Reglementarile natiunilor unite cu privire la incalcarile grave ale drepturilor omului

REGLEMENTARILE NATIUNILOR UNITE CU PRIVIRE LA INCALCARILE GRAVE ALE DREPTURILOR OMULUI

1. Reguli de protectie a persoanelor supuse detentiei sau intemnitarii

Consideratii generale

Primul act international prin care se acorda o atentie deosebita garantarii si protectiei drepturilor omului in domeniile justitiei si administratiei este semnat in 1955 la Geneva, la primul Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea criminalitatii si tratamentul detinutilor, denumit "Ansamblu de reguli pentru tratamentul detinutilor".

Datorita marii varietati a conditiilor juridice, sociale , economice si geografice, regulile stabilite nu pot fi aplicate in orice loc si in orice timp. Aceste reguli se refera la domenii in care ideea este in evolutie constanta, de aceea se admit si exceptii de la regula.

Pentru a completa Ansamblul de Reguli, Consiliul economic si social, in anul 1977, a hotarat aplicarea Sectiunii E ( regula 95 ) "referitoare la persoana arestata sau incarcerata fara a fi inculpata1". Acest document este alcatuit din doua parti. Prima parte trateaza reguli privind administrarea generala a institutiilor penitenciare si este aplicabila tuturor categoriilor de detinuti. A doua parte contine reguli aplicabile unor categorii speciale de detinuti.

Detinutii, cu toate ca au savarsit o anumita infractiune in urma careia au aceasta calitate, au totusi anumite drepturi minimale care trebuie sa le fie respectate. Personalul care-si desfasoara activitatea intr-un penitenciar nu pot abuza de aceasta functie pentru a aduce unele nedreptati detinutilor. Regimul de functionare a personalului incadrat in penitenciare este strict delimitat pentru a se putea urmari abaterile pe care le infaptuiesc prin incalcarea drepturilor detinutilor , putand fi astfel trasi la raspundere pentru faptele lor si tratati conform dispozitiilor legale.

Reguli privind administrarea generala a institutiilor penitenciare

Principiul fundamental care trebuie sa guverneze aplicarea Regulilor este acela al impartialitatii, potrivit caruia se interzice orice fel de tratament discriminatoriu fondat pe prejudecati sau deosebiri de rasa, sex, culoare. Limba, religie, opinie politica sau orice alta opinie , origine nationala sau sociala, avere, nastere sau orice alta situatie. Aceste Reguli sunt enuntate mai jos; in functie de diferitele tipuri de administrare penitenciara avem :

A.           Inregistrarea detinutilor in institutii penitenciare ori la cazarea acestora.

In toate locurile unde sunt detinute persoane trebuie sa se tina un Registru la zi si  sa aiba o cota indicand pentru fiecare detinut identitatea sa, motivele detentiei si autoritatea care a hotarat-o, ziua si ora primirii si iesirii. In institutiile penitenciare , detinutii vor fi plasati pe sectiuni si categorii tinand cont de sex, varsta, antecedente, motivele detentiei si exigentele tratamentului lor.

B.           Reguli referitoare la locurile de detentie

Sunt enuntate in asa fel incat sa asigure un tratament uman decent. Se cere ca celulele sau camerele destinate izolarii nocturne sa nu fi ocupate decat de un singur detinut; cand se recurge la dormitoare, acestea trebuie sa fie ocupate de detinuti selectionati cu grija si considerati apti pentru a locui in aceste conditii. Noaptea ei trebuie supravegheati in permanenta.

Localurile de detentie trebuie sa corespunda exigentelor de igiena, tinandu - se cont de climat mai ales in ceea ce priveste cubajul de aer, suprafata minima, iluminat, incalzire si ventilatie.

C.           Reguli privitoare la igiena personala, vesminte si lenjerie de pat, alimentatie, etc

Trebuie sa se ceara detinutilor curatenie personala, punandu - le la dispozitie apa si articole de toaleta, precum si facilitati pentru buna intretinere a parului si barbii. Vesmintele nu trebuie sa fie degradante sau umilitoare, sa fie curate si mentinute in stare buna.

Administratia penitenciarelor este datoare sa asigure fiecarui detinut, la ore uzuale, o alimentatie de buna calitate, bine pregatita si servita, avand o valoare nutritiva suficienta pentru mentinerea sanatatii si fortei sale; fiecare detinut trebuie sa aiba posibilitatea sa-si procure apa potabila cand are nevoie. Detinutii care nu desfasoara o munca in aer liber trebuie sa aiba, daca timpul le permite, cel putin o ora pe zi pentru exercitiu fizic.

D.           Reguli privind serviciile medicale

Fiecare institutie penitenciara trebuie sa dispuna de :

un serviciu psihiatric pentru diagnostic si tratamentul cazurilor de anomalie mentala

o clinica prevazuta cu materiale, utilaje si produse farmaceutice pentru ingrijirea detinutilor bolnavi; pentru bolnavii care au nevoie de ingrijiri speciale sa se prevada transferul spre institutii penitenciare specializate sau spre spitale civile

un stomatolog

institutii specializate pentru tratamentul femeilor insarcinate. Pentru copii nascuti in penitenciare actul de nastere nu trebuie sa faca mentiunea despre aceasta

crese, dotate cu personal calificat pentru ingrijirea nou- nascutilor

Medicii care deservesc institutiile penitenciare au datoria:

de a examina pe fiecare detinut cat mai curand posibil dupa internarea lor si ulterior de cate ori este nevoie

sa supravegheze sanatatea fizica si mentala a detinutilor

sa prezinte doctorului un raport de fiecare data cand apreciaza ca sanatatea fizica sau mentala a unui detinut a fost sau va fi afectata prin prelungirea printr-o modificare oarecare a detentiei

sa faca inspectii cu regularitate si sa sfatuiasca pe directorul penitenciarului in ceea ce priveste : cantitatea, calitatea pregatirea si distribuirea alimentelor, igiena si curatenia institutiei penitenciare si a detinutului, instalatiile sanitare, incalzirea, iluminatul si ventilatia institutiei, calitatea si curatenia vesmintelor si a lenjeriei de pat a detinutilor, respectarea regulilor privind educatia fizica si sportiva

E.            Reguli privitoare la disciplina si pedepse

In institutiile penitenciare, disciplina vi fi tinuta cu fermitate, insa fara a aduce restrictii suplimentare cand nu sunt necesare, pentru mentinerea securitatii si a unei vieti comunitare bine organizate. Se interzice incredintarea de puteri disciplinare detinutilor, insa se admite ca unii dintre acestia sa primeasca anumite responsabilitati de ordin social, educativ sau sportiv

F.            Reguli privind informarea si dreptul de plangere al detinutului

Fiecare detinut are dreptul sa primeasca , in momentul internarii, informatii scrise cu privire la regimul detinutilor de categoria sa si la regulile disciplinare ale penitenciarului.

Orice detinut are dreptul de a prezenta in fiecare zi lucratoare cereri sau plangeri directorului institutiei penitenciare ori functionarului care il reprezinta.

G.           Contactul detinutului cu lumea exterioara

Una din principalele reguli de baza se refera la dreptul detinutilor de a fi autorizati sa comunice, sub supraveghere necesara, cu familia lor si cu prietenii lor de incredere, la intervale regulate, atat prin corespondenta cat si prin primirea de vizite.

Reguli aplicabile unor categorii speciale

Aceste reguli sunt tratate de a doua parte a documentului si sunt aplicabile: detinutilor condamnati, detinutilor alienati si anormali mintal, persoanelor arestate sau aflate in detentie preventiva, detinutilor pentru datorii si persoanelor arestate fara a fi inculpate.

Regulile se aplica acestor categorii astfel:

a.            detinutii condamnati constituie cea mai numeroasa categorie de detinuti, lor li se aplica urmatoarele principii directoare:

tratamentul lor trebuie sa aiba ca scop sa creeze in ei vointa si amplitudinile care le va permite, dupa eliberare sa traiasca in respectul legii, sa le dezvolte sentimentul responsabilitatii. Pentru aceasta trebuie sa se recurga la asistenti religioasa, la instruirea, orientarea si formarea profesionala, la metode de asistenta sociala individuala, la sfaturi referitoare la utilizarea fortei de munca, la dezvoltarea fizica si la educatia cu caracter moral

clasificarea si individualizarea trebuie sa urmareasca despartirea detinutilor care din cauza trecutului lor criminal sau dispozitiei primejdioase ar exercita o influenta nociva asupra altor codetinuti, repartizarea lor in grupe pentru a facilita tratamentul in vederea readaptarii sociale

munca penitenciara nu trebuie sa aiba caracter de pedeapsa corporala. Toti detinutii condamnati sunt supusi la obligatia de a munci, in raport cu aptitudinea lor fizica si mintala stabilita de medic. Detinutilor trebuie sa li se asigure o munca productiva suficienta care trebuie sa le ocupa timpul in perioada unei zile normale de lucru. Munca detinutilor sa fie remunerata in mod echitabil, din care o parte sa fie utilizata pentru procurarea obiectelor de uz personal, iar o alta parte sa fie trimisa familiei

b.           Detinutii alienati sau anormali mintal. Ca regula generala ei nu trebuie tinuti in penitenciar, ci trebuie transferati cat mai curand posibil in institutii specializate, plasate sub o conducere medicala.

c.            Persoane arestate sau in detentie preventiva

Individul arestat sau incarcerat pe motivul unei infractiuni la legea penala si care sa gaseste detinut fie localurile politiei sau intr-o casa de arest, insa nu a fost judecat, este considerat "arestat preventiv". El beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si trebuie tratat ca atare. Pe timpul arestului vor beneficia de un tratament special guvernat de urmatoarele reguli:

arestatii preventiv vor fi separati de detinutii condamnati, pentru a evita evenimente nedorite

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

tinerii arestati preventiv trebuie sa fie separati de adulti, pentru a se reusi reintergrarea lor in societate

arestatii preventiv trebuie, pe cat posibil, sa fie cazati in camere separate

daca doresc, se pot hrani pe cheltuiala lor procurandu-si hrana din exterior

trebuie sa fie autorizati sa-si poarte vesmintele personale daca sunt curate si decente

daca poarta uniforma penitenciarului aceasta poate fi diferita de cea a condamnatilor

poate sa li se dea posibilitatea sa lucreze, insa nu pot fi obligati sa o faca

trebuie sa fie autorizati sa-si procure , pe cheltuiala lor sau a tertilor, carti, ziare, materialul necesar de scris, precum si alte mijloace pentru ocuparea timpului liber , in limitele compatibile cu interesul administratiei si al justitiei si cu securitatea sau ordinea institutiei

trebuie sa poata sa isi informeze familia asupra detentiei

trebuie sa fie autorizat sa ceara desemnarea unui avocat din oficiu, in cazul in care aceasta asistenta este prevazuta, si sa primeasca vizita avocatului in vederea apararii

d.           Condamnatii pentru datorii si la inchisoare civila

Detinutii condamnati la intemnitare pentru datorii sau alte forme de intemnitare pronuntata prin decizie judiciara, ca urmare a unei proceduri nepenale, nu trebuie sa fie supusi la restrictii suplimentare, nici sa fie tratati cu mai multa severitate daca nu este necesar. Tratamentul lor nu trebuie sa fie mai putin favorabil decat cel al prevenitilor

e.            Persoanele arestate sau incarcerate fara sa fi fost inculpate

Aceste persoane se bucura de protectia garantata de prima parte a documentului si Sectiunea C (persoane arestate sau in detentie preventiva ).

Principiile de etica medicala aplicabila persoanelor din domeniul sanatatii

Principala problema care a stat la baza edictarii principiilor de etica medicala aplicabile persoanelor din domeniul sanatatii care activeaza in institutiile penitenciare , a fost aceea ca personalul medical prezent institutii de deda , nu de putine ori, la activitati care nu sunt compatibile cu etica medicala. De asemenea, in cadrul acestor institutii anumite activitati importante sunt afectate de persoane care nu au nici o diploma si nici pregatirea de medici.

In acest sens, Adunarea Generala a O.N.U. a invitat Organizatia Mondiala a Sanatatii ca, pornind de la diversele declaratii referitoare la etica medicala adoptate de Asociatia Medicala Mondiala2 sa redacteze, in colaborare cu alte institutii competente, inclusiv UNESCO "un proiect de text de principii de etica medicala care ar putea sa se aplice la protectia persoanelor supuse oricarei forme de detentie sau de intemnitare . " .

In 1976, la al 5-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delincventilor, Organizatia Mondiala a Sanatatii a depus un document intitulat "Aspecte sanitare ale relelor tratamente inutil aplicate prizonierilor si detinutilor", in baza careia Adunarea Generala a O.N.U. a invitat Organizatia Mondiala a Sanatatii "sa elaboreze un proiect de Cod de etica medicala aplicabil protectiei persoanelor supuse oricaror forme de detentie sau intemnitare contra torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante"4.

In baza proiectului prezentat de Organizatia Mondiala a Sanatatii, Adunarea Generala adopta, la 18 decembrie 1982 documentul intitulat "Principii de etica medicala referitor la rolul personalului sanitar "indeosebi medici, in protectia arestatilor si a detinutilor impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante.".

Acest document cuprinde un numar de 6 principii care instituie anumite reguli pe care membrii asistentei medicale din penitenciare trebuie sa le respecte intocmai. Aceste reguli sunt:

medicii insarcinati cu acordarea de ingrijiri medicale inchisilor sau detinutilor sunt obligati sa asigure protectia sanatatii lor fizice si psihice si, in caz de boala, sa le acorde un tratament de aceeasi calitate si corespunzator acelorasi norme ca cel de care beneficiaza persoanele aflate in libertate.

se considera delicte fapte prin care membrii personalului din domeniul sanatatii de dedau " activ sau pasiv , la acte prin care se fac coautori , complici sau instigatori la tortura sau la alte tratamente crude, inumane sau degradante, sau care constituie o tentativa de a le savarsi"

constituie o violare a eticii medicale faptul prin care personalul de ingrijire a sanatatii intretine cu detinutii relatii de ordin profesional care nu au drept obiectiv exclusiv evaluarea, protejarea sau ameliorarea sanatatii lor fizice sau psihice

tot o incalcare a eticii medicale o constituie faptul prin care membrii personalului de ingrijire a sanatatii , indeosebi medicii, participa, intr-un fel sau altul la incordarea dintre cei inchisi sau detinuti

nu se pot deroga de la aceste principii, nici chiar din ratiuni de ordine publica.

Aceste principii au fost enuntate pentru a proteja anumite drepturi fundamentale detinute de persoanele inchise si pentru a se pastra o ordine si un echilibru in institutiile penitenciare.

Abolirea masurilor arbitrare de arestate sau detentie

Articolul 9 din Declaratia universala a drepturilor omului , din 10 decembrie 1948, consacra principiul conform caruia "nimeni nu poate fi arestat, detinut sau exilat in mod arbitar", acesta fiind unul dintre drepturile fundamentale ale omului.

Acest subiect este dezvoltat in articolul 9 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice . Articolul stipuleaza mai multe drepturi ale persoanelor in ceea ce priveste securitatea persoanei sale, modul arbitrar de arestare sau detentie, privarea de libertate, motivele arestarii, scurtarea perioadei intre momentul arestarii si momentul judecarii cauzei pentru care este acuzat, despagubirea primita in cazul unei arestari  sau detentii ilegale.

Problematica referitoare la abolirea masurilor arbitrare de arestare sau detentie preventiva a fost dezbatuta de Comisia Natiunilor Unite pentru drepturile omului, de Subcomisia de lupta impotriva masurilor discriminatorii si protectia minoritatilor , precum si in Comisia a III-a a Adunarii Generale a O.N.U.  cu privire la problemele sociale, umanitare si culturale.

Au fost elaborate studii si proiecte de documentare tratand diferite aspecte ale drepturilor persoanelor de a nu fi arestate sau retinute in mod arbitrar. Astfel, la cererea Comisiei drepturilor omului5, un Comitet alcatuit din reprezentanti a patru state a elaborat un proiect de principii asupra dreptului in virtutea caruia nimeni nu poate fi , in mod arbitrar, arestat sau detinut.

Articolele 10 si 26 din acest proiect urmaresc sa reduca la minimum riscurile relelor tratamente sau presiuni aplicate din partea politiei prin limitarea perioadei in care persoana arestata poate ramane sub paza la politie. In termeni mult mai amplii, articolul 27 prevede ca tratamentul aplicat persoanei arestate sau detinute, fie ca se gaseste sub paza politiei sau a autoritatilor penitenciare, nu va fi mai puti favorabil decat cel prescris de Ansamblul de reguli minime pentru tratamentul detinutilor6 .

Natiunile Unite s-au ocupat si de protectia drepturilor omului a anumitor categorii de detinuti. Aici sunt incluse protectia persoanelor detinute sau intemnitate datorita luptei lor impotriva colonialismului, a ocupatiei straine, pentru autodeterminare, independenta si eliminarea politicii de apartheid. In foarte multe cazuri, Adunarea Generala, organele si organismelor de profil au cerut statelor ca, persoanelor mentionate sa li se respecte drepturile si libertatile fundamentale, sa li se asigure o judecata echitabile a cauzei lor de catre un Tribunal competent, independent si impartial si sa fie puse in libertate fie printr - un act de clementa, fie sub forma eliberarii conditionate, fie prin orice alta procedura.

De asemenea, o alta procedura care incalca drepturile omului a stat in atentia Adunarii Generale, si anume fenomenul "disparitiilor involuntare sau fortate ale persoanelor si necesitatea eliminarii acestei practici", aceasta procedura fiind denumita "detentie nerecunoscuta". S-a apreciat ca aceasta forma de detentie reprezinta un act inadmisibil rezultat al unor flageluri precum violenta, sabotajul sau terorismul intern7.

Abolirea masurilor arbitrare de arestare sau de detentie constituie inca o problema de rezolvat pentru sistemul O.N.U., fiind o incalcare grava a drepturilor omului.

2. Protectia tuturor persoanelor impotriva torturii si a altor tratamente crude, inumane sau degradante

2.1.Consideratii preliminarii

Datorita importantei pe care o prezinta demnitatea si integritatea fizica si mentala, orice persoana are dreptul de a nu fi torturata sau supusa unor tratamente crude, inumane sau degradante si ea trebuie sa fie respectata fata de orice fiinta umana, in toate imprejurarile in timp de pace, in perioada de conflict armat, in situatii de tulburari si tensiuni interne, etc.

Acest drept a fost enuntat pentru prima oara in articolul 5 al Declaratiei universale a drepturilor omului, din 16 decembrie 1966, si dezvoltat in articolul 7 din Pactul international referitor la drepturile civile sau politice, din 16 decembrie 1966, unde s-a introdus paragraful 2 :"in special este interzis ca o persoana sa fie supusa , fara consimtamantul sau, unei experiente medicale sau stiintifice".

Principalele documente care legifereaza in special protectia persoanelor impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, se regasesc si in Conventia pentru prevenirea si reprimarea crimei de genocid, din 9 decembrie 19488, si Conventia internationala asupra eliminarii si reprimarii crimei de apartheid , din 30 septembrie 1973 , Conventia suplimentara cu privire la abolirea sclaviei, a traficului cu sclavi si a institutiilor si practicilor analoage sclaviei din 7 septembrie 1956, Declaratia asupra drepturilor femeilor si copiilor in perioada exceptionala si de conflict armat, proclamata de Adunarea Generala O.N.U. la 14 decembrie 1974.

Problema torturii si a altor pedepse sau tratamente crude sau degradante in dezbaterile de la O.N.U.

Problema torturii a inceput sa constituie obiect de preocupare a Natiunilor Unite din 1973, cand Subcomisia de lupta conta masurilor discriminatorii si protectia minoritatilor a cerut Comisiei drepturilor omului sa autorizeze, sa inscrie pe ordinea de zi "Chestiunea drepturilor omului in cazul persoanelor supuse oricarei forme de detentie sau inchisoare".

Adunarea Generala a O.N.U. a respins orice fel de tortura si alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante si a invitat staruitor toate guvernele sa adere la instrumente internationale ce contin dispozitii relative la interzicerea unor astfel de practici10.

Dupa ce a examinat problema torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, in relatii cu detentia si intemnitarea , Adunarea Generala a adoptat Rezolutia 3218/XXIV din 6 noiembrie 1974, prin care declara convinsa ca "din cauza cresterii numarului de rapoarte alarmante referitoare la actele de tortura, sunt necesare noi eforturi de a proteja, in toate imprejurarile, dreptul fundamental al omului in virtutea caruia "nimeni nu poate fi supus la tortura sau la alte pedepse crude, inumane sau degradante".

Cel de al 5-lea Congres al Natiunilor Unite pentru prevenirea crimei si tratamentul delicventilor, tinut la Toronto, la 10 septembrie 1975, a dat Rezolutia 4/XXVIII prin care roaga statele membre sa furnizeze Secretariatului General:

informatii privind masurile  legislative, administrative si judiciare, inclusiv recursurile si sanctiunile, vizand si impiedicarea ca persoanele ce iin de jurisdictia lor sa nu fie supuse torturii

observatiile si comentariile lor privind articolele 24 si 27 ale Proiectului de principii asupra dreptului in virtutea caruia nimeni nu poate fi in mod arbitrar arestat si nici detinut.

Secretarul General examineaza informatiile furnizate si, pe baza anumitor criterii, elaboreaza impreuna cu Subcomisia Comisiei drepturilor omului indicatii care privesc anumite probleme, cum ar fi rolul de care il are politia secreta, rolul organizatiilor paramilitare, situatia familiei si a rudelor persoanei arestate sau detinute, ineficacitatea unui control judicios asupra practicilor urmate cu ocazia arestarii sau detentiei, detentia pe o perioada nedeterminata a unui grup de persoana care nu au facut obiectul unei condamnari si impotriva carora nici o proba oficiala nu a fost retinuta.

2.3. Documente adoptate de O.N.U.

Documentele adoptate de O.N.U. in ceea ce priveste protectia persoanelor impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, sunt rezultatul unor proiecte existente, propuse si al unor indelungi dezbateri. Principalele documente sunt:

a.  Declaratia asupra protectiei tuturor persoanelor impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante este alcatuita dintr-u ansamblu de 12 articole.

Articolul 1 defineste termenul tortura "ca fiind orice act prin care o durere sau o suferinta acuta , fizica sau mentala, este aplicata in mod deliberat unei persoane prin agenti ai autoritatii publice sau la instigarea lor, mai ales cu scopul de a obtine de la ea sau de la un tert informatii sau marturisiri, de a o pedepsi pentru un act pe care l-a comis sau este banuita ca l-a comis, sau de a o intimida ori de a intimida alte persoane. Tortura constituie o forma agravata si deliberata a pedepselor crude, inumane sau degradante".

In articolele  4 si 5 se enunta principii si se recunosc drepturi ale victimelor, astfel:

orice act de tortura sau orice alte pedepse sau tratamente crude, inumane sau degradante, este un ultraj adus demnitatii umane si trebuie condamnat ca o renegare a scopurilor Cartei O.N.U. si o violare a drepturilor omului11

nici un stat nu poate autoriza sau tolera tortura sau celelalte acte similare

interdictia practicarii acestor acte trebuie inclusa in regulamentele si instructiunile emise in privinta obligatiilor si atributiilor personalului insarcinat cu aplicarea legilor si a altor functionari publici care au responsabilitatea persoanelor private de libertate12

actele de tortura, prin participarea, complicitatea sau incitarea la tortura si tentativa, sa fie considerate de fiecare stat, delicte in legislatia sa penala13

se recunoaste victimelor unor astfel de acte dreptul de a prezenta plangeri catre autoritatile competente ale statului respectiv, care va proceda la un examen impartial al cauzei lor14

se dispune ca in cazul in care exista motive rezonabile sa se creada ca s-au comis acte de tortura sau similare si nu s-a depus o plangere oficiala , autoritatile sa procedeze la o ancheta impartiala15

se prevede instituirea unei proceduri penale impotriva autorului sau autorilor prezumati daca ancheta stabileste ca un act de tortura a fost comis16

se afirma dreptul la reparatii si indemnizatii pentru victime17

Articolul 12 stipuleaza ca daca o declaratie a fost facuta "ca urmare a torturii sau a altor pedepse si tratamente crude, inumane sau degradante, aceasta declaratie nu poate fi invocata ca proba in cursul urmaririlor, oricare ar fi acestea, nici impotriva unei alte persoane".

b. Conventia impotriva torturii si a altor pedepse sau tratamente cu cruzime inumane sau degradante  , adoptata la 10 decembrie 1984 de Adunarea Generala , prin Rezolutia 39/46

Conventia defineste cu mai multa rigoare termenul de "tortura" si detaliaza angajamentele asumate de statele parti de a preveni si reprima practicile respective. Potrivit convetiei prin tortura  se intelege "orice act prin care se provoaca unei persoane , cu intentie, o durere sau suferinta puternice, de natura fizica sau pshica, in special cu scopul de a obtine de la aceasta persoana sau de la o terta persoana informatii sau marturisiri , de a o pedepsi pentru un act pe care aceasta sau o alta persoana l-a comis sau este banuita ca l-a comis , de a o intimida sau de a face presiuni asupra unei terte persoane, pentru orice alt motiv bazat pe o forma de discriminare, oricare ar fi ea, atunci cand o asemenea durere sau suferinta sunt provocate de catre un agent al autoritatii publice sau orice alta persoana care actioneaza cu titlu oficial".

Conventia cuprinde un preambul si 33 de articole in care se prezinta obligatiile ce le revin partilor semnatare. Astfel, statele parti isi asuma urmatoarele angajamente:

de a lua masuri legislative, administrative si alte masuri eficiente pentru a impiedica comiterea unor acte de tortura pe teritoriul lor18

de a nu expulza, respinge nici extrada o persoana catre alt stat, cand exista motive serioase sa se creada ca acolo aceasta persoana risca sa fie supusa la tortura

de a veghea ca toate actele de tortura sa constituie infractiuni din punctul de vedere al Codului penal

de a retine persoana banuita de a fi savarsi un act de tortura si a proceda imediat la o ancheta preliminara si, unde este nevoie, sa declanseze procedura penala

de a introduce cunostinte si informatii despre interdictia torturii in programele de formare a personalului civil sau militar insarcinat cu aplicarea legilor, a personalului medical, a agentilor autoritatilor publice si asupra prevederilor privind paza si tratamentul persoanelor supuse oricarei alte forme de arest, detinere sau inschisoare pe teritoriul aflat sub jurisdictia sa si de a aexercita o supraveghere sistematica asupra regulilor, instructiunilor, metodelor si practicilor privind interogatoriul si asupra procedurilor privind paza si tratamentul persoanelor supuse oricarei forme de arest, detinere sau inchisoare

de a lua masuri ca orice persoana care pretinde ca a fost supusa torturii pe teritoriul aflat sub jurisdictia sa sa aiba dreptul de a prezenta o plangere in fata autoritatilor competente, si de a garanta, in sistemul lor juridic, victimei unui act de tortura dreptul de a obtine reparatie si de a fi despagubit in mod echitabil si adecvat

de a interzice si alte acte care constituie pedepse sau tratamente cu cruzime, inumane sau degradante care nu sunt acte de tortura.

In afara de indatoririle pe care le au statele parti, Conventia mai prevede si crearea unui Comitet impotriva torturii, care sa urmareasca punerea in aplicare a normelor instituite prin Conventie, si care sa fie alcatuit din "10 experti de inalta moralitate si care poseda o competenta recunoscuta in domeniul drepturilor omului". Ei sunt alesi de statele parti in functie de repartizarea geografica echitabila19.

Pe de alta parte, Conventia prevede un sistem de rapoarte periodice, examinarea rapoarteloe prezentate de state, precum si a petitiilor individuale.

3. Protectia drepturilor persoanelor pasibile de pedeapsa cu moartea

3.1. Consideratii preliminare

Pedeapsa cu moartea constituie o problema estrem de grava, pe care o regasim si in zilele noastre in unele tari ale lumii. Aceasta incalcare grava a drepturilor fundamentale ale omului tinde ss fie inlocuita cu pedepse pe durata vietii, dar cu toate ca responsabilii O.N.U. au dezbatut aceasta problema , sugerandu- se abolirea ei, in unele tari ale lumii ea este inca aplicata.

Pentru a face anumite progrese pe calea abolirii pedepsei cu moartea, Consiliul Economic si Social a adoptat documentul intitulat "Garantii pentru protectia drepturilor persoanelor pasibile de pedeapsa cu moartea 20, care stabileste cateva reguli referitoare la conditiile in care pedeaspa cu moartea va fi aplicata si la executarea acesteia.

Acest document este valabil pentru acele tari in care pedeapsa capitala nu a fost abolita, regulile sale fiind inspirate de ideea ca pe plan mondial exista o tendinta de abolire a pedepsei cu moartea , ca forma de manifestare a respectului pentru demnitatea umana.

Mai intai in document apare precizarea ca o astfel de pedeapsa nu poate fi impusa decat pentru crimele cele mai grave, adica  acelor " crime savarsite cu intentie si care au consecinte fatale sau alte consecinte extrem de grave".

In document se stipuleza faptul ca persoanele in varsta de sub 18 ani in momentul comiterii crimei , nu vor fi condamnate la moarte; sentinta de condamnare la moarte nu va fi executata in cazul femeii insarcinate, al unei mame cu copil mic sau al alienatilor mintal. Pedeapsa nu poate fi impusa decat pentru o crima pentru care pedeapsa cu moartea era prevazuta in momentul cand ea a fost comisa  "tinandu- se seama ca daca , dupa comiterea crimei , legea prevede pentru aceeasi fapta o pedeapsa mai putin grava, infractorul va beneficia de aceasta dispozitie".

Pedeaspa capitala nu poate fi executata decat in virtutea unei judecati definitive pronuntate de un tribunal competent, in baza unei proceduri juridice care ofera toate garantiile posibile pentru a asigura un proces echitabil. Orice persoana condamnata la moarte are dreptul de a face apel la o instanta juridica superioara, apelul fiind obligatoriu. Persoana condamnata la moarte are dreptul de a cere gratierea sau de a face o petitie de comutare a pedepsei, aceastea fiind posibile in toate cazurile de condamnare la moarte.

Deasemenea, pedeapsa capitala nu poate fi executata in perioada procedurii de apel sau a oricarei proceduri de recurs sau a unei cereri de gratiere  ori comutare a pedepsei. In cazul nefericit al aplicarii pedepsei capitale, ea trebuie executata in asa fel incat sa cauzeze un minim de suferinta posibila.

Abolirea pedepsei cu moartea- deziderat al guvernelor actuale

In anul 2004 inca exista tari care au ca masura extrema de pedepsire a celor care comit crime deosebit de grave , pedeapsa capitala. Cu toate ca aceasta pedeapsa are niste ratiuni bine calculate, se urmareste sa fie abolita, deoarece, din punct de vedere al drepturilor omului, pedeapsa cu moartea constituie o incalcare foarte grava.

Multe organisme internationale din sistemul O.N.U. care au ca obiect de activitate implementarea drepturilor omului si protejarea acestora, au pus in dezbatere, de nenumarate ori, problema abolirii pedepsei cu moartea, considerandu- se ca aceasta constituie o incalcare fragranta a drepturilor omului, sugerandu-se inlocuirea acestei pedepse cu privarea de anumite drepturi pe viata.

Un rol hotarator in parcurgerea etapelor spre abolirea pedepsei cu moartea l-a avut Consiliul Europei, care a fost fondat cu scopul de a realiza o mai mare unitate intre membrii sai pentru salvgardarea si realizarea idealurilorsi principiilor care sunt mostenirea lor comuna si pentru facilitarea progresului lor economic si social (Romania este membra cu drepturi depline din 1993 ).

Astfel, Consiliul Europei, considerand ca nivelul de dezvoltare la care s-a ajuns impune o mai mare protectie acordata cetatenilor a hotarat abolirea pedepsei cu moartea. Acest fapt s-a concretizat prin Protocolul 6 la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale privind abolirea pedepsei cu moartea21. Primul articol al acestui Protocol stipuleaza: "Pedeaspa cu moartea este abolita. Nimeni nu poate fi condamnat la o asemenea pedeapsa si nici executat". In celelalte articole se arata exceptiile de la aceasta regula, acestea fiind reprezentate, in special de perioada de conflict armat, cand, un stat poate include in legislatia sa pedeapsa cu moartea pentru cazurile de genocid. Aceasta pedeapsa va opera doar pe perioada speciala a conflictului, iar inainte de intrarea in vigoare a acestei norme in legislatia statului respectiv, trebuie instiintat Secretarul General al Consiliului Europei. De asemenea, persoana care primeste aceasta pedeapsa trebuie sa aiba parte de un proces echitabil si trebuie sa beneficieze de toate drepturile de care beneficiaza persoanele arestate sau detinute.

Abolirea pedepsei cu moartea constituie o tema abordata frecvent la nivel inalt, atat la nivel de guverne cat si la nivel de organisme internationale care au caobiect de activitate protectia drepturilor omului.

BIBLIOGRAFIE   SELECTIVA

1 .loan Muraru, Simina Tanasescu,-,,Drept constitutional si institutii politice',

Editura Lumina Lex, 2001;

2.Cristian Ionescu,-,,Drept constitutional si institutii politice', vol. I, Editura

Lumina Lex, 2000;

3.loan Muraru,-,,Protectia constitutionala a libertatilor de opinie', Editura

Lumina Lex, 2001;

4.Corneliu Liviu Popescu,-,,Protectia internationala a drepturilor omului',

Editura Juridica, 2001;

5.Ion Diaconu,-,,Drepturile omului in dreptul international contemporan',

Editura Lumina Lex, 2001 ;

6.Marius Andreescu si colaboratorii,-,,Drept constitutional si institutii politice-

note de curs', vol. 2, Editura Universitatii din Pitesti, 2001 ;

7.Raluca Miga-Besteliu,-Drept international public.Introducere in dreptul

international public', Editura All Beck;

8.Bianca Selejan-Gutan,-,,Sistemul jurisdictional European de protectie a

drepturilor omului', Editura Universitatii Lucian Blaga din Sibiu, 2003;

9.Victor Duculescu,-,,Protectia juridica a drepturilor omului-mijloace interne si

internationale', Editura Lumina Lex, 1998;

lO.Stelian Scaunas,-,,Dreptul international al drepturilor omului', Editura All

Beck, Bucuresti, 2003;

1 l.Ovidiu Predescu,-,,Conventia Europeana a Drepturilor Omului', Editura

Lumina Lex, 1998;

Constitutia Romaniei, Titlul II;

Colectia de Legi si Decrete IV/1974.