Noțiunea, obiectul și definiția dreptului comercial - corelația dreptului comercial cu alte ramuri ale dreptului

DEF: dreptul comercial reprezinta ansamblul normelor juridice care reglementeaza activitatea comerciala, adica producerea de marfuri, circulația acestora, prestarea de servicii, executarea de lucrari.

Avand in vedere imparțirea dreptului in drept public și drept privat trebuie menționat ca dreptul comercial este o ramura a dreptului privat (alaturi de dreptul civil, dreptul familiei, dreptul muncii etc.)

OBIECTUL DR COMERCIAL: Dreptul comercial are ca obiect normele juridice referitoare la:

- faptele de comerț (acte juridice, fapte și operațiuni considerate de lege ca fiind comerciale);

- normele juridice referitoare la comercianți (persoane care efectueaza fapte de comerț).

2. Corelația dreptului comercial cu alte ramuri ale dreptului.

Dreptul comercial este ramura a dreptului privat. Dreptul comercial se afla in interdependența și stransa legatura cu alte ramuri de drept privat (dreptul civil, dreptul procesual civil, dreptul administrativ, dreptul financiar, dreptul penal).

Corelația dreptului comercial cu dreptul civil. Amandoua sunt ramuri ale dreptului privat și reglementeaza raporturi patrimoniale bazate pe egalitatea juridica patrimoniala a parților, dar dreptul comercial privește raporturile juridice intre acele parți care au calitate de comerciant, pe cand dreptul civil are ca obiect raporturile juridice patrimoniale, precum și pe cele ne nepatrimoniale.

Corelatia dr comercial cu dr procesual civil : Codul Comercial are și numeroase norme de drept procesual civil menite sa asigure realizarea unor drepturi subiective nascute din raporturile comerciale.

Corelatia dr comercial cu dr comertului international Dreptul comercial și dreptul comercial internațional reglementeaza raporturi patrimoniale care in esența sunt asemanatoare. Aceste raporturi patrimoniale sunt nascute din savarșirea faptelor de comerț. Diferența dintre cele 2 ramuri de drept este ca obiectul dreptului comercial il constituie raporturile de drept intern dintre cetațenii de naționalitate romana, iar obiectul dreptului comercial internațional il constituie raporturile de drept, elemente de extraneitate reprezentate de persoane fizice și persoane juridice straine.

Corelatia dr comercial cu dr administrativ: Activitatea comerciala are un rol important pentru societate, de aceea statul intervine pentru protejarea intereselor consumatorilor, intervine pentru o mai buna desfașurare a acestei activitați comerciale. Pentru acest lucru, statul participa la inființarea unor instituții care au drept scop activitatea comerciala desfașurata in bune condiții.

Corelatia dr comercial cu dr financiar: Desfașurarea unei activitați aducatoare de profit ii face pe comercianți sa fie sub incidența reglementarilor legale in materie fiscala.

Corelatia dr comercial cu dr fiscal: Codul Comercial , cuprinde pe langa normele de drept privat și norme de drept penal, prin care sa asigure protejarea unor interese generale. Astfel, legea sancționeaza nerespectarea unor dispoziții privind constituirea și funcționarea unor societați comerciale. Sancțiunile penale se aplica ținand cont de dispozițiile legale incalcate, precum și de principiile dreptului penal.

Izvoarele dreptului comercial.

Izvoarele dreptului comercial pot fi clasificate in izvoare scrise și izvoare nescrise, izvoare normative și izvoare interpretative.

- izvoare scrise: actul normativ, doctrina, precedentul judiciar (jurisprudența);

- izvoare nescrise

- izvoarele normative sunt cele care creeaza dreptul in mod concret: actele normative

Actele normative care regelmenteaza raporturile de dr comercial:

- Constituția Romaniei (legea fundamentala); deoarece relgementeaza principiile fundamentale de organizare și funcționare a activitaților comerciale;

- Codul Comercial (1887) reprezinta cel mai vechi izvor al dreptului comercial și conține norme juridice ce reglementeaza instituții precum: faptele de comerț, comercianții, aplicații comerciale, alte legi comerciale. Deși reprezinta cel mai important izvor al dreptului comercial sub aspectul instituțiilor reglementate, Codul Comercial nu cuprinde toate normele juridice ce reglementeaza activitațile comerciale;

- legile comerciale speciale completeaza Codul Comercial reglemantand raporturi juridice ce nu sunt cuprinse in acesta. Noțiunea de lege comerciala speciala cuprinde:

* legile emise de parlament (in sens restrans);

* hotararile de guvern și ordonanțele de guvern;

* decrete și decrete de legi;

* ordinele și instrucțiunile miniștrilor etc.

- Codul Civil reprezinta un izvor subsidiar al dreptului comercial care se aplica doar atunci cand legislația comerciala (Codul Comercial + legile comerciale speciale) nu reglementeaza anumite relații sociale;

- legile civile speciale, care completeaza Codul Civil și care se aplica in materia comerciala la fel ca și Codul Civil, numai cu caracter subsidiar.

- izvoarele interpretative au rolul doar de a interpreta voința legiuitorului sau a parților dintr-un raport juridic: uzurile comerciale (obiceiurile, practica judiciara și doctrina).

Principiile dreptului comercial.

1. Autonomia de voința: dreptul civil recunoaște libertatea contractuala.

2. Rolul aparenței: potrivit dreptului civil, aparența este producatoare de efecte juridice in anumite cazuri (ex.: eroarea comuna produce efecte juridice, in dreptul comercial necesitațile creditului determina o recunoaștere mult mai larga a efectelor aparenței).

3. Ordinea publica: daca libertatea contractuala este țarmuita de normele privind ordinea publica, in dreptul comercial ordinea publica cuprinde domenii mai largi, respectiv controlul judiciar al constituirii societaților comerciale, verificarea condițiilor cerute pentru desfașurarea activitații comerciale.

Noțiunea și caracteristicile faptelor de comerț. Diferite teorii privind definirea faptelor de comerț.

Definiție Faptele de comerț reprezinta acele acte juridice, fapte și operațiuni economice prin care se realizeaza: producerea de marfuri, executarea de lucrari, prestarea de servicii sau interpunerea in circulație a marfurilor, cu scopul obținerii de profit.

Faptele de comerț se pot imparți in :

1.Fapte obiective de comerț, sunt prevazute de  art.3 din Codul Comercial:

a)operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie:

-vanzarea si cumpararea comerciala (transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun in schimbul unui pret)

-operatiuni de banca si schimb

b)intreprinderile (organizarea si desfasurarea activitatii de productie si de prestare servicii: intreprinderi de furnituri, de spectacole publice, de constructii etc)

c)actele juridice si operatiunile conexe(accesorii)

2.Fapte subiective de comert sunt prevazute de art.4 din Codul Comercial

3.fapte de comert unilaterale sau mixte

Teorii privind definirea faptelor de comert:

a) teoria speculațiilor - actul de comerț este un act de speculație, este actul care se face in scopul obținerii și realizarii de beneficii, speculand asupra unor materii prime, de o valoare superioara sau asupra circulației produselor;

b) teoria circulației - actul de comerț este un act de circulație, este un act de interpretare in circulația marfurilor, intre producator și consumator. El reține in sfera dreptului comercial numai actele de intermediere situate intre producție și consumație;

c) teoria intreprinderii - actul de comerț este actul indeplinit printr-o intreprindere;

d) teoria mixta - din analiza criteriilor menționate a reieșit ca niciunul dintre aceste criterii (teorii) nu este indestulator pentru caracterizarea actelor de comerț.

6. Natura juridica a unor acte și operațiuni.

Doctrina dreptului comercial a facut referiri asupra naturii unor acte juridice și operațiuni cu caracter special. Acestea sunt:

a) activitatea de educație și invațamant Actele de invațamant constituie prestari de servicii cu caracter intelectual de natura civila, nu comerciala;

b) activitatea care constituie obiectul unei profesiuni liberale - activitatea care face obiectul unei profesiuni liberale, nu are caracter comercial;

c) jocurile de intrajutorare - Aceste jocuri nu au caracteristicile jocurilor de noroc, nu sunt fapte de comerț, neputand face obiectul vreunei activitați cu caracter comercial

d) locația de gestiune Contractul de locație de gestiune este o fapta de comerț subiectiva. Obiectul contractului il constituie un fond de comerț, iar actele juridice privind fondul de comerț sunt fapte de comerț.

7. Noțiunea faptelor de comerț obiective. Operațiunea de interpunere in schimb sau circulație. (asemanator cu subiectul nr.5)

Fapte obiective de comerț, sunt prevazute de art.3 din Codul Comercial:

a)operatiuni de interpunere in schimb sau circulatie: vanzarea-cumpararea marfurilor pentru a ajunge de la producator la consumator

-vanzarea si cumpararea comerciala (transmiterea dreptului de proprietate asupra unui bun in schimbul unui pret)

-operatiuni de banca si schimb:

- operațiunile de banca: acceptarea de depozite, emiterea de garanții, tranzacții cu instrumente monetare negociabile și valori mobiliare, administrarea de portofolii ale clienților etc.;

- operațiunile de schimb (schimbul valutar);

b)intreprinderile (organizarea si desfasurarea activitatii de productie si de prestare servicii: intreprinderi de furnituri, de spectacole publice, de constructii etc)

c)actele juridice si operatiunile conexe(accesorii)

8. Intreprinderile: noțiune, caracteristici, clasificare.

Intreprinderile =organizarea si desfasurarea activitatii de productie si de prestare servicii.

Clasificare:     - intreprinderi de producție (de construcții, de fabrici, de manufactura);

- intreprinderi de prestari de servicii (cuprind intreprinderile de furnituri, de spectacole publice, de comisioane);

9. Faptele de comerț conexe: noțiune și enumerare.

faptele de comerț conexe sunt operațiuni care dobandesc comercialitate datorita stransei legaturi pe care o au cu acte sau operațiuni considerate de lege fapte de comerț.

Sunt considerate fapte conexe de comerț urmatoarele:

- contractele de report asupra titlurilor de credit;

- cumpararile sau vanzarile de parți sociale sau de acțiuni ale societaților comerciale;

- operațiunile de mijlocire in afaceri;

- cambia sau ordinele in producte sau marfuri;

- operațiunile cu privire la navigație;

- depozitele pentru cauze de comerț;

- contul curent și cecul;

- contractul de mondat, comision și consignație;

- contractul de garanție reala mobiliara;

- contractul de fidejusiune;

10. Faptele de comerț subiective: noțiune, prezumția de comercialitate, excepții de la prezumția de comercialitate.

Codul Comercial reglementeaza pe langa faptele de comerț obiective a caror comercialitate este independenta de calitatea pe care le savarșeșete, fapte de comerț subiective care dobandesc caracter comercial datorita calitații de comerciant a persoanei care le savarșește.

Potrivit articolului 4 din Codul Comercial se instituie prezumția de comercialitate pentru toate obligațiile comerciantului. Vor fi comerciale nu numai obligațiile contractuale, ci și obligațiile derivand din faptele licite, precum și savarșirea unor fapte ilicite.

11. Faptele de comerț unilaterale sau mixte: noțiune, regimul juridic al faptelor de comerț, excepțiile de la aplicarea legii comerciale.

Un act juridic sau o operațiune poate fi fapta de comerț pentru ambele parți participante la raportul juridic. Actul sau operațiunea la care participa parțile poate fi pentru ele o fapta de comerț obiectiva (cumpararea unei marci in scop de revanzare) sau o fapta de comerț subiectiva (un contract de comision incheiat intre 2 comercianți). Deoarece actele sau operațiunile menționate sunt fapte de comerț pentru ambele parți, ele sunt desemnate fapte de comerț bilaterale.

12. Comercianții: noțiune.

Prin comerciant se intelege orice persoana fizica sau juridica care savarseste fapte de comert cu caracter profesional.

Comerciantii se impart in:

comerciant persoana fizica;

comerciant persoana juridica.

O situatie aparte o au regiile autonome si unitatile cooperatiste

13. Categoriile de comercianți.

Comerciantii persoane fizice au calitatea de comerciant daca savarsesc fapte de comert cu caracter profesional. El este definit prin apartenenta sa la un anumit grup, nu prin organizarea profesiei, ci prin actele si operatiunile pe care le deruleaza in mod constant.

Societatile comerciale sunt persoane juridice care deruleaza operatiuni in mod organizat.

Regiile autonome s-au infiintat prin reorganizarea intreprinderilor de stat in anumite sectoare economice cu importanta majora atat pentru populatie , cat si pentru stat. Activitatea lor se desfasoara in mod similar activitatilor societatilor comerciale cu diferenta subordonarii si controlului exercitat de catre stat si unitatile sale administrative teritoriale.

14. Calitatea de comerciant a unei persoane fizice: noțiune, condiții și delimitarea calitații de comerciant de alte profesiuni.

Dobandirea calitatii de comerciant se face in mod diferit pentru persoanele fizice si pentru persoanele juridice .

Pentru persoanele fizice : persoana fizica trebuie sa indeplineasca 2 conditii:

sa savarseasca fapte de comert in nume propriu;

Referat: Contract de leasing financiar Lucrare: Contract de inchiriere - model

sa savarseasca fapte de comert ca si profesiune obisnuita.

In cazul persoanelor fizice se pierde calitatea in momentul in care nu mai savarseste fapte de comert ca profesiune.

Desfasurarea temporara a activitatii ca urmare a unor imprejurari independente de vointa persoanei nu inlatura calitatea de comerciant.

Delimitarea calitatii de comerciant de alte profesiuni

Persoanele care exercita profesiuni liberale( medici, avocati) nu dobandesc calitatea de comerciant.

Persoanele care cultiva pamantul si asociatiile familiale agrare nu dobandesc calitatea de comerciant.

15. Calitatea de comerciant a unei persoane juridice.

Dobandirea calitatii de comerciant se face in mod diferit pentru persoanele fizice si pentru persoanele juridice .

Societatile comerciale dobandesc calitate de comerciant prin constituirea in conditiile cerute de lege, si inmatricularea in registrul comertului.

Regiile autonome se infiinteaza prin actul de dispozitie emis de guvern sau consiliile judetene sau locale. (Consiliul local poate stabili o anumita taxa, nu primaria).

Calitatea de comerciant a societatii comerciale inceteaza ca urmare a dizolvarii sau a lichidarii judiciare a societatii.

16. Capacitatea persoanei fizice cerute pentru a fi comerciant.

O persoana fizica are capacitatea de a fi comerciant daca persoana respectiva are capacitate deplina de exercitiu, adica, daca are varsta de 18 ani.

Minorul nu are capacitatea de a incepe o fapta de comert , insa acesta se poate exercita in numele unui minor.

Femeia casatorita inainte de implinirea varstei de 18 ani dobandeste prin actul casatoriei capacitate de exercitiu. Cu toate acestea, ea nu va avea posibilitatea de a desfasura fapte de comert pana la implinirea varstei de 18 ani.

Persoanele care sunt puse sub interdictie nu pot fi comercianti si nici nu pot sa continue comertul.

17. Restricțiile privind exercitarea activitații comerciale: incompatibilitați, decaderi, interdicții.

Incompatibilitati

Este incompatibila cu calitatea de comerciant persoana care indeplineste una din urmatoarele functii:

membru al Parlamentului;

membru al institutiilor comunitare(membru al comisiei europene, membru al curtii de conturi,parlamentar al comunitatii, membru al curtii de justitie);

Presedintele Romaniei;

Membru al Guvernului;

Procurori;

Judecatori;

Judecatori ai curtii constitutionale;

Functionari publici.

Persoanele care au calitate de diplomat, cadre militare si ale ministerului de interne nu pot fi comercianti.

In mod traditional se considera ca persoanele care exercita profesii liberale nu pot desfasura activitati comerciale.

Decaderi

Apar ca sanctiune pentru incalcarea repetata a normelor legale in materie comerciala.

Decaderile se stabilesc ca urmare a unei condamnari penale si se mentioneaza in registrul comertului tinut in raza teritoriala in care isi desfasoara activitatea.

Interdictii

Vizeaza protejarea intereselor statului si ale persoanelor fizice , astfel este interzisa comercializarea narcoticelor, armelor de distrugere in masa , si este supusa unui regim special productia si comercializarea energiei , a metalelor feroase, extractia si prelucrarea metalelor pretioase si a carbunelui.

18. Obligațiile comercianților. Publicitatea prin Registrul Comerțului. Organizarea publicitații prin Registrul Comerțului.

1. Obligația de publicitate

Inainte de inceperea activitații comerciale, orice comerciant este obligat sa solicite și sa obțina inmatricularea in Registrul Comerțului (Legea 26/1990 din Registrul Comerțului).

Totodata, orice comerciant este obligat ca pe parcursul desfașurarii activitații comerciale, sa solicite și sa obțina inscrierea mențiunilor cu privire la modificarile survenite in timpul desfașurarii activitații comerciale.

2. Obligația de organizare și ținere a conabilitații activitații comerciale

Orice comerciant este obligat sa dețina o evidența a activitații comerciale pe care o desfașoara. Activitatea comerciala trebuie sa fie reflectata (cuprinsa) in inregistrarile facute de comerciant in registrele contabile prevazute de lege. In cadrul acestor registre, comerciantul trebuie sa consemneze opreațiunile cu caracter patrimonial (evaluabile in bani) efectuate in cursul exercitarii comerțului și sa faca recapitularea lor periodica prin intocmirea inventarului și a situației financiare anuale.

Evidența contabila are ca principal rol, cunoșterea de catre comerciant a rezultatelor activitații sale. Totodata, prin intermediul registrelor contabile se exercita controlul asupra corectitudinii desfașurarii activitații comerciale și se stabilesc de catre organele fiscale, impozitele ce urmeaza a fi achitate.

3. Obligația de exercitare a comerțului in limitele concurenței licite

Publicitatea comercianților reprezinta activitatea de aducere la cunoștiința catre toate persoanele interesate, a existenței comercianților și a elementelor caracteristice activitații acestora.

Registrul Comerțului este un document, o evidența in care sunt trecuți, pe de o parte, toți comercianții și, pe de alta parte, toate datele cu privire la activitatea comerciala desfașurata de aceștia.

Registrul Comerțului, ca document (evidența) este ținut de Oficiul Registrului Comerțului din unitatea administrativ teritoriala unde iși desfașoara activitatea comerciantul.

In economia de piața, comercianții acționeaza in mod liber pe baza proprietații private și a principiului cererii și ofertei. Intre comercianții care produc aceleași marfuri, care executa aceleași lucrari sau presteaza aceleași servicii, exista "o lupta" permanenta pentru atragerea clientelei și obținerea unui profit cat mai mre.

Economia de piața se bazeaza pe libera competiție (concurența) dintre comercianți. Constituția Romaniei prevede ca statul trebuie sa asigure libertatea concurenței și protecția concurenței loiale.

Concurența licita; concurența ilicita

In economia de piața, exercitarea concurenței constituie un drept al oricarui comerciant. Dreptul la concurența trebuie exercitat cu buna credința, fara a incalca drepturile și libertațile celorlalți comercianți.

In cazul exercitarii abuzive a dreptului la concurența, a folosirii de mijloace nepermise de lege pentru atragerea clientelei, concurența este ilicita, fiind interzisa de lege. Exercitarea unei astfel de concurențe este pagubitoare pentru ceilalți comercianți, cat și pentru activitatea economica in ansamblul ei.

Concurența este protejata de lege sub un dublu aspect.

- Legea interzice ințelegerile și practicile anticoncurențiale monopoliste, care pericliteaza existența concurenței.

- Legea sancționeaza folosirea unor mijloace ilicite de atragere a clientelei. Aceasta protecție face obiectul Legii 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale.

19. Inmatricularea persoanelor juridice in Registrul Comerțului.

Se face pe baza unei cereri tip adresate Oficiului pentru Registrul Comerțului de pe raza caruia se gasește viitoarea persoana juridica. Actele și toate documentele se realizeaza de catreun judecator delegat, iar acesta dispune printr-o incheiere, inmatricularea solicitantului in Registrul Comerțului. Inmatricularea solicitantului se opereaza in 24 de ore de la data pronunțarii incheierii. O data efectuata inmatricularea, solicitantului i se inmaneaza certificatul de inregistrare in termen de 10 zile de la data inregistrarii acelei cereri. Certificatul de inregistrare cuprinde numarul de ordine in Registrul Comerțului și codul unic de inregistrare eliberat de Ministerul Finanțelor. Dupa efectuarea acestei inmatriculari un extras se comunica, din oficiu, Monitorului Oficial.

20. Fondul de comerț. Noțiune. Elementele fondului de comerț.

Este un ansamblu de bunuri corporale și necorporale, mobile și imobile pe care un comerciant le utilizeaza in desfașurarea activitații sale economice in vederea atragerii clientelei și obținerii de profit.

Elementele Fondului de Comerț

Fondul de Comerț cuprinde 2 categorii: incorporale și corporale.

Elementele incorporale ale Fondului de Comerț:

a) firma - un element de individualizare a comerciantului in activitatea sa: consta in numele sau, denumirea sub care un comerciant este inmatriculat la Registrul Comerțului. In cazul comerciantului persoana fizica, firma se compune din numele și prenumele comerciantului sau din numele și inițiala prenumelui. In cazul unei societați comerciale, firma are un conținut diferit in funcție de forma juridica a societații comerciale. In exercitarea comerțului, firma devine un element de atragere a clientelei.

b) emblema -este un alt atribut de identificare; spre deosebire de firma, care are un caracter obligatoriu, emblema are un caracter facultativ. Daca intrebuințarea unei embleme poate produce confuzie cu emblema unui alt comerciant, fapta este considerata infracțiune de concurența neloiala și se sancționeaza potrivit legii

c) clientela și vadul comercial - clientela este definita ca fiind totalitatea persoanelor fizice și juridice care apeleaza in mod obișnuit la același comerciant, la Fondul de Comerț al acesteia pentru procurarea unor marfuri și servicii. Clientela se afla in stransa legatura interdependenta cu vadul comercial care este definit ca o atitudine a Fondului de Comerț in scopul atragerii publicului. Vadul comercial nu este un element distinct al Fondului de Comerț, el fiind in interdependența cu clientela.

d) drepturile de autor - Fondul de Comerț poate sa cuprinda și anumite drepturi de autor rezultate din creația științifica, literara și artistica. Titularul Fondului de Comerț, in calitate de debanditor al drepturilor de autor, are drepturi de reproducere și difuzare, de reprezentare sau folosire in alt mod a operei și dreptul la foloasele patrimoniale corespunzatoare.

e) marca este un semn distinctiv al produselor de acelasi gen ale diversilor comercianti

Elementele corporale ale Fondului de Comerț

Din categoria elementelor corporale fac parte bunuri imobile și bunurile mobile corporale:

a) bunurile imobile - in activitatea sa, comerciantul se servește de anumite bunuri imobile prin natura și prin destinația lor. Potrivit Fondului de Comerț, precizam ca actele de vanzare-cumparare privind bunurile imobile, a drepturilor de proprietate ale lor ca și executarea silita se face potrivit dreptului comun.

b) bunurile mobile corporale sunt materiile prime, materialele destinate a fi prelucrate, precum și produsele rezultate din activitatea comerciala. Marfurile sau produsele reprezinta un element principal in exercitarea comerțului. Doctrina a considerat ca marfurile sunt elemente ale Fondului de Comerț.

21. Societațile comerciale: noțiune, elementele esențiale.

Societatea comerciala este definita ca fiind o grupare de persoane constituita pe baza unui contract de societate care beneficiaza de personalitate juridica si in care asociatii inteleg sa puna in comun anumite bunuri pentru a savarsi faptele de comert in scopul de a realiza si imparti beneficiile rezultate

Contractul de societate are urmatoarele elemente specifice:

in primul rand , asociatii aduc un aport la constituirea societatii;

in al doilea rand , ei convin ca vor colabora;

in  al treilea rand , stabilesc ca vor imparti beneficiile care sunt rezultate.

1. Aporturile asociaților

Prin aport, se ințelege obligația pe care și-o asuma fiecare asociat de a aduce in societate un anumit bun, o valoare patrimoniala. a) Aportul in numerar

b) Aportul in natura

c) Aportul in industrie (in munca)

Capitalul social și patrimoniul societații

Capitalul social este o expresie valorica a totalitații aporturilor in numerar și in natura ale asociaților care participa la constituirea societații. Este denumit și capital nominal.

Capitalul social trebuie sa fie real si este intangibil pe toata durata existentei societatii respective.

Patrimoniul societații Il constituie totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economica aparținand societații. Patrimoniul social cuprinde activul social și pasivul social care se evidențiaza in bilanțul societații.

Activul social cuprinde bunurile aduse ca aport in societate și cele dobandite in cursul activitații societații

Pasivul societatii cuprinde toate obligatiile pe care si le-a asumat societatea comerciala.

2. Intenția asociaților de a colabora in desfașurarea activitații comerciale

Reprezinta un element esențial al contractului de societate; acest element exprima intenția asociaților de a colabora in desfașurarea activitații comerciale.

3. Imparțirea profitului

Scopul societații este acela de a realiza profit din activitatea comerciala. Activitatea comerciala poate sa inregistreze și pierdere in loc de profit, iar in aceste condiții, datorita legaturii sociale ce-i unește pe asociați, aceștia trebuie sa participe și la pierderi. Prin profit se ințelege un caștig evaluabil in bani, rezultat din orice activ.

Profitul trebuie sa fie real. Aceasta inseamna ca trebuie sa se fi inregistrat o suma care sa fie mai mare decat capitalul social, deoarece dividendele nu pot fi distribuite din capitalul social.

Profitul trebuie sa fie util, sa reprezinte profitul ramas dupa intregirea capitalului social, cand activul patrimonial s-a micșorat in cursul exercițiului financiar.

22. Formele societaților comerciale și clasificarea lor.

societatea comerciala imbraca una din urmatoarele forme:

a) societatea in nume colectiv (SNC)- este acea societate ale carei obligații sunt garantate cu patrimoniul social și cu raspunderea nelimitata și solidara a tuturor asociaților;

b) societatea in comandita simpla (SCS) - este societatea ale carei obligații sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu raspunderea nelimitata și solidara a asociaților comanditați, asociații comanditari raspunzand numai pana la concurența aportului lor;

c) societatea pe acțiuni (SA)- este societatea al carei capital social este imparțit in acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate de patrimoniul social, acționarii raspunzand numai in limita aportului lor;

d) societatea in comandita pe acțiuni (SCA)- este societatea al carei capital social este imparțit in acțiuni, iar obligațiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu raspunderea nelimitata și solidara a asociaților comanditați, asociații comanditari raspunzand numai pana la concurența aportului lor;

e) societatea cu raspundere limitata (SRL)- este societatea al carei capital social este imparțit in parți sociale, iar asociații raspund numai in limita aportului lor.

Clasificarea societaților comerciale

Societațile comerciale pot face obiectul unor clasificari cum ar fi: natura societații, intinderea raspunderii asociaților, imparțirea capitalului social, posibilitatea emiterii unor titluri de valoare și proveniența capitalului social.

a) Societați de persoane și societați de capitaluri.

b) Societați in care asociații au o raspundere nelimitata și societați in care asociații au o raspundere limitata.

c) Societați cu parți de interes și societați pe acțiuni.

d) Societați care emit titluri de valoare și societați care nu pot emite asemenea titluri.

23. Actele constitutive ale societaților comerciale (actul constitutiv se intocmeste la constituirea societatii comerciale si trebuie sa indeplineasca conditii de forma si conditii de fond)

CONDITII DE FOND

-Consimtamantul partilor:

-Capacitatea partilor: Poate incheia un contract de societate orice persoana care a implinit varsta de 18 ani;

-Obiectul contractului: activitatea care urmeaza a fi desfasurata de catre societatea comerciala.

CONDITII DE FORMA ALE CONTRACTULUI SOCIETATII COMERCIALE

contractul de societate trebuie sa fie semnat olograf de catre toti asociatii.

-Contractul de societate se incheie in forma autentica.

-Contractul de societate trebuie sa fie datat in asa fel incat obligatiile ulterioare sa se poata raporta la momentul incheierii acordului de vointa.

CLAUZE NECESARE IN CONTRACTUL DE SOCIETATE

1.Clauze privind identificarea asociatilor

1. Pentru persoanele fizice trebuie mentionate numele si prenumele, data si locul nasterii, cetatenia si domiciliul;
2. Pentru persoanele juridice este necesara mentionarea numelui societatii, sediul si nationalitatea persoanei juridice respective.

2.Clauze privind identificarea viitoarei societati comerciale:

Se precizeaza numele ales pentru societate, sediul social, eventuale alte sedii secundare, embleme, forma juridica a societatii;

3.Clauze privind caracteristicile societatii comerciale:

Se vor mentiona obiectul societatii, capitalul social si modul in care este impartit si durata societatii. Referitor la durata , partile pot conveni ca durata poate fi determinate sau nedeterminata.

4.Clauze privind administrarea si gestionarea societatii comerciale:

Se vor mentiona care sunt organele de conducere , de gestiune si control ale societatilor comerciale.

5.Clauze care privesc drepturile si obligatiile asociatilor.

6.Clauze care privesc dizolvarea si lichidarea juridica a societatii comerciale.

Potrivit art.5 din legea 31/1990:

-societatea in nume colectiv sau in comandita simpla se constituie prin contract de societate, iar

-societatea pe acțiuni, in comandita pe acțiuni sau pe raspundere limitata se constituie prin contract de societate și statut.

In cazul societații pe acțiuni, in comandita pe acțiuni sau cu raspundere limitata, legea permite ca cele 2 acte sa se incheie sub forma unui inscris denumit act constitutiv.

Societatea pe raspundere limitata se poate constitui și prin actul de voința al unei singure persoane și se numește societate pe raspundere limitata cu asociat unic. In acest caz, se intocmește numai statutul. Cand se constituie numai contractul de asociat sau numai statutul, acestea pot fi denumite și acte constitutive.

Contractul de societate - este un act de comerț, iar pentru a fi valabil trebuie sa se indeplineasca urmatoarele condiții: contractul de societate trebuie sa aiba elementele care il particularizeaza fața de celelalte contracte;contractul de societate trebuie sa indeplineasca condițiile esențiale pentru validarea unei convenții.

24. Funcționarea societaților comerciale.

Pentru organizarea activitatii societatii, atributiile sunt impartite intre organele de decizie, organele de administrare si organele de control.Decizia in cazul societatilor comerciale este luata in cadrul adunarii generale a asociatilor (AGA).Din AGA fac parte toti asociatii , indiferent de marimea aportului la capitalul social sau de procentul pe care il are din actiuni, parti sociale sau parti de interes.AGA poate sa fie ordinara sau extraordinara.

AGA ordinara se convoaca cel putin odata pe an in cel mult 5 luni de la inchiderea exercitiului financiar.Sedinta se va tine la sediul societatii sau in locul indicat in convocator.Se poate dezbate si decide asupra oricaror probleme care sunt inscrise in ordinea de zi.Este obligatoriu sa se discute si sa se aprobe situatia financiara anuala, sa se stabileasca dividentele care se cuvin asociatilor, sa se aprobe bugetul de venituri si cheltuieli, sa se desemneze administratorii si cenzorii si sa se pronunte asupra gestiunii facute de administratori.

AGA extraordinara se convoaca ori de cate ori este necesara luarea unei decizii de modificare a actelor societatii respectiv prelungirea duratei societatii, schimbarea obiectului de activitate, schimbarea formei societatii , majorarea/diminuarea capitalului social, mutarea sediului societatii, fuziunea cu alta societate comerciala, dizolvarea anticipata a societatii.

Convocarea AGA se face de catre administrator cu obligatia de precizare a locului, datei , orei sedintei precum si ordinea de zi. Convocarea se aduce la cunostinta diferentiat in functie de tipul de societate.In cazul societatilor de persoane , convocarea se face prin afisarea la sediul societatii sau prin scrisoare recomandata cu confirmare de primire. In cazul societatilor de capital , convocarea se face prin publicarea unui anunt in monitorul oficial partea VI si in doua cotidiene centrale sau locale.

Sedinta se desfasoara in locul si la momentul aratat prin convocare.Asociatii prezenti aleg un secretariat care verifica mandatele celor prezenti, respectarea conditiilor de convocare si daca este indeplinit cvorumul de sedinta.Hotararile adoptate de AGA sunt obligatorii si produc efecte si pentru asociatii absenti. Hotararea AGA se publica in registrul comertului. Asociatii absenti sau cei care au votat impotriva si au cerut sa se mentioneze acest lucru in registru de procese verbale pot contesta hotararile adoptate in termen de 15 zile de la data la care au luat la cunostinta.

DREPTURILE SI OBLIGATIILE ADMINISTRATORULUI

Administratorul are urmatoarele drepturi

dreptul de a administra societatea si de a o conduce in limitele stabilite de adunarea generala a asociatilor. In cadrul acestui drept apare si abilitatea de a o reprezenta in relatiile cu alte societati comerciale, in relatiile cu persoanele fizice si cu institutiile publice ale statului.

- administratotul are dreptul de a primi o remuneratie pentru activitatea desfasurata.

Obligatiile administratorului

obligatia de a indeplini formalitatile necesare constituirii societatii respective;

obligatia de a depune semnaturile la Registrul Comertului;

obligatia de a pastra documentele societatii;

obligatia de a indeplini toate atributiile care ii sunt conferite;

obligatia de a tine in mod legal registrele societatii;

obligatia de a intocmi bilantul societatii si de a propune proiectul de buget.

obligatia de a participa la sedintele adunarii generale ale societatii.

25. Modificarea societaților comerciale. ? ?

AGA extraordinara se convoaca ori de cate ori este necesara luarea unei decizii de modificare a actelor societatii respectiv prelungirea duratei societatii, schimbarea obiectului de activitate, schimbarea formei societatii , majorarea/diminuarea capitalului social, mutarea sediului societatii, fuziunea cu alta societate comerciala, dizolvarea anticipata a societatii.

Orice modificare a actului constitutiv va fi supusa inregistrarii in Registrul comertului.

Condițiile generale

a) modificarea actului constitutiv prin hotararea Adunarii Generale;

b) modificarea actului constitutiv prin actul adițional;

c) modificarea actului constitutiv prin hotarare judecatoreasca.

Principalele cazuri de modificare a societaților comerciale

Legea societaților comerciale prevede in mod concret anumite cazuri de modificare a actului constitutiv:

- Marirea capitalului social - Anumite condiții și nevoi pot impune marirea capitalului social. Acestea pot consta in dorința asociaților de a dezvolta activitatea societații sau de a inlatura unele dificultați financiare. Marirea capitalului social se realizeaza potrivit Legii 31/1990, trebuie sa existe o hotarare a adunarii asociaților, iar actul modificator sa fie menționat in Registrul Comerțului și publicat in Monitorul Oficial;

- Reducerea capitalului social - Potrivit Legii 31/1990, se poate ajunge și la situația in care prima nu poate face fața și se ajunge sa fie redus, deoarece, astfel, nu se poate face o repartizare sau distribuire de profit. Pentru reducerea pierderilor pe care le sufera se poate face prin:

a) micșorarea numarului de acțiuni sau de parți sociale;

b) reducerea valorii nominale a acțiunilor sau a parților sociale;

c) dobandirea propriilor acțiuni urmata de anularea lor.

Potrivit art. 202, al.2 din lege, daca reducerea CP nu este determinata de pierderi, CP se poate reduce prin:

a) scutirea de plata totala sau parțiala a asociaților;

b) restituirea catre asociați a unei cote parți din aporturi, proporționala cu reducerea CP;

c) alte procedee prevazute de lege.

Prelungirea duratei societații

Societatea comerciala va avea durata de existența stabilita de asociați/acționari, iar la expirarea acestei durate se va dizolva. Constatand ca societatea este profitabila, asociații pot prelungi durata de funcționare. Aceasta prelungire se face prin modificarea actului constitutiv. Prelungirea duratei de funcționare nu atrage constituirea de persoane juridice noi.

Fuziunea și divizarea societații comerciale

Fuziunea: operațiunea prin care se realizeaza o concentrare a societații comerciale. Ea are 2 forme: absorbție sau contopire.

Absorbție - implementarea de catre societate a uneia sau a mai multor societați comerciale care iși inceteaza existența.

Contopirea - unirea a 2 sau mai multor societați care iși inceteaza existența și buna constituire a unei societați comerciale noi.

Diviziunea - operațiunea prin care se realizeaza imparțirea unei societați comerciale sau desprinderea unei parți dintr-o societate.

Realizarea fuziunii sau divizarii implica anumite operațiuni care trebuiesc indeplinite:

- intocmirea proiectului de fuziune sau divizare;

- avizarea sau publicarea proiectului de fuziune;

- opoziția asupra proiectului de fuziune sau divizare;

- informarea asociaților;

- hotararea adunarii generale a asociaților.

26. Dizolvarea societaților comerciale: noțiune, caile dizolvarii.

Orice societate comerciala se infiinteaza pentru a desfasura o anumita activitate .De multe ori existenta societatii subzista persoanelor care au fondat-o, insa din diverse motive la un moment dat aceasta isi inceteaza activitatea. Incetarea activitatii unei societati comerciale presupune pe de o parte incetarea personalitatii juridice si pe de alta parte lichidarea patrimoniului si impartirea catre asociati. Incetarea existentei unei societati presupune doua faze distincte:dizolvarea societatii si lichidarea societatii.

Faza dizolvarii societatii cuprinde operatiuni care declanseaza procedurile de incetare a acesteia. In aceasta etapa societatea nu isi pierde personalitatea dar isi inceteaza functionarea normala. Dizolvarea societatii comerciale se poate realiza prin vointa asociatilor sau ca urmare a unei hotarari judecatoresti. Dizolvarea societatii comerciale produce urmatoarele efecte: deschiderea procedurii de lichidare, interdictia de a angaja noi operatiuni comerciale si finalizarea operatiunilor incepute.

Cazurile generale de dizolvare ale societatii comerciale:

-trecerea termenului stabilit ca durata a societatii comerciale

-atingerea scopului sau imposibilitatea de a se realiza acesta

-declararea nulitatii societatii (doar de tribunal) ca urmare a nerespectarii conditiilor de infiintare

-hotararea AGA

-urmare a pronuntarii unei hotarari judecatoresti cauzata de neintelegerile grave dintre asociati

-falimentul societatii comerciale

Cazuri de dizolvare ale societatii comerciale care exista ca si sanctiune:

-societatea comerciala nu mai are organe de conducere sau acestea nu se pot intruni

-societatea comerciala si-a incheiat activitatea sau sediul social nu este cunoscut, iar domiciliul asociatilor nu poate fi identificat

-societatea nu a depus in termen de 6 luni de la incheierea exercitiului bugetar situatiile financiare anuale

27. Lichidarea societaților comerciale: noțiune și principii.

Faza lichidarii presupune lichidarea patrimoniului , impartirea acestuia catre creditori iar surplusul catre asociati. Odata cu finalizarea operatiuni de lichidare ,societatea isi pierde personalitatea juridica si este radiata din registrul comertului.

Principiile respectate la lichidarea unei societati comerciale :

-personalitatea juridica a societatii comerciale subzista pentru a fi acoperite necesitatile financiare si economice ale lichidarii

-lichidarea se dispune si se face in interesul asociatilor

-lichidarea are un caracter obligatoriu

Modificarile in structura si obiectul de activitate ale societatii comerciale ca urmare a trecerii la faza de lichidare:

-se modifica atat obiectul cat si scopul societatii comerciale

-administratorii societatii sunt inlocuiti de lichidatori

-se preda gestiunea societatii comerciale

Persoanele care sunt desemnate lichidatori trebuie sa finalizeze operatiunile de lichidare, trebuie sa incaseze creantele societatii, trebuie sa plateasca datoriile societatii si daca rezervele banesti nu sunt suficiente sa vanda prin licitatie publica bunurile societatii. Surplusul de profit astfel realizat si capitalul social se impart intre asociati in conformitate cu aportul adus si cu numarul actiunilor , partilor sociale sau partilor de interes pe care acestia le-au avut in societatea comerciala.

Dupa incheierea procedurii de lichidare , lichidatorii solicita incetarea personalitatii juridice si radierea societatii din oficiul registrului comertului.

28. Statutul juridic al administratorilor: noțiune, condiții, desemnare, durata.

Legea 31/1990 stabileste ca orice societate comerciala este condusa executiv de catre administrator. Ca regula generala administratorul este o persoana fizica.Este permis ,mai ales la societatile pe actiuni , ca administratia sa fie facuta de o societate profesionala. Pentru ca o persoana sa poata indeplini calitatea de administrator este necesar sa indeplinesca in mod cumulativ urmatoarele conditii:

-sa aiba capacitatea deplina de exercitiu

-conditia de onorabilitate in sensul sa nu fi suferit condamnari penale pentru savarsirea unor infractiuni de dare/luare de mita, gestiune frauduloasa, abuz in serviciu, fals si uz de fals si inselaciune.

-conditia privind cetatenia-poate avea calitatea de administrator orice persoana care are cetatenia romana sau a unui stat membru UE

-conditia referitoare la cumulul de administrare- legislatia limiteaza posibilitatea ca administratorul sa detina mai mul de 5 mandate in societati diferite. Limitarea cumulului se refera atat la situatia in care societatea are un administrator cat si la situatia in care are un consiliu de administrare

-pe perioada in care detine calitatea de administrator persoana respectiva nu poate incheia contract individual de munca cu societatea administrata

Functiile si rolul consiliului de administrare sunt identice cu cele ale administratorului. Consiliul de administrare alege un presedinte dintre cei care au fost desemnati ca administratori.Toti membri consiliului de administrare au aceleasi drepturi si obligatii. Primii administratori sunt desemnati prin actul constitutiv. Mandatul lor ,daca in statut nu se prevede altfel, este de 4 ani. Administratorii sunt alesi sau realesi de catre AGA. Mandatul administratorului are o durata stabilita prin actul constitutiv. Societatea comerciala are obligatia de a publica in registrul comertului numele administratorului precum si orice modificare a acestuia sau a statutului profesional al acestuia. Administratorul are dreptul de a gestiona si conduce societatea intre sedintele AGA. Administratorul are dreptul de a primi o remuneratie pentru munca depusa sub forma de indemnizatie . Marimea sumei respective este stabilita de catre AGA.

Administratorul are urmatoarele drepturi

dreptul de a administra societatea si de a o conduce in limitele stabilite de adunarea generala a asociatilor. In cadrul acestui drept apare si abilitatea de a o reprezenta in relatiile cu alte societati comerciale, in relatiile cu persoanele fizice si cu institutiile publice ale statului.

- administratotul are dreptul de a primi o remuneratie pentru activitatea desfasurata.

Obligatiile administratorului

obligatia de a indeplini formalitatile necesare constituirii societatii respective;

obligatia de a depune semnaturile la Registrul Comertului;

obligatia de a pastra documentele societatii;

obligatia de a indeplini toate atributiile care ii sunt conferite;

obligatia de a tine in mod legal registrele societatii;

obligatia de a intocmi bilantul societatii si de a propune proiectul de buget.

obligatia de a participa la sedintele adunarii generale ale societatii.

Calitatea de administrator inceteaza in situatiile urmatoare:la finalizarea mandatului, prin demisie sau prin revocare de catre AGA.

Conform principiului simetriei orice revocare trebuie sa se faca in conformitate cu modul in care a fost numit atat in privinta numarului de voturi necesar cat si in privinta mandatului de raspundere

29. Raspunderea administratorului: natura juridica a raspunderii; raspunderea civila și raspuderea penala

Potrivit legii, administratorii raspund fața de societate pentru prejudiciile cauzate.

Administratorul nu raspunde fața de terți daca prin actele sale, aceștia sunt pagubiți.

Cei care sunt pagubiți se pot indrepta impotriva societații, deoarece actele juridice incheiate de administrator angajeaza societatea.

Acțiunea in raspundere impotriva administratorului aparține și creditorilor societații care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de prevederile Legii 85/2006:

a) Natura juridica a raspunderii administratorilor

Administratorii pot raspunde fața de societate pentru nerespectarea obligațiilor izvorate din contractul de mandat. Administratorul raspunde și pentru nerespectarea obligațiilor prevazute in sarcina lor de legea privind societațile comerciale. Deoarece nerespectarea unei obligații legale poate fi o fapta ilicita civila, ori o infracțiune, raspunderea administratorului va fi dupa caz, ori o raspundere civila delictuala, ori o raspundere penala.

b) Raspunderea civila a administratorului

Raspunderea civila a administratorului este supusa prin aptitudinile generale ale raspunderii civile și dispozițiilor speciale cuprinse in Legea 31/1990.

c) Raspunderea penala a administratorului

Potrivit Legii 31/1990, unele fapte savarșite de administratorul societații sunt incriminate și pedepsite ca infracțiuni.

Acțiunea penala nu poate aparține adunarii generale a acționarilor, ci se executa de catre procuror.

30. Controlul gestiunii societaților comerciale. Cenzorii: desemnare, drepturi și obligații.

Sunt alesi de catre adunarea generala a actionarilor. Numarul poate fi intre 1 si 3 , societatea pe actiuni fiind singura forma de societate care are obligatia de a avea un numar de 3 cenzori , dintre care cel putin o persoana trebuie sa aiba calitatea de contabil autorizat sau expert contabil.

Nu pot sa fie cenzori , iar daca au fost alesi decad din drepturile lor urmatorii:

rudele administratorilor pana la grad 4 inclusiv;

persoanele care primesc de la societatea respective un salariu diferit de indemnizatia fixa pentru functia de censor;

persoanele care nu indeplinesc conditiile pentru a fi administratori.

Cenzorii au urmatoarele obligatii profesionale

de a supreveghea gestiunea societatii;

de a verifica daca bilantul si contul de profit si pierdere sunt legal intocmite si de a prezenta adunarii generale raportul asupra gestiunii societatii , raport fara de care adunarea generala nu va putea sa aprobe bilantul contabil.

Modul de lucru al cenzorilor este colegial , rapoartele si verificarile urmand a fi facute impreuna.

31. Auditorii financiari: noțiune, desemnare, drepturile și oligațiile auditorilor financiari.

Activitatea de audit financiar este reglementata de Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar.

Auditul financiar reprezinta activitatea de verificare a situației financiare de catre auditorii financiari potrivit standardelor de audit internațional.

Auditorul financiar este o persoana fizica sau o persoana juridica care dobandește aceasta calitate prin atribuire de catre camera de audit financiar in Romania. In condițiile Ordonanței de Urgența a Guvernului, iși exercita activitatea in mod independent, nu poate avea raporturi de munca sau civile cu societatea auditata și niciun fel de alte interacțiuni materiale directe sau indirecte in raport cu societatea.

25.Modificarea societatiilor comerciale.

Condițiile generale

a) modificarea actului constitutiv prin hotararea Adunarii Generale;

b) modificarea actului constitutiv prin actul adițional;

c) modificarea actului constitutiv prin hotarare judecatoreasca.

Principalele cazuri de modificare a societatilor comerciale

Legea societaților comerciale prevede in mod concret anumite cazuri de modificare a actului constitutiv:

- Marirea capitalului social - Anumite condiții și nevoi pot impune marirea capitalului social. Acestea pot consta in dorința asociaților de a dezvolta activitatea societații sau de a inlatura unele dificultați financiare. Marirea capitalului social se realizeaza potrivit Legii 31/1990, trebuie sa existe o hotarare a adunarii asociaților, iar actul modificator sa fie menționat in Registrul Comerțului și publicat in Monitorul Oficial;

- Reducerea capitalului social - Potrivit Legii 31/1990, se poate ajunge și la situația in care prima nu poate face fața și se ajunge sa fie redus, deoarece, astfel, nu se poate face o repartizare sau distribuire de profit. Pentru reducerea pierderilor pe care le sufera se poate face prin:

a) micșorarea numarului de acțiuni sau de parți sociale;

b) reducerea valorii nominale a acțiunilor sau a parților sociale;

c) dobandirea propriilor acțiuni urmata de anularea lor.

Potrivit art. 202, al.2 din lege, daca reducerea CP nu este determinata de pierderi, CP se poate reduce prin:

a) scutirea de plata totala sau parțiala a asociaților;

b) restituirea catre asociați a unei cote parți din aporturi, proporționala cu reducerea CP;

c) alte procedee prevazute de lege.

Prelungirea duratei societații

Societatea comerciala va avea durata de existența stabilita de asociați/acționari, iar la expirarea acestei durate se va dizolva. Constatand ca societatea este profitabila, asociații pot prelungi durata de funcționare. Aceasta prelungire se face prin modificarea actului constitutiv. Prelungirea duratei de funcționare nu atrage constituirea de persoane juridice noi.

Fuziunea și divizarea societații comerciale

Fuziunea: operațiunea prin care se realizeaza o concentrare a societații comerciale. Ea are 2 forme: absorbție sau contopire.

Absorbție - implementarea de catre societate a uneia sau a mai multor societați comerciale care iși inceteaza existența.

Contopirea - unirea a 2 sau mai multor societați care iși inceteaza existența și buna constituire a unei societați comerciale noi.

Diviziunea - operațiunea prin care se realizeaza imparțirea unei societați comerciale sau desprinderea unei parți dintr-o societate.

Realizarea fuziunii sau divizarii implica anumite operațiuni care trebuiesc indeplinite:

- intocmirea proiectului de fuziune sau divizare;

- avizarea sau publicarea proiectului de fuziune;

- opoziția asupra proiectului de fuziune sau divizare;

- informarea asociaților;

- hotararea adunarii generale a asociaților.

29. Raspunderea administratorului, natura juridical a raspunderii, raspunderea civila si penala.

Potrivit legii, administratorii raspund fața de societate pentru prejudiciile cauzate.

Administratorul nu raspunde fața de terți daca prin actele sale, aceștia sunt pagubiți.

Cei care sunt pagubiți se pot indrepta impotriva societații, deoarece actele juridice incheiate de administrator angajeaza societatea.

Acțiunea in raspundere impotriva administratorului aparține și creditorilor societații care o vor putea exercita numai in caz de deschidere a procedurii reglementate de prevederile Legii 85/2006:

a) Natura juridica a raspunderii administratorilor

Administratorii pot raspunde fața de societate pentru nerespectarea obligațiilor izvorate din contractul de mandat. Administratorul raspunde și pentru nerespectarea obligațiilor prevazute in sarcina lor de legea privind societațile comerciale. Deoarece nerespectarea unei obligații legale poate fi o fapta ilicita civila, ori o infracțiune, raspunderea administratorului va fi dupa caz, ori o raspundere civila delictuala, ori o raspundere penala.

b) Raspunderea civila a administratorului

Raspunderea civila a administratorului este supusa prin aptitudinile generale ale raspunderii civile și dispozițiilor speciale cuprinse in Legea 31/1990.

c) Raspunderea penala a administratorului

Potrivit Legii 31/1990, unele fapte savarșite de administratorul societații sunt incriminate și pedepsite ca infracțiuni.

Acțiunea penala nu poate aparține adunarii generale a acționarilor, ci se executa de catre procuror.

Auditorul financiar: notiune, desemnare, drepturile si oblicatiile auditorului financiar.

Activitatea de audit financiar este reglementata de Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar.

Auditul financiar reprezinta activitatea de verificare a situației financiare de catre auditorii financiari potrivit standardelor de audit internațional.

Auditorul financiar este o persoana fizica sau o persoana juridica care dobandește aceasta calitate prin atribuire de catre camera de audit financiar in Romania. In condițiile Ordonanței de Urgența a Guvernului, iși exercita activitatea in mod independent, nu poate avea raporturi de munca sau civile cu societatea auditata și niciun fel de alte interacțiuni materiale directe sau indirecte in raport cu societatea.