Formarea profesionala - codul muncii

Formarea profesionala initiala se realizeaza prin sistemul national de invatamant, asa cum este structurat acesta prin Legea Invatamantului nr. 84/1995.

Avand in vedere caracteristicile economiei aflate in proces de restructurare, caracteristici ce solicita o piata a muncii care sa se poata adapta rapid la noi exigente, se impune necesitatea organizarii unui sistem eficient de formare sau reorientare profesionala a adultilor.
De altfel, chiar Legea nr.84/1995 a inclus in cuprinsul sau un capitol special privind educatia permanenta, considerate ca fiind o activitate permanenta de facilitare a accesului la stiinta si cultura a tuturor cetatenilor, indiferent de varsta, in vederea adaptarii lor la mutatiile majore care survin in viata sociala.

Codul muncii acorda si el o atentie speciala formarii profesionale (Titlul VI), careia ii recunoaste ca obiective principale:

Adaptarea salariatului la cerintele postului sau a locului de munca;

Obtinerea unei calificari profesionale;

Actualizarea cunostintelor si deprinderilor specifice postului si locului de munca si perfectionarea pregatirii profesionale pentru ocupatia de baza;

Reconversia profesionala determinata de restructurari socio-economice;

Dobandirea unor cunostinte avansate, a unor metode si procedee moderne necesare realizarii activitatilor profesionale;

Prevenirea riscului somajului;

Promovarea in munca si dezvoltarea carierei profesionale;

Formarea profesionala si evaluarea cunostintelor se fac pe baza standardelor ocupationale.

Formarea profesionala a salariatilor se poate realiza prin urmatoarele forme:

Participarea la cursuri organizate de catre angajatori in cadrul unitatii sau de catre furnizorul de servicii de formare profesionala din tara sau strainatate;

Stagii de adptare profesionala la cerintele postului si ale locului de munca;

Stagii de practica si specializare in tara si strainatate;

Ucenicie organizata la locul de munca;

Formare individualizata;

Alte forme de pregatire convenite intre angajator si salariat.

La nivelul fiecarui angajator, persoana juridical, trebuiesc intocmite anual planuri de formare profesionala, ce fac parte integranta din contractul colectiv de munca aplicabil. Ele se elaboreaza de catre angajator cu consultarea sindicatului sau sindicatelor representative ori, dupa caz, cu reprezentantii salariatilor (art. 191 Codul muncii). In baza acestora se stabileste modalitatea de formarea profesionala individualizata a fiecarui salariat.

Modalitatea concreta de formare profesionala, drepturile si obligtiile partilor, durata formarii profesionale, precum si orice alte aspecte legate de realizarea formei respective de formare profesionala fac obiectul unor acte aditionale la contractile individuale de munca (art. 193 Codul muncii).

In cazul in care participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala este initiate de angajator, toate cheltuielile ocazionate de aceasta participare sunt suportate de catre angajator. In aceasta situatie, salariatii participant beneficiaza de salariu integral corespunzator postului si functiei detinute, cu toate indemnizatiile, sporurile si adaosurile la acesta (daca participarea presupune scoaterea din activitate pentru o perioada ce nu depaseste 25 % din durata zilnica a timpului normal de lucru) sau de salariul de baza si, dupa caz, de sporul de vechime (daca participarea presupune scoaterea din activitate pentru o perioada mai mare de 25 %).

Daca participarea la cursurile sau stagiile de formare profesionala presupune scoaterea integrala din activitate, contractul individual de munca al salariatului respectiv se suspenda, acesta beneficiind de o indemnizatie platita de angajator, prevazuta in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca, dupa caz (art. 194).

Salariatii care au beneficiat de un curs sau stagiu de pregatire profesionala mi mare de 60 de zile nu pot avea initiative incetarii contractului individual de munca o perioada de cel mult 3 ani de la momentul absolvirii cursurilor sau stagiului de formare profesionala (art. 195(1)), in caz contrar fiind obligati a suporta toate cheltuielile ocazionate de formarea profesionala, proportional cu perioada nelucrata din perioada stabilita conform actului additional la contractul individual de munca.

Aceasta dispozitie, ce se constituie intr-o garantie a faptului ca investitia angajatorilor in formarea profesionala a salariatilor este acoperita prin obligatia acestuia din urma de a lucra la acesta o perioada minima de 3 ani, ar fi trebuit in unele opinii sa fie insotita de altele care sa cuprinda un set de stimulente legislative (cum ar fi reducerile fiscale) menite sa incurajeze angajatorii in a cuprinde proprii salariati in programele de formare profesionala.

Codul muncii retine ca fiind contracte special de formare profesionala organizata de angajator, doua tipuri de contracte si anume contractul de calificare profesionala si contractul de adaptare profesionala. In aceste situatii, formarea profesionala se face de catre un formator care este numit de angajator, dintre salariatii calificati, cu o experienta de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala. Pentru a asigura o activitate de formare profesionala eficienta, se prevede ca un formator sa poata asigura formarea, in acelasi timp, pentru cel mult 3 salariati (art.203).

Contractul de calificare profesionala este cel in baza caruia salariatul se obliga sa urmeze cursurile de formare organizate de catre angajator pentru dobandirea unei calificari profesionale. De asemenea, pot incheia contracte de calificare profesionala salariatii cu varsta minima de 16 ani impliniti care nu au dobandit o calificare sau au dobandit o calificare care nu le permite mentinerea locului de munca la acel angajator. Contractul de calificare profesionala se incheie pentru o durata cuprinsa intre 6 luni si 2 ani (art. 199). Nu rezulta foarte clar din prevederea mentionata daca perioada respectiva este identica cu durata formarii profesionala propriu-zise, pentru ca pot, evident, exista situatii in care ele sa difere. Pot incheia contracte de calificare profesionala numai angajatorii autorizati in acest sens de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale si Ministerul Educatiei si Cercetarii (art.200).

La randul sau, contractul de adaptare profesionala se incheie in vederea adaptarii salariatilor debutanti la o functie noua, la un nou loc de munca sau in cadrul unui colectiv nou. El este un contract incheiat pe durata determinata, ce nu poate fi mai mare de un an. La expirarea termenului contractului de adaptare profesionala, salariatul poate fi supus unei evaluari in vederea stabilirii masurii in care acesta poate face fata functiei noi, locului de munca nous au colectivitatii noi in care urmeaza sa presteze munca (art. 202).

Codul muncii mai reglementeaza si contractul de ucenicie, inteles ca fiind un contract individual de munca de tip particular, in temeiul caruia angajatorul se obliga ca in afara platii salariului, sa asigure salariatului si formarea profesionala intr-o anumita meserie iar ucenicul se obliga sa urmeze cursurile de formare profesionala si sa munceasca in subordinea angajatorului respectiv. Contractul de ucenicie se incheie pe o perioada determinata ce nu poate fi mai mare de 3 ani (art. 205).

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

Poate fi incadrat ca ucenic orice tanar ce nu detine o calificare profesionala si care la debutul perioadei de ucenicie nu a implinit varsta de 25 de ani (art. 207 alin. 1). Ca si in cazul contractelor de calificare profesionala, contractile de ucenicie se incheie in calitate de angajator-formator numai de catre angajatorii autorizati de catre Ministerul Muncii si Solidaritatii.

Contractul de ucenicie trebuie sa cuprinda, in afara dispozitiilor obligatorii prevazute pentru contractul de munca, urmatoarele (art. 210):

Precizarea persoanei care urmeaza sa se ocupe de pregatirea ucenicului, denumita maistru de ucenicie, si calificarea acesteia;

Durata necesara pentru obtinerea calificarii in meseria respectiva;

Avantajele in natura acordate ucenicului, in vederea calificarii profesionale.

Maistrul de ucenicie este salariat al angajatorului, atestat de Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale pentru pregatirea ucenicilor.

Ucenicii beneficiaza de masurile de protective specifice tinerilor, in cazul lor fiind interzisa (art. 209):

Munca prestata in conditii grele, vatamatoare sau periculoase;

Munca suplimentara;

Munca de noapte;

Aptitudinile ucenicului de a presta meseria pentru care este pregatit prin contractul de ucenicie fac obiectul unei verificari finale, organizate de catre angajator. Salariatii a caror formare profesionala a facut obiectul unui contract de ucenicie nu vor putea fi obligati la suportarea cheltuielilor de formare facute de angajtor (art. 212).

ana la adoptarea noului Cod al muncii, o serie de acte normative au detaliat obiectivele si institutiile responsabile cu derularea activitatii de formare profesionala.

Astfel, prin Legea nr. 151/1999 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 36/1997 pentru modificarea si completarea Legii invatamantului nr. 84/1995, se prevede ca persoanele juridice sau fizice pot organiza, in cadrul sistemului de formare continua, impreuna cu unitati sau institutii de invatamant ori separat, cursuri de calificare, perfectionare si conversie profesionala a adultilor, care ofera certificate de competent profesionale recunoscute pe piata muncii. In baza aceluiasi temei legal, pe perioada in care urmeaza cursuri de perfectionare a pregatirii profesionale, personalul institutiilor publice are dreptul la salariu de baza si la celelalte adaosuri la acesta. In cazul in care cursurile sunt organizate in alta localitate decat cea de domiciliu, personalul institutiilor publice participant beneficiaza si de drepturile cuvenite, potrivit dispozitiilor legale, salariatilor institutiilor publice aflati in delegare.

Ulterior, prin Ordonanta Guvernului nr. 102/27.08.1998 privind organizarea si functionarea sistemului de educatie permanenta prin institutiile educationale, s-a reiterat necesitatea organizarii unui sistem educational in acest domeniu. Astfel, conform art.2, formarea profesionala continua prin sistemul educational se realizeaza prin programe specifice, initiate si organizate de institutii publice si organisme private cu activitate in domeniu, in spiritul parteneriatului social, utilizand metode interactive cu accent pe demersurile multimedia: educatie prin corepondenta, educatie la distanta, videoconferinte, instruire asistata pe calculator.

Formarea profesionala continua, realizata prin institutii educationale organizate ca persoane juridide de drept public sau privat, asigura:

Completarea educatiei de baza, prin educatie recurenta sau compensatorie;

Formarea profesionala continua prin perfectionarea pregatirii profesionale si dobandirea unor noi calificari profesionale;

Educatia civica, prin dobandirea competentelor si aptitudinilor necesare exercitarii drepturilor si asumarii responsabilitatilor sociale ale fiecarui cetatean;

Educarea, cultivarea aptitudinilor si a intereselor individuale ale cetateanului pentru indeplinirea unui rol social activ.

In randul institutiilor structurate in mod tripartit, se numara si Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor, care s-a infiintat, organizat si functioneaza in temeiul Legii nr. 132/20.07.1999. Acesta este o autoritate administrativa autonoma cu rol consultativ in promovarea politicilor si strategiilor privind formarea profesionala a adultilor, care se organizeaza si functioneaza in sistem tripartit.

Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor are ca obiect de activitate sprijinirea procesului de formare profesionala a adultilor, prin asigurarea elementelor necesare in vederea fundamentarii politicilor si strategiilor care se adopta in acest domeniu, in concordanta cu cerintele economiei de piata.

Principalele atributii ale sale sunt:

Evalueaza, pe baza studiilor si analizelor efectuate, necesitatile, pe termen mediu si lung, privind formarea profesionala a adultilor, pe domenii de activitate, profesii, meserii si specialitati, in plan regional, precum si la nivelul intregii tari;

Avizeaza proiecte de acte normative care au ca obiect formarea profesionala a adultilor;

Colaboreaza cu institutii guvernamentale, cu autoritati administrative autonome si cu organizatii neguvernamentale, nationale si internationale, care desfasoara activitati in domeniul pregatirii profesionale;

Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor este constituit din 15 membrii numiti de catre ministerele interesate, organizatiile patronale si confederatiile sindicale reprezentative, cate 5 membrii de catre fiecare parte, numiti pentru un mandat de 4 ani ce poate fi reinnoit.

Tot printr-o Ordonanta a Guvernului si anume Ordonanta nr. 129/31.08.2000, privind formarea profesionala a adultilor, s-a statuat ca in Romania formarea profesionala a adultilor constituie o prioritate nationala (art.1 alin.1). Impunand principiul accesului egal, fara discriminari, la formarea profesionala, urmeaza ca drepturile si obligatiile angajatorilor si salariatilor in perioada in care salariatii urmeaza cursuri de formare profesionala, sa fie prevazute in contractul colectiv de munca sau, dupa caz, in contractul individual de munca.

Formarea profesionala a adultilor are, conform acestui act normativ, ca principale obiective:

Facilitarea integrarii sociale a indivizilor in concordanta cu aspiratiile lor profesionale si cu necesitatile pietei muncii;

Pregatirea resurselor umane capabile sa contribuie la cresterea competitivitatii fortei de munca;

Actualizarea cunostintelor si perfectionarea pregatirii profesionale in ocupatia de baza, precum si in ocupatii inrudite;

Schimbarea calificarii, determinata de restructurarea economica, de mobilitatea sociala sau de modificari ale capacitatii de munca;

Insusirea unor cunostinte avansate, metode si procedee moderne necesare pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu.

Formarea profesionala a adultilor cuprinde formarea profesionala initiala si formarea profesionala continua organizata prin alte forme decat cele specifice sistemului national de invatamant. Formarea profesionala initiala a adultilor asigura pregatirea necesara pentru dobandirea competentelor profesionale minime necesare. In schimb, formarea profesionala continua este ulterioara formarii initiale si asigura adultilor fie dezvoltarea competentelor profesionale deja dobandite, fie dobandirea de noi competente.

In cadrul formarii profesionale a adultilor functioneaza sistemul de credite transferabile. Pe baza acumularii acestora se poate atesta dobandirea de competente profesionale noi (art.7 (1)).

Formarea profesionala a adultilor se poate realiza, in conditiile prevazute de Ordonanta nr. 129/2000, de catre persoanele juridice de drept public sau privat, iar in cazul uceniciei si de catre persoanele fizice, denumite furnizori de formare profesionala. Acestia isi vor desfasura activitatea in baza unei autorizari acordate de comisiile de autorizare, alcatuite din reprezentanti ai inspectoratelor scolare judetene, ai agentiilor pentru ocupare si formare profesionala, prefecturi, ai organizatiilor patronale si sindicale reprezentative. La nivel national, activitatea de autorizare a furnizorilor de formare profesionala este coordonata de Consiliul National de Formare Profesionala a Adultilor.

Autorizarea se acorda pe baza unor criterii de evaluare ce se refera, in principal, la programul de formare profesionala, experienta furnizorilor de formare profesionala si resursele financiare, pentru o perioada de 4 ani. Furnizorii de formare profesionala sunt scutiti de la plata TVA pentru operatiunile de formare profesionala (art.42 introdus prin Legea nr. 375/2002).

Formarea profesionala a adultilor se realizeaza prin programe de formare profesionala care cuprind totalitatea activitatilor de pregatire teoretica si/sau practica destinate unor categorii de persoane, unui grup sau unor persoane in vederea realizarii obiectivelor de formare profesionala pentru un anumit domeniu. Programele de formare profesionala se organizeaza de furnizorii de formare profesionala pentru ocupatii, meserii si profesii definite si cuprinse in Clasificarea ocupatiilor din Romania- C.O.R, precum si pentru competentele specifice mai multor ocupatii.

Printre institutiile cu responsabilitati in organizarea formarii profesionale a adultilor se numara si Ministerul Muncii si Solidaritatii Sociale care, la propunerea Consiliului National de Formare Profesionala, elaboreaza politici si strategii nationale privind dezvoltarea resurselor umane, inclusiv formarea profesionala a adultilor. De asemenea, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca coordoneaza la nivel national activitatea de formare a persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, pune in aplicare politicile si strategiile privind calificarea si recalificarea somerilor, organizeaza programe de formare profesionala pentru aceste catgorii de adulti.

Sursele de finantare a formarii profesionale a adultilor avute in vedere de Ordonanta nr. 129/2000, sunt fonduri proprii ale angajatorilor, bugetul asigurarilor pentru somaj, sponsorizari, donatii, surse externe, taxe de la persoanele participante la programele de formare profesionala.

Societatile comerciale, companiile si societatile nationale, unitatile corporatiste, regiile autonome si alte institutii pot efectua cheltuieli pentru formarea profesionala a salariatilor, cheltuieli care se deduc, dupa caz, din impozitul pe profit sau din impozitul pe venit (art. 34). Aceasta prevedere a legii este de natura sa incurajeze alocarea unor sume in beneficiul programelor de formare profesionala, care, din pacate, sunt sacrificate de unitatile economice, in scopul atingerii unor performante economice rapide. Pe perioada in care participa la programe de formare profesionala finantate de angajatori salariatii primesc drepturile salariale stabilite conform contractului individual de munca pentru programul normal de munca.

Incidenta in materie are si Hotararea Guvernului nr. 1011/0810.2001 privind organizarea si functionarea invatamantului la distanta si a invatamantului cu frecventa redusa in institutiile de invatamant superior menite sa asigure posibilitatea de formare initiala, de perfectionare sau de conversie profesionala pentru o larga categorie de cetateni. Conversia profesionala asigurata prin acest sistem de invatamant este de nivel superior si se finalizeaza prin diplome sau certificate (art. 2 lit. d).

In Contractul colectiv de munca la nivel national pe anul 2002-2003 capitolul VII este dedicat formarii profesionale. Partile chiar definesc termenul de “formare profesionala continua”, ca fiind orice procedura prin care salariatul, avand deja o calificare ori o profesie, isi completeaza cunostintele profesionale, fie prin aprofundarea studiilor intr-un anumit domeniu al specialitatii de baza, fie prin deprinderea unor metode sau procedee noi adoptate in doemniul specialitatii lui.

Convenind asupra necesitatii si obligativitatii perfectionarii profesionale a tuturor categoriilor de salariati, s-a prevazut ca la incheierea contractelor colective la nivel de unitati trebuie sa se faca referire la programul annual de formare profesionala si sa se identifice posturile pentru care este necesara aceasta forma de pregatire, cheltuielile respective fiind obligatia unitatii.

La nivelul Uniunii Europene se acorda o atentie deosebita recunoasterii reciproce a calificarilor profesionale. In acest sens, s-au impus trei tipuri principale de masuri administrative nediscriminatorii impotriva unor obstacole importante in calea libertatii de miscare a profesionistilor, pentru indepartarea carora s-au intreprins actiuni specifice, si anume:

Recunoasterea calificarilor profesionale;

Masuri referitoare la dovedirea bunei sanatati, a bunei reputatii sau a unei situatii financiare solide;

Apartenenta la organizatii profesionale si respectarea codurilor de conduita.

Recunoasterea calificarilor profesionale se bazeaza pe Directiva 89/48/CEE din 12.12.1988 referitoare la un sistem general de recunoastere a diplomelor din invatamantul superior, acordate la incheierea educatiei profesionale si la educatia si calificarea avand o durata minima de 3 ani si Directiva 92/51/CEE, referitoare la un sistem general de recunoastere a educatiei profesionale si la educatie si calificare ce completeaza Directiva 89/48/CEE.

Prevederile acestor directve se aplica tuturor activitatilor ce sunt supuse reglementarilor ce nu fac deja obiectul unei directive specifice. Conform sistemului instituit de acestea, reunoasterea ar putea fi descrisa ca semiautomata, deoarece principiul este acela al recunoasterii educatiei si calificarii unei persoane ce migreaza in alta tara, in cazul in care activitatile profesionale supuse reglementarilor si pe care el doreste sa le desfasoare sunt aceleasi cu cele pe care este indreptatit sa le desfasoare sau le-a desfasurat in statul membru de origine si in cazul in care educatia si calificarea cerute de statul membru de primire nu difera substantial de cele pe care ea le-a obtinut. Daca lucrurile nu stau asa, statul membru de primire poate solicita persoanei ce migreaza in tara respectiva compensarea diferentei prin parcurgerea unei perioade de adaptare sau trecerea unui test de aptitudini, persoana in cauza avand, in principiu, dreptul sa aleaga intre cele doua.

Principiile fundamentale procedurale pe care statele membre trebuie sa le respecte in privinta masurilor de luat in acest domeniu au fost stabilite de Curtea Europeana de Justitie in cazurile UNECTEF contra Heylens (22/86) si Vlassopoulou (C-340/89).