Nulitatea relativa a adoptiei: Procedura de desfiintare a adoptiei

Nulitatea relativa a adoptiei poate fi invocata numai de catre persoanele ocrotite prin aceasta sanctiune. Exista in aceasta privinta o exceptie fata de dreptul comun, in sensul ca nulitatea relativa poate fi invocata, in cazul adoptiei, nu numai de persoa­nele lipsite de capacitate de exercitiu sau de cele al caror consimtamant a fost viciat, ci si de cele al caror consimtamant a lipsit[1].

Actiunea in anularea adoptiei se prescrie, potrivit dreptului comun in materie, in termenul de 3 ani prevazut de art. 9 alin. (2) din Decretul nr. 167/1958. Credem ca, in aceasta privinta, intemeiat s‑a facut propunerea ca, de lege ferenda, termenul de prescriptie sa fie mai scurt, date fiind consecintele pe care desfiintarea adoptiei le produce asupra copilului in special[2].

Nulitatea relativa a actului juridic al adoptiei poate fi acoperita prin confirmarea expresa a actului sau prin abtinerea persoanei indreptatite de a invoca nulitatea[3]. Si in cazul nulitatii relative, daca mentinerea adoptiei este in interesul celui adoptat, instanta va putea respinge cererea de anulare, cu atat mai mult cu cat, pentru acelasi motiv, se poate respinge si cererea de declarare a nulitatii absolute.

• Cazuri de nulitate a adoptiei

Articolul 56 din lege prevede ca adoptia este nula daca a fost incheiata in alt scop decat cel al ocrotirii interesului superior al copilului sau cu incalcarea oricaror conditii de fond si de forma prevazute de lege. Cu titlu de exemplu, vom enumera cateva dintre cazurile de nulitate:

a) Lipsa consimtamantului uneia dintre persoanele chemate de lege sa consimta la adoptie, duce la nulitatea acesteia

In privinta caracterului nulitatii care intervine, in literatura juridica[5] s‑a facut o distinctie, in sensul ca:

‑ lipsa consimtamantului parintilor firesti, al adoptatorului si al adoptatului mai mare de 10 ani este sanctionata cu nulitatea absoluta, aceste elemente fiind de esenta in structura adoptiei, iar

- lipsa consimtamantului sotului persoanei care adopta este sanctionata numai cu nulitatea relativa[6]. Actiunea in anulare se poate introduce numai de catre sotul per­soa­nei care a adoptat, acesta putand sa si acopere nulitatea. Tot cu nulitate relativa este sanctionata si lipsa consimtamantului tutorelui , desi s‑au exprimat si pareri in sensul ca aceasta lipsa nu ar trebui sanctionata .

b) Adoptia multipla

Prin adoptie se urmareste crearea, pentru cel adoptat, a unor relatii de familie ase­manatoare cu cele din familia fireasca, ceea ce nu s‑ar realiza in cazul unor adoptii multiple cu privire la aceeasi persoana, fie concomitent, fie succesiv, cu exceptia cazului cand adoptia este facuta de catre doi soti. Sanctiunea care intervine in acest caz este nulitatea absoluta a adoptiei[9].

Prin exceptie, poate fi incuviintata o noua adoptie cand adoptatorul sau sotii adoptatori au decedat sau cand adoptia anterioara a incetat din orice alt motiv.

c) Adoptia unei persoane majore care nu a fost crescuta in timpul minoritatii de adoptator

Prin exceptie de la regula ca un copil poate fi adoptat pana la implinirea varstei majoratului civil, art. 5 alin. (3) din lege permite adoptia unei persoane majore, insa numai de catre persoana sau familia care a crescut‑o in timpul minoritatii. Daca aceasta conditie nu este indeplinita, adoptia este sanctionata cu nulitatea absoluta, intrucat se incalca o conditie de fond ceruta de lege pentru valabilitatea adoptiei, pri­vitoare la persoana adoptatului[10]. In aceste cazuri, instanta care solutioneaza actiunea in constatarea nulitatii trebuie sa stabileasca in concret raporturile create intre adoptat si adoptator si sa aprecieze daca, in perioada in care adoptatul a fost crescut de adoptator, intre acestia s‑au creat legaturile afective care caracterizeaza o familie .

d) Lipsa conditiilor cerute de lege in persoana adoptatorului

Tot cu nulitatea absoluta se sanctioneaza si adoptia incheiata cu nerespectarea conditiilor prevazute in art. 9 alin. (1) din lege, respectiv adoptatorul sa aiba capacitate deplina de exercitiu[12] si sa fie cu cel putin 18 ani mai in varsta decat adop­tatul. Pentru motive temeinice, instanta judecatoreasca poate incuviinta adoptia, chiar daca diferenta de varsta dintre adoptat si adoptatori este mai mica de 18 ani, dar in nicio situatie, mai putin de 15 ani.

e) Rudenia in linie dreapta si colaterala

Rudenia in linie dreapta duce la nulitatea absoluta a adoptiei, desi nu este expres prevazuta de lege, insa, numai in privinta adoptiei de catre parinti a propriilor copii. Adoptia intre celelalte rude in linie dreapta, de pilda, intre bunici si nepoti, este permisa[13]. Solutia se deduce din chiar ratiunile acestei institutii.

In literatura juridica s‑a sustinut ca, de lege ferenda, se impune ca adoptia intre rudele firesti in linie dreapta sa fie intotdeauna sanctionata cu nulitate absoluta, intrucat constituie o abatere de la rosturile adoptiei[14]. In ce ne priveste, credem ca adop­tia intre rudele firesti in linie dreapta, cu exceptia celei facute de catre parintii firesti ai copilului, trebuie mentinuta, deoarece prin ea se urmareste crearea unor relatii mai apropiate decat cele determinate de rudenia fireasca, efectele juridice fiind multiple, inclusiv cel asupra dreptului la mostenire.

Actuala legislatie sustine aceasta opinie si prevede ca rudenia dintre adoptator si adoptat este un criteriu de preferinta pentru incuviintarea adoptiei.

Potrivit art. 8 alin. (1) din lege, este prohibita adoptia intre rudele colaterale de gradul al doilea, adica intre frati si surori. Incheierea adoptiei cu incalcarea acestei prevederi legale este sanctionata cu nulitate absoluta.

f) Adoptia intre soti

Desi adoptia intre soti nu este prohibita in mod expres, in mod unanim, in lite­ratura juridica se considera ca o astfel de adoptie se sanctioneaza cu nulitatea abso­luta, existand incompatibilitate intre raporturile izvorate din casatorie si cele izvorate din adoptie.

g) Adoptia a doi soti sau fosti soti

Conform art. 8 alin. (2) din lege, adoptia a doi soti sau fosti soti de catre aceeasi persoana sau familie este interzisa. Anterior Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 25/1997, aceasta interdictie nu era expres prevazuta, insa, aproape unanim, s‑a admis ca adoptia este inadmisibila .

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

h) Incalcarea scopului adoptiei

Scopul urmarit prin adoptie este acela al ocrotirii interesului superior al copilului, respectiv de a‑i asigura conditiile materiale si morale necesare dezvoltarii sale armonioase. Abaterile de la acest scop care constituie, asadar, cauza actului juridic al adoptiei, sunt sanctionate cu nulitatea absoluta.

In practica judiciara au fost considerate astfel de abateri:

‑ adoptia unui copil de catre tutorele sau, daca a fost incheiata in scopul sustra­gerii tutorelui de la obligatia de a prezenta periodic dari de seama;

‑ adoptia incheiata pentru a obtine avantaje materiale si pentru a eluda dispozitiile legale privind dreptul la mostenire[16];

‑ cazul in care adoptatorii au urmarit realizarea unui profit prin munca ce urma a o depune adoptata in gospodaria lor, iar parintii ei firesti au urmarit ca fiica lor sa devina unica mostenitoare a adoptatorilor in varsta de peste 70 de ani[17];

- adoptia incheiata pentru ca adoptatorul sa obtina o suprafata locativa etc.[18]

i) Viciile de consimtamant

Desi apar destul de rar, data fiind procedura de incuviintare a adoptiei, viciile de consimtamant duc la nulitatea relativa a adoptiei.

In literatura juridica s‑a precizat ca eroarea constituie viciu de consimtamant numai atunci cand poarta asupra identitatii fizice a adoptatului[19]; dolul constituie viciu de consimtamant cand provine de la oricare dintre persoanele chemate sa consimta la adoptie, iar simpla temere reverentioasa nu constituie viciu de consimtamant .

Eroarea asupra naturii actului incheiat, care s‑a ivit in practica judiciara, adopta­torii crezand ca incheie un contract de intretinere, este sanctionata cu nulitate absoluta[21], in acest caz nefiind vorba de o eroare-viciu de consimtamant, ci de o eroare obstacol, echivalenta cu lipsa consimtamantului.

4.1.3. Procedura de desfiintare a adoptiei

Actiunea in nulitatea sau in anularea adoptiei este de competenta instantelor judecatoresti, competenta materiala apartinand tribunalului.

Solutia este intemeiata atat pe principiul simetriei actelor juridice, cat si pe consi­derentul ca ar fi inadmisibil ca judecatoria, instanta cu competenta generala, sa desfiin­teze un act a carui incheiere este incuviintata de tribunal.

Cauzele privind declararea nulitatii adoptiei se judeca cu citarea:

- adoptatorului sau, dupa caz, a familiei adoptatoare;

- adoptatului care a dobandit capacitate deplina de exercitiu;

- directiei in a carei raza teritoriala se afla domiciliul copilului sau, in cazul adop­tiilor internationale, a Oficiului.

Copilul care a implinit varsta de 10 ani va fi intotdeauna ascultat.

Hotararile judecatoresti privitoare la nulitatea adoptiei, ramase irevocabile, se comu­nica Oficiului de catre directie, in vederea efectuarii mentiunilor necesare in Registrul national pentru adoptii.

4.1.4. Efectele desfiintarii adoptiei

Atat nulitatea absoluta, cat si cea relativa produc, in principiu, la fel ca in dreptul comun, efecte retroactive. Totusi, unele efecte ale adoptiei desfiintate nu pot fi inla­tu­rate datorita specificului actului juridic analizat.

a) Rudenia civila se considera ca nu a existat niciodata. Astfel, daca declararea nulitatii adoptiei are loc dupa decesul adoptatului sau al adoptatorului, aceasta va influenta succesiunea lor, respectiv nu va exista vocatie succesorala intre persoanele care numai aparent erau rude la data deschiderii succesiunii.

b) Ocrotirea parinteasca este redobandita de parinti firesti, care vor exercita drepturile si indatoririle parintesti referitoare la persoana si bunurile copilului, pier­dute de adoptator. Concluzia se impune datorita caracterului retroactiv al nulitatii, adoptia considerandu‑se ca nu a existat niciodata.

Instanta poate decide, daca este cazul, instituirea tutelei sau a altor masuri de protectie speciala a copilului, in conditiile legii[22].

Actele juridice cu caracter patrimonial incheiate de fostul adoptator cu terte persoane in numele adoptatului sau incheiate de adoptat cu incuviintarea prealabila a adoptatorului raman neafectate de desfiintarea adoptiei.

c) Numele fostului adoptat

Prin desfiintarea adoptiei, fostul adoptat va redobandi vechiul sau nume de familie [art. 59 alin. (1)]. Acest efect se produce doar pentru viitor.

In literatura juridica[23] si in practica instantelor , s‑a apreciat ca, atata vreme cat nu exista o prevedere expresa, instanta de judecata nu va putea incuviinta ca fostul adop­tat sa poarte si pentru viitor numele fostului adoptator. Aceeasi solutie se aplica si pentru sotul sau copii adoptatului, daca aveau nume comun.

De lege ferenda, credem insa ca aceasta posibilitate ar trebui recunoscuta, fostul adoptat putand avea motive temeinice sa pledeze pentru pastrarea numelui purtat in perioada adoptiei desfiintate.

d) Domiciliul si locuinta adoptatului nu vor mai fi la adoptator dupa declararea nulitatii adoptiei.

e) Obligatia de intretinere intre adoptat si adoptator inceteaza insa numai pentru viitor, fara sa se puna problema restituirii a ceea ce, in trecut, s‑a prestat, dat fiind caracterul intretinerii si a modului ei de prestare succesiva.

f) Suprimarea impedimentelor la casatorie. Impedimentele la casatorie izvorate din adoptie, reglementate de art. 7 C.fam., dispar odata cu desfiintarea adoptiei.

g) Cetatenia adoptatului. In cazul desfiintarii adoptiei, copilul, cetatean roman, adoptat de un cetatean strain, daca nu a implinit varsta de 18 ani, este considerat ca nu a pierdut niciodata cetatenia romana [art. 28 alin. (3) din Legea nr. 21/1991].

Copilul, cetatean strain, adoptat de un cetatean roman, daca nu a implinit 18 ani pana la desfiintarea adoptiei si daca domiciliaza in strainatate sau daca paraseste tara pentru a domicilia in strainatate, este considerat ca nu a fost niciodata cetatean roman [art. 7 alin. (1) din Legea nr. 21/1991]. Per a contrario, daca adoptatul a implinit 18 ani sau daca domiciliaza in tara, chiar si in cazul in care nu a implinit aceasta varsta, el va pastra cetatenia romana.