       Sa adopte decizii, obligatorii dar fara efect direct decat pentru apropierea dispozitiilor legislative ale statelor membre;

o       Sa stabileasca conventii pe care le va recomanda pentru adoptare de catre statele membre potrivit regulilor constitutionale respective (de ex. Conventia din 26 iulie 1995 cu privire la crearea EUROPOL-ului; Conventia privind extradarea din 27 septembrie 1996; Conventia din 29 mai 2000 cu privire la intrajutorarea judiciara in materie penala).

6. Organele Uniunii Europene abilitate sa elaboreze si sa puna in aplicare cooperarea politieneasca si judiciara

Ca si pilonul II (PESC), cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala recurge, in principal, la proceduri interguvernamentale.

a.         Consiliul Ministrilor este singurul organ de decizie si lucreaza, in principiu, pe baza de unanimitate. Acesta defineste pozitiile comune, adopta hotararile - cadru, deciziile si stabileste conventiile.              Consiliul este asistat de un Comitet de coordonare compus din inalti functionari. Acesta formuleaza avize pentru Consiliu si contribuie la pregatirea lucrarilor acestuia.

b.        Comisia este asociata pe deplin lucrarilor Consiliului. Aceasta dispune, impreuna cu statele membre, de dreptul la initiativa.

c.         Parlamentul European este consultat inaintea adoptarii deciziilor-cadru sau a conventiilor. Avizul acestuia nu este obligatoriu. In schimb, Parlamentul este tinut permanent la curent de catre Comisie si Presedintia Consiliului. Poate adresa intrebari si formula recomandari la adresa Consiliului. Anual, Parlamentul procedeaza la o dezbatere asupra progreselor realizate in acest domeniu.

d.        Tratatul de la Amsterdam a prevazut si competentele Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene in problematica pilonului III. In acest sens, Curtea de Justitie este competenta pentru :

o       a statua asupra validitatii si interpretarii deciziilor-cadru si a deciziilor, asupra interpretarii conventiilor si a validitatii lor, precum si asupra validitatii masurilor de aplicare;

o       a controla legalitatea deciziilor - cadru si a deciziilor;

o       a statua asupra oricarui diferend intre statele membre privind interpretarea sau aplicarea actelor si conventiilor adoptate de consiliu in cadrul acestei cooperari.

7. Oficiul European de Politie (EUROPOL)

Cooperarea politieneasca in materie de lupta impotriva criminalitatii organizate se realizeaza prin Oficiul European de Politie (EUROPOL), cu sediul la Haga.

Precursorul EUROPOL-ului a fost Unitatea de Droguri Europol (UDE) creata de ministri de interne, in 1993. Scopul acesteia era asigurarea intre parti a schimbului de informatii asupra anchetelor privind stupefiantele si spalarea banilor. In 1996, mandatul UDE a fost extins asupra comertului cu fiinte umane.

EUROPOL-ul a fost creat prin Conventia din 26 iulie 1995, intrata in vigoare la 1 octombrie 1998 si functioneaza incepand din 1 iulie 1999.

EUROPOL are ca principale atributii prevenirea si lupta impotriva :

o       Traficului ilicit de stupefiante;

o       Activitatilor de spalare a banilor;

o       Traficului de materiale nucleare si radioactive;

o       Filierelor de imigratie clandestina;

o       Comertului cu fiinte umane;

o       Traficului de vehicule furate;

o       Altor forme de criminalitate organizata cum sunt : atentatele la viata, la integritatea fizica si la libertatea persoanelor;

o       Daunelor provocate patrimoniului si bunurilor publice;

o       Furturilor organizate si traficului ilicit de bunuri culturale;

o       Escrocheriilor, fraudelor si extorcarii de fonduri;

o       Contrafacerii si piratajului de produse;

o       Falsificarii documentelor administrative;

o       Falsificarii banilor si a mijloacelor de plata;

o       Criminalitatii informatice;

o       Coruptiei si traficului ilicit cu arme, cu specii amenintate si substante hormonale.

EUROPOL-ul lucreaza prin detasarea de ofiteri de legatura de catre autoritatile nationale si crearea de fisiere informatice, continand datele cu caracter personal asupra persoanelor cautate. Oficiul este abilitat sa ceara statelor membre angajarea, conducerea sau coordonarea de anchete in cazuri precise.

O autoritate de control a Europol-ului este compusa din membri sau reprezentanti ai autoritatilor nationale de control. Aceasta este insarcinata sa supravegheze activitatea Oficiului pentru a se asigura stocajul, tratarea si utilizarea datelor de care dispune Europolul nu atenteaza la libertatea persoanelor.

8. Spatiul Schengen

Crearea "Spatiului Schengen" face parte din ceea ce Tratatul de la Amsterdam, (1999) numeste "cooperare intarita" (cooperation renforcée) introducand astfel un anumit grad de flexibilitate in realizarea integrarii. Prin conceptul de "cooperare intarita" a fost consacrata "Europa cu geometrie variabila" sau "Europa cu mai multe viteze".

"Spatiul Schengen", care viza libera circulatie a persoanelor in cadrul Uniunii, a fost construit pe baza a doua Tratate:

- Acordul de la Schengen privitor la suprimarea graduala a controalelor la frontierele comune, semnat la 14 iunie 1985, de Germania, Belgia, Franta, Luxemburg si Olanda. A intrat in vigoare la 2 martie 1986.

- Conventia de aplicare a Acordului de la Schengen, semnat tot la Schengen, la 19 iunie 1990. Primelor 5 state li s-au adaugat : Italia (1990), Spania si Portugalia (1991), Grecia (1992), Austria (1995), Danemarca, Finlanda si Suedia (1996). Doar 2 state membre ale Uniunii Europene nu fac parte din Acordul Schengen : Marea Britanie si Irlanda. Norvegia si Islanda, desi nu fac parte din Uniune, sunt membri asociati ai Acordului de la Schengen.

Conventia precizeaza :

- exercitarea controlului doar la frontierele exterioare;

- instituirea unor politici comune in materie de vize si azil;

- o cooperare mai stransa in materie de politie si justitie.

Spatiul Schengen a devenit realitate abia in 1995, dupa mai multe amanari a intrarii in vigoare a Conventiei din cauza dificultatilor in punerea in aplicare a "Sistemului de informare Schengen".

In ce consta continutul cooperarii Schengen ?

In primul rand in suprimarea controalelor la frontierele interioare comune intre statele membre. Conventia din 1990 stipuleaza ca "Frontierele interioare pot fi trecute in orice loc fara ca un control al persoanelor sa fie efectuat".

De libera circulatie in Spatiul Schengen beneficiaza toate persoanele, indiferent de nationalitate sau de statutul acestora (adica nu numai muncitorii).

Strainii care nu apartin unei tari comunitare si care traiesc pe teritoriul unui stat parte la Conventie pot circula liber cu obligatia de a se anunta la intrarea pe teritoriul acestora sau intr-un interval de 3 zile.

Totusi, pentru necesitati care privesc ordinea publica sau securitatea nationala, statele pot sa restabileasca temporar controlul la frontierele comune sub rezerva consultarii sau, in caz de urgenta, a informarii celorlalte state parti.

Acordurile de la Schengen contin, de asemenea, prevederi pentru facilitarea circulatiei si transportului marfurilor.

In al doilea rand acordurile de la Schengen contin prevederi referitoare la coordonarea controalelor la frontierele exterioare ale statelor membre.

Pentru coordonarea acestor controale a fost necesara punerea in aplicare a unei politici comune in materie de vize si de azil.

Desi controlul la frontierele exterioare revine fiecarui stat, acesta se exercita potrivit unor principii uniforme, tarile cooperand intre ele prin intermediul schimburilor de informatii si a functionarilor de legatura. A fost elaborat un manual comun, care contine procedurile de urmat si informatiile de cerut cu prilejul controalelor.

Statele au convenit o politica comuna in privinta vizelor pe termen scurt (maximum 3 luni), care presupune o lista comuna cu tarile a caror cetateni au nevoie de viza pentru a intra si circula in spatiul Schengen.

Vizele pe termen lung sunt, in continuare, de competenta autoritatilor nationale.

Tarile membre ale acordurilor de la Schengen permit tranzitul pe teritoriul lor pentru a se ajunge in tara de destinatie, precum si libera circulatie pe teritoriul Schengen pe o durata de maximum 3 luni.

In materie de azil, adica pentru refugiati, Conventia de la Schengen a prevazut ca orice solicitare de azil va fi tratata - prin respectarea Conventiei de la Geneva din 1951 asupra refugiatilor - de catre un singur stat-parte.

Pentru a lupta impotriva imigratiei clandestine, Conventia de la Schengen a impus transportatorilor aerieni, maritimi sau rutieri care transporta straini, sa se asigure ca acestia dispun de documente care-i autorizeaza sa intre pe teritoriul Schengen si sa se oblige sa-i transporte inapoi pe cei a caror  intrare le-a fost refuzata. Cei care transporta pasageri clandestini, adica fara documente in buna regula, sunt sanctionati.

In al treilea rand, Spatiul Schengen inseamna si cooperare politieneasca si judiciara.

Cooperarea politieneasca are in vedere prevenirea si constatarea infractiunilor in cadrul luptei impotriva criminalitatii organizate. In acest sens:

o       Conventia a prevazut dreptul de observare/cercetare transfrontaliera. Aceasta inseamna ca, in cadrul unei anchete judiciare, agentii unui stat - parte care au sub observatie in tara lor o persoana banuita sa fi participat la o infractiune pasibila de extradare, pot continua cercetarea pe teritoriul altui stat, daca acesta i-a autorizat pe baza unei cereri de intrajutorare judiciara.

In cazul unor infractiuni grave (viol, crima, sechestrare de persoane, rapiri, trafic de stupefiante, falsificare de bani), agentii pot patrunde pe teritoriul altui stat chiar fara o autorizatie prealabila. In acest caz, ei nu pot insa interpela sau aresta persoana respectiva.

Cooperarea judiciara are in vedere, mai ales, o procedura de extradare simplificata, cu acordul persoanei interesate, precum si posibilitatea pentru o persoana condamnata intr-un stat la o pedeapsa privativa de libertate si a evadat catre un alt stat-parte sa poata executa pedeapsa in acel stat.

In sfarsit, acordurile de la Schengen au pus la punct un "Sistem de informare Schengen".

Acesta este un fisier informatizat, o banca de date, a carui corp central se afla la Strasbourg.

Are ca obiect sa permita autoritatilor insarcinate de controlul la frontiere si autoritatilor politienesti, sa puna impreuna informatiile relative la persoane si obiecte, fiind in masura sa beneficieze in comun de aceste semnalmente.

In acest sistem sunt cuprinsi:

- persoanele cautate pentru a fi arestate sau extradate;

- strainii semnalati pentru ne-admitere;

- persoanele disparute sau pentru a fi plasate in siguranta;

- martorii si persoanele citate pentru a compara in fata unui tribunal;

- persoanele citate sau supuse unui control;

- obiectele, vehiculele, armele de foc, documentele de identitate furate sau pierdute, biletele de banca inregistrate.

Pentru cererile de azil a fost pus la punct un sistem de informatii specifice.