Infractiunea

INFRACTIUNEA

Notiune:

Art.17 C.Penal: Infractiunea este acea fapta care prezinta pericol social, este savarsita cu vinovatie si este prevazuta de legea penala.

Trasaturi esentiale:

I. Prevederea faptei in legea penala

II. Pericolul social

III.Vinovatia

I. PREVEDEREA FAPTEI IN LEGEA PENALA:

Aceasta trasatura este consacrata de art.17 C.Penal si art.2 C.Penal teza I care face precizarea ca numai " legea prevede care fapte constituie infractiuni ".

Prevazand in lege faptele care sunt considerate infractiuni, doctrina si legislatia noastra penala nu admit asa-numita incriminare prin analogie, respectiv considerarea unei fapte neprevazute de lege ca infractiune prin simpla asemanare cu alta fapta prevazuta ca infractiune.

II. PERICOLUL SOCIAL:

Plecam de la valorile sociale ocrotite de lege fara de care o societate nu poate sa existe si sa se dezvolte.

Atunci cand un individ prin fapta sa pune in pericol sau lezeaza aceste valori fapta prezinta pericol social.

Fapta trebuie sa fie sub forma de actiune sau inactiune.

Actiunea - reprezinta o forma de manifestare a faptei, o conduita pozitiva din partea faptuitorului prin care acesta isi mobiliza intreaga energie pentru a face ceva, pentru a produce o modificare in realitatea care il inconjoara.

Inactiunea - consta intr-o comportare negativa, in neindeplinirea unei obligatii impusa de lege.

Felurile pericolului social:

1. Pericolul social generic (abstract),

2. Pericolul social concret.

1. Pericolul social generic sau abstract este acel pericol general asa cum este fixat in legea penala.

El este evaluat in mod abstract de legiuitor, care ia in considerare o multime de factori privind importanta valorii ocrotite.

2. Pericolul social concret se refera la pericolul concret al faptei savarsite, al infractiunii individuale.

Daca pericolul social generic este stabilit de legiuitor, pericolul social concret urmeaza sa fie identificat de instanta de judecata cu prilejul judecarii faptei si se reflecta in sanctiunea penala aplicata.

Fapta prevazuta de legea penala care nu constituie pericolul social al unei infractiuni:

In practica judiciara de multe ori s-a constatat ca anumite fapte indeplinesc trasaturile esentiale ale infractiunii, dar in concret pericolul social nu evidentiaza o periclitate a valorilor sociale ocrotite fiind minim si insuficient pentru a caracteriza fapta ca infractiune.

Potrivit art.19 C.Penal nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret, fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.

Conditii:

- fapta savarsita sa aduca in concret o atingere minima valorilor sociale aparate de legea penala,

- in raport de continutul ei concret fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni,

- fapta sa fie lipsita in mod vadit de importanta.

Criteriile de apreciere a gradului de pericol social:

Pentru a elimina subiectivismul, abuzurile, arbitrariul in evaluarea pericolului social concret al faptei, art.19 alin.2 C.Penal prevede urmatoarele criterii de care sa tina seama organele judiciare:

1. Modul si mijloacele de savarsire a faptei:

- cum a fost pregatita si executata fapta

- mijloacele intrebuintate

- natura instrumentelor

2. Scopul urmarit de faptuitor:

3. Imprejurarile in care fapta a fost comisa - stari, situatii sau circumstante de fapt.

4. Urmarea produsa sau care s-ar fi produs.

5. Persoana si conduita faptuitorului.

Sanctiuni:

- mustrare

- mustrare cu avertisment

- amenda de la 1.000.000 lei - 25.000.000 lei.

III. VINOVATIA

Notiune:

Vinovatia reprezinta atitudinea psihica a persoanei care, savarsind cu vointa neconstransa o fapta ce prezinta pericol social, a avut in momentul executarii reprezentarea faptei si a urmarilor socialmente periculoase ale acesteia sau desi nu a avut reprezentarea faptei si a urmarilor a avut posibilitatea reala, subiectiva a acestei reprezentari.

Art.20 C.Pen. prevede ca exista vinovatie atunci cand fapta a fost savarsita cu intentie, culpa sau intentie depasita.

Vinovatia presupune existenta a doi factori inerenti vietii psihice:

1. Constiinta sau factorul intelectiv - care presupune reprezentarea deplina a continutului, sensului si finalitatilor urmarite sau acceptate prin savarsirea faptei, precum si prevederea intregii desfasurari cauzale a acesteia.

2. Vointa sau factorul volitiv - este elementul psihic care impulsioneaza si comanda energia fizica a omului.

El poate fi analizat in raport cu:

- actiunea sau inactiunea

- rezultatul la care se vrea a se ajunge.

Vointa trebuie sa fie libera, daca faptuitorul a acationat ca urmare a unei energii straine careia nu i-a putut rezista aceasta nu poate sa-i fie imputata.

Formele vinovatiei:

A. INTENTIA,

B. CULPA,

C. INTENTIA DEPASITA

A. INTENTIA:

Art.20 alin.1, pct.1 C.Penal : Intentia constituie forma fundamentala generala si orogonara a vinovatiei reprezentand totodata regula sub care se infatiseaza vinovatia, deoarece majoritatea infractiunilor se comit de regula cu intentie, si numai in mod exceptional din culpa sau praeterintentie.

Intentia are doua modalitati:

- intentia directa ( dol direct ) - se caracterizeaza prin aceea ca infractorul prevede rezultatul faptei sale si urmareste producerea lui prin savarsirea acelei fapte.

- intentia indirecta  ( dol eventual ) - se caracterizeaza prin prevederea rezultatului faptei sale, si desi nu il urmareste accepta posibilitatea producerii lui.

Alte modalitati ale intentiei : determinata si nedeterminata, generica si speciala, spontana si premeditata, initiala si supravenita.

B. CULPA:

Art.20 alin.1 pct.2 C.Penal : O fapta este savarsita din culpa atunci cand infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu il accepta , socotind fara temei ca el nu se va produce, sau nu prevede rezultatul faptei sale desi trebuia si putea sa-l prevada.

Modalitati:

- culpa cu prevedere ( usurinta ) - consta in prevederea de catre faptuitor a urmarilor periculoase ale actiunii sale pe care nu le accepta socotind fara temei insa ca ele nu se vor produce.

- culpa simpla ( neglijenta ) - consta in pozitia simpla a persoanei care nu a prevazut urmarile periculoase ale faptei sale desi din toate imprejurarile cauzei si pe baza capacitatii sale trebuia si putea sa le prevada.

C. INTENTIA DEPASITA:

Art. 20 alin.4 C.Penal : Subiectul infractiunii prevede si doreste ori accepta producerea unor urmari periculoase insa cele produse in realitate sunt mult mai grave, iar acesta le-a prevazut dar a socotit fara temei ca nu se vor produce sau nu le-a prevazut dar putea si trebuia sa le prevada.

CONTINUTUL INFRACTIUNII:

Notiune: Reprezinta totalitatea conditiilor sau elementelor prevazute de lege pentru ca fapta sa constituie infractiune.

Notiunea de infractiune si notiunea de continut al infractiunii:

In timp ce notiunea de infractiune exprima trasaturile esentiale ale oricarei infractiuni care o deosebesc de faptele nepenale, notiunea de continut al infractiunii cuprinde trasaturile specifice ale fiecarei infractiuni in parte si care o deosebesc in sfera ilicitului penal de celelalte infractiuni.

Structura continutului infractiunii:

Prin structura continutului infractiunii se intelege modul in care se organizeaza ca parti ale aceluiasi ansamblu diferitele elemente componente ale continutului infractiunii.

1. Valoarea sociala ( obiectul juridic special si obiectul material ) - obiectul infractiunii,

2. Subiectii actului de conduita ( activ si pasiv ) - subiecti,

3. Actul de conduita - continutul constitutiv al infractiunii :

a. Latura obiectiva - elementul material,urmarea imediata, legatura de cauzalitate.

b. Latura subiectiva - vinovatia, mobilul, scopul.

Clasificarea continuturilor de infractiune:

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Dupa criteriul structurii:

- continutul juridic - cuprinde toate conditiile cerute de legea penala pentru existenta unei infractiuni,

- continutul constitutiv - se refera numai la conditiile care determina conduita ilicita.

Dupa criteriul variantelor in care poate fi incriminata o infractiune:

- continuturi simple - infractiunea este prevazuta numai intr-o singura varianta,

- continuturi complexe - infractiunea este prevazuta in doua sau mai multe variante, sau aceeasi infractiune apare conturata sub mai multe modalitati.

Dupa criteriul formelor infractiunii:

- continuturi trunchiate sau atipice - cand norma incriminatoare determina conditiile de existenta a infractiunii intr-o forma atipica (tentativa, instigarea, complicitatea )

Obiectul infractiunii si subiectii infractiunii sunt privite ca si conditii preexistente infractiunii.

OBIECTUL INFRACTIUNII:

Notiune: Reprezinta valoarea sociala si relatia sociala formata in jurul si datorita acestei valori care sunt vatamate, lezate sau puse in pericol prin savarsirea faptei socialmente periculoasa.

Forme ale obiectului infractiunii:

1. Obiectul juridic generic ( de grup ) - este format din grupul, manunchiul de valori sociale de aceeasi natura aparate prin normele penale.

2. Obiectul juridic special - este valoarea sociala concreta careia i se aduce atingere prin infractiune, aceasta servind la determinarea individualitatii unei infractiuni in cadrul unui grup.

3. Obiectul juridic complex - este complex atunci cand prin fapta socialmente periculoasa sunt lezate doua sau mai multe relatii sociale; cea mai importanta dintre acestea da natura infractiunii,

4. Obiectul material - este format din bunul lucrul sau valoarea impotriva caruia se indreapta actiunea/inactiunea incriminata si asupra caruia se rasfrang urmarile provocate, aducandu-se astfel atingere relatiilor sociale ocrotite de norma de drept penal (obiectul material nu exista la orice infractiune ).

SUBIECTII INFRACTIUNII:

Sunt persoanele implicate in savarsirea unei infractiuni fie prin comiterea actului de executare fie prin suportarea consecintelor raului cauzat prin savarsirea acestuia.

Subiect activ persoana fizica:

Art.158 C.Penal - are calitatea de subiect activ al infractiunii sau de infractor persoana care savarseste o infractiune fapt consumat ori tentativa pedepsibila si la care participa ca autor, instigator sau complice.

Conditii pentru existenta subiectului activ al infractiunii:

a. Persoana fizica trebuie sa aiba o anumita varsta : minorul - sub 14, intre 14 si 16, peste 16 ani.

Din punct de vedere juridic prin discernamant se intelege capacitatea persoanei de a-si da seama de caracterul socialmente periculos al faptei si de a-si manifesta constient vointa, capacitatea raportat la fapta concreta savarsita.

Dovada discernamantului trebuie facuta de catre organele judiciare si se stabileste pe baza expertizei medicale si al anchetei sociale.

La stabilirea discernamantului pot fi avute in vedere:

- modul cum a fost savarsita fapta,

- mijloacele intrebuintate pentru executarea ei,

- imprejurarile de care s-a folosit in comiterea faptei,

b. Responsabilitatea :

Subiectului ii trebuie atat puterea de a-si da seama de urmarile actiunilor sau inactiunilor sale, cat si cea de a fi stapan pe conduita sa.

Responsabilitatea presupune un factor intelectiv ( discernamant ), care consta in capacitatea subiectului de a intelege ceea ce face, de a distinge caracterul periculos al unor fapte de caracterul nepericulos al altora, cat si un factor volitiv ( vointa ), care consta in puterea persoanei respective de a se conduce, de a fi stapana pe faptele sale.

Responsabilitatea se prezuma ca exista la orice persoana. Iresponsabilitatea trebuie dovedita.

c. Libertatea de vointa si actiune:

Persoana respectiva sa fi avut posibilitatea de a decide in mod liber asupra comiterii actiunii sau inactiunii prohibite de legea penala si totodata sa fi avut libertatea de a actiona in raport cu hotararea luata.

d. Subiectul activ trebuie sa posede anumite calitati speciale:

Cand legea cere pentru subiectul activ o anumita calitate vorbim de subiect activ calificat, in lipsa careia fapta nu poate fi considerata infractiune.

Subiect activ persoana juridica:

Art.45 C.Penal prevede ca persoanele juridice cu exceptia statului, autoritatilor publice, institutiilor publice raspude penal in cazurile prevazute de lege pentru infractiunile savarsite in numele sau sau in interesul persoanelor juridice de catre organele sau reprezentantii acestora.

Conditii:

Infractiunea trebuie comisa:

- in numele persoanei juridice,

- de orice persoana actionand fie individual, fie ca membru al unui organ al persoanei juridice care are atributii de conducere in sanul ei, pe una din urmatoarele baze alternative:

- putere de reprezentare a persoanei juridice,

- autoritatea de a lua decizii in numele persoanei juridice,

- autoritatea de a executa un control in sanul persoanei juridice.

Subiect pasiv al infractiunii :

Este persoana vatamata penal, adica cea care sufera sau asupra careia se rasfrange nemijlocit urmarea materiala ori starea de pericol creata prin savarsirea infractiunii.

Subiectul pasiv trebuie sa fie titularul valorii ocrotite penal iar in alte situatii trebuie sa aiba o anumita calitate.

LATURA OBIECTIVA:

Notiune : Se intelege activitatea persoanei fizice care prin urmarile ei periculoase vatama sau pune in pericol anumite relatii sociale aparate de normele dreptului penal.

Parti componente:

1. Elementul material

- este componenta principala a laturii obiective si consta in actul material savarsit, actul de conduita uman interzis de legea penala. El poate sa apara fie sub forma actiunii sau cea a inactiunii.

2. Urmarea imediata

- este acea modificare negativa a realitatii inconjuratoare pe care fapta savarsita a produs-o sau este susceptibila sa o produca si care isi gaseste expresia in periclitarea, vatamarea sau amenintarea valorilor sociale aparate.

3. Legatura de cauzalitate

- reprezinta legatura de la cauza la efect intre actiunea sau inactiunea voluntara a infractorului si rezultatul socialmente periculos produs.

4. Conditii de loc, timp, mod si imprejurari

- aceste cerinte esentiale nu le gasim la orice infractiune. De ele poate depinde existenta pericolului social al infractiunii sau gradul ei de pericol social.

LATURA SUBIECTIVA:

Notiune: Consta in totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea psihica a faptuitorului sub raportul constiintei si vointei sale fata de materialitatea faptei savarsite pentru ca acea fapta sa constituie infractiune.

Elementele laturii subiective:

1. Vinovatia

- este elementul esential al laturii subiective.

In doctrina penala se face deosebire intre vinovatie ca trasatura esentiala a infractiunii si vinovatia ca element al continutului unei anumite infractiuni.

Ca element al laturii subiective vinovatia va exista numai atunci cand elementul material al infractiunii a fost savarsit cu forma de vinovatie ceruta de lege.

Asadar, poate exista vinovatie ca trasatura esentiala a infractiunii dar sa nu existe vinovatie ca element subiectiv al infractiunii.

2. Mobilul

- reprezinta motivul, impulsul interior care determina hotararea infractionala si implicit comiterea infractiunii.

Mobilul nu poate lipsi de la nici o infractiune intentionata; el trebuie stabilit de organele judiciare intru-cat ajuta la calificarea unor fapte ca infractiuni dar mai ales la individualizarea pedepsei.

3. Scopul

- este reprezentarea pe plan mental a rezultatului ce va aparea in urma savarsirii faptei penale, rezultat urmarit de infractor.

FAZELE DE DESFASURARE A INFRACTIUNII INTENTIONATE:

Notiune: Sunt acele etape pe care le poate parcurge activitatea infractionala din momentul conceperii sale pana in momentul producerii urmarilor socialmente periculoase.

1. Perioada interna

- reprezinta perioada pe parcursul careia in forul interior al individului are loc procesul luarii hotararii infractionale care va insoti si dirija activitatea materiala.

Formarea hotararii infractionale are loc in psihicul subiectului in cadrul perioadei interne si parcurge trei momente:

a. nasterea ideii infractionale, b. deliberarea, c. luarea hotararii de a savarsi infractiunea.

Nasterea ideii infractionale este determinata de un anumit mobil (interes material, gelozie, ura).

Deliberarea este momentul cand faptuitorul mediteaza asupra ideii concepute apreciind motivele pro si contra savarsirii faptei, ca in final procesul intern sa sfarseasca cu luarea hotararii ori cu renuntarea la ideea infractionala.

Hotararea neexteriorizata ramane necunoscuta si irelevanta din punct de vedere penal.

2.Perioada externa

- este marginita pe de o parte de actele si activitatile persoanei efectuate in vederea pregatirii si realizarii activitatii infractionale si obtinerii rezultatului periculos. Aceasta perioada cuprinde urmatoarele faze:

a. Faza actelor preparatorii - se caracterizeaza prin desfasurarea unor activitati menite sa pregateasca executarea hotararii infractionale,

b. Faza actelor de executare - consta in infaptuirea actiunii ilicite care va genera producerea urmarii,

c. Faza urmarilor - se caracterizeaza prin producerea rezultatului ori urmarilor dorite sau acceptate de faptuitor. Faza urmarilor incepe odata cu executarea in intregime a faptei si dureaza pana la producerea in intregime a rezultatului.

FORMELE INFRACTIUNII INTENTIONATE:

Reprezinta acele feluri sau variante ale aceleiasi infractiuni care se deosebesc intre ele dupa stadiul in care se afla sau la care s-a oprit activitatea infractionala.

ACTELE PREGATITOARE ( PREPARATORII )

TENTATIVA

INFRACTIUNEA CONSUMATA

ACTELE PREGATITOARE ( PREPARATORII )

Notiune: Sunt acele acte care constau in procurarea sau adaptarea mijloacelor ori instrumentelor de savarsire a infractiunii ori in crearea conditiilor favorabile in vederea comiterii acesteia.

Modalitatea actelor pregatitoare:

- procurarea licita sau ilicita de instrumente ce urmeaza sa fie folosite la comiterea faptei,

- confectionarea, modificarea ori adaptarea instrumentelor sau dispozitivelor ce vor folosi la comiterea faptei,

- culegerea de date, informatii privind locul si timpul savarsirii infractiunii, ori despre victima.

Conditiile actelor pregatitoare:

- sa aiba o existenta obiectiva - sa se materializeze intr-o manifestare capabila sa creeze conditii favorabile executarii actiunii ilicite,

- sa se efectueze cu intentie, cel care realizeaza un act de pregatire actioneaza cu intentie directa,

- activitatea efectuata sa nu faca parte din elementul material al infractiunii sau sa nu constituie un inceput de executare al acesteia. Aceasta conditie face sa delimiteze actele pregatitoare de tentativa.

Felurile actelor pregatitoare:

1.Materiale - producerea sau procurarea mijloacelor ori instrumentelor sau adaptarea lor in vederea savarsirii faptei, inlaturarea de obstacole in comiterea infractiunii, etc.

2. Morale - care privesc culegerea de date si informatii despre victima ori locul savarsirii infractiunii.

Caracteristicile actelor pregatitoare:

- pot fi delimitate in timp si spatiu - sunt necesare pentru stabilirea competentei teritoriale si pentru aplicarea legii penale mai favorabile.

- ele nu pun in pericol direct valorile sociale ocrotite de legea penala.

Incriminarea si sanctionarea actelor pregatitoare:

Codul penal in vigoare a adoptat teza neincriminarii actelor pregatitoare. In mod exceptional, in legea penala sunt prevazute dispozitii prin care in cazul unor infractiuni grave actele pregatitoare au fost incriminate, fiind asimilate cu tentativa si sanctionate ca atare:

- la infractiunile contra securitatii nationale,

- la infractiunile de lipsire de libertate in mod ilegal.

In unele cazuri, actele pregatitoare au fost incriminate ca infractiuni de sine statatoare ( detinerea de instrumente in vederea falsificarii de valori ). In cazul depasirii acestei etape (cazul actelor pregatitoare incriminate distinct) sunt absorbite .

TENTATIVA:

Este acea forma a infractiunii care consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost insa intrerupta sau nu si-a produs efectul ( art.34 alin.1 C.Penal ).

Conditii pentru existenta tentativei :

- sa existe intentie faptuitorului de a savarsi o infractiune determinata ,

- punerea in executare a hotararii infractionale,

- actiunea de savarsire a faptei sa fie intrerupta sau sa nu isi produca efectul din motive independente de vointa faptuitorului.

Continutul tentativei:

1.Obiectul tentativei - este identic cu al faptei consumate. Deosebirea dintre tentativa si forma consumata in ceea ce prezinta obiectul juridic consta in aceea ca prin fapta consumata se produce o vatamare valorii sociale, in timp ce prin tentativa doar se creaza un pericol direct la adresa acelei valori sociale.

2.Subiectul tentativei - este persoana fizica care a luat hotararea de a comite infractiunea si care a inceput executarea ei. Persoana trebuie sa indeplineasca conditiile generale de existenta ale subiectului infractiunii (limita de varsta, responsabilitate, libertatea de hotarare si actiune).

3.Latura obiectiva - la tentativa latura obiectiva are aceleasi componente obligatorii ca si in cazul infractiunii consumate, insa distingem anumite particularitati pe de o parte in ceea ce priveste actul de executare iar pe de alta parte cu privire la urmarea imediata.

-Elementul material al laturii obiective - se realizeaza numai prin actiuni, nu si inactiuni.

-Urmarea imediata - consta intr-un pericol direct creat pentru obiectul infractiunii.

4. Latura subiectiva - este aceeasi cu a infractiunii consumate, cu diferenta ca la forma consumata aceasta se realizeaza in intregime pe cand la tentativa numai partial, datorita neproducerii rezultatului ( ca scop ).

Tentativa este posibila si in cazul intentiei indirecte deoarece legiuitorul defineste tentativa ca pe o punere in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, intentie ce poate fi directa si indirecta.

Infractiuni la care tentativa nu este posibila- infractiuni omisive, din culpa, praeterintentiate, de obicei, de o imediata desfasurare (calomnia).

Formele tentativei:

1. Tentativa intrerupta (neterminata ) - consta in punerea in executare a intentiei de a savarsi infractiunea, executare care a fost intrerupta.

In aceasta forma a tentativei executarea incepe imediat dupa urmarea actelor pregatitoare si dureaza pana la interventia unor forte independente de vointa autorului sau unor forte de constrangere a vointei lui, moment cand executarea se intrerupe ( art.34 alin.1 ).

2. Tentativa perfecta ( fara efect ) - consta in executarea integrala a activitatii infractionale fara a se produce rezultatul specific infractiunii. Este intalnita numai la infractiunile materiale.

3. Tentativa improprie - consta in imposibilitatea consumarii infractiunii datorita insuficientei sau defectuozitatii mijloacelor folosite ori lipsei obiectului de la locul unde faptuitorul credea ca se afla pe durata actelor de executare.

4. Tentativa absolut improprie - nu exista tentativa atunci cand imposibilitatea de consumare a infractiunii este consecinta modului cum a fost conceputa executarea.

Incriminarea tentativei:

Tentativa la crima se pedepseste intotdeauna, iar tentativa la delict numai cand legea prevede. (art.35 C.Penal)

Sanctionarea tentativei:

- persoanele fizice se sanctioneaza cu o pedeapsa imediat inferioara pedepsei prevazute pentru infractiunea consumata, daca legea nu prevede altfel.

- persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre minimul special si maximul special al amenzii prevazute pentru infractiunea consumata, redusa la jumatate, daca nu se prevede altfel. La aceasta pedeapsa se poate adauga una sau mai multe pedepse complementare, cu exceptia dizolvarii.

Cauzele de nepedepsire a tentativei:

1. Desistarea

- consta in renuntarea de buna voie a faptuitorului de a duce pana la capat executarea inceputa desi exista posibilitatea reala de a continua iar faptuitorul este constient de asta.

Conditii:

- renuntarea la continuarea executarii activitatii infractionale sa se intemeieze pe vointa libera

- renuntarea sa aiba loc inainte ca executarea sa fie terminata

- renuntarea sa fie definitiva.

2. Impiedicarea producerii rezultatului

- consta intr-o actiune a faptuitorului care dupa terminarea executarii infractiunii actioneaza pentru inlaturarea producerii rezultatului periculos.

Conditii:

- impiedicarea producerii rezultatului sa fie voluntara, de buna voie,sa fie expresia vointei libere a faptuitorului,

- impiedicarea sa aiba loc inainte de producerea urmarilor periculoase,

- impiedicarea rezultatului sa fie realizata inainte de descoperirea faptei.

Efectele desistarii si impiedicarii producerii rezultatului:

faptuitorul nu se pedepseste cu conditia ca inainte de desistare sa nu fi savarsit fapte care ele singure sa constituie infractiune(art.36 C.Penal).

INFRACTIUNEA CONSUMATA:

Infractiunea se considera savarsita in forma consumata atunci cand activitatea infractionala a dus la producerea rezultatului infractional urmarit si prezinta toate conditiile prevazute de lege pentru existenta infractiunii in configuratia tipica a acesteia.

Infractiunea fapt consumat:

Infractiunile se consuma in doua moduri, dupa cum acestea sunt de pericol sau de rezultat:

- la infractiunile de pericol, este de ajuns pentru consumarea lor sa se realizeze in intregime activitatea prevazuta de norma penala.

- la infractiunile de rezultat, se considera consumate cand executarea s-a terminat si s-a produs rezultatul din norma incriminatoare.

Stabilirea momentului consumarii infractiunii are o deosebita importanta pentru:

- determinarea momentului producerii definitive a rezultatului,

- determinarea datei savarsirii infractiunii necesar pentru determinarea legii penale aplicabile, calcularea termenului de prescriptie etc.

Infractiunea fapt epuizat :

La majoritatea infractiunilor, momentul consumarii este momentul final al producerii rezultatului socialmente periculos.

Insa, la unele infractiuni, dupa momentul consumarii faptei apar urmari noi fie prin amplificarea rezultatului produs initial, fie prin continuarea activitatii infractionale. Aceste urmari posterioare momentului consumarii continua sa se produca la un alt moment numit momentul epuizarii infractiunii, dincolo de care rezultatul nu mai poate evolua.

Categorii de infractiuni la care urmarea se amplifica ori activitatea infractionala continua dupa momentul consumarii :

- infractiunile continue - prelungirea in timp a actiunilor sau inactiunilor ce constituie elementul material al infractiunii, astfel ca urmarile dainuiesc cat timp dureaza fapta,

- infractiunea continuata - apare prin savarsirea la diferite intervale de timp dar in realizarea aceleiasi rezolutii, actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi infractiuni.

- infractiunea de obicei - elementul material se realizeaza prin savarsirea mai multor acte de acelasi fel, se consuma dupa ce acestea s-au repetat si au dat caracter de obisnuinta.

- infractiunile progresive - se caracterizeaza prin producerea de noi urmari dupa ce s-a realizat continutul unei anumite infractiuni. Amplificarea poate fi asa de grava incat sa indeplineasca continutul altei infractiuni mai grave.

Sanctionarea faptuitorului este raportata la momentul epuizarii.