Falsul privind identitatea

Falsul privind identitatea

1. Continutul legal

Infractiunea pe care o analizam este prevazuta in art. 293 C.pen. si are urmatorul continut legal:

Prezentarea sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati altei persoane, pentru a induce sau a mentine in eroare un organ sau o institutie de stat sau o alta unitate dintre cele la care se refera art. 145, in vederea producerii unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 3 ani.

Cu aceeasi pedeapsa se sanctioneaza incredintarea unui inscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare, spre a fi folosit fara drept.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul juridic. a) Obiectul juridic generic este comun cu cel al tuturor celor­lal­te infractiuni de fals.

b) Obiectul juridic special il constituie ansamblul relatiilor sociale a caror nastere si normala desfasurare se intemeiaza pe increderea publica acordata constatarilor facute de autoritatile sau institutiile publice cu privire la identitatea persoanelor.

c) Obiect material al infractiunii poate fi buletinul de identitate, pasaportul, carnetul de student, legitimatia de salariat, tichetul sau ecusonul de acces intr‑o insti­tutie sau orice alt mijloc de care s‑a folosit faptuitorul pentru a se prezenta sub o identitate falsa.

In cazul variantei asimilate, obiectul material al infractiunii este repre­zentat de un inscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau iden­tificare.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiect activ nemijlocit (autor) al infractiunii poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale pentru a raspunde penal. Partici­patia este posibila sub oricare din formele sale.

Persoana careia i s‑a atribuit o falsa identitate va fi coautor sau complice, dupa cum a cunoscut activitatea celui care a efectuat falsul si a acceptat, anterior sau concomitent savarsirii acestei fapte, sa i se atribuie o identitate neadevarata[1].

b) Subiect pasiv al falsului privind identitatea este autoritatea sau institutia publica care a fost indusa in eroa­re prin savarsirea acestei infractiuni. Va fi subiect pasiv si persoana fizica a carei identitate a fost uzurpata prin substituirea de persoane.

Infractiunea prevazuta in art. 293 C.pen. nu este conditionata de indeplinirea vreunei con­ditii de loc sau timp.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al infractiunii in varianta tip se poate prezenta, fie sub forma unei actiuni de prezentare sub o identitate falsa, fie sub forma unei actiuni de atribuire a unei identitati false altei persoane.

Exista aceasta infrac­tiune cand faptuitorul s‑a folosit de un buletin de identitate al altei persoane pe care l‑a sustras si pe care a inlocuit fotografia[2] sau cand inculpatul s‑a prezentat sub o identitate falsa organelor de urmarire penala, neavand asupra sa nici un document pentru legitimare sau identificare .

Nu exista infractiunea prevazuta in art. 293 C.pen. daca o persoana, fe­meie divortata, s‑a prezentat sub numele dobandit prin casatorie, desi aceasta era desfa­cuta, cu atat mai mult cu cat hotararea de divort nu prevedea nimic cu privire la numele sotilor dupa desfacerea casatoriei[4].

Prezentarea sau atribuirea unei identitati false implica prezentarea unor documen­te de identitate false sau folosirea frauduloasa a unor documente de identitate si nu simple declaratii verbale ale faptuitorului privind identitatea. Aceasta nu se stabileste pe baza de cuvinte, ci pe baza de acte.

Infractiunea subzista si daca prezentarea sub o identitate falsa se face in fata unui functionar strain, in strainatate[5].

In varianta asimilata, elementul material consta intr‑o actiune de incredintare a unui inscris care serveste la dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identifi­care, spre a fi folosit pe nedrept.

b) Cerinte esentiale. Atat varianta tip, cat si cea asimilata, presupun existenta unor cerinte esentiale care intregesc latura obiectiva a infractiunii de fals privind identitatea.

In cazul variantei tip, actiunea de prezentare sub o identitate falsa ori atribuirea unei asemenea identitati se realizeaza in fata unui autoritati sau institutii publice, in fata careia se rea­li­zea­za falsul privind identitatea. Acest scop imediat este dublat de un scop subsec­vent, si anume: producerea unei consecinte juridice, pentru sine ori pentru altul[6]. Daca inculpatul se prezinta la o societate comerciala cu capital privat in vederea incheierii unui contract, declarand un nume fals nu se poate retine infrac­tiunea de fals in declaratii .

In varianta asimilata, scopul urmarit de faptuitor prin incredintarea inscrisului care serveste pentru dovedirea starii civile ori pentru legitimare sau identificare este acela de a fi folosit fara drept, adica de a servi la obtinerea unei identitati false.

Daca in ceea ce priveste infractiunea de fals in declaratii problema de a sti daca in acesta se absoarbe si uzul de fals este rezolvata, in sensul ca falsul in declaratii exclude uzul de fals[8], ne punem intrebarea daca in cazul infractiunii de fals privind identitatea se absoarbe sau nu si uzul de fals.

Falsul privind identitatea se poate comite, in primul rand, atunci cand o persoana, neavand actele de identitate asupra sa, declara in fata unui organ de stat o alta identi­tate (de exemplu, inculpatul este banuit de comiterea unui furt, este chemat la politie, iar cand este intrebat cu privire la identitatea sa declara alt nume). In aceasta situatie, inculpatul, neavand asupra sa nici un act, nici macar fals, nu se poate pune problema absorbtiei uzului de fals.

Dimpotriva, se poate pune aceasta problema, in situatia in care o persoana se prezinta in fata unei autoritati publice, declarand un alt nume, iar aceasta declaratie este insotita de prezentarea unui act de identitate fals, unde este inserat acelasi nume cu cel declarat de inculpat.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

In situatia in care actul de identitate a fost falsificat de o alta persoana, iar incul­patul doar declara fals in ceea ce priveste identitatea folosind si actul de identitate fals se pune problema daca se retine o singura infractiune de fals privind identitatea sau si uzul de fals, in concurs.

Practica judiciara[9] s‑a exprimat in sensul retinerii in acest caz a unei singure infractiuni si nu a unui concurs. De exemplu, folosirea unui pasaport fals, pe numele altei persoane, in fata autoritatilor, constituie infractiunea de fals privind identitatea, iar nu si cea de uz de fals in concurs cu cea dintai. Prezentarea sub o identitate falsa prevazuta de art. 292 din Codul penal poate fi savarsita si prin folosirea unor acte false de identitate, fapta absorbita in continutul laturii obiective a infractiunii de fals privind identitatea, ca o modalitate de inducere in eroare a organului de stat.

In fapt, s‑a retinut ca inculpatul a sustras un buletin al cumnatului sau si cu doua fotografii proprii si o cerere s‑a prezentat la Serviciul Pasapoarte, obtinand pasaport pe numele cumnatului sau dar cu poza sa (de mentionat mai este faptul ca inculpatul a putut proceda in acest fel, deoarece semana foarte mult cu cumnatul sau, iar fotografiile erau aproape identice).

In acest caz nu se poate retine fals material in inscrisuri oficiale (art. 288 C.pen.), deoarece buletinul sustras nu a fost alterat in nici un fel. Dupa ce a obtinut pasaportul, inculpatul l‑a folosit de mai multe ori pentru a trece in Bulgaria, Turcia si Iugoslavia savarsind infractiunea de fals privind identitatea in forma continuata
[art. 41 alin. (2) C.pen.].

O sentinta pronuntata[10] de judecatoria Targu Neamt in dosarul nr. 172/2004, ne prilejuieste unele discutii privitoare la infractiunile de fals privind identitatea
(art. 293 C.pen), infractiunea de trecere ilegala a frontierei de stat [art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001] si infractiunea de trecere ilegala a frontierei unui stat strain [art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/ 2001] .

In fapt s‑a retinut ca inculpatul M.E.D. a fost condamnat[14] cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei pentru savarsirea infractiunii prevazute in art. 321 C.pen., ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice.

S‑a mai retinut ca, dupa condamnarea cu suspendarea conditionata a executarii pedep­­sei, pe perioada termenului de incercare, aflandu‑se in stare de libertate, inculpatul a parasit tara avand asupra sa un pasaport valabil si nesuspendat, emis pe numele sau.

Aflandu‑se in Spania, fara documente legale de sedere, a fost depistat cu ocazia unui control efectuat de catre autoritatile spaniole. Cu aceasta ocazie inculpatul a declarat numele altei persoane ca fiind al sau. In baza acestei declaratii false, Ambasada Romaniei la Madrid i‑a intocmit un titlu provizoriu de calatorie, in baza caruia, inculpatul a fost returnat in Romania.

Pe Aeroportul Otopeni, in fata lucratorilor politiei de frontiera, invinuitul a furnizat alte date false, de data aceasta ale fratelui sau. Cum datele furnizate aveau corespondent in baza Directiei de Evidenta Informatizata a Persoanei, pe numele fratelui inculpatului, M.I.G., a fost aplicata o restrictie de 5 ani pentru calatoriile in strainatate, in drept, consecinta juridica a falsului privind identitatea.

De mentionat este faptul ca pe toata aceasta perioada, atat cu ocazia legitimarii sale in Spania, cat si cu prilejul controlului efectuat la Aeroportul Otopeni, inculpatul a avut pasaportul sau, valabil si nesuspendat asupra sa, urmarind prin faptele descrise anterior sa nu i se aplice masura administrativa a suspendarii utilizarii pasaportului pe o anumita perioada prevazuta de lege, pentru a putea parasi ulterior, oricand tara. Pentru faptele descrise inculpatul a fost condamnat[15], retinandu‑se in sarcina sa savarsirea infractiunii de fals privind identitatea in forma continuata potrivit art. 293 C.pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.pen.

Inainte de ramanerea definitiva a sentintei respective, fiind in stare de libertate, inculpatul a parasit din nou tara. La punctul de frontiera el s‑a prezentat cu pasaportul emis pe numele sau, pe care nu avea restrictie de iesire din tara. De asemenea, el a trecut ilegal frontiera mai multor state printre care si Spania, fiind prins in cele din urma la frontiera acestui stat. Faptele se incadreaza in dispozitiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 112/2001.

Fata de aceasta stare de fapt, se pune intrebarea daca in speta se impunea retinerea pe langa aceasta infractiune si a infractiunii de trecere ilegala a frontierei de stat conform art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Conform art. 70 alin. (1), constituie infractiune intrarea sau iesirea din tara prin trecerea ilegala a frontierei de stat.

In raport cu starea de fapt descrisa anterior, trecerea frontierei de catre inculpatul M.E.D. este ilegala, chiar daca s‑a facut cu pasaportul sau valabil si nesuspendat. Aceasta stare de aparenta legalitate este consecinta savarsirii infractiunii de fals privind identitatea. Dupa cum se stie, pentru existenta infractiunii de fals privind identitatea, se impune ca autorul sa aiba in vedere producerea anumitor consecinte juridice, infractiunea consumandu‑se indiferent daca aceste consecinte se realizeaza sau nu. Daca consecintele se produc iar autorul comite o alta infractiune, se impune retinerea concursului de infractiuni.

In cazul de fata autorul infractiunii prevazute in art. 293 C.pen. a urmarit sa evite inserarea interdictiei de iesire din tara pe propriul pasaport, lucru care s‑a si intam­plat. Dar, dupa acest moment, el a desfasurat o activitate distincta de trecere a frontierei de stat care in conditiile date se prezinta ca fiind ilegala. Asadar, activitatea infractionala descrisa, fiind realizata dupa ce infractiunea prevazuta in art. 293 C.pen. s‑a consumat, nu poate fi absorbita in continutul acesteia.

La momentul cand inculpatul a parasit tara, nu avea acest drept deoarece pe pasaportul lui trebuia sa existe o interdictie de iesire din tara. Trecerea frontierei a fost ilegala, chiar daca inculpatul a prezentat acte de identitate valabile. Aceasta stare era o stare de legalitate aparenta care nu avea corespondent in realitate.

Pe de alta parte, consecinta juridica produsa ca urmare a savarsirii infractiunii prevazute in art. 293 C.pen., adica neinserarea interdictiei de iesire din tara, poate privi si alte aspecte, altele decat iesirea din tara prin fraudarea legii (astfel se poate obtine mai greu un alt pasaport atunci cand pe vechiul pasaport a existat interdictia de iesire din tara).

In concluzie, fapta inculpatului de a iesi din tara cu propriul sau pasaport pe care ar fi trebuit sa existe interdictia de iesire din tara, lucru care nu s‑a intamplat ca urmare a savarsirii infractiunii prevazuta in art. 293 C.pen., constituie infractiunea de trecere ilegala a frontierei de stat prevazuta de art. 70 alin. (1) din O.U.G. nr. 105/2001.

Instanta trebuia ca pe langa infractiunea de trecere ilegala a frontierei unui stat strain sa retina in concurs si trecerea ilegala a frontierei statului roman.

In plus instanta nu a avut in vedere faptul ca inculpatul a trecut ilegal frontiera mai multor state, pana a ajuns la frontiera Spaniei, fapte savarsite in baza aceleiasi rezolutii infractionale. Instanta trebuia sa faca si aplicarea dispozitiilor privind infractiunea continuata. Neprocedand astfel instanta a pronuntat o sentinta nelegala pentru motivele mai sus evidentiate.

Din analiza textului de lege prevazut in art. 293 rezulta ca latura obiectiva a acestei infractiuni se realizeaza prin prezentarea de catre faptuitor a unei alte identi­tati decat cea reala, fie oral, fie prin folosirea unui inscris cu ocazia prezentarii in fata unei autoritati in vederea obtinerii ori realizarii unui drept prevazut de lege. In conse­cinta, folosirea unor inscrisuri false privind identitatea face parte din insusi continutul infractiunii de fals privind identitatea, motiv pentru care condamnarea faptuitorului si pentru uz de fals, este nelegala, aceasta din urma fapta neconstituind o infractiune autonoma, ci o componenta a infractiunii prevazute in art. 293 C.pen.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta infractiune este intentia directa, deoarece se urmareste un scop special.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Infractiunea este susceptibila de a imbraca forma actelor pregatitoare ori a tentativei, dar acestea nu sunt pedepsite. Consumarea in­fractiunii se produce in momentul in care s‑a produs urmarea imediata, starea de pericol ca rezultat al exe­cutarii vreuneia dintre actiunile care constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii de fals privind identitatea.

Pentru consumarea infractiunii nu are relevanta daca s‑a produs consecinta juri­dica, pentru sine sau pentru altul (varianta simpla), ori daca inscrisul incredintat a fost sau nu folosit pe nedrept (in varianta asimilata), aceste cerinte reprezentand dupa cum am aratat anterior, scopul infractiunii si nu rezultatul actiunii incriminate[16].

Infractiunea poate deveni continua in masura in care faptuitorul mentine in eroare o perioada mai indelungata, cu privire la identitatea sa falsa, o autoritate sau o institutie publica.

B. Modalitati. In varianta tip, infractiunea cunoaste doua modalitati nor­mative, si anume modalitatea prezentarii sub o identitate falsa si modalitatea atribuirii unei iden­­­titati false unei alte persoane. Varianta asimilata prezinta o singura modalitate nor­­­ma­tiva, incredintarea unui inscris care serveste pentru dovedirea starii civile ori pen­tru legitimare sau identificare.

In ambele variante, falsul privind identitatea se poate realiza intr‑o diversitate de modalitati faptice.

C. Sanctiuni. Pedeapsa este inchisoare stricta de la 3 luni la 3 ani.

Potrivit art. 71¹ alin. (2) C.pen. persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 si 600.000 lei.