Romania in perioada septembrie 1940-august 1944

ROMANIA IN PERIOADA SEPTEMBRIE 1940-AUGUST 1944

Izbucnirea celui de-al doilea razboi mondial si cesiunile teritoriale din anul 1940 au determinat accentuarea crizei regimului politic al dictaturii regale, inlocuirea acesteia cu dictatura legionar-antonesciana, concretizata prin Decretul-lege din 14 septembrie 1940, cand Romania a fost proclamata stat national-legionar.

Dupa inabusirea rebeliunii legionare din ianuarie 1941, s-a instaurat dictatura militaro-antonesciana, puterea de stat concentrandu-se in mainile maresalului Ion Antonescu. Regimul de dictatura militara s-a mentinut pana la 23 august 1944, el avand si caracterul unui regim de razboi.

In planul dreptului international, Romania ia act de noua ordine europeana, asistand neputincioasa la pierderile teritoriale din vara anului 1940. In noiembrie 1940 adera la Pactul Tripartit si intra, in iulie 1941, in cel de-al doilea razboi mondial, ca partener al acestei coalitii. Atragerea Romaniei in razboi avea sa influenteze organizarea de stat si organizarea institutiilor juridice dupa norme totalitare.

Dreptul romanesc in perioada 6 septembrie 1940 - 23 august 1944

Romania, izolata de aliatii ei traditionali si mutilata teritorial in urma Pactului Ribbentrop-Molotov (august 1939), a fost nevoita sa adopte un regim de factura personala, transformat intr-un regim legionar prin Constitutia din 14 septembrie 1940.

Dreptul constitutional

Elementele noi, proprii acestei perioade de dictatura, au fost aduse prin decretele-lege din septembrie 1940. Prin Decretul-lege nr. 3052, din 5 septembrie 1940, s-a suspendat Constitutia din 1938 guvernarea tarii s-a facut fara o lege fundamentala, Parlamentul fiind dizolvat. Legiferarea s-a concretizat in decrete-legi - opera a maresalului Ion Antonescu.

Imitandu-se organizarea statelor fasciste (cu führeri si duci), prin Decretul-lege nr. 3053, din 5 septembrie 1940, s-a creat institutia Conducatorului statului, "cu depline puteri in conducerea statului roman" (art. 1), caruia functionarii publici ii jurau "credinta si supunere".

Monarhia s-a mentinut, iar in privinta guvernului, numirea ministrilor si a subsecretarilor de stat s-a facut la inceput de catre rege, decretele regale fiind contrasemnate de presedintele Consiliului de Ministri, iar la Decretul regal nr. 3067, din 6 septembrie 1940, acest drept a fost asumat de catre Conducatorul statului.

De la 14 septembrie 1940, Romania a fost declarata "stat national-legionar" (art. 1), miscarea legionara "singura miscare recunoscuta in noul stat" (art. 2), iar generalul Ion Antonescu, "Conducatorul statului legionar si seful regimului legionar" (art. 3).

Regimul dictatorial din acea perioada s-a caracterizat prin concentrarea in mainile conducatorului statului a intregii conduceri a tarii, cu atributii foarte mari in domeniile legislativ si executiv. Conducatorul statului si Presedinte al Consiliului de Ministri, devenit apoi Maresal al Romaniei, era unicul legiuitor al statului si se ocupa, totodata, si de executarea legilor; era seful guvernului si al aparatului administrativ, decidea directiile politicii statului, ministrii lucrand sub directa lui conducere.

Generalul a tinut sub control institutia monarhica, el avand puteri depline, nefiind raspunzator in fata vreunui for. In urma conflictului din ianuarie 1941 dintre legionari si Antonescu, prin Decretul 314 din 15 februarie 1941, s-a abrogat denumirea de stat national-legionar. Romania a adoptat non-beligeranta, aderand la Axa in perioada septembrie 1940-iunie 1941 si a intrat in razboi impotriva Uniunii Sovietice prin cunoscuta comanda "Va ordon: Treceti Prutul!". Liderii politici ai partidelor istorice au considerat acest lucru o grava eroare. Romania a iesit din razboiul impotriva Aliatilor prin actul din 23 august 1944, luptand alaturi de SUA, URSS, Anglia si Franta, pana la capitularea neconditionata a Germaniei naziste din 9 martie 1945.

Monarhia, cu toate ca i-au fost reduse atributiile, a avut, totusi, o anumita participare la conducerea statului. Intre atributiile regelui a figurat si numirea "primului ministru, insarcinat cu depline puteri".

Dreptul administrativ

Pe plan central, conform art. 1 al Decretului regal nr. 3053, functia de presedinte a Consiliului de ministri era detinuta de conducatorul statului. Administratia publica a fost inlocuita cu o administratie tehnica, pe baza principiului comandamentului unic. Raspunderea era reglementata in scara ierarhica, in capul careia se gasea "conducatorul unic". Au fost create: Consiliul de Cabinet, Ministerul Propagandei Nationale, Oficiul Munca si Lumina, Consiliul de Patronaj, Grupul Etnic German, Munca Tineretului Roman etc. A fost reorganizat aparatul represiv (politia, jandarmeria, siguranta).

Actele normative pentru convocarea Adunarii obstesti plebiscitare au avut menirea sa lase impresia ca politica lui Antonescu se bucura de sprijinul poporului roman. Adunarile plebiscitare (doua la numar) s-au tinut sub teroare. Antonescu a acaparat cele doua demnitati de stat prin investitura. Membrii Consiliului de Ministri erau numiti de dictator. Prin Decretul din iunie 1941, Antonescu si-a desemnat un inlocuitor, un urmas, in persoana profesorului M. Antonescu vicepresedinte al Consiliului de Ministri). In conducerea statului, dictatorul a fost ajutat de o "elita de auxiliari care conducea organele de stat si care avea puteri proprii de decizie. Organizarea administrativa a fost reprezentata din nou de judete si comune, cu toate ca nu s-a renuntat la centralismul birocratic si la organizarea administratiei pe principii totalitare. Prefectul era numit prin decret de catre Conducatorul statului, pe aceeasi cale putand fi revocat si destituit. Germania hitlerista, prin Legatia de la Bucuresti, s-a amestecat in treburile interne, sugestiile, sfaturile, expertii si tehnicienii germani incercand si reusind uneori sa "innoiasca" aparatul administrativ, economic, de propaganda si educatie dupa modelul celui din Reichul german.

Organizarea judecatoreasca

Organizarea judecatoreasca nu a suferit modificari structurale in timpul regimului antonescian. A crescut insa rolul instantelor militare; starea de asediu a fost generalizata si permanentizata, iar din iunie 1941 si starea de razboi. Au fost create instante militare speciale, compuse din generali numiti de catre Ministerul de Razboi, iar in cazuri urgente, de catre Comandamentul Armatei sau al Corpului de Armata de la locul comiterii faptei incriminate.

Dreptul penal

Guvernarea instaurata in septembrie 1940 s-a caracterizat, in domeniul dreptului penal, printr-o amplificare a incriminarilor si o inasprire drastica a sanctiunilor.

Dupa intrarea Romaniei in razboi, in anul 1941, o serie de noi infractiuni au fost reglementate: impotrivirea la incorporare, nesupunerea la mobilizarea agricola, dezertarea din armata. In conditiile starii de razboi, pe masura inregistrarii de infrangeri militare, legislatia penala a cunoscut o inasprire fara precedent a regimului pedepselor: internarea in lagare, domiciliul fortat, pedeapsa capitala - care a fost pronuntata tot mai frecvent, desi a fost pusa in aplicare in destul de putine cazuri.