Consideratii privind relatiile patrimoniale ale sotilor - egalitatea dintre soti si bunuri

1. Conceptul de regim matrimonial

Dreptul comparat cunoaste mai multe clasificari ale regimului matrimonial, in functie de diferite criterii, astfel:

a) avand drept criteriu izvorul acestora, regimurile matri­moniale sunt legale si conventionale. Cele legale sunt stabilite prin lege, pe cand regimurile matrimoniale conventionale sunt determinate prin conventie.

Conventia matrimoniala este intelegerea facuta de soti prin care acestia hotarasc regimul matrimonial caruia se supun.

De obicei, conventia matrimoniala se incheie inainte de celebrarea casatoriei, insa aceasta se poate incheia si in timpul casatoriei in cazul regimurilor matrimoniale modificabile.

b) dupa structura regimurilor matrimoniale, acestea sunt de comunitate, universale sau partiale de bunuri, si de separatie (regimul separatiei de bunuri si regimul dotal)[1].

De asemenea, intalnim regimuri matrimoniale eclectice, acestea imbinand separatia de bunuri in timpul casatoriei cu principiul comunitar care actioneaza la desfacerea casatoriei[2].

c) avand drept criteriu posibilitatea modificarii lor in timpul casatoriei, regimurile matrimoniale sunt mutabile (se pot modifica) si inmutabile (nu se pot modifica).

Prin regim matrimonial intelegem totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre soti cu privire la bunurile acestora si pe cele care se stabilesc intre soti si tertele persoane privind bunurile sotilor[3].

2. Regimul matrimonial in dreptul romanesc

Conform regimului matrimonial din dreptul romanesc, sotii poseda doua categorii de bunuri:

a)   bunuri comune ambilor soti;

b)   bunuri proprii fiecaruia dintre soti.

Sunt bunuri comune cele dobandite de oricare dintre soti in timpul casatoriei si aceasta constituie regula, deci calitatea de bun comun nu trebuie dovedita, potrivit art. 30 din Codul familiei.

Sunt bunuri proprii ale fiecarui sot cele limitativ prevazute de lege si constituie exceptia, potrivit art. 31 din Codul familiei.

Regimul comunitatii de bunuri constituie regula in dreptul romanesc, asadar, in raporturile patrimoniale dintre soti legea relie­feaza caracterul dominant al comunitatii de bunuri, exceptia constituind-o separatia intre soti a bunurilor.

Regimul matrimonial in dreptul romanesc prezinta urma­toarele trasaturi: 1) este un regim exclusiv legal; 2) este un regim unic; 3) este un regim imperativ; 4) este un regim imutabil.

Egalitatea dintre soti

Conform art. 4 si 16 din Constitutia Romaniei, "femeia are drepturi egale cu barbatul in toate domeniile relatiilor sociale".

Expres, Codul familiei reglementeaza egalitatea femeii cu barbatul in relatiile dintre soti si cele dintre parinti si copii (art. 1, alin. 4, art. 25, art. 97, alin. 1).

De aceea, bunurile sotilor sunt, in conditiile legii, comune ori proprii, fara a distinge daca ele au fost dobandite sau apartin barbatului ori femeii.

De asemenea, sotii administreaza, folosesc si dispun impreuna de bunurile comune, pentru ca viata in comun, comunitatea de bunuri si cresterea ori educarea copiilor determina convergenta intereselor patrimoniale ale sotilor in ce priveste drepturile dar si obligatiile in familie.

4. Munca femeii in gospodarie si pentru educarea copiilor constituie contributie la dobandirea bunurilor comune

Principiul egalitatii sexelor (art. 1, alin. 4 Codul familiei) si principiul conform caruia membrii familiei sunt datori sa-si acorde sprijin moral si material (art. 2 Codul familiei), impreuna cu reglementarea din art. 20 Codul familiei potrivit careia "sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casatoriei", au constituit fundamentul solutiei ca munca femeii in gospodaria ori pentru cresterea copiilor sa constituie contributie la dobandirea bunurilor comune.

Astfel, s-a decis in practica judiciara ca "munca sotiei depusa in gospodaria personala reprezinta o contributie la sarcinile casatoriei"[4], intrand in aceasta categorie si munca sotiei la cresterea copiilor .

5. Regimul matrimonial legal al comunitatii de bunuri

Comunitatea de bunuri constituie un regim matrimonial legal, deoarece este stabilit expres prin lege.

Codul familiei nu stipuleaza principiul conventiilor matrimoniale. De aceea, sotii nu pot conveni prin intelegere pentru a afecta regimul comunitatii de bunuri.

Obligativitatea regimului comunitatii de bunuri este o masura legala de ocrotire a intereselor familiei, de aceea, nici unul dintre soti nu poate dispune de bunurile comune imobile fara consimtamantul expres al celuilalt sot.

Acesta este motivul pentru care prin art. 49 din Decretul
nr. 32/1954 de punere in aplicare a Codului familiei au fost abrogate prevederile art. 1223-1233 Codul civil, care stipulau conventiile matrimoniale, si prevederile art. 1234-1293 Codul civil, care reglementeaza regimul dotal.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

6. Interzicerea conventiilor privind comunitatea de bunuri

Art. 30, alin. 1 din Codul familiei prevede ca bunurile dobandite in timpul casatoriei de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune ale acestora.

Alin. 2 al aceluiasi articol stipuleaza ca "orice conventie contrara este nula".

In legatura cu acest ultim text, apreciem ca se impun urma­toarele constatari:

a) nulitatea conventiei vizeaza atat viitorii soti, cat si pe soti in timpul casatoriei.

Astfel, s-a decis ca este nula intelegerea privind proprietatea bunurilor, intervenita intre soti in timpul casatoriei, prin care s-ar face recunoasteri privind proprietatea personala a unor bunuri apartinand unuia dintre ei[6].

Tot asa, sotii nu ar putea inlatura pe calea conventiei caracterul devalmas al bunurilor comune, prestabilind drepturile lor asupra unor anumite bunuri care sunt comune ori cotele parti in care ar urma sa se imparta acestea.

De aceea, actiunea in constatare a intinderii drepturilor sotilor asupra bunurilor comune, in timpul casatoriei, nu este posibila, deoarece s-ar transforma caracterul devalmas al bunurilor comune ale sotilor in proprietate comuna pe cote-parti.

De asemenea, s-a prevazut expres in art. 44 din Decretul
nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei ca sotii sunt indreptatiti ca de comun acord sa ceara inscrierea in cartea funciara a dreptului lor asupra unui bun comun ori mentiunea calitatii de bun comun in registrul de transcriptiuni, pe marginea actului.

In temeiul codului familiei, inscrierea dreptului de proprietate al sotilor, in cazul bunurilor, nu poate avea decat un caracter devalmas, neexistand posibilitatea precizarii unei cote-parti.

Nulitatea oricarei conventii vizeaza si pe viitorii soti ori pe unul dintre acestia si tertele persoane daca este de natura sa aduca atingere comunitatii legale de bunuri.

b) Continutul conventiilor ar putea consta in suprimarea ori micsorarea comunitatii de bunuri. Nu sunt posibile aceste conventii intrucat sotii sunt obligati sa se supuna regimului comunitatii de bunuri.

Nu se pot incheia deci conventii prin care sotii sa aprecieze ca unele dintre bunuri nu sunt comune, daca legea nu le excepteaza expres din comunitatea de bunuri.

S-a decis ca este nula declaratia conform careia unul dintre soti recunoaste ca nu a avut o contributie la dobandirea unor bunuri achizitionate in timpul casatoriei[7].

Astfel, mandatul unuia dintre soti catre celalalt pentru instrainarea unui bun comun, instrainare pe care nu ar putea sa o faca singur dupa dispozitiile Codului familiei, trebuie sa fie dat prin imputernicire expresa si speciala, adica mandatul nu trebuie sa fie general, pentru ca ar constitui in acest caz o renuntare a sotului mandant la drepturile recunoscute de Codul familiei.

c) Conventiile sunt nule si daca maresc domeniul comunitatii de bunuri. Aceasta inseamna ca s-ar declara ca bunuri comune unele dintre acele bunuri care, conform dispozitiilor legale, sunt considerate bunuri proprii. Aceste conventii sunt nule, intrucat nu se poate deroga de la regimul juridic al bunurilor sotilor decat daca legea permite, si anume cazul prevazut in art. 31 lit. b din Codul familiei[8].

O alta opinie apreciaza ca domeniul comunitatii de bunuri poate fi extins prin conventie daca nu se vatama drepturile unor terte persoane, intrucat art. 30, alin. 2 din Codul familiei nu loveste cu nulitatea decat conventiile care aduc atingere existentei efective a comunitatii, iar un text care sa opreasca extinderea comunitatii de bunuri nu ar exista[9].

Apreciem ca sunt interzise atat conventiile care ar micsora ori suprima comunitatea de bunuri, cat si cele prin care s-ar mari aceasta comunitate.

Avem in vedere reglementarea expresa a art. 30, alin. 2 din Codul familiei, care nu face deosebire intre conventiile de marire a comunitatii matrimoniale si cele de micsorare a acesteia.

Textul legal foloseste conceptul "orice conventie contrara", ori conventia contrara poate fi si cea care mareste, dar si cea care micsoreaza ori suprima comunitatea de bunuri.

Ori daca legea nu distinge, desigur ca nici cei care o interpreteaza si aplica nu trebuie sa distinga. Apreciem ca legea este imperativa, regimul bunurilor comune si proprii ale sotilor este stabilit de art. 30-36 Codul familiei, marirea comunitatii de bunuri pe seama celor proprii poate avea loc numai conf. art. 31 lit. b.

Nulitatea prevazuta de art. 30, alin. 2 Codul familiei este absoluta, intrucat regimul juridic al bunurilor sotilor are caracter imperativ. De aceea, nulitatea poate fi invocata oricand, de catre oricine are interes, inclusiv din afara, si nu trebuie confirmata.

7. Unele acte permise sotilor

Sotii pot incheia conventii privind bunurile comune prin care sa determine modul de administrare si de folosinta a acestora[10].

De asemenea, sotii pot face o imparteala de ascendent cu privire la bunurile comune sub forma donatiei in folosul copiilor minori comuni, dar nu si imparteala de ascendent, testamentara, interzisa de art. 857 Codul civil.

Un sot nu poate dispune de bunurile comune prin act intre vii (in forma donatiei), intrucat nu poate dispune de imobilele bunuri comune decat cu consimtamantul expres al celuilalt sot.

Un sot poate dispune de partea sa din bunurile comune prin testament, intrucat actul produce efecte la decesul testatorului, comunitatea de bunuri incetand astfel.

Sotii isi pot face donatii din bunurile proprii, acestea putand fi revocabile potrivit art. 937 Codul civil.

8. Obligatia de a contribui la cheltuielile casatoriei

Codul familiei prevede in art. 29 ca "sotii sunt obligati sa contribuie, in raport cu mijloacele fiecaruia, la cheltuielile casniciei".

Asa cum am aratat, munca femeii in gospodarie si pentru cresterea si ingrijirea copiilor constituie un aport la sarcinile casatoriei.

Bunurile comune ale sotilor servesc pentru satisfacerea nevoilor familiale. Daca unul dintre soti nu isi indeplineste obligatia de a contribui la cheltuielile casatoriei, indiferent ca duc viata in comun ori din motive temeinice traiesc separat, atunci celalalt sot se poate adresa instantei de judecata.

Astfel, este admisa actiunea introdusa de unul dintre soti pentru a obtine obligarea celuilalt la suportarea cheltuielilor comune ale gospodariei[11].

9. Obligatia de sprijin material

Codul familiei prevede in art. 2 ca "sotii sunt datori sa-si acorde unul altuia sprijin moral si material".

Obligatia se realizeaza atat prin suportarea cheltuielilor casatoriei, cat si prin alte forme de asistenta materiala dintre soti (de exemplu: cheltuieli de agrement)[12].