Notiunea si obiectul dreptului comparat

Notiunea si obiectul dreptului comparat

Pentru dreptul comparat au fost formulate nenumarate definitii, toate fiind criticate intrucat oglindesc in parte obiectul de activitate al disciplinei. Deosebirile pornesc, in principal, de la natura si, asa cum am precizat, obiectul dreptului comparat.

Unii autori au sustinut ca nu prezinta nicio relevanta faptul ca dreptul comparat este o stiinta sau numai o metoda de studiu a sistemelor diferite de drept. Alti autori² apreciaza ca tocmai clari­ficarea acestui aspect ar duce la lamurirea tuturor celorlalte probleme fundamentale pentru dreptul comparat.

in doctrina este controversata si intinderea domeniului propriu de cercetare al dreptului comparat. O astfel de incertitudine este determinata tot de faptul ca nu este stabilit, cu certitudine, obiectul de activitate al dreptului comparat. Obiectul de activitate trebuie sa fie stabilit in comparatie cu celelalte discipline ale dreptului.

2.1. Definitia dreptului comparat

in cursul secolului al XlX-lea, mai multi autori, printre care Gans, au incercat sa integreze dreptul in cadrul general de evolutie sociala, iar alti autori, printre care Post si Kohler, au incercat sa determine legile evolutiei umanitatii si prin prisma dreptului, in acest sens, Austin considera ca prin comparatie se poate realiza un sistem universal de principii de drept pozitiv, iar pentru Amari, scopul dreptului comparat, ca stiinta autonoma, era acela de a descoperi legile generale ale evolutiei umanitatii, prin evolutia institutiilor juridice.

Au existat si autori, ca de exemplu, Kohler, care au considerat ca istoria universala a dreptului si stiinta dreptului comparat, sunt termeni sinonimi care se realizeaza unul prin altul. Urmeaza ca fiecare drept national sa fie considerat ca un element al civilizatiei universale, iar dreptul are rolul de a influenta dezvoltarea umanitatii.

Astfel Pollock³ are in vedere accentuarea termenului istoric in detrimentul termenului etnologic, pentru caracterizarea dreptului. Pentru autor, termenul de jurisprudenta istorica si de jurisprudenta comparativa sunt echivalente. Autorul evidentiaza legatura stransa a dreptului cu istoria, fapt ce presupune necesitatea unor cunostinte vaste de istorie a dreptului.

Avand in vedere curentul ce incredinteaza dreptului comparat o misiune activa si practica, se considera ca dreptului ii revine sarcina de a contribui la dezvoltarea sociala. Curentul la care ne-am referit a fost determinat de preocupari practice, cum ar fi: imbunatatirea dreptului national, unificarea juridica interna sau internationala, precum si vointa de a desprinde fondul comun al umanitatii civilizate ori dreptul comun legislativ.

Vorbindu-se despre dreptul comparat, se impune sa intelegem prin acesta o misiune auxiliara⁴ a criticii legislative, metoda ce consta in faptul de a aprecia si de a judeca legea nationala, comparand-o cu legile asemanatoare sau cu institutiile analoage din alte state.

Distinsul cercetator al domeniului dreptului comparat Saleilles⁵ preciza ca dreptul comparat este destinat a servi dezvoltarii progresive a dreptului national, oferind un tel pozitiv pentru evolutia legislativa sau pentru interpretarea jurisprudentiala.

Cu referire la scopul dreptului comparat, la Congresul de la Paris din 1900, Zitelmann, intr-o lucrare importanta a sa⁶ a afirmat ca acti­vitatea juridica este caracterizata prin trei domenii, acestea fiind:

a) aplicarea dreptului - adica activitatea practica;

b) investigatia in domeniul stiintei;

c) creatia - adoptarea legislatiei nationale. Autorul apreciaza ca in aceste trei directii compararea legislatiilor nationale ale diferitelor state are un rol important.

Un alt teoretician, Josserand⁷, concepe rolul dreptului comparat in acelasi stil practic, definindu-1 prin functia sa principala, care este aceea de a scoate la iveala orientarea juridica.

Se impune sa evidentiem si opinia lui Lambert⁸, care aprecia ca dreptul comparat reprezinta stiinta care analizeaza fenomenele juridice si legile care le reglementeaza.

Acelasi autor preciza ca dreptul comparat trebuie sa fie un instrument de elaborare a dreptului comun legislativ, acesta repre­zentand mai mult decat unificarea pe plan intern a dreptului unui stat.

Un alt autor⁹ aprecia ca dreptul comparat are un rol modest, sarcina sa cea mai importanta este de a imbunatati dreptul uzual. Mai tarziu, acest autor a recunoscut ca dreptul comparat are importanta functie de a clarifica tipurile si caracterul normal al institutiilor si ideilor primitive.

Holland¹⁰ apreciaza ca dreptul comparat are rolul de a strange si a cataloga institutiile juridice din diferite tari, iar din rezultatele obtinute in acest fel, stiinta abstracta a jurisprudentei este indreptatita sa stabileasca o vedere sistematica a ideilor si metodelor care au fost realizate in mod diferit in sistemele actuale. In alta ordine de idei, Bryce¹' apreciaza ca dreptul comparat studiaza regulile juridice aflate in vigoare in tarile civilizate si examineaza modul de rezolvare a problemelor ce apar in fiecare tara. Autorul reduce rolul dreptului comparat la metoda comparativa, al carei scop ar fi de a scoate la iveala diferentele tehnice existente intre diverse reglementari ale aceleasi probleme juridice. Constatam ca Bryce vehiculeaza aceeasi idee a lui Salmond, potrivit caruia dreptul comparat consta in studierea asemanarilor si deosebirilor dintre legislatiile diferitelor state.

Perioada dintre cele doua razboaie mondiale s-a evidentiat prin opinii care apreciaza ca dreptul comparat este numai o metoda de cercetare a dreptului, acest punct de vedere devenind dominant, definitiile comparatistilor subliniaza aceasta particularitate a dreptului comparat.

Un alt autor, Rabel¹², mentioneaza ca rolul compararii este acela de a pune fata in fata diferite sisteme legislative si de a le examina intre ele.

Potrivit opiniei lui Gutteridge¹³, expresia de drept comparat desemneaza o metoda de studiu si de cercetare, dreptul comparat nu poate fi o ramura sau o diviziune a dreptului, metoda fiind definita mai mult prin caracterul sau tehnic. Autorul mentioneaza ca obiectivul dreptului comparat este acela de a descoperi daca diferentele dintre sistemele de drept sunt fundamentale in privinta caracterului lor sau numai accidentale, in al doilea rand, apreciaza autorul, dreptul comparat trebuie sa identifice cauza care determina asemenea diferente si sa stabileasca raportul lor cu structurile generale ale sistemelor in care apar. Mai apreciaza ca dreptul comparat trebuie sa faca o evaluare a meritelor sau defectelor diferitelor sisteme de drept, avand in vedere conditiile in care trebuie sa functioneze. Aceeasi opinie este exprimata si de David, care sustine ca dreptul comparat reprezinta compararea sistemelor de drept, acesta fiind o metoda comparativa aplicata in domeniul stiintelor juridice, in acelasi sens Arminjon Nolde Wolff, precizeaza ca dreptul comparat apropie si compara regulile si institutiile diverselor sisteme juridice aflate in vigoare in diferite state ale lumii. Obiectul dreptului comparat il reprezinta studiul comparat al sistemelor juridice din diferite tari, ce au o legislatie moderna, pentru a desprinde elementele comune tuturor acestor tari, dar si aspectele specifice proprii fiecarui stat. Autorul diferentiaza compararea ordinelor juridice de institutiile juridice din tarile respective. Apreciem ca o astfel de atitudine nu este corecta, intrucat procesul de legiferare nu poate fi analizat separat de institutiile care il creeaza. Sistemul acceptat sau creat de institutiile juridice, caracterizeaza institutiile respective si cele doua aspecte, sistemul legislativ si institutiile care s-au creat, nu pot fi analizate separat, daca dorim sa cunoastem valoarea adevarata, principiile ce guverneaza intregul sistem analizat. Aceeasi opinie o intalnim si la Zweigert, care precizeaza ca prin comparatie juridica se intelege punerea in legatura a diferitelor ordini de drept, in litera si spiritul lor, sau punerea in legatura a unor institutii sau solutii comparabile apartinand unor ordini juridice diferite. Autorul mentioneaza ca dreptul comparativ reprezinta punerea in legatura a diferitelor ordini juridice, ori punerea in legatura a unor solutii determinate ori a unor institutii determinate apartinand unor ordini diferite. Apreciem ca punctul de vedere al autorului este numai in parte obiectiv, intrucat obiectul de studiu al dreptului comparat nu este reprezentat numai de punerea in legatura a unor ordini juridice sau a unor institutii. Nu este evidentiata si activitatea de baza a dreptului comparat, care este aceea de a efectua in mod amanuntit un studiu comparativ intre aspectele precizate mai sus si nu doar punerea in legatura a acestora.

2.2. Deficienta definitiilor dreptului comparat

Cu toate ca au fost formulate numeroase definitii ale dreptului comparat si s-au exprimat diferite opinii privind obiectul acestei discipline, se apreciaza in literatura de specialitate¹⁴, ca niciuna dintre definitii nu reflecta, intru totul, trasaturile ce particularizeaza dreptul comparat.

Definitiile formulate de diversi autori, oglindesc numai partial obiectul de studiu al disciplinei analizate. Teoreticienii care au formulat definitiile au incercat sa defineasca dreptul comparat prin functiunea care era mai importanta. Autorul citat precizeaza ca dreptul comparat nu este definit in natura sa si nu sunt evidentiate, in mod corespunzator, functiunile sale. Autorul are in vedere elaborarea unei definitii care, pe calea enumerarii sau a sistematizarii, ar ingloba toate functiunile ramurii de drept, in acest sens s-a mentionat ca dreptul comparat reprezinta o entitate diferita in ansamblul ramurilor de drept. Dreptul comparat este si el un produs al evolutiei umanitatii, reprezinta o realitate istorica, susceptibila de autonomie si de susceptivitate.

Dintre autorii referatelor, monografiilor, cursurilor de drept comparat il evidentiem pe Ottetelisanu, despre care se afirma ca s-a preocupat cel mai mult de formularea unei definitii pentru dreptul comparat si examinarea opiniilor exprimate de alti autori, in special s-a preocupat de examinarea opiniilor autorilor care au participat la Congresul de la Paris.