Formele impartelii mostenirii

Potrivit legii, iesirea din indiviziunea succesorala se poate realiza in doua forme: prin buna invoiala si pe cale judecatoreasca.

I.1.      Imparteala voluntara

I.1.1.           Conditii

Pentru validitatea impartelii prin buna invoiala trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii (art. 730 al. 1 Cod civil):

toti coindivizarii sa fie prezenti;

sa aiba capacitate de exercitiu deplina (sa fie majori - prevede art. citat); se considera ca aceasta forma a impartelii poate fi folosita si in cazul minorilor sau persoanelor puse sub interdictie, dar in acest caz numai daca sint reprezentate, respectiv asistate, de ocrotitorul legal si, in toate cazurile, cu incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare chiar daca acest text de lege se interpreteaza in sensul ca vizeaza numai imparteala prin buna invoiala realizata in cadrul impartelii judiciare (tranzactie judiciara), nu si imparteala relizata in cadrul procedurii succesorale notariale sau in afara ei, ea nu va fi nula, ci numai anulabila, putind fi ratificata expres sau chiar tacit de catre minorul devenit major;

coindivizarii sa fie de acord cu realizarea impartelii pe aceasta cale si cu clauzele conventiei; evident, conventia poate fi incheiata numai dupa deschiderea mostenirii, orice intelegere anterioara reprezentind un pact asupra unei mosteniri viitoare si, ca atare, nula absolut, numai imparteala de ascendent - care nu constituie o iesire din indiviziune, ci o modalitate de prevenire a ei - se face prin acte incheiate anterior

Daca aceste conditii sint indeplinite, imparteala se poate realiza "fara indeplinirea vreunei formalitati, deci in orice forma, inclusiv verbala, dovada ei urmind a fi facuta potrivit dreptului comun , partile putind achiesa si la administrarea probei cu martori. Partajul voluntar trebuie insa sa fie dovedit in mod neindoielnic.

In cazul in care in masa indiviza se gasesc terenuri, se pune intrebarea daca realizarea impartelii voluntare necesita sau nu respectarea formei autentice prevazuta ad validitatem. Opinia majoritara este ca cerinta formei autentice nu este aplicabila partajului deoarece partajul are efect declarativ (retroactiveaza pina la deschiderea mostenirii), iar nu translativ de proprietate, deci nu reprezinta "instrainare-dobindire" in sensul dispozitiei citate, iar legea nu mentioneaza necesitatea formei autentice pentru imparteala. Numai daca iesirea din indiviziune se face nu prin impartirea terenului intre coindivizari sau prin atribuirea lui unuia dintre ei, ci prin instrainarea terenului catre un tert, va fi necesara - sub sanctiunea nulitatii absolute - incheierea contractului cu tertul dobinditor in forma autentica. In ultimul caz, daca terenul este agricol si este situat in extravilan, trebuie respectat si dreptul de preemptiune. Aceeasi solutie se impune si in cazul in care iesirea din indiviziune prin "vinzare" se face in cadrul procesului de partaj (pe cale judecatoreasca).

I.1.2.           Modalitati de imparteala

Daca conditiile aratate sint indeplinite, coindivizarii pot imparti bunurile indivize "oricum ar voi"

Ei pot imparti toate bunurile sau numai o parte din ele, urmind ca restul sa fie impartit ulterior, pe cale judecatoreasca sau tot prin buna invoiala. Impartirea bunurilor se poate face in natura, prin atribuirea lor unora dintre coindivizari cu indemnizarea corespunzatoare a celorlalti, prin vinzarea bunurilor si impartirea pretului etc., inclusiv prin atribuirea nudei proprietati unora dintre mostenitori si uzufructului (eventual cu o sulta) celorlalti, fiind suficient ca prin invoiala lor sa inceteze starea de indiviziune a proprietatii.

I.2.      Imparteala pe cale judecatoreasca

I.2.1.           Cazuri

Imparteala se face pe cale judecatoreasca la cererea oricaruia dintre coindivizari sau, in conditiile legii, a creditorilor, in toate cazurile in care nu s‑a realizat prin buna invoiala. Daca se dovedeste ca intre parti a intervenit un act (in sens de negotium, fie si verbal) de imparteala voluntara, cererea de partaj judiciar urmeaza sa fie respinsa ca inadmisibila.

Potrivit legi partajul judiciar este obligatoriu:

daca nu sint prezenti (personal sau prin reprezentant) toti coindivizarii;

daca intre coindivizari exista persoane lipsite de capacitate de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa si conditiile ocrotirii lor nu sint indeplinite

Cererea de partaj judiciar nu este conditionata de incercarea prealabila de imparteala prin buna invoiala, oricare dintre coindivizari putindu‑se adresa direct justitiei.

I.2.2.           Reguli de fond aplicabile

Intrucit procedura partajului judiciar este amplu analizata in literatura de specialitate de procedura civila, mentionam numai regulile de fond orientative aplicabile impartelii pe cale judecatoreasca, adoptate in practica:

a)      Potrivit art. 736 Cod civil, "fiecare din coerezi poate cere partea sa in natura din mobilele sau imobilele succesiunii". Deci, in principiu, partajul judiciar urmeaza a se face in natura, fiind inadmisibil ca - fara consimtamintul coindivizarilor - sa se atribuie unora dintre ei toate bunurile in natura, iar altora numai contravaloarea partii ce li se cuvine, cind este posibil sa se dea fiecaruia bunuri in natura. La formarea loturilor in vederea impartelii in natura trebuie sa se dea fiecarei parti, pe cit posibil, aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante, de aceesi natura si valoare (daca cotele-parti mostenite sint de valoare egala), evitindu‑se insa "imbucatatirea peste masura a imobilelor si diviziunea exploatatiunilor" Inegalitatea valorica a loturilor se compenseaza prin plata unor sume de baninumite sulte. Loturile astfel formate urmeaza a fi trase la sorti sau atribuite

In vederea formarii loturilor, bunurile indivize urmeaza sa fie evaluate cu acordul coindivizarilor, iar in caz de neintelegere dintre ei prin expertiza, in functie de valoarea de circulatie a bunurilor la data impartelii si dupa starea lor la data deschiderii mostenirii, pentru ca diminuarea valorii sau sporul de valoare - daca nu este rezultatul activitatii vreunuia dintre coindivizari - sa fie suportata, respectiv sa profite tuturor.

Numarul loturilor care se formeaza este in functie de numarul coindivizarilor. Insa, in cazul in care exista o pluralitate de coindivizari care au venit la mostenire prin reprezentare, se formeaza un singur lot pentru o tulpina (art. 745 Cod civil) urmind ca dobinditorii de tulpini sa procedeze apoi intre ei la o noua imparteala a bunurilor care le‑au revenit in comun. Tot astfel se intimpla daca o pluralitate de coindivizari au venit la mostenire prin retransmitere (mosteniri succesive). Daca exista doua succesiuni diferite (mai multe stari de indiviziune), aflate in strinsa legatura prin aceea ca bunurile se regasesc in doua sau mai multe mase partajabile (nu neaparat mostenire prin retransmitere), se impune in mod necesar partajul acestora in ordinea deschiderii succesiunilor, separat sau in cadrul aceluiasi dosar. Daca coindivizarii au cote inegale, se pot forma (daca este posibil in fapt) loturi corespunzatoare cotei celei mai mici, coindivizarii cu cota mai mare primind mai multe loturi

b)      Daca bunurile (unele dintre ele) nu sint (comod, cu eventualele modificari justificate economic) partajabile in natura sau ar conduce la o farimitare excesiva imparteala se realizeaza prin atribuire coindivizarului celui mai indreptatit, potrivit unor criterii cum ar fi: cota-parte mai mare, natura bunului si posibilitatea valorificarii mai eficiente economic, ocupatia coindivizarilor, folosirea bunului de catre unul dintre ei timp indelungat si imbunatatirile aduse bunului sau constructia realizata in timpul indiviziunii etc. Nici unul dintre criteriile avute in vedere in practica judiciara nu poate fi absolutizat, impunindu‑se corelarea lor. Daca nu se constata criterii de preferinta in favoarea vreunuia dintre coindivizari sau sint sensibil egale si partile insista in atribuirea bunului, instanta poate proceda la atribuirea lui prin tragere la sorti

c)      Daca bunurile (unele dintre ele) nu se pot imparti in natura, iar atribuirea in natura unuia dintre coindivizari nu apare justificata (nici unul nu doreste) sau daca toti isi manifesta vointa in acest sens, urmeaza sa se procedeze - ca solutie extrema - la vinzare prin buna invoiala sau, in caz de neintelegere, prin licitatie publica urmind ca pretul obtinut sa fie impartit intre coindivizari potrivit cotelor succesorale.

d)      Indiferent de modalitatea de realizare a partajului, hotarirea instantei trebuie sa cuprinda o repartizare concreta a bunurilor in materialitatea lor sau a echivalentului lor banesc, astfel incit sa se puna capat indiviziunii; mentinerea starii de indiviziune prin atribuire de cote indivize asupra unor bunuri este inadmisibila.

I.3.      Efectele impartelii

I.3.1.           Efectul declarativ (retroactiv)

Indiferent de forma impartelii - prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca - "fiecare coerede este prezumat ca a mostenit singur si imediat toate bunurile care compun partea sa sau care i‑au cazut prin licitatie, si ca n‑a fost niciodata proprietar pe celelalte bunuri ale succesiunii"

Deci, ca efect al partajului, dreptul asupra cotei ideale din masa bunurilor indivize este un drept exclusiv saupra unui anumit bun sau asupra anumitor bunuri determinate in materialitatea lor, fiecare coindivizar devenind proprietarul exclusiv al bunurilor ce i‑au fost atribuite, considerindu‑se ca a dobindit acele bunuri direct de la defunct din momentul deschiderii succesiunii si ca ceilalti coindivizari nu au fost proprietarii acelor bunuri. Aceasta inseamna ca prin imparteala nu opereaza un transfer de drepturi intre coindivizari, ei neavind - unii fata de altii - calitatea de avinzii sai cauza (habentes causam), defunctul fiind autorul lor comun. Asadar, imparteala nu are caracter translativ, ci declarativ de drepturi si, ca atare, retroactiveaza pina in momentul deschiderii mostenirii.

Evident, imparteala produce efecte declarative numai daca are ca obiect proprietatea, iar nu folosinta bunurilor. Pe de alta parte, daca imparteala se realizeaza prin vinzarea bunurilor catre o terta persoana (prin buna invoiala sau licitatie publica), instrainarea va avea efect constitutiv, cu toate consecintele potrivit dreptului comun (tertul va fi succesorul in drepturi al coindivizarilor, iar nu al defunctului; daca instrainarea prin buna invoiala are ca obiect un teren, actul trebuie sa fie incheiat in forma autentica. Art. 786 Cod civil consacra efectul declarativ al partajului, cu consecinte opozabile fata de terti, dar numai in privinta bunurilor ce au fost atribuite in proprietate coerezilor.

I.3.2.           Consecintele efectului declarativ al impartelii

In principal, sint urmatoarele:

a)      Actele juridice - in special cele de dispozitie (instrainare sau grevare) - referitoare la bunurile aflate in indiviziune, privite in integralitatea lor, incheiate de un coindivizar inainte de partaj cu nerespectarea regulilor care guverneaza indiviziunea, se vor consolida sau se vor desfiinta cu efect retroactiv, dupa cum bunul care formeaza obiectul actului juridic a fost atribuit prin imparteala copartasului contractant sau altui copartas. Daca actul juridic s‑a incheiat cu consimtamintul tuturor coindivizarilor (regula unanimitatii), tertul va putea valorifica integral dreptul impotriva copartasului atributar.

b)      Partajul - nefiind translativ sau constitutiv de drepturi reale, iar copartasul atributar dobindind drepturi exclusive provenind din succesiune - va fi opozabil fata de terti chiar daca nu se respecta regulile de publicitate imobiliara (art. 711 Cod procedura civila, art. 28 din Legea nr. 7/1996).

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

c)      Actul de partaj, fie si hotarire judecatoreasca, nefiind translativ de proprietate, nu poate servi ca just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani, daca in masa indiviza a fost trecut un imobil care nu era proprietatea defunctului.

d)      Intrucit copartasul atributar nu este succesorul in drepturi al celorlalti, in caz de neexecutare a obligatiilor rezultind din imparteala (ca neplata sultei) nu se poate cere rezolutiunea actului de imparteala potrivit dreptului comun.

e)      Intrucit efectul declarativ al partajului "prezumat" de lege (art. 786 Cod civil) nu este o regula imperativa, de ordine publica, coindivizarii pot anihila consecintele lui, hotarind, de exemplu, ca actul (de constituire de ipoteca, de uzufruct etc.) incheiat de unul dintre ei asupra unui bun in timpul indiviziunii sa ramina valabil indiferent de beneficiarul atribuirii sau ca pentru neplata sultei se poate cere rezolutiunea actului de imparteala.

I.4.      Obligatia de garantie intre copartasi

I.4.1.           Notiune

Pentru ca egalitatea dintre copartasi sa nu fie afectata din cauze ulterioare desavirsirii partajului, legea stabileste in sarcina lor o obligatie reciproca de garantie a bunurilor atribuite prin imparteala: "Coerezii sint datori garanti unul catre altul numai despre tulburarile si evictiunile ce proced dintr‑o cauza anterioara impartelii" (art. 786 al. 1 Cod civil). Prin urmare, desi potrivit articolului precedent partajul nu produce efecte translative si deci copartasii nu sint succesori in drepturi unii fata de altii, totusi imparteala da nastere unei obligatii de garantie in sarcina lor, asemanator actelor translative cu titlu oneros, daca unul dintre ei sufera o pierdere din cauza unor "tulburari sau evictiuni" produse dupa imparteala, dar din cauze anterioare partajului, astfel incit egalitatea zdruncinata in acest fel sa fie restabilita intre ei.

I.4.2.           Conditii

Obligatia de garantie devine operanta numai daca sint indeplinite urmatoarele conditii:

a)      Unul dintre copartasi a suferit o tulburare in exercitarea prerogativelor de proprietar sau alt drept consolidat in persoana sa prin efectul partajului

Tulburarea (evictiunea) trebuie sa fie de drept; pentru simpla tulburare de fapt, fara temei juridic, copartasii nu raspund, cel in cauza putindu‑se apara singur Daca tulburarea ar proveni de la un copartas, se poate invoca "exceptia de garantie", ca si in materia vinzarii-cumpararii.

Cu toate ca legea - spre deosebire de materia vinzarii-cumpararii - nu prevede expres, se admite ca obligatia de garantie functioneaza si in cazul viciilor ascunse, reprezentind tulburari ale folosintei.

b)      Tulburarea sau evictiunea sa aiba o cauza anterioara partajului.

Ca si in materia vinzarii, copartasii nu raspun de imprejurari ivite dupa imparteala.

c)      Tulburarea sau evictiunea sa nu fie imputabila copartasului care a suferit pierderea

d)      Obligatia de garantie sa nu fi fost inlaturata printr‑o clauza de negarantie stipulata in actul de imparteala

Clauza trebuie sa fie expresa (nu este suficienta cunoasterea pericolului evictiunii) si speciala (nu generala), aratind cauzele de evictiune pentru care garantia este inlaturata.

I.4.3.           Efecte

Daca conditiile aratate sint indeplinite si tulburarea sau evictiunea s‑a produs, fiecare copartas este obligat, in proportie cu partea sa ereditara, a despagubi pe copartasul sau de paguba suferita. Intrucit pierderea se imparte proportional cu partile ereditare, partea corespunzatoare va fi suportata si de catre copartasul garantat. Iar daca unul dintre copartasii garanti este insolvabil, riscul insolvablitatii va fi suportat de toti copartasii, inclusiv cel garantat Actiunea in garantie pentru evictiune se prescrie in termenul general de prescriptie, iar pentru vicii ascunse in 6 luni, in cazul in care viciile nu au fost ascunse cu viclenie (in acest ultim caz tot 3 ani). In caz de evictiune termenul curge de la data producerii ei, iar in cazul viciilor ascunse de la data descoperirii lor, insa cel mai tirziu de la implinirea unui an de la predarea lucrului de orice natura, cu exceptia constructiilor, iar in cazul constructiilor cel mai tirziu de la implinirea a trei ani de la predare.

Creanta rezultind din garantia impartelii se bucura de privilegiul copartasului, daca a fost conservat in conditiile prevazute de lege Intrucit garantia nu provine din succesiune, ci din actul de imparteala, privilegiul imobiliar va fi opozabil fata de terti cu respectarea regulilor de publicitate imobiliara

I.5.      Desfiintarea impartelii

I.5.1.           Nulitatea relativa

Potrivit art. 790 al. 1 Cod civil, "impartelile pot fi desfiintate pentru violenta sau dol". Referitor la eroarea ca viciu de consimtamint s‑a spus ca nu a fost mentionata de legiuitor pentru ca cel in cauza are la dispozitie alte actiuni (in special actiunea in garantie si petitia de ereditate). Daca conditiile acestor actiuni speciale nu sint indeplinite, este posibila anularea pentru viciul erorii, potrivit dreptului comun.

Cu anulare, potrivit dreptului comun, se sanctioneaza si imparteala facuta cu nerespectarea conditiilor de ocrotire a persoanelor lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu capacitate restrinsa.

In schimb, o simpla omisiune a unui/unor bunuri succesorale nu constituie o cauza de desfiintare a impartelii; se face numai un supliment de imparteala pentru obiectul omis (art. 790 al. 2 Cod civil).

Nulitatea relativa pentru vicii de consimtamint sau pentru incapacitate poate fi acoperita prin ratificarea expresa sau tacita a impartelii, potrivit dreptului comun. Daca dupa incetarea cauzei de anulare copartasul instraineaza un bun sau mai multe bunuri din lotul sau, nu mai poate cere anularea actului de imparteala (art. 793 Cod civil). O asemenea instrainare, daca a fost benevola, echivaleaza cu o ratificare, prezumata iuris et de iure.

I.5.2.           Nulitatea absoluta

In principiu, potrivit dreptului comun, actul de partaj va fi nul absolut daca s‑a incheiat cu violarea unor norme imperative (de exemplu cauza sau obiect ilicit, imoral etc.).

Este controversata problema sanctiunii aplicabile daca partajul s‑a facut cu participarea unei persoane care nu avea vocatie succesorala (mostenitor aparent) sau daca, dimpotriva, s‑a facut cu omiterea unui mostenitor. Solutia nulitatii absolute in aceste cazuri este discutabila; intr‑adevar, in cazul participarii unui mostenitor aparent la imparteala partajul este numai anulabil pentru viciul de consimtamint al erorii, fiind vorba de o regula - nu imperativa - ci de ocrotire a copartasilor; iar daca partajul s‑a facut cu omiterea unui mostenitor, el va putea cere o noua imparteala, cea initiala nefiindu‑i opozabila.

I.5.3.           Efectele desfiintarii impartelii

Anularea sau declararea nulitatii actului de imparteala produce efecte retroactive (de la data partajului) cu consecinta renasterii starii de indiviziune. In principiu, nulitatea actului de imparteala este totala, deoarece el este format din clauze indivizibile, astfel incit nici o clauza nu poate fi suprimata sau schimbata fara anularea intregului act. In cazul nulitatii relative pentru participarea la partaj a unui mostenitor aparent nu este exclusa posibilitatea efectuarii doar a unui supliment de imparteala pentru bunurile cazute in lotul persoanei straine de mostenire.

Ca urmare a desfiintarii impartelii, copartasii vor fi obligati sa inapoieze in masa indiviza bunurile primite in temeiul impartelii, impreuna cu fructele, de la data impartelii daca nulitatea este absoluta, iar daca nulitatea este relativa de la data cererii in anulare (art. 483-487 Cod civil).

Actele de instrainare sau de constituire de drepturi reale in favoarea tertilor, consimtite de copartasi dupa data partajului si pina la desfiintarea acestuia, se desfiinteaza si ele cu efect retroactiv (resoluto iure dantis resolvitur ius accipientis).

I.6.      Drepturile creditorilor cu privire la imparteala

I.6.1.           Dreptul de opozitie (de interventie)

Potrivit art. 785 Cod civil, "creditorii unuia din compartitori, ca nu cumva imparteala sa se faca cu viclenie in vatamarea drepturilor lor, pot pretinde sa fie prezenti la imparteala, pot dar sa intervina cu spezele lor; nu pot insa sa atace o imparteala savirsita, afara numai de s‑a facut in lipsa‑le si fara sa se tina seama de opozitia lor".

In materie de imparteala, legiuitorul a consacrat o modalitate juridica speciala de prevenire a fraudelor pe care copartasii le‑ar putea savirsi in dauna creditorilor lor, si anume institutie numita "opozitie" la imparteala. Deci in locul actiunii pauliene (revocatorii) cu care se sanctioneaza in dreptul comun actele viclene (frauduloase) savirsite de debitor in prejudiciul drepturilor creditorilor (art. 975 Cod civil), in materie de imparteala creditorii nu au dreptul de a ataca imparteala definitiva, afara numai daca s‑a efectuat fara a se tine seama de opozitia lor - cind se prezuma ca a fost facuta in mod fraudulos - asimilindu‑se fraudei si imparteala facuta cu graba pentru a paraliza dreptul de interventie al creditorilor. Numai in aceste cazuri, cu conditia dovedirii prejudiciului, creditorii pot ataca imparteala savirsita cu actiunea pauliana; in toate celelalte cazuri urmeaza sa foloseasa mijlocul preventiv al opozitiei, pentru a evita revenirea la starea de indiviziune privita nefavorabil de legiuitor.

I.6.2.           Exercitarea dreptului de opozitie

Cit timp imparteala nu s‑a definitivat, creditorii oricaruia dintre copartasi isi pot manifesta intentia de a lua parte la operatiile de imparteala, indiferent ca se efectueaza prin buna invoiala sau pe cale judecatoreasca. Dreptul de opozitie (de interventie) se poate exercita printr‑o declaratie formala in acest sens, dar si prin orice alt act al creditorului adus la cunostinta copartasilor din care reiese neindoielnic vointa sa de a participa in partaj (cerere de imparteala facuta pe calea actiunii oblice, urmarirea unui bun succesoral, actiunea pentru pronuntarea unei hotariri care sa tina loc de act de vinzare-cumparare avind ca obiect un imobil succesoral etc.).

I.6.3.           Efectele opozitiei

Exercitarea opozitiei de catre creditor produce urmatoarele efecte:

a)      Copartasii sint obligati sa‑l cheme pe creditorul oponent sa participe la operatiunile de imparteala. Daca creditorul nu a fost chemat (citat) la imparteala, o poate ataca pe calea actiunii pauliene, frauda copartasilor prezumindu‑se.

b)      Creditorul oponent are dreptul sa supravegheze regularitatea operatiunilor de imparteala dar nu poate pretinde ca imparteala sa se faca potrivit intereselor sale

c)      Opozitia valoreaza poprire, bunurile succesorale care cad in lotul copartasului debitor devenind indisponibile. Astfel fiind, el nu poate incasa sumele ce i se cuvin din mostenire si nu poate dispune de bunurile ce i‑au fost atribuite.

In cazul pluralitatii de creditori, opozitia facuta de unul dintre ei produce efecte numai in favoarea creditorului oponent, afara numai daca creanta este solidara (solidaritate activa) - creditorul oponent reprezentind pe ceilalti creditori solidari (art. 1038 Cod civil) - sau daca obligatia este indivizibila, iar creditorul decedat are mai multi mostenitori (art. 1064 Cod civil) dintre care numai unul a facut opozitie.

I.7.      Imparteala de ascendent

I.7.1.           Notiunea de imparteala de ascendent

A.  Utilitatea si definitia partajului de ascendent

Avind in vedere inconvenientele starii de indiviziune, dificultatile partajului succesoral si faptul ca ascendentii cunosc foarte bine necesitatile si preferintele descendentilor in ceea ce priveste bunurile din (viitorul) patrimoniu succesoral, legea permite ca ascendentul sa‑si imparta - prin donatie sau prin testament - bunurile sale intre descendenti, preintimpinind nasterea starii de indiviziune intre ei - total sau partial - la decesul ascendentului.

Codul civil reglementeaza aceasta institutie speciala a dreptului succesoral prin art. 794-799. In lumina acestor dispozitii, partajul de ascendent poate fi definit drept un act juridic intre vii (donatie) sau pentru cauza de moarte (testament) prin care ascendentul imparte intre toti descendentii sai cu vocatie succesorala la deschiderea mostenirii bunurile sale - in tot sau in parte - aceste bunuri fiind dobindite de catre acestia divizat, in mod individual, iar nu in cote-parti ideale, ce caracterizeaza starea de indiviziune.

B.   Natura juridica

Imparteala de ascendent este un act juridic mixt: pe de o parte, ea reprezinta o donatie sau o dispozitie testamentara, iar pe de alta parte, un act de imparteala, dar de natura speciala intrucit nu este menit sa puna capat unei stari de indiviziune, ci dimpotriva, preintimpina nasterea unei astfel de stari intre descendentii dispunatorului la deschiderea mostenirii.

I.7.2.           Conditii de validitate ale impartelii de ascendent

A.  Conditii de forma

Imparteala de ascendent se poate face, sub sanctiunea nulitatii absolute, numai cu respectarea regulilor de forma prevazute de lege pentru donatii si testamente. Astfel fiind, imparteala-donatie imobiliara facuta prin inzestrari la incheierea casatoriei este nula in lipsa formei autentice (art. 813 Cod civil). Tot astfel, partajul de ascendent prin act intre vii ("act de impartire") incheiat cu nerespectarea formei autentice este nul daca nu intruneste nici conditiile de validitate ale unui testament olograf. Iar imparteala testamentara va fi nula si daca testamentul este conjunctiv. In schimb, imparteala-donatie conjunctiva este singura posibila prin acte intre vii.

Dupa deschiderea mostenirii (moartea ascendentului impartitor) nulitatea donatiei sau testamentului pentru vicii de forma (sau alte exceptii) poate fi acoperita

B.   Conditii de fond

Conditii de drept comun si speciale

Imparteala de ascendent trebuie sa indeplineasca conditiile de fond de drept comun (capacitate, consimtamint, obiect etc.) prevazute de lege pentru validitatea donatiilor, respectiv a dispozitiilor testamentare, dupa caz (art. 795 Cod civil).

In afara conditiilor de drept comun, legea prevede anumite conditii speciale pentru validitatea partajului de ascendent vizind persoanele care pot face si intre care se face aceasta imparteala, obiectul ei si modul de partajare a bunurilor.

Persoanele indreptatite a face imparteala de ascendent

Potrivit legii, numai parintii si ceilalti ascendenti pot sa‑si imparta bunurile pe aceasta cale intre descendentii lor Ascendentii pot fi din casatorie sau din afara casatoriei ori din adoptie. Rudele colaterale si strainii pot face donatii si pot lasa legate prin testament potrivit dreptului comun, dar nu pot face o imparteala sub aceasta forma speciala.

Persoanele intre care se face imparteala

Imparteala de ascendent - indiferent prin donatie sau dispozitie testamentara - se poate face numai intre descendentii dispunatorului (din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie). Imparteala prin donatie conjunctiva se poate face numai intre descendentii comuni. Daca donatia sau dispozitia testamentara este facuta in favoarea unei persoane straine sau in favoarea unei rude care nu are calitatea de descendent, ea va fi guvernata de dreptul comun aplicabil liberalitatilor inter vivos sau mortis causa.

Descendentii intre care se face imparteala trebuie sa aiba vocatie succesorala concreta (efectiva, utila), in nume propriu sau prin reprezentare, sa nu fie nedemni si sa fi acceptat mostenirea expres sau tacit. Vocatia succesorala a descendentilor se apreciaza in raport de data deschiderii mostenirii, indiferent de data incheierii contractului de donatie sau a testamentului.

Potrivit legii, sub sanctiunea nulitatii absolute, imparteala de ascendent trebuie sa cuprinda pe toti descendentii care vin efectiv la mostenire, in nume propriu sau prin reprezentare. Actiunea in nulitatea impartelii pentru omisiunea unui descendent (fie si nascut postum) poate fi exercitata nu numai de cel omis, dar si de ceilalti erezi, fara distinctie Nulitatea opereaza chiar daca - in afara de bunurile impartite - mostenirea ar cuprinde bunuri care, prin valoarea si natura lor, ar permite sa se indestuleze drepturile succesorale ale celui omis. In cazul nulitatii impartelii pentru omiterea unor descendenti, actul poate produce efecte ca legat testamentar, respectiv donatie, in conditiile dreptului comun.

Daca imparteala testamentara a cuprins pe toti descendentii, dar vreunul dintre ei nu vine la mostenire, fiind predecedat (si nu are descendenti care sa vina la mostenire prin reprezentare), nedemn sau renuntator, imparteala intre ceilalti descendenti ramine valabila; partea descendentului care nu mosteneste va fi dobindita in indiviziune de ceilalti mostenitori. In cazul impartelii-donatie, donatarul care nu vine la mostenire (succesorul lui in caz de deces) va putea pastra donatia in conditiile dreptului comun.

Opinia dominanta este ca omiterea sotului supravietuitor din partajul de ascendent nu atrage nulitatea impartelii. Mai mult, includerea sa in actul de imparteala nu valoreaza partaj de ascendent cu efectele ce‑i sint specifice; bunurile ce i‑au fost repartizate (impartite) vor fi dobindite de sotul supravietuitor potrivit dreptului comun, ca legate, respectiv donatie intre soti.

Obiectul impartelii

Partajul testamentar poate avea ca obiect toate bunurile ce ascendentul a lasat la moartea sa (intreaga masa succesorala) sau numai o parte a acestora Imparteala-donatie nu poate avea ca obiect decit bunurile prezente, nu si cele viitoare, ale sub sanctiunea nulitatii partiale Bunurile care nu au fost cuprinse in imparteala de ascendent, inclusiv cele dobindite de el ulterior actului de partaj, se vor mosteni in indiviziune si se vor partaja potrivit dreptului comun

Bunurile trebuie sa apartina in mod exclusiv ascendentului dispunator. El nu poate hotari singur, prin act unilateral de vointa, incetarea proprietatii comune pe cote-parti sau in devalmasie. Nu este exclusa posibilitatea atribuirii prin imparteala de ascendent a unor asemenea drepturi unui descendent, urmind ca ceilalti sa primeasca alte bunuri. In acest fel mostenirea este divizata intre descendenti, numai cel in cauza se va afla in indiviziune cu altii.

Conditiile impartelii propriu-zise

Imparteala de ascendent trebuie sa fie efectiva, in sensul de a diviza material bunurile, iar nu numai a indica cote-parti cuvenite descendentilor. Altfel spus, ea trebuie sa preintimpine efectiv indiviziunea succesorala intre descendenti (cel putin in parte), pentru a evita neintelegerile dintre ei din cauza comunitatii si a partajului.

Imparteala de ascendent trebuie sa fie facuta cu respectarea "partii legitime" (rezerva succesorala) a fiecarui descendent, cel vatamat in dreptul la rezerva putind ataca imparteala prin actiunea in reductiune Rezulta ca in cadrul impartelii de ascendent nu opereaza principiul egalitatii, ascendentul putind favoriza pe unii dintre descendenti, dar numai in limitele cotitatii disponibile, atribuindu‑le bunuri de mai mare valoare. Deci loturile nu trebuie sa fie egale valoric. Nici regula egalitatii in natura ("aceeasi cantitate de mobile, imobile . ") nu trebuie respectata, caci in vederea partajului judecatoresc si n‑are nici un amestec in imparteala de ascendent.

I.7.3.           Efectele impartelii de ascendent

Imparteala de ascendent produce efecte diferite dupa cum s‑a realizat prin donatie sau prin testament. Intrucit actul de imparteala de ascendent - spre deosebire de imparteala de drept comun - se incheie in timpul vietii ascendentului, trebuie precizate efectele pe care actul le produce (nu le produce) pina la deschiderea mostenirii si dupa aceasta data.

A.  Efectele impartelii-donatie

Efectele inainte de deschiderea mostenirii

Daca partajul s‑a realizat pe cale de donatie, intre ascendentul-donator si descendentii sai donatari se nasc raporturi specifice contractului de donatie, potrivit dreptului comun. Astfel, donatarii - ca succesori in drepturi cu titlu particular prin acte intre vii - vor dobindi in mod irevocabil, de la data incheierii contractului, drepturile care formeaza obiectul lui (proprietate, nuda proprietate daca donatorul si‑a rezervat dreptul de uzufruct, dreptul de creanta etc.), putind dispune liber de bunurile ce le‑au fost atribuite, fara sa mai astepte deschiderea succesiunii ascendentului donator; in cazul imobilelor, pentru opozabilitatea contractului fata de terti, va fi necesara respectarea formelor de publicitate imobiliara; donatia va fi revocabila pentru neexecutarea sarcinilor stipulate (dar donatarul nu raspunde de datoriile ascendentului donator, nefiind succesor universal sau cu titlu universal) si pentru ingratitudine; creditorii ascendentului vor putea ataca donatia prin actiune pauliana, fara sa dovedeasca complicitatea la frauda a descendentilor donatari, actul fiind cu titlu gratuit.

Imparteala-donatie produce efecte nu numai in raporturile dintre donator si donatar, dar - fiind un act juridic mixt (donatie si imparteala) - produce efecte si in raporturile dintre acestia din urma; descendentii-donatari au, unii fata de altii, calitatea de copartasi, raporturi nascute din imparteala.

Efecte dupa deschiderea mostenirii

Din momentul deschiderii mostenirii, descendentii-donatari devin succesibili, dar pastreaza si calitatea de donatari.

In calitate de succesibili, ei se bucura de dreptul de optiune succesorala, putind accepta mostenirea sau renunta la ea, potrivit dreptului comun.

Descendentii-donatari care accepta mostenirea si indeplinesc conditiile pentru a mosteni (nu sint nedemni si au capacitate succesorala):

raspund de pasivul mostenirii, proportional cu partea ereditara a fiecaruia, intra sau ultra vires hereditatis, dupa cum acceptarea mostenirii a fost sub beneficiu de inventar sau pura si simpla;

dobindesc mostenirea in stare divizata, ceea ce inseamna ca fiecare pastreaza bunurile primite donatie; bunurile care nu au facut obiectul impartelii de ascendent vor fi dobindite de mostenitori in stare de indiviziune, potrivit dreptului comun;

pot intenta actiunea in reductiunea liberalitatilor excesive (pentru reducerea loturilor copartasilor), daca rezerva succesorala a fost incalcata prin imparteala de ascendent; pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile vor trebui reunite fictiv si valoric (prin calcul pe hirtie) la activul net al mostenirii toate donatiile facute prin imparteala de ascendent (inclusiv pentru calculul rezervei sotului supravietuitor, daca este cazul).

Descendentii-donatari pot cere numai reductiunea donatiilor excesive, nu si raportul lor; raportul ar echivala cu anularea impartelii facute de ascendentul defunct, imparteala ce constituie o lichidare anticipata a mostenirii. Intrucit donatiile-imparteala nu sint supuse raportului, chiar daca formal dispunatorul nu a prevazut scutirea de raport, ele se imputa asupra rezervelor succesorale ale descendentilor si numai in masura depasirii lor, asupra cotitatii disponibile.

Descendentul-donatar care nu poate sau nu vrea sa vina la mostenire pastreaza bunurile primite donatie in conditiile dreptului comun; calitatea de donatar a descendentului si efectele donatiei nu sint conditionate de vanirea lui la mostenire

B.   Efectele impartelii testamentare

Lipsa de efecte in timpul vietii ascendentului-testator

Fiind o dispozitie mortis causa, imparteala testamentara nu produce nici un efect cit timp ascendentul traieste si el o poate revoca sau modifica pina in ultima clipa a vietii, potrivit dreptului comun.

Efectele dupa deschiderea mostenirii

In temeiul impartelii testamentare de ascendent, descendentii dobindesc bunurile atribuite (in plina proprietate, daca este cazul) in stare divizata, din chiar momentul deschiderii mostenirii, potrivit vointei testatorului. Ei urmeaza sa‑si exercite dreptul de optiune succesorala fie acceptind mostenirea astfel cum le‑a fost transmisa (impartita), fie renuntind la ea, ei neavind calitatea dubla de mostenitori legali si de legatari, pentru a putea opta diferit, acceptind mostenirea legala si renuntind la dispozitia testamentara.

Desi prin imparteala facuta ascendentul putea favoriza pe unii dintre descendenti in detrimentul altora (fara a aduce atingere rezervei succesorale), se admite ca ei nu devin legatari, ci pastreaza calitatea de mostenitori legali. Actul de imparteala nu modifica titlul cu care descendentii dobindesc mostenirea (asa cum o imparteala prin buna invoiala, potrivit dreptului comun, facuta cu nerespectarea cotelor legale, nu schimba calitatea copartasilor de mostenitori legali). Prin imparteala de ascendent, acesta isi exercita dreptul special conferit de lege de a imparti bunurile lasate mostenire intre descendentii sai. Actul valoreaza imparteala, iar nu liberalitate testamentara.

Ca urmare a impartelii testamentare, intre descendenti se nasc raporturi de imparteala la deschiderea mostenirii si, ca atare, datoreaza garantie in calitate de copartasi si se bucura de privilegiul imobiliar al copartasului, potrivit dreptului comun in materie de imparteala.

Bunurile care nu au fost impartite de testator (inclusiv cele dobindite de el ulterior incheierii testamentului) vor fi dobindite de mostenitori in stare de indiviziune, potrivit dreptului comun.

Daca bunurile care au fost atribuite prin testament unuia/unora dintre descendenti nu mai exista in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii (au pierit sau au fost instrainate de testator, voluntar sau silit), descendentul ramas fara lot poate cere constatarea nulitatii actului de imparteala in calitate de descendent omis de la partaj iar daca lotul sau a fost numai diminuat - inclusiv in ipoteza micsorarii valorii bunurilor din lotul sau si maririi valorii loturilor copartasilor - in asa masura incit nu mai asigura rezerva succesorala, va putea ataca actul de imparteala cu actiunea in reductiunea loturilor copartasilor avantajati.

C.  Ineficacitatea impartelii de ascendent

Cauze de ineficacitate de drept comun

Partajul de ascendent poate deveni ineficace potrivit dreptului comun, din cauza anularii (pentru incapacitate sau vicii de consimtamint) ori din cauza nulitatii absolute Imparteala testamentara poate fi ineficace si din cauze care, potrivit legii, atrag caducitatea, in masura in care in aceasta materie nu opereaza reguli speciale. Donatia prin care s‑a realizat imparteala poate deveni ineficace in privinta descendentului culpabil si prin revocare pentru neexecutarea sarcinii sau pentru ingratitudine. Creditorii ascedentului donator pot cere revocarea actului de imparteala-donatie prin actiunea pauliana.

Cauze de ineficacitate speciale

Imparteala de ascendent este nula pentru omisiunea unui descendent chemat efectiv la mostenire (art. 797 Cod civil), iar in cazul in care prin imparteala sau alte acte s‑a adus atingere rezervei succesorale, descendentul vatamat poate ataca imparteala cu actiunea in reductiune (art. 798 Cod civil), care are drept efect "rectificarea impartelii", adica reintregirea rezervei prin micsorarea loturilor copartasilor avantajati.

In caz de imparteala-donatie conjunctiva (facuta de soti intre descendentii lor) se considera ca actiunile in reductiune sau anulare se pot exercita numai dupa decesul sotului supravietuitor. Solutia este discutabila: nu este exclusa invocarea nulitatii pentru omisiunea unui descendent la deschiderea primei mosteniri, iar daca rezerva a fost atinsa descendentul vatamat ar puta cere reintregirea rezervei tot de la aceasta data (rezerva sa fiind calculata in raport de patrimoniul ascendentului decedat).