Notiunea probelor in procesul penal

Notiunea probelor in procesul penal

In fiecare cauza penala intreaga activitate procesuala trebuie sa asigure aflarea adevarului cu privire la fapta si la faptuitor, pentru ca in raport de situatia de fapt retinuta sa se poata face o corecta aplicare a legii materiale penale si civile. Legea de procedura penala obliga organul de urmarire penala si instanta de judecata sa dea dovada de rol activ, in vederea aflarii adevarului si sa lamureasca fiecare cauza sub toate aspectele, pe baza de probe.  Cu alte cuvinte, probele sunt singurele surse de informare ale organelor judiciare in rezolvarea oricarei cauze penale. Probele se obtin, in activitatea judiciara de urmarire penala si de judecata, numai cu ajutorul mijloacelor de proba prevazute de lege.

Probele sunt definite de lege ca fiind acele elemente de fapt care servesc la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei. Numai in temeiul acestor elemente de fapt instanta de judecata poate hotari daca fapta in legatura cu care se desfasoara judecata a fost savarsita, daca a fost comisa de cel invinuit etc.

Probele, ca elemente de fapt, sunt aduse la cunostinta autoritatilor publice judiciare numai prin intermediul mijloacelor de proba prevazute de lege, ca o garantie ca aceste probe corespund cu realitatea. Legea prevede urmatoarele mijloace de proba: declaratiile invinuitului sau inculpatului, declaratiile partii vatamate, partii civile si ale partii responsabile civilmente, declaratiile martorilor, inscrisurile, mijloacele materiale de proba, constatarile medico-legale si tehnico-stiintifice, expertizele, inregistrarile audio sau video, fotografiile.

Totalitatea normelor de drept procesual penal ce privesc probele si mijloacele de proba formeaza ceea ce se numeste sistemul probator in procesul penal. La baza acestor reguli stau trei principii: libertatea probelor, in sensul ca pentru dovedirea situatiilor de fapt ce formeaza obiectul probatiunii intr-o cauza penala, pot fi folosite orice probe; bineinteles, cele care sunt cele mai adecvate situatiei de fapt ce trebuie dovedita libertatea mijloacelor de proba, in sensul ca pentru obtinerea elementelor de fapt ce constituie probe intr-o cauza data, poate fi folosit orice mijloc de proba dintre cele prevazute de lege; bineinteles, se va folosi mijlocul de

proba cel mai adecvat cauzei date.

Legea stabileste pentru fiecare mijloc de proba in parte anumite reguli procedurale ce trebuie respectate de catre autoritatile publice judiciare si partile din proces, pentru a asigura obtinerea unor probe conforme cu realitatea. De aceea, legea de procedura penala interzice folosirea mijloacelor de constrangere pentru obtinerea unei probe cu o consecinta procesuala foarte importanta: mijloacele de proba obtinut in mod ilegal nu pot fi folosite in procesul penal. Libera apreciere a probelor, in sensul ca probele nu au o valoare dinainte stabilita

Ca urmare, fiecare proba are o valoare probanta de sine statatoare, independenta, fiind posibil a se pronunta o hotarare de condamnare sau de achitare in temeiul unei singure probe, daca aceasta proba formeaza convingerea instantei de judecata ca este conforma cu realitatea.

Organele judiciare trebuie sa administreze toate probele necesare, dar in cazul ca exista sau poate fi administrata doar o singura proba, in temeiul acesteia se poate da o hotarare judecatoreasca asupra fondului. De la aceasta regula, legea prevede urmatoarele exceptii: declaratiile inculpatului, ale partii vatamate, partii civile si a partii responsabile civilmente au o valoare probanta conditionata in sensul ca fiecare dintre aceste declaratii, luate in seama independent, nu au valoare probanta, nu pot sta la baza unei hotarari de condamnare sau de achitare. Aceste declaratii, luate in seama fiecare in parte, pot contribui la aflarea adevarului intr-o cauza penala data numai in masura in care sunt sprijinite pe alte probe administrate in cauza, sunt confirmate de alte probe administrate in cauza sau cum prevede in mod expres legea, sunt coroborate cu fapte si imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor administrate in cauza

Din aceasta cerinta a legii rezulta urmatoarele consecinte procesuale: declaratia inculpatului nu poate conduce singura la o hotarare de condamnare, chiar daca inculpatul declara ca a comis fapta pentru care este invinuit, recunoasterea inculpatului nu mai constituie regina probelor, cand in temeiul acesteia se putea da o hotarare de condamnare, aceasta regula fiind specifica sistemului probelor formale sau, in temeiul declaratiei partii vatamate nu se poate pronunta o hotarare de condamnare, daca invinuirea pe care o formuleaza aceasta nu este sprijinita pe alte probe; activitatea de probatiune trebuie continuata pentru strangerea si de alte probe si daca nu este posibil a strange astfel de probe sau nu exista alte probe (trebuie admisa si ideea crimei perfecte) nu se poate pronunta o hotarare de condamnare numai in baza recunoasterii invinuirii de catre inculpat sau a invinuirii formulate de partea vatamata, ci trebuie sa tragem concluzia ca invinuirea este neintemeiata si se adopta o solutie de achitare.

O a doua exceptie priveste declaratiile martorilor carora, in procesul penal, li s-a atribuit o alta identitate, legea prevede, de asemenea, ca declaratiile lor pot servi la aflarea adevarului, intr-o cauza data, numai in masura in care sunt coroborate cu faptele si imprejurari ce rezulta din fapte si imprejurari ce sunt deduse din ansamblul probelor administrate si existente in cauza

Probele reprezinta acea categorie juridica ce consta in anumite imprejurari, realitati, intamplari - denumite generic elemente de fapt - care servesc la aflarea adevarului si realizarea scopului procesului penal, respectiv constatarea la timp si in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarsit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale si nici o persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala.