Persoana fizica - notiunea de persoana fizica, clasificarea persoanelor fizice, ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

Notiunea de persoana fizica

Notiunea de persoana fizica desemneaza omul, privit in individualitatea sa.

In conceptia clasica a dreptului civil, conceptie care domina si dispozitiile Codului civil roman, persoana fizica nu este privita in primul rand prin prisma existentei biologice a omului ci ca o abstractiune juridica:titularul de drepturi si obligatii civile.

Acest aspect este si mai evident pentru antichitate si chiar pentru perioadele mai recente in care anumite persoane aveau conditia de sclavi. In Roma antica, spre exemplu, sclavul nu putea avea drepturi subiective, astfel ca nu putea fi proprietar, creditor al altei persoane sau debitor. Sclavul nu era un subiect de drept ci era asimilat unui bun pe care stapanul sau il putea cumpara si vinde.

Sclavia a continuat sa existe in anumite regiuni ale globului pamantesc pana in vremurile moderne, ceea ce a condus la necesitatea interzicerii si condamnarii sale prin documente internationale, cum sunt:Declaratia universala a drepturilor omului din 1948 si Conventia europeana a drepturilor omului din 1950.

Consecinta juridica a acestei interziceri este aceea ca, in prezent, orice individ uman este o persoana si poate fi titular de drepturi si de obligatii, deci are calitatea de subiect de drept.

Progresele medicinei concretizate in realizarea transfuziilor sanguine sau a transplanturilor de organe precum si necesitatea protejarii intimitatii persoanei si a dreptului sau la imagine au condus la reconsiderarea conceptiei despre persoana fizica, existenta sa biologica si psihica intrand din ce in ce mai mult sub incidenta dreptului.

II. Clasificarea persoanelor fizice

Necesitatea protejarii unor interese nationale si existenta unor categorii de persoane fizice carora trebuie sa li se asigure o protectie speciala din diverse ratiuni au condus la adoptarea de reglementari, cuprinse chiar in Constitutie, dar si in acte normative ordinare, care contureaza regimuri juridice diferite pentru diferite categorii de persoane fizice.

Din aceasta perspectiva persoanele fizice pot fi clasificate in functie de mai multe criterii.

Dupa varsta distingem intre:

-minorii care nu au implinit varsta de 14 ani;

-minorii cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani;

-majorii, respectiv persoanele fizice, indiferent de sex, care au implinit varsta de 18 ani si femeile care s-au casatorit inainte de implinirea varstei de 18 ani.

Dupa cum au sau nu capacitate de exercitiu persoanele fizice se clasifica in:

-persoane fizice lipsite de capacitate de exercitiu(minorii care nu au implinit varsta de 14 ani si majorii pusi sub interdictie judecatoreasca);

-persoane fizice cu capacitate de exercitiu restransa(minorii cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani, cu exceptia celor pusi sub interdictie si a femeilor care s-au casatorit inainte de implinirea varstei de 18 ani);

-persoane fizice cu capacitate de exercitiu deplina(majorii si femeile care s-au casatorit inainte de implinirea varstei de 18 ani, cu exceptia celor pusi sub interdictie judecatoreasca).

In functie de cetatenia persoanelor fizice distingem intre:

-persoane fizice cu cetatenie romana;

-persoane fizice cu cetatenie straina;

-persoane fizice fara cetatenie(apatrizi).

Aceasta clasificare prezinta relevanta sub aspectul dobandirii unor drepturi civile si al continutului capacitatii de folosinta.

Persoanele fizice mai pot fi clasificate dupa domiciliul pe care il au:

-persoane fizice cu domiciliul in Romania;

-persoane fizice cu domiciliul in strainatate.

Aceasta clasificare are implicatii in domeniul dreptului international privat, pentru determinarea legii aplicabile raportului juridic cu element de extraneitate si pentru stabilirea instantei competente sa solutioneze litigiul, precum si in ceea ce priveste adoptia, schimbarea numelui, regimul investitiilor in Romania.

III . Ocrotirea persoanei fizice prin mijloace de drept civil

Institutia juridica civila a ocrotirii persoanei fizice nu este destinata ocrotirii tuturor oamenilor, asa cum sugereaza denumirea sa, ci numai acelor categorii care nu-si pot administra bunurile sau proteja singure interesele datorita varstei, starii de sanatate mintala sau altor situatii deosebite.

Astfel, legiuitorul a considerat necesar sa instituie masuri de ocrotire pentru minori, alienatii mintali si persoanele aflate in situatii deosebite.

Mijloacele juridice civile de ocrotire a acestor categorii de persoane sunt urmatoarele:

-ocrotirea parinteasca, tutela si curatela, pentru minori.

-interdictia judecatoreasca, urmata de instituirea tutelei sau curatelei, pentru alienatii si debilii mintali.

-curatela, pentru persoanele fizice capabile, aflate in situatii deosebite.

Pe langa aceste mijloace juridice civile de ocrotire a persoanei fizice, care sunt reglementate de prevederile Codului familiei, Decretului nr. 31 1954  si Decretului nr. 32 1954, exista si mijloace juridice de ocrotire care apartin altor ramuri de drept. Dintre acestea ies in evidenta mijloacele de ocrotire reglementate de Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 26 1997 privind protectia copilului aflat in dificultate-incredintarea copilului unei familii sau unei persoane;incredintarea copilului serviciului public specializat pentru protectia copilului sau unui organism privat autorizat;incredintarea copilului in vederea adoptiei;plasamentul copilului la o familie sau persoana;plasamentul copilului la serviciul public specializat pentru protectia copilului sau unui organism privat autorizat;plasamentul copilului in regim de urgenta.

1). OCROTIREA MINORULUI

Ocrotirea parinteasca. Ocrotirea parinteasca este mijlocul juridic de ocrotire a minorului in care drepturile si indatoririle cu privire la persoana si bunurile minorului se exercita, respectiv se indeplinesc de catre parintii sai.

In mod firesc minorii se afla sub ocrotirea parintilor lor si numai in cazuri exceptionale, prevazute de lege, se recurge la celelalte mijloace juridice civile de ocrotire.

Reglementarea ocrotirii parintesti se gaseste in Codul familiei, Titlul III- Ocrotirea celor lipsiti de capacitate, a celor cu capacitate restransa si a altor persoane , Capitolul I-"Ocrotirea minorului", Sectiunea I-"Drepturile si indatoririle parintilor fata de copii minori"(art. 97-112). Aici trebuie mentionata si Conventia cu privire la drepturile copilului.

Continutul reglementarilor mai sus citate, coroborat cu cel al altor dispozitii legale incidente, a permis decelarea urmatoarelor principii care guverneaza ocrotirea minorilor prin parinti:

-Drepturile parintesti se exercita numai in interesul copilului;

-Parintii au aceleasi drepturi si obligatii fata de copiii lor minori;

-Continutul ocrotirii parintesti este acelasi, indiferent daca este vorba despre copii minori din casatorie, din afara casatoriei sau adoptati;

-Parintele nu are nici un drept asupra bunurilor copilului si nici copilul asupra bunurilor parintelui, in afara dreptului la mostenire si la intretinere;

-Exercitarea ocrotirii parintesti se realizeaza sub controlul societatii, indeosebi al statului;

Exercitarea ocrotirii parintesti

In regula generala, ocrotirea parinteasca trebuie exercitata de ambii parinti. Masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti, de comun acord.

Prin exceptie, ocrotirea parinteasca se exercita de catre unul din parinti. Un parinte se afla in imposibilitate de a exercita ocrotirea parinteasca, respectiv daca acesta este mort, decazut din drepturile parintesti, pus sub interdictie sau, din orice imprejurare, se afla in neputinta de a-si manifesta vointa, dupa care dispune ca in aceste situatii celalalt parinte exercita singur drepturile parintesti.

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

In situatii exceptionale, respectiv atunci cand, in urma desfacerii casatoriei prin divort, a anularii acesteia sau in situatia copilului din afara casatoriei, copilul nu este incredintat unuia dintre parinti, ci altei persoane sau unei institutii de ocrotire, drepturile si indatoririle parintesti referitoare la ocrotirea minorului vor reveni numai in parte parintilor.

Continutul ocrotirii parintesti. Raspundere.

Ocrotirea parinteasca cuprinde o latura personala si o latura patrimoniala.

Latura personala priveste ocrotirea persoanei copilului iar reglementarile aplicabile in acest domeniu fac obiectul dreptului familiei. Astfel, parintii sunt datori sa ingrijeasca de persoana copilului. Ei sunt obligati sa creasca copilul, ingrijind sanatatea si dezvoltarea lui fizica, de educarea, invatatura si pregatirea profesionala a acestuia, potrivit cu insusirile lui.

Latura patrimoniala a ocrotirii minorului consta in administrarea bunurilor si reprezentarea minorului sub varsta de 14 ani in actele juridice si in incuvintarea actelor juridice civile ale minorului care a implinit aceasta varsta. Astfel: parintii au dreptul si indatorirea de a administra bunurile copilului minor si de a-l reprezenta in actele civile, pana la data cind el implineste varsta de 14 ani. Dupa implinirea varstei de 14 ani, minorul isi exercita singur drepturile si isi executa tot astfel obligatiile, insa numai cu incuvintarea prealabila a parintilor, spre a-l apara impotriva abuzurilor din partea celor de al treilea. (raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane).

Ocrotirea parinteasca a minorului va fi guvernata, sub aspect patrimonial, de regulile privind tutela minorului, care se vor aplica prin asemanare.

Daca parintii nu vor exercita ocrotirea parinteasca a copilului lor minor sau aceasta va fi exercitata necorespunzator poate fi angajata raspunderea lor civila, contraventionala sau chiar penala.

Raspunderea civila a parintilor pentru neexercitarea sau exercitarea necorespunzatoare a ocrotirii parintesti este o raspundere civila delictuala pentru fapta proprie, reglementata de art. 998-999 Cod civil. Aceasta ipoteza este distincta de raspunderea parintilor pentru faptele copiilor lor minori, prevazuta de art. 1000 alin. 2 C. civil, care are un continut si conditii diferite.

In doctrina exista controversa asupra aspectului daca savarsirea de greseli si abuzuri de catre parinti in exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti cu privire la bunurile copilului poate sau nu atrage sanctiunea decaderii din drepturile parintesti. Si savarsirea de greseli si abuzuri de catre parinti in exercitarea drepturilor si indatoririlor parintesti cu privire la bunurile copilului poate atrage sanctiunea decaderii din drepturile parintesti.

Incetarea ocrotirii parintesti.

Ca regula generala, ocrotirea parintesca inceteaza o data cu dobandirea de catre copil a capacitatii de exercitiu depline. Astfel, ocrotirea parinteasca va inceta la implinirea de catre copil a virstei de 18 ani sau, in cazul femeii minore care se casatoreste inainte de 18 ani, la data incheierii casatoriei.

Prin exceptie, ocrotirea parinteasca va inceta si inainte de aceasta data, daca minorul se afla intr-unul din cazurile care conduc la instituirea tutelei.

Tutela minorului. Articolul 113 din Codul familiei dispune ca in cazul in care ambii parinti fiind morti, necunoscuti, decazuti din drepturile parintesti, pusi sub interdictie, disparuti ori declarati morti, copilul este lipsit de ingrijirea ambilor parinti, precum si daca la desfacerea adoptiei instanta decide instituirea acestei masuri de ocrotire, acesta va fi pus sub tutela. Tutela este mijlocul juridic de ocrotire a minorului lipsit de ocrotirea parinteasca, care se instituie in cazurile si in conditiile prevazute de lege. Privita din perspectiva tutorelui, tutela este o sarcina. Privita ca sarcina, tutela are urmatoarele caractere juridice:

-Legalitatea. Numai legea reglementeaza instituirea tutelei.

-Obligativitatea. Tutorele este obligat sa accepte sarcina tutelei.

-Gratutitatea. Tutela este o sarcina gratuita. Prin exceptie, autoritatea tutelara ii va putea acorda tutorelui o remuneratie, daca minorul are avere proprie. Remuneratia va fi stabilita in functie de munca depusa de tutore in administrarea averii, de starea materiala a minorului si nu va putea depasii zece la suta din veniturile acestuia din urma.

-Personalitatea. Tutela este strict personala. Tutorele nu va putea incredinta exercitarea tutelei altei persoane.

Din prevederile legale care reglementeaza institutia tutelei minorului se deduce ca aceasta este carmiuta de urmatoarele principii:

-Tutela se exercita numai in interesul minorului.

-Tutorele nu are nici un drept asupra bunurilor minorului asa cum nici minorul nu are vreun drept asupra bunurilor tutorelui.

-Tutela se exercita sub controlul permanent al autoritatii tutelare.

Deschiderea tutelei minorului.

Cazurile in care tutela minorului se deschide sunt urmatoarele:

-Ambii parinti ai minorului sunt morti;

-Ambii parinti sunt disparuti;

-Ambii parinti sunt declarati morti prin hotarare judecatoreasca;

-Ambii parinti sunt necunoscuti.

-Ambii parinti sunt decazuti din drepturile parintesti.

-Ambii parinti sunt pusi sub interdictie;

Autoritatea tutelara ii va numi un tutore minorului lipsit de ocrotire parinteasca in urma instiintarii facute de oricare dintre persoanele urmatoare:

-persoanele apropiate minorului, precum si administratorii si locatarii casei in care locuieste minorul.

-serviciul de stare civila, cu prilejul inregistrarii mortii unei persoane, precum si notarul public, cu prilejul deschiderii unei mosteniri.

-instantele judecatoresti, parchetul si politia, cu prilejul pronuntarii sau executarii unei masuri privative de libertate.

-organele administratiei publice si orice alta persoana.

Cei care afla de existenta unui copil lipsit de ocrotire parinteasca, au obligatia sa instiinteze autoritatea tutelara in termen de 5 zile.

Persoanele care nu pot fi tutore:

-minorul sau cel pus sub interdictie.

-cel decazut din drepturile parintesti

-cel caruia i s-a restrans exercitiul unor drepturi politice sau civile, precum si cel cu rele purtari

-cel lipsit, potrivit legii speciale, de dreptul de a alege si de a fi ales deputat(senator).

-cel care exercitand alta tutela, a fost indepartat din aceasta.

-cel care, din cauza intereselor potrivnice cu ale minorului, nu ar putea indeplini sarcina tutelei.

Administrarea bunurilor minorului.

Obligatiile care-i revin tutorelui in administrarea bunurilor minorului trebuie privite in functie de trei momente:cel al deschiderii tutelei, pe parcursul exercitarii tutelei, la incetarea tutelei.

La deschiderea tutelei, un delegat al autoritatii tutelare va intocmi, in prezenta tutorelui, un inventar al bunurilor minorului. Acest inventar va fi supus aprobarii autoritatii tutelare. Autoritatea tutelara va stabili apoi suma anuala necesara pentru intretinerea minorului si administrarea bunurilor sale. Aceasta suma va fi obtinuta din veniturile minorului, iar daca veniturile nu sunt suficiente, din vanzarea bunurilo minorului.

Sumele de bani si titlurile de valoare, care depasesc nevoile intretinerii minorului si administrarii bunurilor sale vor fi depuse la C. E. C. , pe numele minorului, de unde vor putea fi ridicate numai cu incuvintarea autoritatii tutelare. Intr-un cont separat, tot pe numele minorului, vor putea fi depuse de catre tutore si sumele necesare intretinerii. Aceste sume vor putea fi ridicate fara incuvintarea autoritatii tutelare.

Pe parcursul exercitarii tutelei, tutorele este obligat sa prezinte autoritatii tutelare, in termen de cel mult 30 de zile de la sfarsitul fiecarui an calendaristic, o dare de seama referitoare la administrarea bunurilor minorului. Autoritatea tutelara ii va putea cere insa oricand tutorelui sa prezinte dari de seama despre modul in care s-a ingrijit de persoana si bunurile minorului. Daca acestea sunt corecte va da descarcare tutorelui.

La incetarea tutelei tutorele este obligat ca, in cel mult 30 de zile, sa prezinte autoritatii tutelare o dare de seama generala. El va preda bunurile pe care le-a administrat, fie fostului minor, fie mostenitorilor acestuia, fie noului tutore, dupa caz. Autoritatea tutelara va verifica apoi socotelile prezentate de tutore si-i va da descarcare de gestiune. Descarcarea de gestiune nu-l exonereaza insa pe tutore de raspunderea pentru pagubele cauzate minorului din culpa sa.

Reprezentarea minorului.

Tutorele este reprezentantul legal al minorului care nu a implinit varsta de 14 ani, aflat sub tutela sa, la incheierea actelor juridice civile.

Tutorele minorului care nu a implinit varsta de 14 ani va putea incheia, fara incuvintarea prealabila a autoritatii tutelare, actele de conservare si actele de administrare a patrimoniului.

Actele de dispozitie, cu care legea asimileaza si ridicarea de la C. E. C. a sumelor de bani care intrec nevoile de intretinere a minorului, pot fi incheiate de tutore numai cu incuvintarea prealabila a autoritatii tutelare.

Tutorele nu va putea incheia, nici cu incuvintarea prealabila a autoritatii tutelare, actele juridice intre tutore, sotul, o ruda in linie dreapta sau surorile tutorelui, de o parte, si minor, de alta. Tutorele nu poate, in numele minorului, sa faca donatii si nici sa garanteze obligatia altuia.

Incuvintarea prealabila a actelor juridice civile ale minorului.

Dupa ce minorul a implinit varsta de 14 ani acesta incheie singur actele juridice civile, dar cu incuvintarea prealabila a tutorelui. Daca actul pe care minorul urmeaza sa-l incheie face parte dintre cele pe care tutorele nu le poate incheia decat cu incuvintarea autoritatii tutelare, va fi necesara si incuvintarea acesteia. Deci, minorul poate incheia actele juridice de dispozitie numai dupa ce obtine o dubla incuvintare:a tutorelui si a autoritatii tutelare.

Incetarea tutelei minorului Are loc in urmatoarele cazuri:

-minorul dobandeste capacitatea de exercitiu deplina;

-minorul isi stabileste filiatia fata de unul din parinti;

-a fost ridicata decaderea din drepturile parintesti a parintelui minorului;

- a fost ridicata interdictia judecatoreasca cel putin pentru unul din parintii minorului;

-a reaparut cel putin unul din parintii minorului, care fusesera declarati judecatoreste morti sau disparuti;

-minorul a decedat;

-moartea tutorelui;

-indepartarea de la tutela;

-tutorele este inlocuit la cererea sa;

-minorul a fost pus sub interdictie judecatoreasca iar in locul tutorelui minorului este numit tutorele interzisului.

Raspunderea tutorelui minorului Pentru neexecutarea sau executarea necorespunzatoare a obligatiilor care-i revin, tutorele poate raspunde penal sau civil.

Curatela minorului. Curatela minorului este un mijloc juridic temporar si subsidiar de ocrotire a minorului.

Latura patrimoniala a curatelei minorului cuprinde:administrarea bunurilor minorului;reprezentarea minorului care nu a implinit varsta de 14 ani in actele juridice civile si incuvintarea prealabila a actelor juridice civile ale minorului cu varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani. Curatela minorului se instituie in urmatoarele cazuri:

-exista contrarietate de interese intre minor si reprezentantul sau legal. Rolul curatorului va fi astfel acela de a-i asigura minorului ocrotirea pana la solutionarea situatiei care a generat contrarietatea de interese;

-este inlocuit un tutore cu un alt tutore. Pana la intrarea in functie a noului tutore minorului i se va numi un curator.

-parintele sau tutorele este impiedicat vremelnic sa-l ocroteasca.

2). OCROTIREA BOLNAVULUI PSIHIC PRIN INTERDICTIA JUDECATOREASCA

Interdictia judecatoreasca este masura de ocrotire a persoanei fizice lipsite de discernamantul necesar pentru a se ingriji de interesele sale, datorita alienatiei sau debilitatii mintale, care se dispune de catre instanta de judecata si consta in lipsirea celui ocrotit de capacitate de exercitiu si instituirea tutelei.

Dreptul nostru cuprinde si o reglementare consacrata protectiei persoanelor cu tulburari psihice, cu care insa interdictia judecatoreasca nu trebuie confundata. Reglementarea consacrata protectiei persoanelor persoanelor cu tulburari psihice, distinge intre persoanele cu tulburari psihice si persoanele cu tulburari psihice grave si reglementeaza procedura internarii voluntare si a internarii nevoluntare a acestor persoane, cea a alcatuirii si punerii in aplicare a programului terapeutic, precum si drepturile persoanelor cu tulburari psihice. Masurile care se iau pentru protectia persoanelor cu tulburari psihice sunt:instituirea tratamentului medical si internarea medicala iar regula este aceea ca trebuie obtinut consimtamantul prealabil al pacientului.

Spre deosebire de interdictia judecatoreasca, care, dupa cum ii spune si numele, poate fi instituita numai de catre instanta, instituirea tratamentului fara consimtamantul pacientului si internarea nevoluntara a acestuia se hotarasc pe cale administrativa, de catre autoritatea medicala.

Punerea sub interdictie atrage lipsirea de capacitate de exercitiu a celui ocrotit iar instituirea tratamentului fara consimtamantul pacientului si internarea nevoluntara a acestuia nu au nici o influenta asupra acestei capacitati.

Pentru a se putea dispune punerea sub interdictie a unei persoane fizice sunt necesare si suficiente urmatoarele conditii cumulative:

-persoana in cauza sa fie lipsita de discernamant;

-cauza lipsei de discernamant sa fie alienatia sau debilitatea mintala;

-lipsa discernamantului sa nu-i permita persoanei sa se ingrijeasca de interesele sale.

Nici o alta cauza care ar putea sa impiedice o persoana fizica sa se ingrijeasca de interesele sale, cum sunt:boala, batranetea sau infirmitatea fizica, nu poate conduce la punerea acesteia sub interdictie. In astfel de situatii persoanei respective i se va putea numi un curator.

Procedura punerii sub interdictie. Punerea sub interdictie a unei persoane poate fi ceruta de oricine are interes, inclusiv de catre persoana in cauza. Chiar si instanta de judecata poate declanta, din oficiu, procedura punerii sub interdictie a unei persoane fizice. Competenta apatine tribunalului in a carui raza teritoriala isi are domociliul persoana a carei punere sub interdictie se cere.

Procedura punerii sub interdictie se realizeaza in doua faze.

Prima faza incepe cu primirea cererii de chemare in judecata, dupa care presedintele instantei  va dispune comunicarea acesteia procurorului. Procurorul va dispune efectuarea cercetarilor pe care le va considera necesare. In cadrul acestor cercetari el este obligat sa ia parerea unei comisii de medici specialisti, iar daca persoana a carei punere sub interdictie se solicita este internata intr-o unitate sanitara si parerea medicului sub supravegherea caruia se afla.

Instanta are posibilitatea sa dispuna, dupa ce a ascultat concluziile procurorului, internarea provizorie a persoanei in cauza, pe timp de cel mult 6 saptamani, daca observarea mai indelungata a starii sale mintale este necesara, potrivit avizului unui medic specialist, iar aceasta observare nu se poate face in alt mod.

Dupa primirea rezultatului cercetarilor efectuate de procuror, a avizului comisiei medicilor specialisti si daca este cazul, a parerii medicului curant, presedintele instantei fixeaza termen de judecata, dispunand citarea partilor si comunicarea cererii si a tuturor celorlalte inscrisuri persoanei a carei punere sub interdictie se solicita.

Cu aceasta se trece la faza contradictorie a procedurii punerii sub interdictie, care se va desfasura sub forma unui proces civil obisnuit. Participarea procurorului este insa obligatorie si tot astfel este si ascultarea celui a carui punere sub interdictie se solicita.

Daca bolnavul psihic se sustrage insa de la ascultarea in fata instantei iar aceasta constata imposibilitatea indeplinirii formalitatii respective, dar dispune de dovezi convingatoare asupra starii sanatatii psihice a persoanei in cauza si apreciaza ca se impune punerea sa sub interdictie, poate proceda la luarea masurii.

Efectele punerii sub interdictie. Cel mai important efect al punerii sub interdictie judecatoreasca consta in lipsirea de capacitate de exercitiu a interzisului.

Acest efect se produce intr-o maniera particulara atunci cand cel interzis este un minor sub 14 ani. Acesta este lipsit de capacitate de exercitiu, in considerarea varstei sale, astfel ca punerea sa sub interdictie nu va produce un efect imediat in aceasta privinta. Ea il va impiedica insa pe minorul pus sub interdictie sa dobandeasca la implinirea varstei de 14 ani, capacitatea de exercitiu restransa.

Cel de-al doilea efect al punerii sub interdictie, care este o consecinta a lipsei capacitatii de exercitiu a persoanei in cauza, este instituirea tutelei interzisului. In acest scop, instanta care a pronuntat hotararea o va comunica autoritatii tutelare. Minorul care la epoca punerii sub interdictie, se afla sub ocrotirea parintilor, va ramane sub aceasta ocrotire pana la data cand devine major, fara a i se numi tutore. Daca la data cand minorul devine major el continua sa se afle pus sub interdictie, autoritatea tutelara ii va numi un tutore.

Legea reglementeaza si situatia in care la data punerii sub interdictie minorul se afla sub tutela. In aceasta situatie autoritatea tutelara va hotari daca fostul tutore al minorului pastreaza srcina tutelei sau va numi un nou tutore. Tutela interzisului va fi guvernata de aceleasi reguli ca si tutela minorului.

Tutorele este dator sa ingrijeasca de persoana celui pus sub sub interdictie, spre a-i grabi vindecarea si a-i imbunatatii conditiile de viata;in acest scop, se vor intrebuinta veniturile si, la nevoie, toate bunurile celui pus sub interdictie.

Efectele punerii sub interdictie se vor produce de la data la care hotararea judecatoreasca a ramas irevocabila.

Opozabilitatea fata de terti prezinta importanta pentru valabilitatea actelor juridice pe care acestia le-ar incheia cu cel pus sub interdictie. Astfel, actele juridice incheiate de un incapabil, asa cum este si cazul celui pus sub interdictie, sunt, in principiu anulabile. Daca actul juridic a fost incheiat insa cu un tert de buna credinta, respectiv cu un tert care nu a cunoscut pe alta cale ca persoana cu care contracteaza a fost pusa sub interdictie, inainte de transcrierea hotararii, el nu va putea fi anulat pentru lipsa capacitatii de exercitiu a interzisului. Anularea unui asemenea act nu se va putea cere decat daca se va face dovada lipsei discernamantului celui pus sub interdictie la momentul incheierii actului juridic.

Daca insa tertul a fost de rea credinta, adica a cunoscut pe alta cale faptul ca persoana cu care contracteaza a fost pusa sub interdictie, desi hotarirea nu a fost inca transcrisa, actul juridic va fi anulabil, fara a mai fi necesar sa se dovedeasca absenta discernamantului interzisului in momentul incheierii actului juridic.

Ridicarea interdictiei. Hotararea prin care s-a dispus ridicarea interdictiei isi va produce efectele de la data cand aceasta a ramas irevocabila. Hotararea respectiva va fi comunicata de catre instanta care a pronuntat-o, instantei locului unde s-a transcris hotararea de punere sub interdictie.

3)OCROTIREA PERSOANEI FIZICE PRIN CURATELA

Felurile curatelei:

-a persoanelor lipsite de capacitate de exercitiu sau a persoanelor cu capacitate de exercitiu restransa-guvernata de regulile aplicabile tutelei.

-curatela capabilului-a acelei persoane care are capacitate deplina de exercitiu dar care, datorita unor imprejurari speciale, nu-si poate administra bunurile sau apara interesele-guvernata de regula mandatului.

Cazurile de instituire a curatelei persoanei fizice capabile.

daca din cauza batranetii, a bolii sau a unei infirmitati fizice, o persoana, desi capabila, nu poate, personal, sa-si administreze bunurile sau sa-si apere interesele in conditii multumitoare si, din motive temeinice nu-si poate numi un reprezentant.

-daca din cauza bolii sau din alte motive, o persoana, desi capabila, nu poate, nici personal, nici prin reprezentant, sa ia masurile necesare in cazuri a caror rezolvare nu sufera amanare.

-daca din cauza bolii sau din alte motive, parintele sau tutorele este impiedicat sa indeplineasca un anumit act in numele persoanei ce reprezinta sau ale carei acte incuviinteaza.

-daca persoana, fiind obligata sa lipseasca vreme indelungata de la domiciliu, nu a lasat un mandatar general.

-daca o persoana a disparut fara a avea stiri despre ea si nu a lasat un mandatar general.

Cazurile de instituire a curatelei prevazute de legislatia speciala:

-curatela succesorala notariala-se instituie de catre notar daca nu exista un custode al succesiunii iar conservarea bunurilor succesorale necesita anumite cheltuieli.

-curatela surdomutului-menita sa-l ocroteasca pe surdomutul care nu stie sa scrie si care, pentru a accepta o donasie, va fi asistat de un curator special.

-curatela speciala, instituita de instanta de judecata in temeiul prevederilor Codului de procedura civila.

Curatela persoanei capabile, nu se poate constitui decat cu consimtamantul celui reprezentat.

Incetarea curatelei Masura curatelei inceteaza prin ridicarea sa la disparitia cauzelor care au condus la instituirea acestei masuri de ocrotire si la decesul celui ocrotit. Curatela mai poate inceta si prin anularea deciziei prin care a fost instituita.

Competenta de a decide anularea deciziei de instituire a curatelei, ca act administrativ, apartine instantelor judecatoresti, iar nu autoritatii tutelare.

Functia curatorului inceteaza prin inlocuirea sa la cerere, prin revocare de catre cel reprezentat, prin decesul curatorului. Curatorul are dreptul sa ceara inlocuirea sa dupa 3 ani de la numire.

4)ASISTAREA PERSOANELOR IN VARSTA LA INCHEIEREA UNOR ACTE JURIDICE.

Persoanele varstnice, respectiv acele persoane care au implinit varsta prevazuta de lege pentru pensionare, pot fi asistate, la cerere sau din oficiu, de catre un reprezentant al autoritatii tutelare a consiliului local in a carui raza teritoriala domiciliaza, atunci cand incheie acte juridice de instrainare cu titlu oneros sau cu titlu gratuit a bunurilor care le apartin in schimbul intretinerii si ingrijirii lor.

In continutul acestei masuri de ocrotire nu intra insa numai asistarea la incheierea actului juridic de instrainare, autoritatea tutelara de la domiciliul instrainatorului avand si indatorirea de a urmari executarea obligatiei de intretinere si ingrijire asumate de dobanditorul bunului. Pentru ca autoritatea tutelara sa-si poata indeplini aceste noi atributii, notarul public este obligat sa-i comunice, din oficiu, un exemplar al contractului respectiv.