Omisiunea sesizarii organelor judiciare

Omisiunea sesizarii organelor judiciare

1. Continutul legal

Constituie infractiunea de omisiunea sesizarii organelor judiciare, potrivit art. 263 C.pen., "fapta functionarului public care luand cunostinta de savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile, omite sesizarea de indata a procurorului sau a organului de urmarire penala, potrivit legii de procedura penala".

Dupa cum bine este cunoscut, functionarii si orice alti salariati, precum si persoanele cu functii de conducere sau cu atributii de control au posibilitatea sa cunoasca repede si usor savarsirea unei infractiuni la locul lor de munca. De aceea, art. 227 C.proc.pen. prevede obligatia, pentru orice functionar public [alin. (2)] si pentru persoanele cu functii de conducere intr‑o unitate de stat sau publica, precum si pentru persoanele cu atributii de control [alin. (1)], care, luand cunostinta de savarsirea unei infractiuni in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile, de a sesiza de indata organele de urmarire penala.

Prin omisiunea de a sesiza de indata pe procuror sau organul de cercetare penala, se incalca aceasta indatorire speciala. Omisiunea sesizarii organelor judiciare consti­tuie deci o fapta social­mente periculoasa, care aduce atingere activitatii de infaptuire a jus­titiei prin aceea ca lipseste organele de urmarire penala de una din principalele posibilitati de a descoperi si cerceta la timp pe infractori sau de a curma o activitate infractionala in curs de executare si uneori de a preintampina savarsirea altor infractiuni[1]. Mai trebuie precizat faptul ca omisiunea de a sesiza organele judiciare nu poate fi calificata ca fiind o infractiune de serviciu in sensul art. 246, 248, 248¹ C.pen., deoarece sesizarea organelor judiciare in conditiile art. 263 C.pen. nu consti­tuie o atributie de serviciu in general a functionarului public, ci o atributie cu caracter special privind infaptuirea justitiei.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special. Omisiunea sesizarii organelor judiciare are ca obiect juridic special relatiile sociale referitoare la infaptuirea justitiei, care implica indeplinirea cu promptitudine de catre functionarii publici a obligatiei de a sesiza organele judiciare cu privire la infractiunile savarsite in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplinesc sarcinile.

b) Infractiunea pe care o analizam este lipsita de obiect material.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ. Subiectul activ la aceasta infractiune este unul calificat. Asadar, infractiunea de omisiune a sesizarii organelor judiciare nu poate fi savarsita decat de un functionar public. Notiunea "functionar public" este definita in art. 147 alin. (1) C.pen.

Calitatea speciala ceruta de lege faptuitorului trebuie sa existe in momentul savar­sirii faptei, adica in momentul in care acesta, desi are posibilitatea de a sesiza orga­nele judiciare, nu‑si indeplineste obligatia pe care i‑o impune legea. Nu savarseste infractiunea de omisiune a sesizarii organelor judiciare functionarul public care a comis sau a participat la savarsirea infractiunii in legatura cu care a omis sa sesizeze orga­nele judiciare, deoarece obligatia denuntarii, impusa functionarilor publici, priveste infractiunile savarsite de alte persoane, nu si cele savarsite de ei insisi[2].

b) Subiectul pasiv este statul, ca titular al valorii sociale infaptuirea justitiei.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material. Infractiunea de omisiunea sesizarii orga­nelor judiciare se realizeaza, sub aspectul elementului material, printr‑o inac­tiune, adica prin omisiunea faptuitorului de a sesiza procurorul sau organul de urma­rire penala. Aceasta omisiune trebuie sa se refere la savarsirea unei infractiuni in lega­tura cu serviciul in cadrul caruia faptuitorul isi indeplineste sarcinile. Infrac­tiunea in legatura cu serviciul poate fi savarsita chiar de un functionar public din acelasi serviciu cu faptuitorul sau de o persoana din afara, infractiuni care se rasfrang insa asupra activitatii serviciului respectiv (de exemplu, un trafic de influenta). Savar­seste, de exemplu, infractiunea de omisiune a sesizarii organelor judiciare padu­­rarul care, in exercitiul functiei, luand cunostinta de fapta de luare de mita savarsita de un agent silvic, omite sa o aduca la cunostinta organelor judiciare.

Infractiunea la care se refera art. 263 C.pen. poate fi, in sensul art. 144 C.pen., o infractiune consumata, o tentativa pedepsita de lege sau o activitate de participare la comiterea acestora. Daca infractiunea despre a carei savarsire a luat cunostinta faptuitorul nu este in legatura cu serviciul in cadrul caruia isi indeplineste sarcinile, omisiunea acestuia de a sesiza organele judiciare nu realizeaza elementul material al infractiunii prevazute in art. 263 C.pen. Fapta va putea constitui insa, dupa caz, infractiunea de nedenuntare (art. 170 C.pen.) sau infractiunea de nedenuntare a unor infractiuni (art. 262 C.pen.), daca este vorba despre una din infractiunile enumerate in aceste texte de lege.

Pentru existenta infractiunii, se cere ca functionarul public sa fi luat la cunostinta despre savarsirea unei infractiuni dintre cele la care face referire art. 263 C.pen. si sa fi avut obligatia, conform atributiilor de serviciu, sa sesizeze organele de urmarire penala. Obligatia de sesizare exista atat atunci cand faptuitorul este cunoscut, dar si atunci cand faptuitorul acelei infractiuni nu este cunoscut, descoperirea lui facand obiectul urmaririi penale[3]. Astfel, invocarea de catre functionarul public a faptului ca nu a cunoscut autorul infractiunii pe care trebuia sa o aduca la cunostinta organelor de urmarire penala drept o cauza care sa excluda infractiunea nu poate fi acceptata . De asemenea, trebuie facuta precizarea ca art. 227 C.proc.pen., care prevede obligatia pentru functionarii publici de a sesiza organele judiciare, nu stabileste nicio con­ditie privitoare la continutul sau forma sesizarii, astfel ca, daca sesizarea contine elemente esentiale pentru identificarea faptei savarsite, nu are importanta ca sesizarea a fost facuta oral, si nu in scris sau ca s‑au omis imprejurari neesentiale ori unele date privind faptuitorul, partea vata­mata, martorii etc., acestea nejustificand existenta infrac­tiunii de omi­siunea sesizarii organelor judiciare. O sesizare insa incompleta in con­tinut, cu omisiuni esentiale, cu reticente sau cu informari false, echiva­leaza cu o lipsa de sesizare, in acest sens retinerea infractiunii de la art. 263 C.pen. fiind pe deplin justificata.

Textul art. 263 C.pen. impune ca sesizarea sa se faca de indata. Daca sesizarea este facuta cu intarziere, astfel incat urmarirea penala ar fi grav afectata sau "sesi­za­rea" se face dupa ce organele de urmarire penala s‑au sesizat, infractiunea de omi­siune a sesizarii organelor judiciare va exista, iar functionarul public va fi pedepsit.

Interpretarea expresiei "de indata" se face in raport de posibilitatea reala a func­tionarului de a afla despre savarsirea acelei infractiuni, iar dupa ce a luat cunostinta despre aceasta trebuie cercetat daca nu cumva a fost impiedicat de anumiti factori sa sesizeze organele de urmarire penala.        

Evaluarea acestei expresii se face de catre organele judiciare, tinand cont de tim­pul scurs din momentul in care faptuitorul a luat cunostinta de savarsirea infractiunii, dar si de posibilitatea pe care acesta a avut‑o de a indeplini obligatia impusa de lege. Daca in momentul luarii la cunostinta despre savarsirea unei astfel de infractiuni faptuitorul se afla intr‑un loc izolat, care nu i‑a permis deplasarea de indata, infrac­tiunea de la art. 263 C.pen. nu se poate retine.

In cazul in care sesizarea este facuta unor organe ale statului, altele decat cele de urmarire penala si fara respectarea regulilor de procedura penala, infractiunea prevazuta in art. 263 C.pen., de asemenea, va exista. Textul de lege prevede clar ca sesizarea trebuie facuta in conditiile Codului de procedura penala. Aceasta inseamna ca singurele organe care vor trebui sesizate vor fi cele de urmarire penala.

Infractiunea de omisiunea sesizarii organelor judiciare intra in concurs cu infrac­tiunea de santaj, daca modalitatea de savarsire a santajului consta in amenintarea cu denuntarea unei infractiuni savarsite anterior si cu privire la care autorul santajului avea obligatia de a sesiza organele judiciare.

In acest caz, este vorba de doua infractiuni distincte, care s‑au consumat in momente diferite, fara a opera o absorbtie a uneia in continutul celeilalte. Astfel, infrac­tiunea de omisiunea sesizarii organelor judiciare s‑a consumat in momentul in care functionarul public a aflat despre savarsirea unei astfel de infractiuni conco­mitent cu ramanerea in pasivitate cu privire la obligatia de sesizare, pe cand infrac­tiunea de santaj s‑a consumat ulterior, in momentul in care a avut loc amenintarea cu denuntarea unei infractiuni savarsite anterior, daca amenintarea cu denuntarea infractiunii a fost comisa spre a dobandi in mod injust un folos, pentru sine sau pentru altul.

b) Urmarea imediata in cazul omisiunii sesizarii organelor judiciare consta, in primul rand, in starea de pericol care se creeaza pentru infap­tuirea justitiei penale, iar in secundar, din impiedicarea desfasurarii in bune conditiuni a activitatii institutiilor prevazute in art. 145 C.pen. Aceasta urmare rezulta, implicit, din savarsirea faptei[5].

c) Legea nu conditioneaza infractiunea de producerea unui rezultat concret, a unei urmari materiale. Din acelasi motiv nu se ridica nici problema raportului de cau­zalitate.

B. Latura subiectiva. Omisiunea sesizarii organelor judiciare, ca fapta constand intr‑o inactiune, constituie infractiune, potrivit art. 19 alin. ultim C.pen., fie ca este savar­sita cu intentie, fie ca este savarsita din culpa. Intentia poate fi directa sau indi­recta, iar culpa, la randul ei, poate fi simpla (neglijenta) sau cu previziune (usurinta).

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Omisiunea sesizarii organelor judiciare, fiind o infractiune omisiva, nu este susceptibila de tentativa. Infractiunea se consuma in momentul in care fap­tuitorul, avand posibilitatea de a sesiza organele judiciare, nu‑si indeplineste aceasta obligatie.

B. Modalitati. In art. 263 alin. (1) se prevede o singura modalitate normativa. Omisiunea sesizarii organelor judiciare este mai grava, existand in acest fel si o modalitate agravata, potrivit alin. (2) al art. 263 C.pen., daca fapta este savarsita de catre un functionar public cu atributii de conducere sau de control. Circumstanta agravata se refera la subiectul infractiunii, care trebuie sa fie o persoana cu atributii de conducere sau de control. Atributiile de conducere si de control sunt stabilite in diferite acte normative referitoare la activitatea de serviciu. Exercitarea de "atributii de control" presupune examinarea sau analiza permanenta ori periodica a unei acti­vitati sau situatii, in vederea urmaririi evolutiei acesteia sau luarii de masuri de reme­diere, iar nu simpla constatare, surprindere sau inregistrare a unei realitati[6]. In raport cu aceste criterii, de exemplu, seful de tren, in exercitarea indatoririi de a "verifica si emite legitimatiile de calatorie in tren", nu are "atributii de control" in sensul agra­van­tei prevazute in art. 263 alin. (2) C.pen., asa ca nu poate fi subiect al infractiunii pe care o analizam. De asemenea, gardianul public, aflat in serviciu de paza la o unitate, ale carui indatoriri determinate de exercitarea activitatii de paza, suprave­ghere si garda, sunt limitate doar la surprinderea, constatarea si impiedicarea actelor de nerespectare a regulilor impuse de bunul mers al serviciului, nu poate fi considerat functionar cu atributii de control . Nu poate fi considerat ca fiind functionar cu atri­butii de control nici functionarul insarcinat cu citirea contoarelor privind consumul de apa si cu verificarea tehnica a bransamentelor, deoarece atributiile acestuia nu sunt de control in sensul art. 263 alin. (2) C.pen. Dimpotriva, poate fi considerat func­tionar public cu atributii de control un functionar de la Oficiului pentru Protectia Consumatorului, deoarece acesta are atributii de control in toate locurile de productie si comercializare a produselor si serviciilor, constatand eventualele contraventii si aplicand amenzile prevazute de lege.

C. Sanctiuni. Infractiunea se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 5 ani in varianta prevazuta la alin. (1) si cu inchisoarea de la 6 luni la 7 ani in varianta pre­vazuta la alin. (2).

Potrivit art. 71¹ alin. (2) C.pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, daca legea prevede pentru infractiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa de cel mult 10 ani sau amenda.