Drept
Particularitatile sanctiunilor in dreptul penalParticularitatile sanctiunilor in dreptul penal Notiune. Sanctiunile de drept penal sunt consecintele coercitive pe care legea le leaga de incalcarea preceptelor normelor penale. In esenta, ele sunt masuri de constrangere specifice, pe care le atrage savarsirea faptelor interzise de legea penala si care functioneaza ca mijloc de restabilire a ordinii de drept incalcate si de realizare a scopului reglementarii juridice a relatiilor de aparare sociala. Aceste sanctiuni trebuie sa fie totodata de natura sa determine, prin aplicarea lor fata de cei care au trecut totusi la savarsirea faptei interzise, o schimbare in mentalitatea lor si in special in atitudinea fata de valorile sociale vatamate sau periclitate prin fapta savarsita. Reglementarea juridico-penala fiind de neconceput in afara sanctiunilor de drept penal, acestea sunt reglementate in cadrul uneia dintre cele trei institutii fundamentale ale dreptului penal, alaturi de infractiune si de raspunderea penala. Intre institutiile fundamentale care stau la baza sistemului dreptului penal, exista o legatura organica si o conditionare reciproca; trasaturi caracteristice care se manifesta atat la realizarea prin conformare a ordinii de drept, cat si in realizarea acesteia prin constrangere. In primul caz determinarea conduitei dorite se realizeaza prin descrierea exacta a faptei interzise, a conditiilor in care aceasta constituie infractiune si atrage raspunderea penala, precum si prevederea sanctiunii considerata necesara si suficienta pentru prevenirea faptei respective. In al doilea caz, realizarea ordinii de drept are loc prin constatarea infractiunii in fapta savarsita si deci a existentei raspunderii penale, precum si prin stabilirea sanctiunii penale. In mecanismul constrangerii penale, sanctiunea apare deci ca o consecinta inevitabila a raspunderii penale, iar raspunderea penala apare ca o consecinta necesara a infractiunii. Trasaturile sanctiunilor de dreptul penal Sanctiunile de drept penal prezinta anumite trasaturi caracteristice care le deosebesc de toate celelalte categorii de sanctiuni juridice. Spre deosebire de sanctiunile de drept civil care au in genere un character reparatoriu sau restitutiv, constand in masuri de resatabilire a starii anterioare a lucrurilor , prin restituire de lucruri, reparari de pagube, anulari de acte, sanctiunile de drept penal au in genere character represiv sau retributive fiindca ele implica o anumita privatiune si au ca scop prevenirea savarsirii de noi fapte ilicite atat de catre cel caruia i se aplica, cat si prin exemplaritate de catre alte persoane care ar fi inclinate sa-I urmeze exemplul. Sanctiunile de drept penal au in genere si caracter preventiv, cum sunt masurile educative sau masurile de siguranta. Caracteristic sanctiunilor de drept penal este faptul ca acestea au drept origine imediata savarsirea unei fapte prevazuta de legea penal si ca aplicarea lor nu este posibila decat ca urmare a savarsirii faptelor prevazute de legea penala. Ele actioneaza totdeauna post delictum. Cadrul sanctiunilor Ca rezultat al evolutiei sistemului sanctionar penal, evolutie care se accentueaza continuu, se cunosc in dreptul penal, in genere, trei categorii de sanctiuni de drept penal, si anume: pedepsele, masurile educative si masurile de siguranta.
Pedepsele sunt sanctiuni proprii dreptului penal si reprezinta cea mai importanta categorie de sanctiuni de drept penal. Sunt masuri de constrangere ce se aplica infractorilor si in cele mai grele sanctiuni, putand viza persoana acestora si atributele ei esentiale, cum ar fi: libertatea, bunurile, drepturile cetatenesti. Scopul lor este apararea societatii impotriva infractiunilor si prevenirea savarsirii de noi infractiuni atat de cei carora li se aplica, cat si de catre alte persoane. Sunt singurele sanctiuni represive sau sanctiuni penale destinate sa curme activitatea infractionala si sa determine schimbarea mentalitatii antisociale a infractorului. Masurile educative sunt sanctiuni aplicabile exclusive infractorilor minori si constau in masuri de refacere sau de corectare a procesului educativ cu acestia. Desi au si ele caracter coercitiv, fiindca implica anumite restrictii ale libertatii minorilor, masurile educative sunt lipsite de caracter represiv, avand o functie exclusiv educativa. Masurile de siguranta sunt sanctiuni de drept penal, avand un cararcter eminamente preventive. Ele se iau fata de persoanele care savarsesc fapte prevazute de legea penala, chiar daca aceste fapte nu constituie infractiuni, insa dau in vileag o stare de pericol care ar putea determina savarsirea de noi fapte antisociale. Scopul lor este acela de a inlatura o stare de pericol decurgand din starea psihofizica a faptuitorului, din modul periculos in care exercita o anumita activitate, functie sau profesie datorita inaptitudinii sau incapacitatii personale (obligarea la tratament medical, interzicerea unor functii sau profesii). Alte sanctiuni in dreptul penal. Pe langa sanctiunile de drept penal, in cadrul legislatiei penale pot fi prevazute si alte feluri de sanctiuni care pot fi folosite in legatura cu solutionarea conflictelor de drept penal. Astfel, pot fi prevazute sanctiuni cu caracter administrativ sau disciplinar ori sanctiuni de drept civil( repararea prejudiciului cauzat prin fapta prevazuta de legea penala ( art.91 c.pen.). Principiile sanctiunilor de dreptul penal Ca si celelalte institutii fundamentale ale dreptului penal, infractiunea si raspunderea penala, sanctiunile de drept penal nu pot actiona efficient decat daca corespund principiilor fundamentale ale dreptului penal si daca sunt guvernate de aceste principii, si anume: A. Legalitatea sanctiunilor de drept penal. Acest principiu exprima regula ca nu pot fi aplicate alte sanctiuni de drept penal pentru o infractiune, decat acelea pe care legea le prevede pentru acea infractiune ( principiu inscris in dispozitiile art. 2 c. pen.). Prevederea in lege a sanctiunii inseamna indicarea pentru fiecare infractiune a sanctiunii aplicabile, aratandu-se natura acesteia( inchisoare, amenda internare intr-un centru de reeducare, precum si cuantumul sau durata ei.). Dupa gradul de determinare a sanctiunilor in legea penala se face distinctie intre: a) sanctiuni absolut determinate, care sunt prevazute in lege nu numai in natura ori felul acestora, dar si in cuantumul sau durata lor exacta( sistemul este in genere abandonat in prezent, fiindca exclude individualizarea judiciara a sanctiunii, contravenind unui alt principiu fundamental, acela al individualizarii sanctiunilor de drept penal b) sanctiuni relativ determinate, care sunt prevazute in lege in natura lor, insa in ce priveste durata sau cuantumul sunt sunt numai relative determinate, legea prevazand limitele maxime si minime ale acestora , sau numai una dintre limitele speciale, cea maxima sau cea minima, cealalta fiind echivalenta cu limita generala. Este sistemul in genere admis cu privire la determinarea in lege a pedepselor constituind in acelasi timp expresia individualizarii legale a pedepsei si cadrul de realizare a individualizarii judiciare a acesteia. c) sanctiuni nedeterminate, care sunt prevazute in lege numai in natura sau felul acestora, iar durata ori cuantumul lor urmeaza sa fie stabilite de instanta judecatoreasca ori de catre organele de executare a sanctiunilor aplicate. Sistemul nu este in genere admis pedepselor, cid oar in cazul masurilor de siguranta care se iau pe durata nedeterminata de regula, urmand sa inceteze numai odata cu disparitia cu disparitia cauzei care le-a impus. B. Umanismul sanctiunilor de drept penal Acest principiu fundamental isi gaseste expresia in natura, cuantumul, functiile si finalitatea sanctiunilor de drept penal. Prin natura si cuantumul lor aceste sanctiuni trebuie sa fie in deplina concordanta cu constiinta morala si juridica a societatii. Nu pot fi admise ca pedepse sau alte sanctiuni care ar provoca suferinte fizice, chinuri sau torturi ori care ar injosi demnitatea umana. In dreptul penal, sanctiunile de drept penal au la baza conceptia umanista cu privire la posibilitatea educarii si reeducarii omului, inclusive a infractorului, iar scopul sanctiunilor de drept penal il constituie apararea omului si a ordinii de drept , care constituie cadrul de dezvoltare a personalitatii acestuia. Umanismul orienteaza deci nu numai stabilirea in lege a sanctiunilor de drept penal, dar si determinarea concreta a acestora de caatre instanta de judecata, precum si executarea lor. C. Revocabilitatea sanctiunilor. Potrivit acestui principiu, sanctiunile de drept penal trebuie sa fie esentialmente revocabile , adica sa poata fi oricand retrase atunci cand se constata ca ele au fost aplicate din eroare ori cand nu mai sunt necesare. Sanctiunile de drept penal trebuie sa fie deci remisibile( inlaturarea lor prin iertare) si reparabile ( raul cauzat prin aplicarea lor sa poata fi pe cat posibil reparat). Deci, alaturi de preocuparea de a exclude pe cat posibil riscurile oricaror erori judiciare, trebuie sa manifeste grija corespunzatoare in alegerea si instituirea prin lege ca si in aplicarea sanctiunilor de drept penal. D. Adaptabilitatea sanctiunilor de drept penal Acest principiu contine regula ca sanctiunea de drept penal trebuie sa fie individualizata, adica adaptata cantitativ si calitativ in raport cu gravitatea faptei si cu persoana faptuitorului. Pentru a putea fi individualizate, sanctiunile trebuie sa fie, prin natura lor, adaptabile adica sa poata fi proportionate in raport cu fapta si cu persoana faptuitorului. E. Personalitatea sanctiunilor de drept penal Potrivit acestui principiu, nu numai raspunderea penala dar si sanctiunile de drept penal au caracter personal, adica se rasfrang asupra celui caruia I se aplica sin u pot fi transferate asupra altuia. Caracterul personal al sanctiunilor de drept penal decurge din natura si mai ales din finalitatea acestora care este prevenirea savarsirii de noi infractiuni, in primul rand de cel caruia I se aplica si care este insusi subiectul active al infractiunii. Datorita caracterului lor personal, sanctiunile de drept penal, inclusive cele cu caracter pecuniar, se sting odata cu decesul persoanelor carora li s-au aplicat sun u pot fi transmise succesorilor.
|