Continutul contractului colectiv de munca

Intr-un contract colectiv de munca sunt stabilite clauze peivind locul muncii, felul muncii, conditiile de munca, modul in care se realizeaza salarizarea, nivelurile de salarizare, alte drepturi si obligatii chiar conexe raportului de munca.

De altfel, alin. 4 al art. 3 al Legii nr. 130/1996 prevede ca negocierea colectiva are ca obiect cel putin domenii cum sunt salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca. Asadar, cel putin astfel de clauze trebuie sa se regaseasca intr-un contract colectiv de munca.

Oricum, el va trebui sa cuprinda o serie de clauze obligatorii, cum sunt cele care se refera la intinderea in timp (durata, modificare, reinnoire).

De asemenea, clauzele contractului colectiv de munca trebuie sa respecte dispozitiile legale de interes public. Totusi, vor fi valabile clauzele ce acorda salariatilor conditii mai favorabile.

In acest sens, legea prevede ca in contractele colective de munca clauzele pot fi stabilite numai in limitele si in conditiile legale (art. 8). Ca atare, clauzele cuprinse in contractele colective de munca negociate cu incalcarea prevederilor legale sunt lovite de nulitate, nulitate ce se constata, la cererea partii interesate, de instanta judecatoreasca competenta (art. 24).

In cazul constatarii nulitatii unor clauze de catre instanta judecatoreasca, partea interesata poate cere renegocierea drepturilor respective. Pana la renegocierea drepturilor, clauzele a caror nulitate a fost constatata sunt inlocuite cu prevederile mai favorabile cuprinse in lege sau in contractul colectiv de munca incheiat la nivel superior, dupa caz.

Pe langa faptul ca trebuie sa respecte limitele minimale prevazute de lege, contractele colective de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de munca incheiate la nivel superior. La randul lor, contractele individuale de munca nu pot contine clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin prin contractele colective de munca (art 8. alin. 2 ).

Totodata, in situatiile in care, in privinta drepturilor ce decurg din acesta intervin reglementari legale mai favorabile, ele vor face parte de drept din contract.

In plus, partile semnatare se obliga ca, in perioada de aplicare a contractului colectiv de munca la nivel national sa nu promoveze si sa nu sustina proiecte de acte normative a caror adoptare ar conduce la diminuarea drepturilor ce decurg din contractele colective de munca, oricare ar fi nivelul la care acestea au fost incheiate.

Cu caracter de noutate, Legea nr. 130/1996 permite negocierea unor clauze privind protectia juridical a delegatilor organelor sindicale sau reprezentantilor alesi ai salariatilor fata de abuzul patronal.

O astfel de protectie este asigurata si prin Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca, insa clauzele contractuale pot asigura o situatie mai favorabila de protectie a sindicalistilor sau a reprezentantilor salariatilor.

Efectele contractului colectiv de munca:

Potrivit legii (art. 11 Legea nr. 130/1996, art. 241 Codul muncii) clauzele contractului colectiv de munca isi produc efectele:

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

a) Obligatia de negociere

Negocierea colectiva este obligatory, exceptie facand situatiile in care angajatorul are mai putin de 21 de angajati (art. 236 alin. 2 Codul muncii). In acest sens, retinem ca art. 3 alin. 1 legea nr. 130/1996 mentiona acest prag pentru negocierea la nivel de unitate, pe cand noul cod al muncii nu mai face aceasta distinctie.

Mai observam, de asemenea, ca obligatia organizarii de negocieri colective nu presupune cu necesitate si incheierea unui contract colectiv de munca.

Initiativa negocierii apartine, conform art 4. alin. 4 din Legea 130/1996, patronului.

Initiativa poate veni si din partea salariatilor, in cazul in care patronul nu solicita inceperea negocierii.

Neindeplinirea obligatiei de a negocia este sanctionata cu amenda. La negocierea clauzelor si la incheierea contractelor colective de munca, partile sunt egale si libere, contractele astfel incheiate constituind legea partilor.

b) Procedura negocierii colective:

Articolul 3 alin 2. din Legea 130/1996 introduce principiile anulitatii negocierilor colective. Negocierea colectiva are loc dupa cel putin 12 luni de la data negocierii precedente, neurmata de incheierea unui contract colectiv de munca, sau de la data intrarii in vigoare a contractului colectiv de munca, dupa caz.

O astfel de conditie poate functiona numai in situatia unui contract colectiv de munca incheiat pe o perioada mai mare de 12 luni sau daca nu a fost incheiat anterior vreun contract colectiv de munca. Astfel, negocierea va avea loc cu cel putin 30 de zile anterior expirarii contractului colectiv de munca incheiat pe un an.

La randul ei, Legea nr. 130/1996 stabileste obligatiile imperative si concrete in sarcina patronului. Astfel, conform art. 4 alin. 2 din lege, la prima reuniune a partilor urmeaza a se preciza atat informatiile pe care patronul le pune la dispiozitia delegatilor sindicali sau ai salariatilor, de natura sa permita o analiza comparata a situatiei locurilor de munca, a clasificarii profesiilor si meseriilor, a nivelului de salarizare, a duratei timpului de lucru si a organizarii programului de lucru, cat si locul si calendarul reuniunilor.

Obiectul negocierii colective este stabilit de art. 3 alin. 4 ca incluzand, cel putin, salariile, durata timpului de lucru, programul de lucru si conditiile de munca.

Legea permite negocierea colectiva si incheierea unor contracte colective de munca si la nivelul institutiilor bugetare, insa prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.

c) Nivelurile la care se realizeaza negocierea:

Nivelurile la care se pot desfasura negocieri colective si implicit se pot incheia contracte colective de munca sunt:

Nivelul unitatilor (persoanele juridice care angajeaza salariati);

Nivelul grupurilor de unitati (grupuri de societati comerciale si regii autonome);

Nivelul ramirulir de activitate (in care s-au constituit federatii ori confederatii sindicale de ramura, precum si federatii patronale);

Nivelul national (contractul colectiv de munca unic la nivel national incheiat intre reprezentantii tuturor confederatiilor sindicale si patronale reprezentative);

Pe de alta parte, drepturile prevazute in contractul colectiv de munca unic la nivel national sunt considerate minime, de la nivelul carora incepe negocierea contractelor colective de munca de la celelalte niveluri, cu exceptia celor care sunt stabilite in cuantum fix sau maxim.

In situatiile in care nu se incheie contracte colective de munca pe o ramura sau grupuri de unitati, prevederile contractului colectiv de munca la nivel national sunt considerate niveluri minime, de la care incepe negocierea contractelor colective de munca la nivel de unitati (art. 99 alin. 2 si 3);

O precizare importanta retinuta la alin. 2 al art. 240 din Codul muncii se refera la unicitatea incheierii contractelor colective de munca la fiecare nivel prevazut de lege.

Contractele colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Conform art. 12 din Legea 130/1996, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.

In cazul unitatilor bugetare, contractul colectiv de munca se poate incheia la urmatoarele niveluri:

Nivelul unitatii;

Nivelul administratiei sau serviciilor publice locale pentru institutiile din subordinea acestora;

Nivelul departamental prin institutii subordinate;

Se observa ca in cazul institutiilor bugetare incheierea contractului colectiv de munca se desfasoara la niveluri ierarhic superioare, contractul colectiv de munca fiind incheiat de fapt pentru institutiile si unitatile subordinate.

4. Incheierea contractului colectiv de munca:

Partile contractante

Chiar in art. 1 din Legea 130/1996 sunt indicate partile contractante si apoi detaliate, pe larg, in art. 14. Acestea sunt patronul sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariatii, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte. In functie de nivelul la care are loc negocierea si incheierea contractului colectiv de munca, partile sunt reprezentate dupa cum urmeaza:

pentru toti salariatii incadrati in unitatile care fac parte din grupul de unitati pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca la acest nivel;

pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din ramura de activitate pentru care s-a incheiat contractul colectiv de munca, inclusive pentru salariatii din unitatile in care nu s-a incheiat un contract colectiv de munca;

pentru toti salariatii incadrati in toate unitatile din tara, in cazul contractelor colective de munca la nivel national;

Contractele colective de munca, incheiate cu respectarea dispozitiilor legale, constituie legea partilor (art. 7, alin. 2, Legea nr. 130/1996, art. 236 alin. 4 Codul muncii).

Unii autori sustin ca in acest caz contractul colectiv de munca constituie o exceptie de la principiul relativitatii efectelor contractelor. In alte opinii se considera ca producerea de efecte fata de persoane care nu au participat nemijlocit la incheierea contractului colectiv are loc pentru ca asa prevede legea si nicidecum pentru ca asa au stabilit partile contractante prin vointa lor.

Sunt autori care critica solutia cu privire la producerea efectelor contractului colectiv adoptata de legiuitor, considerand pe de o parte ca sufficient de generoase prevederile legii cu privire la caracterul minimal impus clauzelor contractului colectiv in ce priveste drepturile salariatilor, iar, pede alta parte, invocand tocmai principiul relativitatii efectelor contractului.

Drepturile salariatilor le corespund obligatiile correlative ale patronilor. Chiar daca un patron nu a incheiat un contract colectiv de munca, el trebuie sa se conformeze unui contract colectiv de munca incheiat la un nivel superior.