Principiile dreptului mediului

1. DREPTUL MEDIULUI = ramura de drept distincta din sistemul de drept romanesc, formata din totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile dintre persoane stabilite in legatura cu protectia si dezvoltarea mediului.

Trasaturile specifice dreptului mediului sunr reprezentate de:

ramura de drept distincta in sistemul nostru de drept;

ramura de drept formata din norme juridice specifice, ce prezinta trasaturi comune;

normele dreptului mediului reglementeaza relatiile sociale formate in procesul de prevenire a poluarii, in ameliorarea si dezvoltarea mediului, in sanctionarea faptelor poluante.

Principiile dreptului mediului

Principiile dreptului mediului => reprezinta idei calauzitoare ce exprima adevaruri fata de care activitatea legislativa si desfasurarea activitatilor de protectie si dezvoltare a mediului trebuier sa fie conforme. Principiile cuprind reguli ce exprima esenta politicii de mediu a statului si pot fi deduse fie pe cale de interpretare a reglementarilor legale, formulate in doctrina, fie pot fi formulate direct in normele juridice.

Principiile fundamentale ale dreptului mediului sunt:

Principiul prevenirii poluarii => presupune atit activitati de prevenire a producerii poluarii sau de degradarii mediului, cit si activitati de limitare sau eliminare a efectelor daunatoare a;e poluarii, insotite de stabilirea responsabilitatilor si sanctiunilor ce se impun.

Principiul precautie in luarea deciziilor de catre autoritatile cu atributii in protectia mediului. Precautia ca masura de prudenta, trebuie sa caracterizeze luarea oricarei decizii in domeniul protectiei mediului in scopul excluderii oricaror riscuri de poluare.

Principiul conservarii biodiversitatii si a ecosistemelor => presupune protectia ecosistemelor, conservarea biodiversitatii, precum si utilizarea si gospodarirea durabila a resurselor naturale ale mediului.

Principiul "poluatorul plateste" => exprima ideea ca cel ce polueaza va suporta rigorile legii indiferent daca este culpabil sau nu.

Principiul cooperarii => aplicabil in domeniul protectiei mediului intre cei ce detin, administreaza si folosesc factorii de mediu pornind de la premisa dupa care lupta impotriva poluarii, pe plan intern, este eficienta numai daca intre stat, agentii economici, organele nestatale si cetateni exista o cooperare in acest sens. Luind in considerare realitatea ca poluarea nu are frontiera, se impune cu necesitate si cooperarea internationala intre state dar si intre diferitele organizatii si organisme internationale in scopul prevenirii si inlaturarii efectelor poluarii.

Principiul prioritatii sanatatii si vietii oamenilor => se exprima ideea dupa care omul este cel mai important element al mediului, el ocupind o pozitie centrala in mediul natural, ceea ce impune protectia vietii si sanatatii sale prin toate mijloacele.

Principiul "utilizarii durabile" => semnifica obligatia generala de a conserva si proteja mediul, ca si patrimoniu comun al umanitatii, in scopul mentinerii sale, cel putin in starea in care a fost mostenit si a transmiterii sale, generattiilor urmatoare.

Principiul dezvoltarii armonioase a activitatilor economico-sociale si de protectie a mediului => exprima cerinta integrarii activitatii de protectie a mediului in complexul activitatilor economico=sociale, a realizarii unei armonii intre aceste activitati, in scopul satisfacerii intereselor globale.

Principiul protejarii resurselor naturale si al zonelor comune

Multe dintre principiile, indatoririle si obligatiile anterior prezentate sunt axate pe controlul poluariimediului. La fel de importante pentru realizarea dezvoltarii durabile sunt problemele privind utilizarea durabila a resurselor naturale. In mod traditional, resursele naturale localizate in intregime in interiorul frontierelor nationale au fost considerate ca fiind de domeniul legiilor si prioritatilor de dezvoltare nationale.

In cea ce priveste resursele impartite de diferite natiuni (raurile, speciile migratoare, etc) s-a simtit nevoia unor regulamente internationale.

Similar, problemele privind zonele aflate in afara jurisdictiilor nationale (de

exemplu, marile nordului, Antarctica, spatiul extraterestru), necesita cooperare internationala si au condus la conturarea unui nou concept, respectiv "mostenirea comuna a umanitatii".

Cresterea relativ recenta a urgentei cu care se pun problemele mediului la nivel international si recunoasterea mai accentuata a interrelationarii ecologice, pun probleme legate de suveranitatea statelor asupra resurselor naturale. Aceaste dezbateri sunt fundamentate pe conceptul de mostenire comuna a umanitatii, pentru a sugera ca umanitatea are motive de ingrijorare comune privind anumite resurse sau activitati (spre exemplu, emisiile de gaze cu efect de sera), care ar putea fi altfel considerate ca fiind in intregime de domeniul suveranitatii statului. In cele ce urmeaza se prezinta aceste concepte si implicatiile lor pentru dreptul international al Mediului si al dezvoltarii durabile.

Suveranitatea perpetua asupra resurselor naturale. In relatiile dintre state, suveranitatea semnifica independenta; adica dreptul de a exercita, in cadrul unui teritoriu delimitat si fara amestecul altor state, functiile unui stat, cum sunt exercitarea jurisdictiei si a impunerii legilor asupra persoanelor din interior. Conceptul de suveranitate perpetua nu este aboslut, ci este supus unei indatoriri generale de a nu prejudicia interesele altor state. Aceasta conditie a fost exprimata prin Declaratia de la Stockholm (Principiul 21) si reafirmata prin Declaratia de la Rio

.Definitia notiunii drept de mediu. Cu privire la mediu exista o varietate de definitii cu numeroase consecinte si implicatii asupra dreptului mediului. Termenul de mediu a izvorat din cuvantul englez 'environement', care a fost preluat in limba franceza sub forma 'l'environnement' iar apoi in limba germana si in alte limbi, desemnand spatiul ce inconjoara omul, ambianta naturala a tuturor vietuitoarelor. In documentele internationale nu exista o definitie foarte clar formulata cu privire la mediu, iar legislatiile interne ale statelor confera acestui concept semnificatii si dimensiuni diverse, pornind de la definitii partiale si pana la definitii mai globale. Din analiza legislatiilor nationale se contureaza mai multe moduri de abordare juridico - legala a termenului de mediu. Notiunea de mediu este considerata ca fiind o notiune fundamentala si cuprinzatoare prin care se intelege lumea vie si cea neinsufletita, in principiu, aproape tot ce inconjoara omul. Notiunea de mediu sta la baza ecologiei ca stiinta, definita de biologi ca fiind 'studiul relatiilor complexe, directe sau indirecte, dintre animale si mediul lor organic si anorganic.Dreptul mediului reglementeaza acele relatii sociale care iau nastere in procesul de protectie,conservare si dezvoltare a calitatilor naturale ale mediului.Exista in practica o serie de asemanari si deosebiri fata de alte ramuri ale dreptului.

Dreptul constitutional

Notiunea de "drept constitutional a aparut la sfarsitul secolului al XVIII-lea, dupa ce curentul revolutionar dezlantuit in 1789 a dus la elaborarea primelor constitutii scrise pe continentul european. Nevoia de a studia sistematic aceste constitutii a facut sa se nasca o disciplina juridica noua: dreptul constitutional.
Desi instituirea unor catedre universitare avand ca obiect studiul constitutiei a fost preconizata pentru prima data in Franta in anul 1791, iar ideea a fost reluata in anul al XII-lea al Republicii, meritul sau vina de a fi creat termenul de "drept constitutional nu revine juristilor francezi, intrucat initiativele luate atunci nu au fost urmate de masuri practice, iar cercetarea stiintifica a constitutiei s-a facut, impreuna cu dreptul administrativ, in cadrul asa-numitului "drept public". Singura contributie a Frantei in aceasta privinta este de a fi pregatit terenul, ca urmare a ocuparii armate a Italiei si a raspandirii ideilor revolutionare, pentru ca notiunea de drept constitutional sa se poata naste in aceasta ultima tara. Aici, prima catedra de drept constitutional apare la Ferrara in 1796, fiind urmata de altele doua la Pavia si Bologna.
Desi, notiunea de "drept constitutional s-a nascut sub influenta revolutiei franceza, ea nu s-a incetatenit in Franta decat mult mi tarziu, sianume in anul 1834, cand a fost creata la Paris cea dintai catedra purtand aceasta denumire.Acest drept reprezinta ramura de drept care cuprinde valori fundamentale,din care decurg continutul si semnificatiile esentiale ale celorlalte ramuri de drept inclusiv ale dreptului medilui.

Dreptul agrar

Cele doua ramuri de drept se intersecteaza.Dreptul mediului viseaza conservarea si ameliorarea factorilor naturali printre care solul si vegetatia, conexiuni importante stabilindu-se si norme ale cele doua ramuri de drept agrar si mediu.

Dreptul agrar incorporeaza aspecte semnificative ce viseaza ocrotirea naturii prin analiza raporturilor de proprietate asupra pamantului, folosirea corecta, rationala si potrivit destinatiei terenurilor prin atribuirea lor in proprietate ori in folosinta.prin organizarea corespunzatoare a teritoriilor si prin evidenta lor corecta.  

3. Izvoarele dreptului mediului reprezinta formele de exprimare a normelor juridice care privesc comportamentul subiectelor raporturilor juridice de mediu, respectiv, actele normative care reglementeaza relatiile sociale de protectie si conservare a mediului.
Izvoarele dreptului mediului pot fi specifice numai acestuia sau pot fi generale, reprezentand sursa juridica pentru diverse ramuri juridice.
Majoritatea autorilor de specialitate, atunci cand enumera izvoarele unei norme juridice, recurg la o ierarhizare a acestora in functie de forta lor juridica si de intinderea sferei relatiilor reglementate.
In acest context, principalele izvoare de dreptul mediului sunt:
Constitutia Romaniei, care stabileste regulile generale aplicabile in privinta oricarei ramuri juridice. Legea fundamentala stabileste regulile de baza privind reglementarea drepturilor omului legate de protectia proprietatii, a mediului in general.
Legile, care reglementeaza relatiile sociale de mediu. Numeroase legi cuprind norme cu incidenta in acest domeniu, cum ar fi: Codul silvic din 1996 (Legea nr.26/1996), Legea nr.18/1991 privind fondul funciar, republicata in 1998, Legea apelor nr.107/1996, Legea fondului cinegetic si piscicol nr.103/1996, Legea sanitar-veterinara nr.60/1974, Codul civil roman, Codul aerian etc.
Hotararile Guvernului si Ordonantele de Urgenta ale Guvernului constituie izvoare ale dreptului mediului in masura in care reglementeaza relatii de mediu. Ordonanta de Urgenta a Guvernului Nr. 195 din 2005.
Consideram ca sunt izvoare ale dreptului mediului si Conventiile si tratatele internationale la care Romania este parte sau le-a ratificat, si care cuprind reguli aplicabile in privinta mediului.
In masura in care stabilesc reguli cu privire la protectia mediului, sunt izvoare de drept si Ordonantele ministrilor, precum si Actele emise de organele locale ale puterii executive.
Mijloacele auxiliare (jurisprudenta, doctrina si dreptul comparat) se regasesc in cadrul ramurii de dreptul mediului, cu rol subsidiar, avand rol in dezvoltarea reglementarilor existente in materie, stimularea organului legislativ de a adopta noi acte normative, analiza dreptului pozitiv, studiul comparativ al dreptului in scopul armonizarii si aproximarii legislatiilor nationale cu reglementarile comunitare si internationale in materie.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Alte izvoare ale dreptului mediului inconjurator pot fi, desigur cele ale dreptului in general sau ale oricarei ramuri a acestuia, cum ar fi:

- cutuma sau obiceiul, ori dreptul creat de moravuri, care poate avea un rol deosebit in protectia mediului, avand in vedere ca se refera la mijloace traditionale ale populatiilor autohtone;

- uzantele internationale stabilite intr-o anumita regiune si care se refera in special la interpretarea contractelor din mediul comercial. Pot fi, de pilda, acelea din cadrul comertului international cu exemplare din specii exotice din fauna sau flora si se pot referi la conditiile de transport pentru supravietuirea acestora.

Cat priveste jurisprudenta si doctrina ca izvoare auxiliare de drept, ele pot avea un rol deosebit in acest domeniu, cu o natura sociala, filosofica, stiintifica si care se regasesc in cadrul politicilor si strategiilor de mediu.

Credem ca am putea, cu acest prilej sa ne ingaduim un demers pentru sustinerea elaborarii unui cod al mediului, care sa sistematizeze, printr-o reglementare de ansamblu, legislatia, extrem de stufoasa, greu de cuprins, din domeniul protectiei mediului, mai cu seama dupa avalansa de acte normative adoptate in vederea armonizarii reglementarilor romanesti cu legislatia UE din acest domeniu.

4. Rolul dreptului mediului il reprezinta relatiile sociale ce se nasc in legatura cu conservarea si dezvoltarea mediului natural si artificial. Altfel spus, dreptul mediului, reglementeaza o categorie distincta de relatii sociale, complexe si variate, formate in legatura cu activitatea de protectie si de dezvoltare a mediului.
In legatura cu obiectul dreptului mediului, s-au conturat in doctrina o serie de opinii, incercandu-se o grupare a relatiilor sociale reglementate de normele ce apartin acestei ramuri de drept, astfel:
- relatii sociale stabilite in scopul prevenirii poluarii mediului si producerii pagubelor ecologice;
- relatii sociale formate in scopul evitarii producerii altor daune ecologice;
- relatii sociale stabilite in scopul imbunatatirii conditiilor de mediu;
- relatii privitoare la structura organizatorica a protectiei mediului.

Metoda de reglementare in dreptul mediului reprezinta pozitia sau atitudinea pe care statul o alege pentru reglementarea relatiilor sociale de mediu. Relatiile sociale privind protectia si dezvoltarea mediului sunt reglementate prin norme imperative, obligatorii, de la care nu se poate deroga. Caracterul imperativ vizeaza toate normele, atat cele preventive si defensive, cat si cele represive si reparatorii care reglementeaza raporturile juridice de mediu.
Statul intervine in mod autoritar si direct in reglementarea juridica a raporturilor sociale de mediu datorita faptului ca protectia si dezvoltarea mediului reprezinta o problema de interes national.

a.Functia de organizare si institutionalizare a actiunii sociale in favoarea protectiei si ameliorarii mediului.Aici se stabilesc masuri pentru solutionarea problemelor ecologice.

b.Functia de promovare a obiectivelor dezvoltarii durabile:

v    stimuleaza un tip superior de dezvoltare

v    se realizeaza din perspectiva cerintei integrarii protectiei mediului in cadrul procesului de dezvoltare.

c.Functia de protectie conservare si ameliorarea mediului.Cuprinde o serie de dispozitii si masuri pentru prevenirea poluarii oricarui factor de mediu precum si inlaturarea efectelor negative pe care le pot produce substantele chimice.

d.Functia de promovare a cooperarii internationale in domeniul protectiei mediului.Dreptul reprezinta un factor esential al cooperarii dintre state in scopul ameliorarii si coordonarii activitatilor nationale cu cele pe plan regional siinternational si luarea de masuri corespunzatoare potrivit specificului geografic al fiecarui stat.

5. Poluarea

Poluarea reprezinta un proces de alterare a factorilor de mediu biotici si abiotici,                                          prin introducerea in mediu a poluantilor de tipul deseurilor rezultat din activitatea umana, de origine menajera, agricola, industriala.

Poluarea a aparut o data cu dezvoltare primelor civilizatii de tip orasenesc.

Initial, produsele poluante erau putine si de natura organica,usor biodegra- dabila, de catre microorganisme(bacterii,ciuperci).O data cu cresterea popu- latiei umane si cu dezvoltarea industriei, poluarea a cuprins teritorii din ce in ce mai intinse.In prezent, sunt raspandite in ecosfera un numar urias de dese-

uri, unele greu biodegradabile(pesticide,deseuri radioactive s.a.).

1.Poluarea aerului

,,Aerul curat" este un amestec de gaze a caror proportie se mentine cons- tanta in straturile inferioare ale atmosferei; actiunea constanta a aerului repre-

zinta una dintre conditiile de baza ale mentinerii vietii pe Terra.Componentii

aerului sunt: Azot (78,09%),Oxigen (20,94%), Argon (0,93%), Bioxid de car- bon(0,03%),+alte gaze.

Prin poluare apare o impurificare a aerului, o modificare a compozitiei sale normale.

CAUZE:

a)Factori ce caracterizeaza civilizatia moderna:

-cresterea productiei industriale;

-cresterea circulatiei rutiere;

-aparitia deseurilor menajere incinerate;

-cresterea consumului de energie provenind din combustibili clasici;

-cresterea zgomotului etc.

b)Principalele surse de poluare a aerului:

-arderea combustibililor;

-praful de la fabricile de ciment;

-gazele din industria chimica;

-particule radioactive generate de accidente nucleare sau de experimentare a armamentului nuclear;

-diferite emisii rezultate din procesele de fermentatie etc.

Poluantii atmosferici, in functie de starea lor de agregare, sunt:

A.poluanti gazosi-reprezinta 90% din masa totala de poluanti atmosferici;

B.particule solide-reprezinta 10% din masa totala de poluanti atmosferici;

A.POLUANTII GAZOSI

1.Bioxidul de carbon(CO ).Este un gaz periculos pt. ca prin dublarea con-

centratiei sale din aer devine un ,,perturbator climatic".Se stie ca o dublare a concentratiei CO ar putea produce o crestere in medie cu 3,6°C a tempera- turii superficiale a mediului, asa-numitul ,,efect de sera".Cresterea sa exage- rata in ultimul secol se datoreaza:

-despaduririlor masive;

-consumului exagerat de combustibili fosili folositi ini industrie pt. produ- cerea de energie.

2.Oxidul de carbon(CO).Sursele de CO sunt: eruptiile vulcanice, incendiile forestiere, arderile de combustibili (benzina),carbune, lemn, deseuri, gunoaie arse.In concentratii normale este inofensiv, dar este foarte toxic la o rata mai ridicata.Bacteriile din sol absorb CO din aer si il transforma in sol in CO sau

metan(CH ),mentinandu-l in concentratie normala in aer.

3.Bioxidul de sulf(SO ).Sursele de SO sunt: eruptiile vulcanice, arderile com-

bustibililor, actiunile industriei metalurgice.In prezenta razelor ultraviolete, SO

din atmosfera se transforma in SO ,cu eliberarea a 22 kcal sau impreuna cu vaporii de apa din atmosfera formeaza acidul sulfuros cu eliberare de 18 kcal,

care trece ulterior in acid sulfuric, acid care declanseaza fenomenul ,,ploilor acide".Are efecte toxice asupra plantelor), mai ales la conifere si la plop,cas-

tan,tei etc.

4.Hidrogenul sulfurat (H S) sunt: fermentatiile sulfobacteriilor, emisiile indus-

triale, mai ales din industria chimica, farmaceutica, a colorantilor, a cauciucu- lui etc.Efecte: afecteaza, in concentratii crescute, sistemul nervos, aparatul

respirator, sangele, atat la om, cat si la animale.

5.Compusii azotului (oxidul si bioxidul de azot: NO si NO ).:

Surse: motoarele cu ardere interna (automobilele).NO este cel mai periculos poluant, deoarece, impreuna cu alte elemente chimice din atmosfera si sub actiunea radiatiilor ultraviolete, duce la formarea smogului fotochimic, foarte

toxic, producand la om: modificari cromozomiale, tulburari functionale ale tesuturilor sau reducerea actiunii enzimelor (componente ale celulelor vii cu rol in asimilare (dezasimilare).

6.Aldehidele, cum ar fi acroleina, foarte toxica si iritanta pt. om, eliminata in natura de rafinariile de petrol, motoarele autovehiculelor, crematoarele de gu- noaie menajere.Efecte: iritatii ale mucoasei respiratorii, sufocari, arsuri.

7.Derivatii halogenilor (Cl, Br, F, I, Hcl, HF). Surse: provin mai ales din industria chimica, de producere a aluminei. Efecte: foarte toxici pt. om; distrug coniferele si pomii fructiferi; de asemenea, are efecte daunatoare si asupra entofaunei (insecte).

B.Poluantii solizi

1.Plumbul. Surse: industria extractiva, metalurgica, crematoare de ardere a gunoaielor; autovehiculele elimina , in medie pe an, in atmosfera 1 kg Pb, sub forma de particule. Se depune pe vegetatie, pe sol; la animale granite cu plan- te din vecinatatea extractiilor miniere sau a topitoriilor de plumb; s- au inregis-

trat intoxicatii cu acest metal la persoanele care-l prelucreaza sau il folosesc in mod repetat.

2.Mercurul. Surse: industria prelucratoare a cuprului si a compusilor sai. Foar te toxic, la fel ca plumbul.

3.Siliciul. Surse: in aer, se gaseste sub forma de pulberi: SiO si SiO. Pro-voaca silicozele.

»Poluarea atmosferei cu substante radioactive. Surse: provin din industria extractiva de substante radioactive, reactori nucleari, industrie sau agricul-

tura si activitati militare (explozii nucleare). Substantele radioactive sunt izo-

topii unor elemente chimice simple:   C, P, S, I, Str, Cs. Aceste substante se acumuleaza in corpul organismelor si circula apoi de-a lungul intregului lant trofic, contaminand si alte organisme, motiv pt. care sunt considerate foarte nocive pt. natura.

De ex., Str circula in natura dupa urmatorul traseu: aer-sol-ierburi-bovine-lapte-om. Organismele tinere si embrionii sunt foarte vulnerabili la aceste substante, in comparatie cu adultii. Expunerea exagerata la aceste radiatii ioni-

zante reduce longevitatea, prduce boli genetice, declanseaza cancere etc.

2.Poluarea apei

Contaminarea apelor cu diverse substante poluante este o problema ce se manifesta in prezent la scara planetara. Criza apei se simte si afecteaza atat tarile puternic industrializate, cat si tarile slab dezvoltate, cu climat arid, unde

productia agricola este limitata prin lipsa apei.

Circuitul apei de la o sursa si pana la folosinta 9casnica, agricola, indus-

triala etc.) poate ingloba si transporta o serie de reziduuri rezultate din activi- tatea umana, ce modifica si altereaza calitatile fundamentale. Poluantii dever- sati contribuie in mare masura la reducerea cantitatii de oxigen dizilvat; oxige- nul dizolvat in apa reprezinta pt. majoritatea organismelor acvatice un factor iritant in dezvoltarea lor.

Poluarea apei este produsa de trei categorii de poluanti: fizici, chimici si biologici.

A. Poluarea fizica a apei

Principalii agenti fizici cu rol in poluarea apelor sunt reprezentati in mare parte de :

1.substante radioactive

2.apele termale (fierbinti) rezultate din procesul de racire tehnologica din industrie.

1.Poluarea radioactiva. Sursele ei sunt:

a).depunerile radioactive ce ajung in ape o data cu ploaia;

b).apele folosite in uzinele atomice pt. racirea reactoarelor-ape ce pot devenii radioactive;

c).desurile rsdioactive introduse in recipiente sigilate si aruncate in abisurile aceanelor.

Efecte ecologice: substantele radioactive din apa se acumuleaza de-a lungul timpului, iar 1 gr de fitoplancton contine 90 milionimi de grame de Cu, adica de 50.000 de ori mai mult).Daca plantele si animalele pot concentra unele ele-

mente naturale din apa de mare, inseamna ca pot concentra in acelasi mod si substante radioactive.

2. Poluarea termica

Surse: aceasta poluare apare ca urmare a deversarii in ape a lichidelor calde ce auservi la racirea instalatiilor industriale sau a centralelor termoelectrice si atomoelectrice.

Efecte ecologice:

a).la temperaturi ridicate, solubilitatea oxigenului in apa scade;

b).temperatura ridicata a apei determina accelerarea procesului de degradare

a substantelor organice di apa respectiva, ducand la dezvoltarea unui numar mare de microorganisme aerobe care duc la scaderea oxigenului in apa;

c).apele calde deversate de centralele nucleare au temperaturi de peste 30°C, si la aceste valori majoritatea organismelor mor;

d).apele termale care au peste 30°C favorizeaza dezvoltarea algelor verzi si inlocuirea pestilor criofili in favoarea celor termofili si care nu au nevoie de mult oxigen.

3. Poluarea solului surse

1.reziduuri solide de la exploatarile miniere (sterilul de mina si din cariere);

2.zgurile metalurgice si de la termocentrale;

3.deseurile rezultate de la crescatoriile de animale;

4.reziduurile provenite din industria alimentara;

5.pesticidele si ingrasamintele chimice folosite in agricultura.Printr-o depozitare nerationala, acest produs ocupa mari suprafete de teren agricol sau de alt interes economic.De asemenea, o parte din deseurile menajere si agricole pot juca un rol permanent in transmiterea unor boli, constituind un rezervor permanent de infectii.

1.Poluarea cu pesticide

Pesticidele sunt substante n aturale sau chimice, folosite pt. distrugerea parazitilor vegetali si daunatorolor animali, care ataca plantele de cultura.

In functie de grupul de organisme asupra caruia actioneaza, pesticidele se grupeaza in: acaricide, insecticide, fungicide, erbicide, nematocide.

Efecte:

1.poluarea cu pesticide utilizata este , in general, superioara celei necesare pt.

distrugerea parazitilor si daunatorilor, existand supraincarcare voluntara a tra-

tamentului;

2.pesticidele afecteaza zone foarte intinse, de milioane de hectare;

3.marea stabilitate in sol a pesticidelor agraveaza si mai mult acest tip de po- luare;

4.mare parte din daunatorii si parazitii impotriva carora actioneaza pesticidele

devin, cu timpul, rezistenti la acestea;

5.folosirea abuziva de pesticide are drept urmare acumularea lor in numeroase

produse alimentare;

6.degradeaza biocenozele din sol (dispar si specii care nu sunt daunatoare omului);

7.dauneaza faunei ce contribuie la incorporarea materiei organice in sol;

8.circula si se acumuleaza de-a lungul lanturilor trofice;

9.are repercusiuni asupra procesului de humificare si fixare a azotului in sol;

10.franeaza descompunerea celulozei in sol.     

6.Institutiile dreptului mediului

   Principalele institutii ale dreptului mediului din Romania sunt:

   a). Agentia Nationala pentru Protectia Mediului - infiintata prin HG nr. 1625/2003 - este o institutie publica, cu personalitate juridica, finantata de la bugetul de stat, are calitatea de organ de specialitate al administratiei publice centrale, in subordinea Ministerului  Mediului si Gospodarii Apelor.

   Dintre atributiile Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului putem enunta:

   -autorizeaza activitatile cu impact asupra mediului ;

   -constata neconformitatile cu actele de autorizare;

   -asigura suportul tehnic pentru elaborarea strategiilor si politicilor in domeniul protectiei mediului ;

   -coordoneaza realizarea planurilor de actiune sectoriale si a planului de actiune pentru protectia  mediului;

   -monitorizarea stadiului indeplinirii angajamentelor in domeniul protectiei mediului, asumate de procesul de aderare la UE.

   b). Administratia Rezervatiei Biosferei "Delta Dunarii" - infiintata prin HG nr. 983/1990 privind organizarea si functionarea Ministerului Mediului. Ulterior Administratia a fost organizata prin HG nr. 264/1991 ca institutie publica cu personalitate juridica, finantata de la bugetul administratiei de stat, avind ca obiective in activitate:

   - redresarea ecologica a Deltei Dunarii si conservarea genofondului (biodiversitatii) si ecofondului;

   - cunoasterea capacitatii productive si dimensionarea exploatarii resurselor din Delta Dunarii in limitele ecologice admisibile;

   - coordonarea lucrarilor hidrotehnice atit pentru asigurarea unei mai bune circulatii a apei pe canale, ghioluri si lacuri, cit si pentru impiedicarea fenomenelor de eroziune a platformei marine;

   - cercetarea fenomenelor deltaice;

   - stabilirea locurilor de vinatoare si de pescuit, precum si a conditiilor de desfasurare a acestor activitati;

   - stabilirea modului de circulatie si acces in Delta Dunarii al barcilor, salupelor, navelor fluviale si maritime, persoanelor si grupurilor de cercetatori;

   - stabilirea criteriilor de dezvoltare a asezarilor umane si a turismului;

   - prezentarea de propuneri privind stabilirea de penalitati pentru sanctionarea abaterilor de la regulile de desfasurare a activitatii in Delta Dunarii.

   Dintre atributiile Administratiei putem aminti: de gestionarea, evaluarea, stabilirea si aplicarea masurilor de conservare si refacere a ecosistemelor deltaice, autorizarea activitatilor cu impact asupra mediului, de informare si educare ca si atribuirea de norme si reglementari pertinente.

   c). Garda de Mediu - infiintata prin HG nr. 1167/2001. Prin HG nr. 308/2005 a primit titulatura de Garda Nationala de Mediu si a trecut direct in subordinea ministrului mediului si gospodaririi apelor. Este un organ de control cu statut specific, personalul garzii are calitatea de functionar public, este incadrat pe functia de comisar, poarta uniforma si insemne distincte si este dotat cu armament de serviciu.

   Dintre atributiile Garzii putem enunta: controlul operativ inopinat al instalatiilor cu impact major asupra mediului, participarea la interventiile pentru eliminarea si diminuarea efectelor poluarii asupra factorilor de mediu, precum si la prevenirea poluarilor accidentale, controleaza si constata incalcarile legislatiei in materie, colaboreaza cu unitatile de politie si/sau jandarmerie la contatarea faptelor care constituie infractiuni, in vederea sesizarii organelor de cercetare penala.

   d). Administratia Fondului pentru Mediu. - infiintata prin Legea nr. 73/2000, este o institutioe de utilitate publica cu personalite juridica, sub autoritatea Ministerului Apelor si Protectiei Mediului, ce are ca obiect de activitate gestionarea fondului de mediu.  

Pe plan international avem:

   - Conferinta Generala ONU de la Stockholm 1972 unde s-au adoptat Recomandarile 37 - document international ce reglementeaza protectia ariilor si monumentelor naturii. Se cere guvernelor sa-si uneasca si coordoneze eforturile pentru gospodarirea zonelor protejate, sa incheie acorduri in domenii ca: schimbul de informatii, dispozitii legislative de interes mondial, protectia plantelor si animalelor, reglamentari privind pescuitul, vinatoarea, etc.

   - La Conferinta ONU si UNESCO pentru Educatie, Stiinta si Cultura de la Paris din 1972 s-a adoptat Conventia privind patrimoniul cultural si natural care si-a propus sa realizeze o reunificare si reconciliere intre patrimoniul cultural si cel natural, considerate componente ale patrimoniului universal, pentru a carui ocrotire trebuie sa coopereze intreaga comunitate internationala;

   - Conventia asupra protectiei naturii in Pacificul de Sud - 1976 recomanda crearea de zone protejate, parcuri si rezervatii nationale in aceasta zona a glogului;

   - Conventia Bennelux in domeniul conservarii naturii si al protejarii peisajelor din 1982 propune delimitarea si acordarea unui statut special zonelor protejate transfrontaliere si a zonelor importante pentru speciile migratoare;

   - Acordul International asupra padurilor tropicale, Geneva, 1983;

   - Conventia asupra conservarii naturii si a resurselor naturale, Kuala Lumpur, 1985 - care prevede 2 categorii de zone protejate, respectiv parcurile nationale si rezervatiile.