Raspunderea civila contractuala - conditiile raspunderii contractuale - daunele interese

RASPUNDEREA CIVILA CONTRACTUALA - CONDITIILE RASPUNDERII CONTRACTUALE - DAUNELE INTERESE

1. CONSIDERATII INTRODUCTIVE

1) Preliminarii. Potrivit art. 969 alin. 1 Cod civil, contactele au “putere de lege” intre partile contractante, iar conform art. 1073 Cod civil “creditorul are dreptul de a dobandi indeplinirea exacta a obligatiei si in caz contrar are dreptul la dezdaunare”. Din regelementarile legale rezulta ca partile sunt obligate sa execute intocmai obligatiile contractuale. Atunci cand una din parti nu executa benevol aceste obligatii, cealalta parte are dreptul de a trece la executarea silita a obligatiilor in natura, iar atunci cand executarea nu este posibila, are dreptul la a cere executarea prin echivalent. In acest caz, se poate vorbi de angajarea raspunderii contractuale a debitorului obligatiei neexecutate.

2) Notiunea de raspundere civila contractuala. Raspunderea contractuala este definita ca fiind obligatia debitorului de a repara pecuniar prejudiciul cauzat creditorului sau prin neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu intarziere a obligatiilor nascute dintr-un contract valabil incheiat.

2. CONDITIILE RASPUNDERII CONTRACTUALE

1) Enuntare. Pentru a fi in prezenta raspunderii contractuale se cer a fi intrunitre patru conditii: fapta ilicita, prejudiciul patrimonial cauzat creditorului, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciul cauzat creditorului precum si culpa debitorului.

2) Fapta ilicita reprezinta incalcarea dreptului de creanta al celeilalte parti contractante, prin neexecutarea obligatiilor contractuale. “Neexecutarea obligatiilor contractuale” are o dubla semnificatie: stricto sensu consta in neexecutarea sau executarea incompleta a obligatiilor, iar lato sensu consta in neexecutarea, executarea necorespunzatoare ori cu intarziere a obligatiilor. Neexecutarea obligatiei poate sa fie totala sau partiala si reprezinta neindeplinirea in intregime sau in parte a angajamentelor asumate de debitor prin contract. Executarea necorespunzatoare reprezinta executarea prestatiei cu nerespectarea conditiilor de calitate stabilite in clauzele contractuale sau in standardele uzuale. Prin executare cu intarziere se intelege faptul ca debitorul a executat in natura prestatiile asumate sau este gata sa le execute, dar numai dupa implinirea termenului stabilit in contract, cauzand astfel un prejudiciu creditorului.

Proba neexecutarii obligatiei se face diferit dupa cum avem de a face cu o obligatie de rezultat sau o obligatie de mijloace. In primul caz, neatingerea reultatului urmarit, atrage prezumtia conform careia debitorul nu a executat obligatiile sale si pe aceea ca se gaseste in culpa pentru acest lucru. Daca doreste exonerarea de raspundere trebuie sa faca dovada unei cauze straine care il exonereaza de raspundere. In al doilea caz, simpla neobtinere a rezultatului dorit nu atrage prezumtia neexecutarii. Creditorul va trebui sa dovedeasca faptul ca debitorul nu a depus toate diligentele pentru a atinge rezultatul dorit.

3) Prejudiciul consta in consecintele daunatoare de natura patrimoniala sau nepatrimoniala, efecte ale incalcarii de catre debitor a dreptului de creanta apartinand creditorului sau contractual, prin neexecutarea lato sensu a prestatiei sau prestatiilor la care s-a indatorat.

Pentru a se naste obligatia de reparare, prejudiciul patrimonial trebuie sa fie cert. Este cert prejudiciul a carui existenta este sigura si a carui intindere poate fi stabilita in prezent, precum si prejudiciul viitor si sigur ca se va produce.

Angajarea raspunderii patrimoniale pentru prejudiciile nepatrimoniale are un domeniu restrans de aplicatie. Cu toate acestea, exista cazuri cand se acorda despagubiri si pentru un aesmenea prejudiciu cauzat prin neexecutarea unei obligatii contractuale: cazul contractelor medicale sau al contractului de transport de persoane.

4) Raportul de cauzalitate intre neexecutarea obligatiilor contractuale si prejudiciul cauzat creditorului este o conditie a raspunderii contractuale dedusa din dispozitiile art. 1086 Cod civil.

Potrivit art. 1083 Cod civil, debitorul nu pote fi obligat la plata de daune interese daca neexecutarea lato sensu a obligatiilor contractuale se datoreaza fortei majore sau unui caz fortuit, care la randul lor include si fapta creditorului sau fapta unei terte persoane.

Lucrare: Vanzarea-cumpararea imobiliara Lucrare: Principiul irevocabilitatii donatiilor

De regula, in materie de rasoundere contractuala, cazul fortuit si forta majora produc aceleasi consecinte. In cazul contractelor unilaterale, obligatia debitorului se stinge. In cazul contractelor sinalagmatice, acestea inceteaza de plin drept. In cazul contractelor cu executare succesiva efectul va fi acela al stingerii obligatiilor devenite imposibil de executat.

5) Culpa debitorului ca si conditie a raspunderii contractuale se desprinde din interpretarea art. 1080 si 1082-1083 Cod civil. In privinta probei culpei, aceasta se face diferit dupa cum obligatia este de rezultat sau de mijloace. Distinctiile facute la punctul anterior, referitoare la fapta ilicita sunt valabile in intregime si materia culpei.

3. DAUNELE INTERESE

1) Notiune. Prin daune-interese se inteleg despagubirile in bani pe care debitorul este indatorat sa le plateasca in scopul repararii prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutarii, executarii necorespunzatoare sau executarii cu intarziere a obligatiilor contractuale.

2) Caracterul pecuniar al daunelor-interese. Daunele-interese se stabilesc intotdeauna in bani. Daca executarea in natura nu mai este posibila, nici chiar pe cale silita, mijlocul cel mai potrivit de reparare a prejudiciului cauzat creditorului este obligarea debitorului la plata de despagubiri banesti.

3) Punerea in intarziere. Punerea in intarziere este o conditie esentiala pentru obligarea la plata de daune-interese. Ea consta in manifestarea unilaterala de vointa prin care creditorul pretinde executarea prestatiei ce i se datoreaza de catre debitor. Potrivit art. 1079 Cod civil, punerea in intarziere a debitorului se face printr-o notifiare sau somatie de plata trimisa prin intermediul executorului judecatoresc. Acelasi efect il produc si introducerea unei cereri de chemare in judecata a debitorului, chiar la o instanta necompetenta.

Prin exceptie, nu este necesara punerea in intarziere a debitorului in urmatoarele cazuri (conform art. 1079 Cod civil):

- in situatiile anume prevazute de lege;

- cand s-a prevazut expres in contract;

- cand obligatia, prin natura sa nu putea fi indeplinita decat pana la un anumit termen, pe care debitorul nu l-a respectat;

- in cazul neexecutarii obligatiilor de a nu face;

- in cazul obligatiilor continue.

Punerea in intarziere produce urmatoarele efecte juridice:

- din momentul punerii in intarziere se constata refuzul debitorului de a executa obligatiile astfel incat creditorul va avea dreptul sa pretinda daune-interese compensatorii;

- de la data punerii in intarziere debitorul datoreaza creditorului daune interese moratorii;

- riscul pieirii fortuite se transfera la debitorul obligatiei de predare dupa ce a fost somat sa isi execute obligatia.

4) Clasificarea daunelor-interese. Daunele interese sunt de doua feluri:

- daune-interese compensatorii - care se platesc creditorului pentru a-i repara prejudiciul ce i-a fost cauzat prin neexecutarea totala sau partiala sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor de catre debitor;

- daune-interese moratorii care reprezinta echivalentul prejudiciului cauzat creditorului prin intarzierea executarii obligatiei.

Deosebirea principala dintre cele doua categorii de daune-interese consta in aceea ca daunele-interese compensatorii inlocuiesc executarea in natura a obligatiilor contractuale si in consecinta nu se pot cumula cu aceasta, in timp ce daunele interese moratorii pot fi cumulate cu executarea in natura a obligatiei.

4. EVALUAREA DAUNELOR-INTERESE

1) Enuntarea modalitatilor de evaluare. Exista trei modalitati de evaluare a daunelor interese:

evaluarea judiciara, evaluarea conventionala si evaluarea legala.

2) Evaluarea judiciara se face prin hotarare judecatoreasca. Daunele interese cuprind in general:

- damnum emergens sau paguba efectiva, prin care se intelege micsorarea patrimoniului creditorului cauzata de neexecutarea lato sensu a obligatiilor contractuale decatre debitor;

- lucrum cessans sau castigul nerealizat, adica sporul patrimonial pe care l-ar fi obtinut creditorul daca debitorul ar fi executat intocmai obligatiile la care s-a indatorat prin vointa sa.

Art. 1085 Cod civil prevede ca debitorul raspunde numai de prejudiciile care au fost sau au putut fi prevazute la incheierea contractului, in afara de cazul in care neexecutarea provine din dolul sau, deoarece in acest caz neexecutarea devine un delict, depasind limitele raspunderii contractuale. Art. 1086 Cod civil prevede ca debitorul este tinut sa repare doar prejudiciile directe, adica acelea care sunt o consecinta directa si necesara a executarii obligatiei, nefiind supuse reparatiei prejudiciile indirecte.

3) Evaluarea conventionala. Stabilirea intinderii despagubirilor poate avea loc si prin acordul de vointa al partilor intervenit inainte sau dupa producerea prejudiciului. Clauza prin care partile stabilesc anterior producerii prejudiciul intinderea reparatiei pe care o va datora debitorul se numeste clauza penala si este reglementata de art. 1066-1072 Cod civil. Despagubirile stabilite prin clauza penala reprezinta de regula o suma forfetara. Pentru obtinerea platii sumei stabilite in clauza penala trebuie sa fie intrunite, in principiu, conditiile raspunderii contractuale. Creditorul este obligat sa faca dovada neexecutarii si a culpei debitorului, dar nu trebuie sa faca dovada intinderii prejudiciului. Suma de bani prevazuta in clauza penala se datoreaza in locul daunelor-interese care s-ar putea stabili pe cale judiciara, de aceea nu se pot cumula cu daune interese stabilite pe cale judiciara sau cu executarea in natura. Prin exceptie, ele se pot cumula cu executarea sau cu daunele-interese compensatorii daca sunt prevazute pentru intarzierea in executare si se pot cumula cu daunele-interese moratorii daca au fost prevazute doar pentru neexecutarea propriu-zisa. Clauza penala nu transforma obligatia initiala intr-o obligatie alternativa. Clauza penala devine exigibila doar cand sunt intrunite conditiile raspunderii contractuale a debitorului. Suma stabilita nu poate fi modificata de instanta decat daca se dovedeste ca obligatia principala a fost executata partial.

4) Evaluarea legala a daunelor-interese. In cazul in care obiectul obligatie neexecutate il constituie obligatia de plata a unei sume de bani, executarea se poate realiza numai in natura. Neexecutarea nu poate duce la obligarea debitorului de a plati daune interese compensatorii, ci numai moratorii si acestea din urma in limitele stabilite de lege. Existenta prejudiciului cauzat creditorului este prezumata in cazul acestor obligatii daca ele nu se executa la scadenta. Regulile stabilirii daunelor-interese moratorii, care in acest caz se cheama dobanzi, sunt prevazute de Ordonanta nr. 9/2000 privind nivelul dobanzii legale pentru obligatii banesti. Acest act normativ stabileste cateva reguli in materie:

- de fiecare data cand partile nu au prevazut in contract o dobanda, se aplica regulile specifice dobanzii legale; cuantumul dobanzii legale se determina in functie de dobanda de referinta a Bancii Nationale a Romaniei (in materie comerciala) si in functie de aceasta redusa cu 20 %, in materie civila;

- in raporturile civile dobanda conventionala nu poate depasi dobanda legala cu mai mult de 50% pe an; clauza prin care se prevede o dobanda superioara celei legale este nula de drept;

- dobanda trebuie stabilita prin act scris (conditie de probatiune); in lipsa inscrisului se datoreaza numai dobanda legala;

- capitalizarea dobanzii este permisa numai in cazul in care se incheie o conventie speciala in acest sens si ea priveste dobanzi care sunt datorate de cel putin un an de la scadenta lor; in cazul in care o astfel de conventie nu exista, nu se poate aplica dobanda la dobanda, anatocismul fiind interzis.

5. CONVENTII DE MODIFICARE A RASPUNDERII CONTRACTUALE

1) Precizari. Prin conventia lor, partile pot doar sa modifice regulile generale ale raspunderii contractuale. Ele nu vor putea in nici un fel sa inlature in totalitate orice raspundere a debitorului, el trebuind sa raspunda pentru culpa grava si pentru dol. In literatura de specialitate se retin trei categorii de clauze de modificare araspunderii contractuale:de exonerare de raspundere, de limitare a raspunderii si de agravare a raspunderii.

2) Clauzele de exonerare de raspundere. Clauzele prin care debitorul este exonerat in intregime de raspundere sunt nule. In schimb, sunt valabile clauzele de exonerare de raspundere atunci cand ele se refera la neexecutarea obligatiilor datorata unei culpe determinate, cum este neglijenta sau imprudenta. Prin exceptie, si acestea din urma sunt lipsite de efectul exonerator in cazul prejudiciilor cauzate direct persoanei. Sunt recunoscute ca valabile clauzele prin care se reduc obligatiile legale ale debitorului, cu conditia de a nu se incalca normele imperative ale legii.

3) Clauze de limitare a raspunderii sunt acele clauze prin care se stabileste o limita maxima a despagubirilor. Sunt valabile numai daca debitorul nu e face vinovat de dol sau de o culpa grava.

4) Clauze de agravare a raspunderii sunt acelea prin care debitorul isi asuma raspunderea pentru unele cazuri determinate de forta majora. Nu sunt valabile clauzele de agravare a raspunderii prin care unele obligatii de mijloace se transforma in obligatii de rezultat (de exemplu clauza prin care un avocat se angajeaza fata de clientul sau sa castige procesul).