Raspunderea civila directa a persoanei juridice

Aspecte specifice.

Consideratii generale.

Asa cum s-a aratat anterior, raspunderea civila delictuala poate fi: directa, cand agentul, persoana fizica sau juridica, este chemat sa raspunda pentru fapta proprie(art. 998-999C. civ.,); si indirecta daca aceste persoane sunt chemate sa raspunda pentru faptele savarsite de alte subiecte de drept, ori de lucruri, de animale sau de edificii (art. 1000-1002 C. civ.,).

Persoana juridica este o fictiune, singura realitate a acesteia sunt persoanele fizice care a fondat acest subiect colectiv de drept. De aceea, ne putem intreba: persoana morala poate raspunde civil delictual avind in vedere ca faptele ilicite sunt savarsite de persoanele fizice si ca scopul persoanei fizice nu a fost acela de a incheia acte ilicite?; si daca da persoana juridica raspunde pentru fapta sa ori pentru fapta altei persoane?. Codul civil nu cuprinde o reglementare expresa a calitatii de subiect al raspunderii civile delictuale a persoanei juridice. Doctrina interbelica, intemeindu-se pe principii a admis insa aceasta calitatre persoanei juridice. Ulterior, prin decretul nr 31/1954 a fost reglementata expres aceasta situatie.

Raspunderea civiladelictuala a persoanei juridice.

Potrivit articolului 35 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 persoana juiridica va raspunde de faptele ilicite savarsite de organele sale cu prilejul exercitarii functiilor incredintate. In consecinta, conditiile specifice ale angajarii raspunderii juridice a persoanei juridice sunt:

a) fapta ilicita sa fie savarsita de organul persoanei juridice;

Prin organ al persoanei juridice se intelege persoana sau grupul de persoane, care actioneaza in cadrul respectivei persoane juridice indeplinind, in virtutea atributiilor ce le revin, una sau mai multe dintre functiile de conducere ale subiectului colectiv de drept.

Fundamentul angajarii raspunderii persoanei pentru fapta organului sau este faptul ca, prin natura sa, organul este parte integranta a persoanei juridice, facand corp comun cu aceasta. El este mijlocul de formare si de exprimare a vointei juridice, care trebuie sa caracterizeze orice subiect colectiv de drept. Din acest motiv prin al. 2 din acelasi articol al actului normativ aratat, se prevede ca actele juridice incheiate de organul persaonei juridice este actul persoanei juridice insasi.

Prin continutul sau organul persoanei juridice este alcatuit din una sau mai multe persoane fizice. Persoana juridica nu raspunde insa pentru faptele ilicite ale persoanei fizice care nu sunt membre ale organului sau, in aceleasi conditii ca pentru fatele ilicite ale persoanelor fizice, membre ale organului, deoarece potrivit alin 3 al art. 35 din D. nr. 35/1954, persoana juridica raspunde pentru fapta sa doar cand faptul ilicit a fost incheiat de persoanele fizice membre ale organului sau. Per a contrario pentru ceilalti angajati va raspunde pentru fapta altei persoane( art 1000 al. 3 C. civ.,)

b) Savarsirea ei sa fi avut loc cu prilejul exercitarii functiei lor

In calitatea sa de instrument de formare si exprimare a vointei persoanei juridice, organul realizeaza anumite actiuni care pot angaja, in cazul in care sunt ilicite, raspunderea acesteia. Vor fi considerate ca atare atat faptele ce reprezinta o realizare directa a atributiilor de serviciu, care prin nedibacia, neglijenta sau imprudenta autorului au produs prejudicii altor persoane; cat si activitatile desfasurate prin folosirea abuziva a atributiile organului ca instrument de realizare a faptelor ilicite; ori care au fost prilejuite de indeplinirea sarcinilor incredintate. Acestea din urma se caracterizeaza printr-o conexitate temporala cu functia incredintata, fara o relatie directa cu aceasta. Doctrina[1] si practica accepta insa ca acestea se ancadreaza in faptele exprimate de sintagma: "prilejul exercitarii functiilor".

c) Nu orice act de conducere al organului persoanei juridice angajeaza raspunderea delictuala civila a persoanei juridice, ci doar cele care in mod legal reprezinta o manifestare de voinia a acesteia.

Deoarece organele persoanei juridice pot fi unipersonale sau pluripersonale este necesar sa se determine in ce conditii fapta ilicita va fi considerata o manifestare a vointei subiectului colectiv. In ipoteza organului unipersonal, fiind vorba despre fapta unei persoane care singura exprima vointa persoanei juridice, aplicarea raspunderii delictuale a acesteia nu prezinta dificultate. In ipoteza organului colectiv sau colegial, stabilirea conditiilor in care organul angajeaza vointa persoanei se va face in functie de regulile stabilite in statutul persoanei juridice sau dupa caz de lege, cu privire la qvorumul necesar pentru valabilitatea hotararii luate[2] (unanim- majoritar sau sigular). In cazul hotararii luate cu majoritate sau unanimitate, fapta va fi imputata persoanei juridice, insa daca faptul ilicit a fost voit numai de un singur membru al organului colectiv de conducere (sau de minoritate), unitatea va fi exonerata de raspundere, repararea fiind datorata numai de persoanele care au decis actiunea cu efecte pagubitoare . In acest din urma caz vointa subiectului colectiv nu s-a constituit valabil, astfel ca este normal sa nu se angajeze raspunderea intregii unitati.

Pri art. 35 al ultim din Decretul nr. 31/1954 se prevede si raspunderea personala a membrilor organelor de conducere ale persoanei juridice, aratand ca fapta prejudiciabila angajeaza raspunderea membrilor care au savarsit-o atat fata de tertul pagubit cat si fata de persoana juridica.

In consecinta raspunderea persoanei juridice se angajeaza fata de victima urmand ca ulterior pe calesa actiunii in regres aceasta sa se intoarca impotriva subiectului direct raspunzator de dauna. S-ar putea considera ca persoana juridica raspunde in realitate pentru altul deoarece nu se poate vorbi propriu-zis de angajarea definitiva a raspunderii subiectului colectiv de drept. In final membrul organului care a decis actiunea este tinut sa repare prejudiciul.