NORMA JURIDICA
Normarea activitatii umane
reprezinta o cerinta indispensabila convietuirii
omului in societate, indiferent de gradul evolutiei sale sau de perioada
istorica. Varietatea si complexitatea relatiilor sociale a dus
la necesitatea existentei unei multitudini de norme sociale care
reglementeaza si influenteaza conduita oamenilor in
societate: norme morale, norme obisnuielnice, norme politice, norme
tehnice, norme religioase, norme juridice. Cele mai eficiente norme care
asigura reglarea comportamentului interuman sunt normele morale (etice)
si normele juridice. Plecand de la faptul ca ambele au ca obiect
raporturile dintre oameni, pentru a armoniza interesele individuale cu
interesul general, Morala si Dreptul
sunt inrudite. Morala are ca obiect aprecierea caracterului faptelor interne de
constiinta ale indivizilor, in timp ce dreptul vizeaza
aprecierea faptelor externe ale persoanelor in raporturile lor cu alte
persoane. Morala este abstracta si idealista, tinand de
constiinta umana - un factor launtric deci, implicand
sanctiuni emotionale, in timp ce Dreptul este practic si
realist, deci pozitiv, stabilind
norme juridice obligatorii impuse prin sanctiuni externe si reale. Morala
poate fi privita si ca un criteriu de verificare a
corespondentei dreptului pozitiv cu echitatea in sensul ca orice
norme juridice care incalca principiile morale sunt injuste. Totusi,
exista si norme juridice carora principiile morale le sunt
indiferente, de exemplu normele economice, regulile de circulatie pe
drumurile publice etc.
Norma juridica este o regula de conduita cu
caracter general, impersonal si obligatoriu, al carei scop este acela
de a asigura ordinea si coeziunea sociala, regula ce poate fi
adusa la indeplinire pe cale statala, la nevoie, prin forta de
constrangere a statului. Normele juridice reglementeaza acele relatii
sociale care vizeaza buna desfasurare a raporturilor interumane
si care constituie fundamentul intregii ordini sociale (apararea
drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului, raporturi
ce se ivesc in procesul conducerii sociale etc.), motiv pentru care
beneficiaza de un intreg sistem de forme si mijloace de aplicare
si de asigurare a transpunerii lor in practica care nu se intalnesc
la nici o alta categorie de norme sociale. Incalcarea normelor morale
este sanctionata prin oprobiul public, prin blamul moral care se
abate asupra celui care are un comportament imoral, in timp ce eficienta
normelor juridice este asigurata prin sanctiunile juridice -
obligarea la plata unor despagubiri, confiscarea unor bunuri, lipsirea
unor acte de efectele urmarite, amenzi, privarea de libertate. Date fiind
importanta si consecintele lor, normele juridice sunt supuse
unui proces foarte strict reglementat in ceea ce priveste intrarea lor in
vigoare, principiile activitatii lor, momentul intrarii si
iesirii din vigoare, publicarea etc.
102.
Aparatorul inculpatului:
a. poate retrage apelul declarat de inculpat;
b. poate retrage apelul declarat pentru inculpat, dar numai daca declaraTia
de apel a fost facuta de aparator in numele inculpatului;
c. nu poate retrage apelul declarat de
inculpat decat daca prezinta un mandat special in acest sens;
d. nici una din variantele de mai sus.
103. Apelul declarat in termen:
a. este suspensiv de executare atat in ceea ce priveste latura civila, cat
si in ceea ce priveste latura penala, daca prin lege nu se dispune
altfel;
b. este suspensiv de executare numai in ceea ce priveste latura penala
c. nu este suspensiv de executare
d. nici una din variantele de mai sus.
104.
Daca inculpatul nu motiveaza cererea de apel:
a. apelul va fi respins ca nefondat;
b. apelul va fi examinat in temeiul
efectului devolutiv;
c. apelul va fi respins ca nemotivat
d. nici una din variantele de mai sus
105. Principiul neagravarii situatiei
in propriul apel presupune:
a. instanta de apel nu poate agrava situatia partii in favoarea
careia procurorul a declarat apel;
b. instanTa de apel nu poate pronunTa o pedeapsa mai mare decat instanTa
de fond;
c. instanTa de apel nu il poate condamna pe inculpatul achitat de instanTa de
fond;
d. nici una din variantele de mai sus.
106. Efectul extensiv al apelului
presupune:
a. instanTa de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la partile
care nu au declarat apel, fara a le putea crea o situatie mai grea;
b. instanTa de apel examineaza cauza prin extindere si cu privire la parTile
la care apelul nu se refera, chiar daca le creeaza o situaTie
mai grea;
c. instanTa de apel nu poate hotari in privinTa parTilor care nu au declarat
apel sau la care declaraTia de apel nu se refera;
d. nici una din variantele de mai sus.
107. Participarea procurorului la
judecarea apelului:
a. este obligatorie;
b. este obligatorie numai daca a participat si la judecarea cauzei in faTa
primei instanTe sau daca a declarat apelul suspus judecaTii;
c. nu este obligatorie;
d. nici una din variantele de mai sus.
108. Daca procurorul nu a introdus
apel, ordinea in care se da cuvantul in dezbateri este:
a. procuror, intimat, apelant;
b. apelant, intimat, procuror;
c. apelant, procuror, intimat;
d. nici una din variantele de mai sus.
109. Recursul declarat de inculpat
impotriva incheierii prin care instanta de apel a respins cererea acestuia de
suspendare a judecatii este:
a. admisibil;
b. inadmisibil;
c. fondat sau nefondat, dupa caz;
d. nici una din variantele de mai sus
110. Recursul:
a. trebuie motivat in scris sau oral in ziua judecaTii;
b. trebuie motivat intotdeauna in scris, motivele urmand a fi depuse cu 5 zile
inainte de primul termen de judecata;
c. poate fi motivat oral in ziua
judecatii numai in cazul hotararilor care nu pot fi atacate cu apel;
d. nici una din variantele de mai sus.
111. Raportul scris este obligatoriu:
a. la Inalta Curte de CasaTie si JustiTie;
b. la toate instanTele de recurs;
c. la curTile de apel si la Inalta Curte de CasaTie si JustiTie;
d. nici una din variantele de mai sus.
112. Declaratia de retragere a
recursului trebuie depusa:
a. la instanTa de fond;
b. la instanta de apel sau la instanta
de recurs;
c. numai la instanTa de recurs;
d. nici una din variantele de mai sus
113. In cazul recursului procurorului:
a. devolutia este totala in
ceea ce priveste latura penala si latura civila cu privire la toate
persoanele care au fost parti in proces;
b. devoluTia este totala numai in ceea ce priveste orice lipsuri, fie in favoarea,
fie in defavoarea oricarei parTi;
c. devoluTia este totala in ceea ce priveste orice lipsuri in defavoarea inculpatului;
d. nici una din variantele de mai sus.
114. In cazul recursului partii
civile:
a. devoluTia este totala in ceea ce priveste latura penala;
b. devoluTia este totala in ceea ce priveste latura civila si cu
privire la toate persoanele care au fost parTi in proces;
c. se devolueaza cauza cu privire
la soluTia care o priveste, pentru orice lipsa care este in defavoarea ei;
d. nici una din variantele de mai sus.
115. Necompetenta teritoriala a
instantei:
a. poate fi invocata in recurs, deoarece este sancTionata cu
nulitatea relativa;
b. poate fi invocata in recurs, deoarece se incadreaza in dispoziTiile
art. 3859 alin. (1) pct. 1;
c. nu poate fi invocata in recurs,
deoarece se acopera in cazul in care nu a fost invocata in fata
primei instante;
d. nici una din variantele de mai sus.
116. In cazul decesului partii
civile, mostenitorii acesteia, introdusi in procesul civil:
a. devin titulari ai dreptului de apel sau de recurs;
b. pot declara recurs ca substituiTi procesuali;
c. pot declara apel in numele parTii civile;
117. In cadrul dezbaterilor asupra
recursului:
a. procurorul are intotdeauna primul cuvant;
b. inculpatul are ultimul cuvant
c. intimatul are ultimul cuvant
d. nici una din variantele de mai sus.
118. Constituie motive de contestatie in
anulare:
a. faptul ca instanTa de recurs nu s-a pronunTat asupra unei cauze de achitare
cu privire la care existau probe la dosar;
b. faptul ca doua sau mai multe hotarari definitive nu se pot
concilia;
c. faptul ca impotriva unei
persoane s-au pronuntat doua hotarari definitive pentru aceeasi
fapta;
d. nici una din variantele de mai sus.
119. Este instanta competenta
sa solutioneze contestatia in anulare:
a. instanTa de recurs;
b. instanTa a carei hotarare este atacata;
c. instanTa la care a ramas
definitiva ultima hotarare;
d. nici una din variantele de mai sus.
120. Admisibilitatea in principiu a
contestatiei in anulare se analizeaza:
a. cu citarea parTilor, in sedinTa publica;
b. fara citarea parTilor,
in sedinTa publica;
c. fara citarea parTilor, in camera de consiliu
d. nici una din variantele de mai sus
121. Sunt supuse revizuirii:
a. toate hotararile judecatoresti;
b. numai hotararile pronunTate de instanTele de recurs;
c. toate hotararile
judecatoresti care rezolva fondul cauzei;
d. nici una din variantele de mai sus.
122. Revizuirea poate fi ceruta
cand:
a. faTa de aceeasi persoana si aceeasi fapta s-au pronunTat
doua hotarari definitive;
b. s-au pronunTat doua
hotarari definitive care nu se pot concilia;
c. procurorul a savarsit o infracTiune;
123. In cazul in care s-au descoperit
fapte sau imprejurari ce nu au fost cunoscute de instanta la solutionarea
cauzei, se poate cere revizuirea:
a. numai de catre procuror;
b. numai daca necunoasterea acestora a dus la pronunTarea unei hotarari
nelegale sau netemeinice;
c. numai daca pe baza faptelor sau
imprejurarilor noi se poate dovedi netemeinicia hotararii de
achitare, de incetare a procesului penal ori de condamnare;
d. nici una din variantele de mai sus
124. Pot cere revizuirea:
a. soTul si rudele apropiate ale condamnatului, numai dupa decesul acestuia;
b. procurorul;
c. soTul si rudele apropiate ale parTii vatamate, dupa
decesul acesteia;
d. nici una din variantele de mai sus.
125. Procurorul trebuie sa
efectueze actele de cercetare cu privire la cererea de revizuire in termen de:
a. 2 luni de la data introducerii cererii de revizuire;
b. 30 de zile de la data introducerii cererii de revizurie;
c. oricand;
d. nici una din variantele de mai sus.
ANS: A
126. Poate cere revizuirea unei
hotarari penale definitive, in cazul in care Curtea Europeana a
Drepturilor Omului a constatat o incalcare a unui drept prevazut de
Conventia europeana pentru apararea drepturilor omului si a
libertatilor fundamentale:
a. numai procurorul;
b. numai persoana al carei drept a fost incalcat sau soTul acesteia;
c. sotul condamnatului, chiar si
dupa moartea acestuia
d. nici una din variantele de mai sus
127. Decizia pronuntata de Inalta
Curte de Casatie si Justitie cu privire la cererea de revizuire in cazul in
care Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat o incalcare a
unui drept prevazut de Conventia europeana pentru apararea
drepturilor omului si a libertatilor fundamentale:
a. poate fi atacata cu recurs;
b. poate fi atacata cu apel;
c. este definitiva;
d. nici una din variantele de mai sus.
128. Sunt subiecti oficiali ai fazei de
punere in executare:
a. instanTa de executare, procurorul, condamnatul;
b. instanta de executare, organele
administratiei financiare, directia de sanatate publica;
c. administraTia penitenciara, condamnatul, direcTia de
sanatate publica;
d. niciuna din variantele de mai sus
129. Hotararea instantei de apel
ramane definitiva:
a. la expirarea termenului de apel, cand nu s-a declarat apel in termen sau
cand apelul declarat a fost retras inauntrul termenului;
b. la data retragerii recursului
declarat impotriva hotararii prin care apelul a fost admis fara
trimtere spre rejudecare, daca aceasta s-a produs dupa expirarea
termenului de recurs;
c. la data pronunTarii hotararii, daca hotararea nu
este supusa recursului;
d. nici una din variantele de mai sus.
130. Hotararile penale se pun in
executare de catre:
a. instanTa care a judecat cauza in prima instanTa, intotdeauna;
b. instanTa care a pronunTat prima hotararea de condamnare, intotdeauna;
c. Tribunalul Militar Teritorial,
daca hotararea a fost pronuntata in prima instanta de
Inalta Curte de Casatie si Justitie;
d. nici una din variantele de mai sus.
131. Mandatul de executare a pedepsei
detentiunii pe viata:
a. se intocmeste in patru exemplare;
b. se intocmeste intotdeauna in ziua in care hotararea penala a
ramas definitiva;
c. instanTa de executare trimite doua exemplare organului de poliTie cand
condamnatul este arestat;
d. nici una din variantele de mai sus.
132. Mandatul de executare a pedepsei
inchisorii cu executare la locul de munca:
a. se emite in trei exemplare;
b. un exemplar se trimite consiliului local in a carui raza
teritoriala isi are domiciliul condamnatul;
c. un exemplar ramane la instanta
de executare
d. nici una din variantele de mai sus.
133. In cazul punerii in executare a
obligarii la tratament medical:
a. instanTa de executare comunica o copie a hotararii direcTiei sanitare
din judeTul pe teritoriul caruia locuieste persoana faTa de care s-a
luat masura;
b. instanta de executare comunica o
copie de pe dispozitivul hotararii si o copie de pe raportul medico-legal
directiei sanitare din judetul pe teritoriul caruia locuieste persoana fata
de care s-a luat masura;
c. instanTa de executare comunica o copie a raportului medico-legal unitaTii
sanitare stabilite;
134. Inlocuirea pedepsei amenzii se
dispune:
a. numai de instanta de executare;
b. de instanTa de executare sau de instanTa corespunzatoare de la domiciliul
condamnatului;
c. de instanTa de executare sau de instanTa corespunzatoare in a
carei raza teritoriala se afla locul de deTinere, in situaTia
in care condamnatul se afla in stare de deTinere;
d. nici una din variantele de mai sus.
135. Liberarea conditionata se
dispune:
a. numai de instanTa in a carei raza teritoriala se afla
locul de deTinere;
b. de judecatoria in a carei
raza teritoriala se afla locul de detinere;
c. de judecatoria in a carei raza teritoriala se
afla locul de deTinere sau
de judecatoria instanTa de executare;
d. nici una din variantele de mai sus
136. Cererea de amanare a
executarii pedepsei inchisorii:
a. are ca efect suspendarea executarii mandatului pana la soluTionarea
cererii;
b. poate fi formulata in termen de 10 zile de la emiterea mandatului de executare;
c. poate fi retrasa de cel care a
formulat-o;
d. nici una din variantele de mai sus
137. Recunoasterea de catre
tatal condamnat a unui copil nascut din concubinaj:
a. poate constitui un motiv de intrerupere a executarii pedepsei in temeiul
art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.;
b. poate constitui un motiv de intrerupere a executarii pedepsei in temeiul
art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. in situaTia in care copilul este mai mic
de 1 an;
c. nu poate constitui motiv de amanare a
executarii pedepsei;
d. nici una din variantele de mai sus.
138. Instanta competenta
sa se pronunte asupra amanarii executarii pedepsei este:
a. instanta care a pronuntat hotararea de condamnare;
b. instanta de executare
c. instanta la care s-a judecat fondul cauzei
d. nici una din variantele de mai sus.
139. Condamnata se afla in
executarea unei pedepse cu inchisoarea pentru savarsirea infractiunii
de omor calificat fata de fiul sau nou nascut. Cererea sa
de intrerupere a executarii pedepsei pentru ca a nascut un copil
este:
a. inadmisibila;
b. admisibila, daca este solicitata pana cand copilul
implineste un an;
c. neintemeiata;
d. nici una din variantele de mai sus.
140. Durata intreruperii executarii
pedepsei in cazul intervenirii unor imprejurari speciale care ar avea
consecinte grave pentru unitatea la care lucreaza condamnatul este:
a. de maxim 3 luni;
b. de 3 luni;
c. de minim 3 luni;
d. nici una din variantele de mai sus
141. Intreruperea executarii
pedepsei se poate acorda:
a. cand se stabileste, pe baza unei constatari medico-legale, ca cel condamnat
sufera de o boala care il pune in imposibilitate de a executa pedeapsa;
b. cand se constata, pe baza unei constatari medico-legale, ca
cel condamnat sufera de o boala care poate fi tratata in reTeaua
sanitara a penitenciarelor;
c. cand se constata, pe baza une expertize medico-legale, ca cel condamnat
sufera de o boala care nu poate fi tratata in reTeaua
sanitara a penitenciarelor
d. nici una din variantele de mai sus
142. Competenta de a solutiona cererea
de intrerupere a executarii pedepsei apartine:
a. judecatoriei in a carei raza teritoriala se
afla locul de deTinere;
b. instantei de executare sau instantei
in a carei raza teritoriala se afla locul de detinere sau
unitatea unde se executa pedeapsa la locul de munca,
corespunzatoare in grad instantei de executare;
c. numai instanTei de executare;
d. nici una din variantele de mai sus.
143. Timpul cat pedeapsa a fost
intrerupta:
a. intra in durata pedepsei executate;
b. se scade din durata pedepsei;
c. nu se socoteste in executarea
pedepsei;
d. nici una din variantele de mai sus.
144. Aplicarea amnistiei:
a. se face de judecatorul de la instanTa de executare;
b. se face de judecatorul de la
instanta de executare sau de judecatorul de la instanta in a carei
raza teritoriala se afla locul de detinere
c. se face de judecatorul de la instanTa de executare sau de
judecatorul de la instanTa in a carei raza teritoriala se
afla locul de deTinere, daca intervine dupa condamnarea
definitiva;
d. nici una din variantele de mai sus
145. In situatia in care se iveste o
impiedicare la executare, competenta de solutionare a contestatiei la executare
apartine:
a. instanTei de executare sau instanTei corespunzatoare in a carei
raza teritoriala se afla locul de deTinere
b. numai instantei care a pronuntat
hotararea care se executa;
c. numai instanTei de executare
d. nici una din variantele de mai sus.
146. Contestatia privitoare la amenzile
judiciare se solutioneaza de:
a. instanTa in a carei raza teritoriala se afla locul de deTinere
b. numai instanTa de executare
c. numai instanta care le-a pus in
executare
d. nici una din variantele de mai sus
147. Daca ulterior intocmirii
procesului-verbal de constatare a infractiunii flagrante se impune ascultarea
altor persoane:
a. se adauga declaraTiile acestor persoane in continuarea
procesuluiverbal, care se semneaza de aceste persoane si de organul care a
intocmit procesul-verbal;
b. acestea nu vor fi ascultate, deoarece dupa incheierea procesuluiverbal nu
mai este posibila continuarea acestuia;
c. declaratiile vor fi consemnate
separat, potrivit procedurii obisnuite
d. nici una din variantele de mai sus.
148. In cazul infractiunii flagrante:
a. reTinerea invinuitului este lasata la aprecierea organului de
cercetare penala care constata fapta;
b. reTinerea invinuitului este supusa aprecierii procurorului care supravegheaza
cercetarile in cauza;
c. reTinerea invinuitului este obligatorie, daca sunt indeplinite condiTiile
masurii preventive;
d. nici una din variantele de mai sus
149. Daca instanta constata
ca nu sunt intrunite conditiile referitoare la cazurile de aplicare a
procedurii speciale:
a. judecata se face potrivit procedurii obisnuite;
b. restituie dosarul procurorului pentru a efectua urmarirea
penala conform procedurii obisnuite;
c. dispune achitarea inculpatului
d. nici una din variantele de mai sus.
150. In cazul procedurii speciale
referitoare la judecarea unor infractiuni flagrante:
a. prezenTa parTii vatamate este obligatorie;
b. reTinerea si arestarea preventiva a invinuitului sunt obligatorii;
c. judecata poate avea loc in lipsa inculpatului
d. nici una din variantele de mai sus.
151. Hotararea instantei in cazul
procedurii speciale referitoare la infractiunile flagrante:
a. trebuie pronuntata in prezenTa inculpatului aflat in stare de detinere;
b. trebuie redactata in cel mult doua zile de la pronunTare;
c. trebuie pronunTata in ziua in care s-au incheiat dezbaterile sau cel mult
in 24 de ore;
d. nici una din variantele de mai sus
152. Termenul de exercitare a apelului
sau recursului in cazul infractiunilor flagrante este de:
a. 10 zile de la pronunTare
b. 3 zile de la pronunTare, pentru parTile prezente, si de la comunicare, pentru
cei care au lipsit atat la dezbateri, cat si la pronunTare
c. 3 zile de la pronuntare;
d. nici una din variantele de mai sus
153. Procedura speciala de
urmarire si judecare a infractiunilor flagrante nu se aplica:
a. infractiunilor savarsite de minori
b. infracTiunilor pedepsite la plangere prealabila
c. infracTiunilor pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii mai mica
de 15 ani;
d. nici una din variantele de mai sus.
154. Daca invinuitul sau inculpatul
nu a implinit 16 ani:
a. citarea parintilor este obligatorie la prezentarea materialului de urmarire
penala;
b. citarea parinTilor este obligatorie la orice ascultare a minorului
in cursul urmaririi penale;
c. citarea parinTilor este obligatorie la prima audiere si la prezentarea materialului
de urmarire penala;
d. nici una din variantele de mai sus.
155. Inculpatul care a savarsit
infractiunea in timpul cat era minor:
a. este judecat potrivit dispozitiilor procedurale referitoare la minori, chiar
daca a implinit 18 ani inainte de sesizarea instantei;
b. este judecat potrivit dispoziTiilor procedurale referitoare la minori numai
daca instanTa a fost sesizata inainte ca minorul sa devina
major;
c. este judecat potrivit dispoziTiilor procedurale referitoare la minori numai
daca instanTa apreciaza ca este necesara aceasta
procedura;
d. nici una din variantele de mai sus.
156. Cand in aceeasi cauza sunt
inculpaTi minori si inculpaTi majori:
a. se dispune obligatoriu disjungerea cauzei pentru ca inculpaTii minori
sa fie judecaTi potrivit procedurii speciale;
b. daca nu se poate dispune
disjungerea, instanTa judeca dupa procedura obisnuita, aplicand
cu privire la inculpaTii minori dispoziTiile speciale referitoare la acestia;
c. daca nu se poate dispune disjungerea, instanTa judeca
dupa procedura obisnuita;
d. nici una din variantele de mai sus
157. Este competenta sa
hotarasca asupra cererii de reabilitare:
a. instanTa care a pronunTat condamnarea
b. instanta care a judecat in prima
instanta cauza in care s-a pronuntat condamnarea pentru care se cere
reabilitarea
c. instanTa in a carei raza teritoriala se afla ultimul
loc de deTinere in care pedeapsa a fost executata
d. nici una din variantele de mai sus
158. Este competenta sa se
pronunte asupra reabilitarii judecatoresti:
a. judecatoria in circumscripTia careia locuieste condamnatul, chiar daca
acesta a fost condamnat de curtea de apel, conform competenTei dupa
calitatea persoanei;
b. tribunalul in circumscripTia caruia locuieste condamnatul, cand
acesta a fost condamnat de Inalta Curte de CasaTie si JustiTie conform competenTei
dupa calitatea persoanei;
c. Tribunalul Bucuresti, cand condamnarea s-a pronunTat in prima instanTa
de Inalta Curte de CasaTie si JustiTie conform competenTei dupa calitatea
persoanei;
d. nici una din variantele de mai sus
159.
Cererea de reabilitare judecatoreasca:
a. se face numai de condamnat, daca acesta este in viata;
b. se poate face de soT sau de rudele apropiate ca substituiTi procesuali, in
timpul vieTii condamnatului sau dupa decesul acestuia
c. nu se poate face decat de condamnat, deoarece decesul acestuia face sa
inceteze orice interdicTii sau sancTiuni, in condiTiile in care raspunderea
penala este personala
d. nici una din variantele de mai sus
160. Cererea de reabilitare
judecatoreasca:
a. se poate face de procuror
b. se poate face de rudele apropiate ale
condamnatului, daca acesta a decedat;
c. nu se poate formula decat de condamnat
d. nici una din variantele de mai sus
161. Impotriva hotararii de
admitere a cererii de reabilitare se poate declara:
a. apel si recurs;
b. apel sau recurs
c. recurs;
d. nici una din variantele de mai sus
162. Anularea reabilitarii poate fi
ceruta:
a. numai de procuror;
b. de procuror sau de partea vatamata, dupa caz
c. de condamnat, de soT sau rudele apropiate ori de procuror
d. nici una din variantele de mai sus
163. Actiunea pentru repararea pagubei,
in cazul condamnarii pe nedrept, poate fi introdusa:
a. in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive a hotararii
de condamnare;
b. in termen de 18 luni de la data
ramanerii definitive a hotararii de achitare;
c. in termen de 18 luni de la data ramanerii definitive a
hotararii de incetare a procesului penal;
d. nici una din variantele de mai sus
164. Actiunea pentru repararea pagubei
in cazul condamnarii pe nedrept poate fi introdusa:
a. numai de persoana care a fost condamnata definitiv, in timpul vietii acesteia;
b. de persoana care a fost condamnata definitiv sau de persoanele aflate
in intreTinerea acesteia;
c. de persoanele aflate in intreTinerea persoanei condamnate definitiv, in
timpul vieTii acesteia
d. nici una din variantele de mai sus.
165. Competenta de a solutiona cererea
pentru repararea pagubei in cazul condamnarii pe nedrept apartine:
a. tribunalului in circumscriptia caruia domiciliaza persoana indreptatita;
b. tribunalului in circumscripTia caruia domiciliaza persoana indreptaTita
sau persoanele aflate in intreTinerea acesteia
c. tribunalului in circumscripTia caruia domiciliaza persoanele
aflate in intreTinerea persoanei indreptaTite
d. nici una din variantele de mai sus
166. Actiunea in regres:
a. este obligatorie
b. se exercita de stat in cazul
repararii pagubei potrivit art. 506 C. proc. pen. sau in cazul in care
statul a fost condamnat de catre o instanta internationala
c. nu este obligatorie, chiar daca situaTia generatoare de daune a
fost provocata cu rea-credinTa sau din grava neglijenTa
d. nici una din variantele de mai sus
Drept procesual penal. Partea generala
1. Oficialitatea procesului penal
priveste:
a. numai faza urmaririi penale
b. numai faza urmaririi penale si faza judecatii
c. numai faza judecatii
d. nici una din variantele de mai sus.
2. Actele necesare
desfasurarii procesului penal se indeplinesc:
a. numai din oficiu
b. din oficiu, afara de cazul cand
prin lege se dispune altfel
c. la cererea partilor
d. nici una din variantele de mai sus
3. Conform principiului prezumtiei de
nevinovatie, in cursul urmaririi penale, faptuitorul va fi
considerat nevinovat pana la:
a. sesizarea organelor de urmarire penala
b. inceperea urmaririi penale
c. punerea in miscare a actiunii penale
d. nici una din variantele de mai sus
ANS: D
4. Prezumtia de nevinovatie:
a. este consacrata expres de Codul de procedura penala;
b. nu este consacrata expres de Constitutia Romaniei
c. este o prezumtie absoluta care nu poate fi rasturnata decat
printr-o
hotarare penala definitiva
d. nici una din variantele de mai sus.
ANS: A
5. Dreptul la aparare este garantat
invinuitului sau inculpatului:
a. dupa punerea in miscare a actiunii penale;
b. in timpul prezentarii materialului de urmarire penala
c. pe tot parcursul procesului penal;
d. nici una din variantele de mai sus.
ANS: C
6. Pentru garantarea dreptului la
aparare:
a. organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea
asistentei juridice a invinuitului sau inculpatului in toate procesele penale
b. organele judiciare sunt obligate sa ia masuri pentru asigurarea
asistentei juridice a partii vatamate in toate procesele penale;
c. organele judiciare au obligatia
sa incunostinteze, de indata si mai inainte de a-l audia, pe invinuit
sau pe inculpat despre fapta pentru care este cercetat, incadrarea
juridica a acesteia si sa-i asigure posibilitatea pregatirii si
exercitarii apararii
d. nici una din variantele de mai sus
ANS: C
7. In cursul procesului penal:
a. orice parte are dreptul de a fi asistata de aparator
b. orice parte trebuie asistata de aparator;
c. invinuitul sau inculpatul trebuie asistat de aparator
d. nici una din variantele de mai sus.
ANS: A
8. Desfasurarea procesului penal in
limba romana:
a. exclude posibilitatea ca judecata sa aiba loc fara
interpret, chiar daca
judecatorul, procurorul, aparatorii si partile cunosc
aceeasi limba materna
b. presupune ca partii i se numeste un interpret, din oficiu si in
mod
obligatoriu, ori de cate ori limba sa materna este alta decat limba
romana;
c. presupune ca partii i se
desemneaza in mod gratuit un interpret daca nu isi poate apara
interesele decat in limba sa materna
d. nici una din variantele de mai sus
ANS: C
Fiecare domeniu, stiinta, societate isi are
istoria sa. De aceea, studierea si cunoasterea sunt pentru
practicanti o obligatie, o necesitate. Pentru argumentarea unei
solutii sau apararea unei cauze, juristul este tributar incursiunii
in istorie pentru a-si culege si mai ales a-si fundamenta
explicatiile logice; practica anterioara generatiilor de
juristi constituie un izvor important al deciziilor actuale. Istoria
descrie procesul de formare si evolutie a statului si dreptului,
infatisand rolurile determinante ale religiei, moralei si
obiceiurilor in modul de organizare si functionare a
societatilor. In consecinta, insusirea de
cunostinte din istoria dreptului nu constituie doar o problema
de cultura generala, cu care trebuie sa fie dotat orice
intelectual, ci una de competenta profesionala.
