Materia succesiunilor

Materia succesiunilor

Cuprinde sistemul de norme juridice care reglementeza transmiterea bunurilor de la defunct la moștenitori.Așa cum nu au admis transmiterea proprietații prin acte inter vivos, romanii nu au admis la origine transmiterea proprietații pentru cauza de moarte, deoarece concepeau proprietatea nu ca pe un drept, ci ca pe o putere pe care titularul o exercita asupra bunului sau.

La data decesului, odata cu moartea persoanei, disparea și patrimoniul, iar moștenitorii dobandeau un nou drept de proprietate asupra bunurilor succesorale,acest fapt fiind ilustrat si sub aspect terminologic astfel pentru a-l desemna pe moștenitor romanii utilizau termenul herus-la plural heres,care avea sensul de stapan.Altfel spus, moștenitorul este stapanul bunurilor succesorale.Apoi, concepția s-a modificat,romanii au vazut in proprietate un drept, iar drepturile se pot transmite, atat inter vivos, cat și mortis causa.Aceasta schimbare de concepție iși regasește reflexul terminologic prin utilizarea termenului succesor -menit sa ilustreze ideea transmiterii bunurilor de la defunct catre moștenitori.

Romanii au cunoscut trei sisteme de deferire a succesiunii

I. Moștenirea legala

II. Moștenirea testamentara

III. Moștenirea deferita contra testamentului

I)Primul sistem de deferire a moștenirii a fost cel al moștenirii legale,aparut in perioada de tranziție de la societatea gentilica la cea organizata din punct de vedere politic.

II)Cel de-al doilea sistem de deferire a moștenirii a aparut dupa formarea familiei patriarhale, sistem prin intermediul caruia pater familias, titular al puterii asupra bunurilor și persoanelor ce alcatuiau familia sa, transmitea aceasta putere pentru cauza de moarte prin testamentul intocmit.

Evoluția materiei succesiunilor in dreptul roman a fost dominata de 2 tendințe

a)     Cea a decaderii formalismului, care se inscrie intr-o evoluție mai generala a intregului sistem juridic roman

b)    Cea a ocrotirii rudeniei de singe

I)Moștenirea legala(ab intestat) se defera și se deschide atunci cand fie defunctul nu a lasat testament,fie acesta este neregulat intocmit sau nu-și produce efectele. Potrivit Legii celor XII Table, exista trei categorii de moștenitori legali

a.     Sui heredes

b.     Adgnatus proximus

c.      Gentiles

a)In aceasta categorie intra toți cei care prin efectul morții lui pater familias devin persoane sui iuris, și anume fii, fiicele, nepoții din fii daca tatal lor a predecedat bunicului, soția casatorita cu masus in calitate de fiica(loco filiae mariti) și sora cu propriii ei copii(loco sororis),adoptatul și adrogatul.Nu intra in aceasta categorie nepoții din fiice.In cazul in care la moștenire vin nepoții din fii, ei culeg succesiunea prin reprezentare,adica urca in gradul succesoral al autorului lor și culeg din moștenire partea care s-ar fi cuvenit acestuia daca ar mai fi trait la data deschiderii succesiunii.De exemplu, daca exista 2 fii și 2 nepoți ai unui al treilea fiu predecedat, fii culeg fiecare cate 1/3 din moștenire, iar nepoții din fii culeg impreuna ultima treime,adica 1/6 din moștenire fiecare.

b)In aceasta categorie intra cei mai apropiați agnați.Deși termenul este utilizat la singular       -adgantus proximus-,in aceasta categorie pot intra mai multe persoane:frați,veri, nepoți de frate și nepoți de var.In privința colateralilor, nu opereaza sistemul reprezentarii succesorale, astfel incat daca cel mai apropiat agnat repudiaza moștenirea, nu vine la moștenire agnatul urmator, ci e declarata vacanta și va fi culeasa de catre stat.

Proiect: Forma si inregistrarea contractului individual de munca Document online: Contractul de mandat

c)Din aceasta categorie fac parte membrii ginții, care vin la moștenire in absența primelor doua categorii de moștenitori legali și culeg succesiunea in parți egale.

Dupa cum se poate constata,sistemul moștenirii legale considera ca agnațiunea este unicul fundament al succesiunii.Situația s-a dovedit a fi inechitabila pentru rudele de sange care nu sunt in același timp rude civile, motiv pentru care au existat reforme pretoriene si imperiale in direcția ocrotirii rudeniei de sange.

Primul a intervenit pretorul și, acționand pe cai specifice asupra dreptului civil,a creat patru categorii de moștenitori pretorieni bonorum possessio pentru ca moștenirea pretoriana era sinonima cu posesiunea bunurilor succesorale

Bonorum possessio unde liberi

Bonorum possessio unde legitimi

Bonorum possessio unde cognati

Bonorum possessio unde vir et uxor

1.Din aceasta categ. fac parte toți descendenții defunctului, indiferent daca la data deschiderii succesiunii s-au aflat sau nu sub puterea acestuia.Cu alte cuvinte, de aici fac parte toți copiii pentru ca liberi inseamna copii, inclusiv fiul de familie emancipat.Acesta vine la moștenire alaturi de frații sai ramași sub patria potestas,dar numai cu condiția de a face polatio emancipati, adica de a raporta la masa succesorala bunurile dobandite ca persoana sui iuris.Creand aceasta categorie rezulta ca pretorul infaptuiește corrigendi iuris civilis gratia

2.Din aceasta categ.fac parte agnații și gentilii.Aparent, in acest caz,pretorul nu a modificat dispozițiile dreptului civil,in realitate, insa, și prin crearea acestei a doua categorii de moștenitori pretorieni, pretorul a intervenit asupra dreptului civil, caci in sistemul Legii Celor XII Table, daca cel mai apropiat agnat repudiaza moștenirea , ea devine vacanta, urmand a fi culeasa de catre stat, pe cand in sistemul instituit de pretori, daca cel mai apropiat agnat repudiaza moștenirea, aceasta trece asupra urmatoarei categorii de moștenitori pretorieni.

3.Aici intra cognații care nu sunt și agnați:mama și copiii rezultați din casatoria fara manus care se moștenesc reciproc in cadrul acestei categorii de moștenitori pretorieni.Pretorul a acționat supplendi iuris civilis gratia.

4.De aici fac parte soțul și soția casatoriți fara manus care se moștenesc reciproc in cadrul acestei categorii in lipsa celorlalte rude civile și de sange.

Dar reformele asupra sistemelor moștenirii legale au continuat și in epoca imperiala prin doua senatusconsulte:tertullian si orfițian,date in perioada Imparatului Hadrian și a lui Marc Aureliu.

Prin aceste senatusconsulte s-a conferit vocație succesorala reciproca mamei și copiilor rezultați din casatoria fara manus, dupa cum urmeaza:prin primul senatusconsult copiii vin la moștenirea mamei lor in calitate de fii(de liberi), adica in prima categorie de moștenitori pretorieni, și nu in cea de-a treia,iar prin cel de-al doilea senatusconsult, mama vine la succesiunea copiilor rezultați in calitate de ruda legitima, adica in cea de-a doua categorie de moștenitori, nu in cea de-a treia , cum se intampla pana atunci.

O ultima reforma a intreprins-o Justinian, care a suprimat diferența dintre agnațiune și cognațiune și a facut din rudenia de sange unicul temei al moștenirii, astfel incat moștenirea civila și pretoriana sunt inlaturate, creandu-se un nou sistem succesoral legal cu:

a.     Descendenții

b.     Ascendenții plus frații și surorile buni și copiii lor (colateralii privilegiați)

c.      Frații și surorile consangvini și uterini plus copiii lor

d.     Ceilalți colaterali mai indepartați,iar printr-o novela ulterioara a fost oferita vocație succesorala soțului supraviețuitor.

Moștenirea testamentara

Moștenirea testamentara se defera pe baza testamentului intocmit de defunct daca acesta e regulat intocmit și iși produce efectele.

Prin definiție, testamentul e actul de ultima voința prin care testatorul instituie unul sau mai mulți moștenitori chemați sa culeaga masa succesorala la data deschiderii succesiunii.Avem și o definiție romana data de Ulpian potrivit careia "Testamentum est mentis nostrae iusta contestatio, in id solemniter facta,ut post mortem nostrum valeat"-Testamenul e manifestarea in conformitate cu legea a voinței noastre pentru a avea tarie dupa moarte.De esența acestuia este instituirea de moștenitori, nu poate exista un testament fara instituire de moștenitori, insa aceasta nu epuizeaza conținutul testamentului in sensul ca printr-un testament se pot realiza și alte operațiuni juridice decat instituirea de moștenitori:constituirea unor legate, apoi a unei fideicomise, a unei tutele,eliberarea unui sclav

Formele de testament in dreptul vechi:

-existau 3 forme: i.testamentul calatis comitiis

ii.testamentul in procinctu

iii.testamentul per aes et libram

i.este testamentul  care imbraca forma unei legi votata de comitia curiata(calata).Apariția acestuia se explica prin reticența romanilor fața de orice manifestare de voința chemata sa modifice sistemul moștenirii legale.Apoi, facand aplicația principiului simetriei formelor, romanii au admis ca orice modificare a sistemului succesoral legal se face numai prin lege.Iata de ce primul testament a imbracat forma unei legi, iar poporul intrunit in comitii era un veritabil legiuitor numai ca ulterior concepția romana s-a modificat, iar poporul avea rolul de martor colectiv a ultimei voințe a testatorului;rezulta ca acesta prezenta inconveniențe pentru ca era accesibil doar patricienilor, deci numai ei aveau acces la lucrarile comisiei curiata.Pe de alta parte, se putea testa in aceasta forma doar de doua ori pe an, 24 marie si 21 mai,atunci cand se intruneau membrii comitiilor

ii.Acesta este testamentul dresat in fața armatei gata de lupta.Membrii unitații militare careia ii aparținea testatorul au jucat rolul de martor colectiv, chemați sa ia act de ultima sa voința, insa și aceasta forma de testament nu poate fi intocmita decat de membrii centuriilor combatante, adica de cei intre 17 si 46 ani, interval in care barbații efectuau stagiul militar.

iii.Acesta era o aplicațiune a mancipațiunii fiduciare, așa cum rezulta și din numele lui-"prin arama și balanța".In evoluția sa, acesta a cunoscut 3 etape:

a.     Mancipatio familiae

b.     Per aes et libram public

c.      Per aes et libram secret

Prin mancipatio familiae, testatorul transmite bunurile succesorale prin mancipațiunea numo uno unei persoane denumita emptor familiae, care joaca aici rolul unui executor testamentar.Aceasta este insoțita de pacte fiduciare prin care testatorul ii indica lui emptor modul in care trebuie sa distribuie bunurile catre moștenitorii instituiți, insa testamentul prezinta serioase inconveniențe legate de faptul ca prin efectul mancipațiunii, emptor devine proprietarul bunurilor, iar pe de alta parte, pactele fiduciare nu sunt sancționate pe plan juridic astfel incat executarea de catre emptor a promisiunilor asumate prin acele acte depinde exclusiv de buna sa credința.Atunci s-a trecut la cea de-a doua etapa in cadrul careia  emptor nu mai devine proprietarul bunurilor succesorale, el este doar un detentor, insa și așa testamentul are inconveniențe legate de faptul ca pactele fiduciare se incheie in prezența martorilor.Astfel, numele moștenitorilor instituiți sunt cunoscute și aceștia pot avea interesul sa grabeasca moartea testatorului.Pentru a elimina și acest inconvenient, in cea de-a treia forma, pactele fiduciare imbracau forma scrisa, fiind sigilate și deschise la data deschiderii succesiunii.

Formele de testament in dreptul clasic

A.    Testamentul nuncupative

B.     Testamentul  praetorian

C.     Testamentul militar

A.se incheie in forma orala in prezența a 7 martori

B.se incheie in forma scrisa in prezența a 7 martori

C.nu presupune nicio condiție de forma, ci doar condiția ca voința testatorului sa fie clar exprimata => este apanajul soldaților romani și poate fi facut in orice forma:cu sabia pe nisip, cu sange pe scut.

Testamenti factio

-este capacitatea unei persoane de a-și face testamentul sau de a participa la intocmirea unui testament in calitate de martor, precum și capacitatea unei persoane de a fi instituit moștenitor sau legato prin testament.Aceasta imbraca doua forme:

-o forma activa, care inseamna capacitatea unei persoane de a-și face testamentul sau de a participa la intocmirea unui testament in calitate de martor.

-o forma pasiva:capacitatea persoanei de a fi instituita moștenitor sau legator prin testament.Nu au testamenti factio activa incapabilii de drept cu excepția fiului de familie care are peculium castrense și incapabilii de fapt:scalvii, cu excepția celor publici, alienații, persoanele aflate sub tutela.

Nu au testamenti factio pasiva incapabilii de drept și de fapt.Poate fi instituit ca moștenitor sclavul propriu sau sclavul altuia, bunurile moștenite de sclav intrand in patrimonial lui dominus, la fel și fiul de familie moștenește cu acceptul lui pater familias și bunurile intra in patrimonial acestuia.In cazul femeilor e o interdicție suplimentara printr-o lex Voconia data in 169 i.Hr.:femeilor li s-a interzis sa vina la succesiunea unei averi mai mari de 100 de ași.

Instituirea de moștenitori

Despre aceasta Gaius spune ca este caput et fundamentus totius testament.

-este supusa unor riguroase condiții de forma și de fond

Condiții de forma

1)instituirea trebuie sa se faca in fruntea testamentului

2)trebuie sa se faca in termeni imperativi și solemni

Condiții de fond:

1)Nemo pro parte intestatus decedere potesi(nimeni nu poate muri in parte cu testament și in parte fara testament), adica trebuie sa se dispuna cu privire la toate bunurile , ci nu doar cu privire la o parte din ele.Nu e permisa deschiderea moștenirii legale alaturi de moștenirea testamentara.Daca testatorul dispune o parte din bunuri, moștenitorul culege ex certe re(și bunurile pentru care nu s-a dispus prin testament)

2)Semel heres simper heres(o data herede intotdeauna herede).Nu e admisibila instituirea de moștenitori pana la un anumit termen.

Romanii au cunoscut substituirea de moștenitori, numita condiționala sau de gradul 2 și opereaza atunci cand moștenitorul instituit nu vrea sau nu poate accepta succesiunea. In aceste situații, pentru a evita deschiderea succesiunii legale, testatorul face o substituire de moștenitor,adica desemneaza o alta persoana sa ia locul moștenitorului instituit in cazul in care nu poate sau nu vrea.

-substituire vulgar sau obișnuita

-substituire pupilara:instituitul moare inainte de pubertate

-substituire cvasipupilara:instituitul era alienat(mente captus)