Responsabilitatea penala a presei
Daca libertatea de expresie si de comunicare este
fundamentala intr-o societate democratica, exercitarea abuziva a acestei
libertati poate cauza prejudicii atat societatii cat si persoanelor fizice ;
acestea pot fi evitate sau limitate prin exercitarea dreptului penal.
Organizarea si activitatea mass-media prevede o serie de dispozitii cu o
conotatie specifica mijloacelor de comunicare al caror ansamblu constituie
dreptul penal al presei.
La o evaluare succinta a ansamblului rezulta ca
acestea sunt numeroase, diversificate si originale, ceea ce este si explicabil
tinand cont de amploarea pe care mass-media o are in epoca actuala. Intelegerea
responsabilitatii penale a agentului media in complexitatea sa, dat fiind
specificul, imprejurarile si importanta actului comunicarii, este de natura a
eficientiza comunicarea si de a apara subiectii raportului juridic creat de
abuzuri sau incalcari ale drepturilor fundamentale ale omului.
O buna cunoastere a institutiilor responsabilitatii
juridice, in mod deosebit a celui penal (a ceea ce este legal sau ilegal, a
ceea ce este legitim sau nelegitim, a acuzelor care inlatura raspunderea
penala, a interesului ce trebuie aparat) este indispensabila actului
comunicativ. Principalele institutii juridice ale responsabilitatii penale,
importante pentru comunicarea sociala, sunt infractiunea
si cauzele care inlatura raspunderea penala .
Raspunderea are o natura juridica, un continut si
anumite limite care nu se regasesc in conceptul general de responsabilitate. Ca
atare, responsabilitatea apare ca o conditie premergatoare si necesara, dar nu
si suficienta, a nasterii raspunderii penale, aceasta din urma ivindu-se numai
prin savarsirea unei infractiuni de catre o persoana responsabila. Potrivit
art.17, al.2, cod penal, raspunderea penala apare numai in temeiul savarsirii
unei infractiuni.
Raspunderea penala poate fi definita ca fiind
acea forma a raspunderii juridice care se naste prin savarsirea unei
infractiuni si care consta in obligatia
faptuitorului de a se supune procesului penal si de a suporta consecintele cu
caracter sanctionar, prevazute de legea penala. n marea majoritate a cazurilor,
savarsirea infractiunii atrage automat raspunderea penala a autorului,
respectiv a participantilor. Insa exista si infractiuni (cum ar fi calomnia si
insulta) in cazul carora punerea in miscare a actiunii penale este conditionata
de plangerea persoanei vatamate.
Prin definitie raspunderea penala este raportul
juridic penal de constrangere, ce rezulta ca urmare a sarvarsirii unei
infractiuni. Acest raport juridic se formeaza intre infractor, pe de o parte si
stat, ca reprezentant al societatii, pe de alta parte si consta in dreptul
statului de a trage la raspundere persoanele care au savarsit infractiuni si de
a aplica sanctiuni corespunzatoare. Caracterul inevitabil al raspunderii
penale, in cazul savarsirii unei infractiuni, nu trebuie inteles ca fiind
absolut fiindca este posibil, prin vointa legiuitorului in anumite situatii,
stari, imprejurari (amnistie, lipsa plangerii prealabile, impacarea partilor,
prescriptie) sa fie inlaturata raspunderea penala pentru fapta savarsita,
apreciindu-se ca nu mai este necesara tragerea la raspundere penala a
infractorului.
