Aeronautica	Comunicatii	Drept	Informatica	Nutritie	Sociologie
Tehnica mecanica

Legislatie

Qdidactic » stiinta & tehnica » drept » legislatie
Nulitatea casatoriei: Cazuri de nulitate absoluta si clasificarea nulitatilor

Nulitatea casatoriei: Cazuri de nulitate absoluta si clasificarea nulitatilor

Sectiunea I. Consideratii generale privind nulitatea casatoriei

Daca ofiterului de stare civila, care nu si‑a indeplinit atributiile in conformitate cu dispozitiile legale, cu ocazia incheierii casatoriei, i se vor aplica sanctiuni de ordin administrativ si daca sotilor care au facut declaratii false la incheierea casatoriei li se pot aplica sanctiuni de drept penal, casatoria incheiata cu nerespectarea unor conditii ce tin de esenta acesteia este lovita de nulitate.

Legiuitorul, data fiind importanta evenimentului pe care‑l implica incheierea casatoriei, cat si consecintele grave pe care le genereaza desfiintarea acesteia, a creat un regim juridic aparte, deosebit intr‑o oarecare masura de cel al nulitatilor din dreptul civil.

Practic, cazurile de nulitate a casatoriei sunt foarte rare, mai ales datorita verificarilor prealabile care se fac de catre ofiterul de stare civila[1].

Nulitatea casatoriei nu trebuie confundata cu divortul. Este adevarat ca atat nulitatea, cat si divortul pun capat casatoriei, dar intre aceste doua institutii exista deosebiri esentiale. Cauzele care determina nulitatea casatoriei constau in nerespectarea unor conditii impuse de lege, anterior sau concomitent incheierii ei, efectele nulitatii fiind retroactive (ex tunc), pe cand cauzele care duc la divort sunt posterioare incheierii casatoriei, care a fost valabil incheiata, si produc efecte numai pentru viitor (ex nunc).

Codul familiei se ocupa de nulitatea casatoriei in Capitolul II al Titlului I „Nulitatea casatoriei”, art. 19‑24, care cuprind dispozitii speciale, derogatorii de la dreptul comun, ce se completeaza cu prevederile dreptului civil in materie de nulitati, in masura in care acestea din urma nu sunt incompatibile cu cele ale dreptului familiei.

Nulitatea casatoriei trebuie constatata sau pronuntata prin hotarare judecatoreasca

Sectiunea a II‑a. Clasificarea nulitatilor

Articolul 19 C.fam.[2] prevede ca „Este nula casatoria incheiata cu incalcarea dispozitiilor prevazute in art. 4, 5, 6, 7 lit. a), art. 9, 13¹ si 16”. De asemenea, potrivit art. 21 C.fam., „Casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau prin violenta”, iar art. 7 din Legea nr. 119/1996 prevede ca este nula casatoria incheiata de catre un ofiter de stare civila incompetent, afara numai daca, exercitand aceasta indeletnicire in public, nu a creat o aparenta invincibila ca este competent in acest sens, caz in care casatoria, in temeiul regulii error communis facit ius, este valabila.

Din analiza modului de redactarea acestor prevederi legale ar rezulta, la o prima cercetare, ca, in dreptul familiei, nu sunt admise decat nulitatile anume prevazute de lege, adica nulitatile exprese. In literatura noastra juridica insa, se impartaseste in mod unanim parerea ca, in materie de casatorie, sunt admisibile nu numai nulitatile exprese, dar si nulitatile virtuale.

In concluzie, o prima clasificare a nulitatilor in materia casatoriei este aceea in nulitati exprese, care sunt cele prevazute expres de lege, si nulitati virtuale, care nu au fost consacrate in vreun text de catre legiuitor.

O a doua clasificare a nulitatilor are in vedere nulitatile absolute si nulitatile relative, la fel ca in dreptul comun.

Sectiunea a III‑a. Cazuri de nulitate absoluta

Desi se pastreaza clasificarea din dreptul comun, in nulitati absolute si relative, astfel cum am aratat, legiuitorul a cautat sa atenueze consecintele pe care efectul retroactiv al nulitatii le produce potrivit dreptului comun. Acesta este motivul pentru care, in unele cazuri, desi actul este sanctionat cu nulitatea absoluta, in interesul mentinerii familiei, el poate fi confirmat, spre deosebire de dreptul comun. Sotul de buna‑credinta este aparat, in sensul ca efectele nulitatii se vor produce fata de el numai de la data cand a ramas definitiva hotararea prin care s‑a declarat nula sau anulata casatoria, iar in privinta copiilor, in toate cazurile, anularea casatoriei nu are niciun efect [art. 23 alin. (2) C.fam.].

Incheierea casatoriei fara respectarea dispozitiilor legale
cu privire la varsta matrimoniala (art. 19 si art. 4 C.fam.)

Daca sotul nu avea implinita, la incheierea casatoriei, varsta de 18 ani, iar sotia 16 ani, aceasta casatorie este lovita de nulitate absoluta. Sotia, potrivit art. 4 alin. (2) C.fam., poate incheia casatoria si la varsta de 15 ani impliniti, daca a obtinut dispensa de varsta. Desi, in acest caz, nulitatea este absoluta, ea poate fi acoperita in urmatoarele situatii, prevazute de art. 20 C.fam.:

a) daca sotul care nu avea varsta legala pentru casatorie a implinit‑o intre timp, pana la constatarea nulitatii;

b) daca sotia a dat nastere unui copil;

c) daca sotia impubera a ramas insarcinata.

Primul caz se refera atat la barbat, cat si la femeie, astfel ca implinirea varstei cerute de lege pentru incheierea casatoriei duce la inlaturarea considerentelor care ar justifica interzicerea casatoriei, legiuitorul intelegand sa mentina familia, chiar daca la momentul incheierii casatoriei nu era indeplinita aceasta conditie a legii.

Celelalte doua imprejurari, nasterea unui copil si sarcina sotiei, se refera numai la femeie.

In cazul in care s‑a nascut un copil, exista justificarea mentinerii familiei, mai ales in interesul minorului, care, si in aceasta situatie, capata prioritate in viziunea legiuitorului.

Casatoria se mentine, potrivit legii, si in cazul in care copilul s‑a nascut mort sau femeia a intrerupt cursul normal al sarcinii, intrucat si prin aceste imprejurari s‑a dovedit ca, in pofida neimplinirii varstei cerute de lege, sotia este pubera si, deci, apta de a avea relatii conjugale normale.

In cazul in care numai barbatul nu a avut varsta ceruta de lege, iar sotia a nascut un copil sau a ramas insarcinata, nulitatea se acopera si in privinta sa. In adevar, tinand cont de prezumtia de paternitate cuprinsa in art. 53 C.fam., potrivit careia copilul nascut in timpul casatoriei are ca tata pe sotul mamei, s‑a dovedit si pubertatea barbatului, iar desfiintarea casatoriei nu ar avea niciun rost[3].

Casatoria a fost incheiata de o persoana care este deja casatorita (art. 19 si art. 5 C.fam.)

Principiul monogamiei este unul de baza in dreptul familiei, fiind aparat si pe calea sanctionarii cu nulitatea absoluta a celei de a doua casatorii. Momentul in functie de care se verifica starea de bigamie este acela al incheierii celei de a doua casatorii, si nu momentul ulterior, eventual al pronuntarii hotararii judecatoresti asupra actiunii in nulitate[4]. In cazul declararii mortii prin hotarare judecatoreasca, cea de a doua casatorie este valabila, daca a fost incheiata in intervalul de timp de la data fixata prin hotarare ca fiind aceea a mortii si data ramanerii definitive a hotararii declarative de moarte.

Pentru a ne afla in prezenta bigamiei, se mai cere ca cea de a doua casatorie sa fi fost efectiv incheiata potrivit legii, caci numai depunerea declaratiei de casatorie nu este suficienta, fiind, sub aspectul infractiunii de bigamie prevazute de art. 303 C.pen., numai o tentativa care nu se pedepseste.

O situatie care a fost avuta in vedere de legiuitor este si aceea reglementata de art. 22 C.fam., si anume cand, dupa declararea mortii unuia din soti prin hotarare judecatoreasca, s‑a incheiat o noua casatorie, iar sotul declarat mort s‑a intors. Legiuitorul, prin textul precizat, a dat prioritate celei de a doua casatorii, dispunand ca prima casatorie este desfacuta pe data incheierii celei de a doua. In legislatia anterioara Codului familiei (Decretul nr. 173/1940 modificat prin Legea nr. 293/1944), situatia nu era aceeasi, sotii din prima casatorie, ca urmarea intoarcerii sotului declarat mort si a anularii hotararii declarative de moarte, aveau posibilitatea sa ceara anularea celei de a doua casatorii pentru mentinerea celei dintai care, in atare situatie, era considerata ca a existat tot timpul, chiar pe durata existentei celei de a doua. Se recunostea in acest mod, pentru trecut, existenta concomitenta a doua casatorii, deci, implicit, si starea de bigamie.

Cu toate acestea ni se pare superioara reglementarea anterioara fata de cea actuala, intrucat se dadea posibilitate sotilor din prima casatorie sa hotarasca cu privire la mentinerea casatoriei lor, neimpunandu‑li‑se de catre legiuitor, ca in prezent, cea de a doua casatorie, care nu in toate imprejurarile se justifica a fi mentinuta in detrimentul celei dintai, mai ales atunci cand prima a durat in timp, a dus la nasterea de copii, iar a doua este abia la inceput. Legaturile statornicite intre sotii din prima casatorie s‑ar putea ca, in astfel de imprejurari, sa fie mai puternice si sa justifice mentinerea primei casatorii.

Cererea de anularea celei de‑a doua casatorii ar fi fara obiect numai in ipoteza in care prima casatorie ar fi fost declarata nula (si nu desfacuta prin divort), pentru un oricare alt motiv de nulitate prevazut de lege[5].

Actiunea in nulitate poate fi intentata de orice persoana interesata, este imprescriptibila si nu e conditionata de exercitarea actiunii de divort[6].

Casatoria a fost incheiata intre rude in grad prohibit de lege
(art. 19 si art. 6 C.fam.)

Casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre rudele in linie colaterala pana la gradul IV inclusiv, este oprita potrivit art. 6 si art. 19 C.fam. Incheierea unei astfel de casatorii, in pofida interdictiei instituite de legiuitor, duce pe planul dreptului familiei la nulitatea absoluta a acesteia, iar, in conformitate cu prevederile dreptului penal, constituie infractiunea de incest prevazuta de art. 203 C.pen.

O asemenea casatorie este prohibita, indiferent daca rudenia rezulta din casatorie sau din afara casatoriei, tot astfel fiind oprit sa se casatoreasca cu rudele sale firesti si adoptatul.

Sanctiunea care intervine este nulitatea absoluta, intrucat relatiile sexuale intre rude sunt prohibite din considerente de ordin biologic si moral, interesul ocrotit fiind unul general, al intregii societati.

Casatoria incheiata intre persoane legate prin adoptie
[art. 19 C.fam. si art. 1 si 50 alin. (2) din Legea nr. 273/2004

Articolul 7 lit. a) C.fam. a fost modificat, implicit, de dispozitiile art. 1 si art. 50 din Legea nr. 273/2004. Dispozitiile Codului familiei opreau incheierea casatoriei intre cel care adopta sau ascendentii lui, pe de o parte, si cel adoptat sau descendentii acestuia, pe de alta parte. Sanctiunea incheierii unei astfel de casatorii rezulta din prevederile art. 19 C.fam. si este nulitatea absoluta.

Noua modificare legislativa stabileste ca adoptatul devine ruda cu rudele adoptatorului, ca si un copil firesc al acestuia, iar drepturile si obligatiile izvorate din filiatie intre adoptat si parintii sai firesti si rudele acestuia inceteaza. Consecinta logica ce se impune este aceea ca este nula atat casatoria incheiata intre adoptator si ascendentii sai, pe de‑o parte, si adoptat si descendentii sai, pe de alta parte, cat si casatoria intre adoptat si descendentii sai, pe de‑o parte, si alte rude ale adoptatorului decat ascendentii, pe de alta parte[7].

Casatoria incheiata de alienatul sau debilul mintal
(art. 19 si art. 9 C.fam.)

Casatoria persoanelor alienate sau debile mintal este interzisa pentru motive de ordin biologic si pentru faptul ca acestea nu‑si pot exprima consimtamantul in mod constient. Casatoria unei astfel de persoane este nula absolut[8], chiar daca a fost incheiata intr‑un moment de luciditate, legiuitorul nefacand in acest sens nicio distinctie. De asemenea, nu are importanta daca aceste persoane au fost sau nu puse sub interdictie.

Persoanele lipsite temporar de facultatile mintale nu se pot casatori in intervalul de timp in care discernamantul le lipseste, intrucat nu pot exprima un consimtamant valabil (art. 19 C.fam.)[9]. Exista deci o deosebire de tratament intre situatia persoanelor care sunt alienate sau debile mintal si cea a persoanelor lipsite numai temporar de discernamant, in sensul ca, in cazul primelor, interdictia este absoluta din motive de ordin biologic‑social, iar in cazul celor din urma acestea pot sa se casatoreasca, cu exceptia momentelor in care le lipseste discernamantul, interdictia fiind justificata numai pentru exprimarea unui discernamant valabil .

3.6. Lipsa de solemnitate

Casatoria va fi lovita de nulitate absoluta atat in situatia in care lipseste numai un element al solemnitatii, cat si, evident, atunci cand solemnitatea lipseste integral (art. 19 C.fam.)[11].

Un element al solemnitatii este si prezenta a doi martori la incheierea casatoriei, astfel ca lipsa acestora va atrage nulitatea absoluta a casatoriei.

In ceea ce priveste prezenta ofiterului de stare civila, consideram, alaturi de alti autori[12], ca acest element face parte din cel al solemnitatii casatoriei, astfel ca, daca ofiterul de stare civila lipseste, nu este asigurata aceasta conditie esentiala la incheierea casatoriei.

3.7. Lipsa de publicitate

Publicitatea, asa cum am mai aratat, este o conditie de forma distincta de solemnitate, a carei lipsa la incheierea casatoriei duce tot la nulitatea absoluta, potrivit art. 19 C.fam.

Conditia publicitatii a fost impusa de legiuitor tocmai ca o garantie in plus pentru respectarea celorlalte conditii cerute de lege pentru valabilitatea casatoriei. De aceea, vechea practica judecatoreasca si doctrina juridica[13] au considerat ca lipsa publicitatii la incheierea casatoriei va duce la nulitatea casatoriei numai atunci cand prin aceasta s‑a urmarit si s‑a realizat incalcarea unor conditii de fond cerute de lege. Aceasta nulitate era acoperita prin existenta unui act de casatorie, efectuat chiar de un ofiter de stare civila necompetent, dar confirmat printr‑o posesiune de stat de sot legitim, adica printr‑o publicitate posterioara.

Prin urmare, consideram ca, in prezent, clandestinitatea prin ea insasi nu ar putea sa duca la nulitatea absoluta a casatoriei, decat in cazul in care prin aceasta s‑au ascuns lipsuri esentiale, de fond, la incheierea casatoriei[14].

3.8. Necompetenta ofiterului de stare civila

Necompetenta ofiterului de stare civila trebuie cercetata dintr‑un intreit punct de vedere: cu privire la calitatea sa de ofiter de stare civila; cu privire la teritoriul pe care isi are competenta si cu privire la persoanele a caror casatorie o poate incheia.

In ce priveste necompetenta sa rationae materiae, aceasta duce in mod indiscutabil la nulitatea absoluta. Prin exceptie, daca inregistrarile au fost facute in registrul de stare civila de o persoana necompetenta, care a exercitat in mod public atributia de ofiter de stare civila, creand o stare de eroare comuna invincibila, casatoria este valabila (art. 7 din Legea nr. 119/1996, ca o aplicatiune a principiului error communis facit ius).

Instanta care va judeca o actiune pentru constatarea nulitatii unei astfel de casatorii va trebui sa stabileasca doua imprejurari esentiale: una de ordin obiectiv, respectiv daca persoana necompetenta a exercitat in mod public atributia de ofiter de stare civila, si alta de ordin subiectiv, anume daca sotii au cunoscut sau nu imprejurarea ca acea persoana nu are calitatea de ofiter de stare civila. Daca au cunoscut acest fapt, ei nu vor mai putea fi considerati in eroare, chiar daca toate celelalte persoane prezente au fost in eroare.

Eseu: Politica regionala a Uniunii Europene - oportunitati pentru Romania

Referat: Dezvoltarea autosustinuta a comunitatii prin identificarea si utilizarea eficienta a resurselor

Daca in privinta necompetentei ofiterului de stare civila cu privire la persoane toti autorii sunt de acord ca o casatorie incheiata in astfel de imprejurari nu este lovita de nulitate, in ceea ce priveste necompetenta privind teritoriul pe care instrumenteaza ofiterul de stare civila (rationae loci), se sustine ca ea duce la nulitatea casatoriei[15].

Trebuie observat ca, in ambele situatii, este vorba in ultima instanta de acelasi rezultat, adica incheierea unei casatorii de un alt ofiter decat cel competent dupa domiciliul sau resedinta viitorilor soti, astfel ca si in cazul necompetentei teritoriale, consideram noi, nu este cazul sa se prefigureze sanctiunea atat de grava a nulitatii absolute, afara daca nu ne aflam in prezenta altor incalcari ale legii.

3.9. Casatoria fictiva

Atunci cand prin incheierea casatoriei se urmaresc alte scopuri decat intemeierea unei familii ne aflam in prezenta casatoriei fictive. Partile, in realitate, nu doresc sa se casatoreasca, sa stabileasca intre ele raporturi personale si patrimoniale specifice familiei, ci urmaresc realizarea unor interese pe care altfel nu le‑ar fi atins. Adevaratele raporturi dintre ele sunt cele ascunse, astfel ca, din acest punct de vedere, casatoria fictiva se aseamana cu simulatia. Prin simulatie, in adevar, se creeaza o aparenta de drept, aceea rezultata din actul aparent, care insa nu corespunde realitatii, fiind mincinos, adevarata situatie juridica dintre parti fiind stabilita in actul ascuns. Asa cum s‑a aratat[16], casatoria fictiva poate fi analizata ca o lipsa de consimtamant la casatorie, deoarece partile nu si‑au exprimat un consimtamant valabil in vederea incheierii casatoriei, ci numai unul formal, vointa lor interna fiind cu totul alta, ceea ce duce la sanctiunea nulitatii absolute .

Astfel de casatorii se incheiau, bunaoara, in scopul sustragerii de la raspunderea penala in cazul comiterii infractiunii de viol[18] sau al folosirii unei locuinte sau de eludare a unor dispozitii legale imperative, altele decat cele relative la casatorie. Exista, deci, intotdeauna un scop ilicit, in sensul producerii unor efecte nespecifice institutiei casatoriei. De aceea, anularea casatoriei fictive este motivata, in practica judiciara, ca si in literatura juridica, prin frauda la lege, dar la o lege extrinseca dreptului familiei (de exemplu: casatoria incheiata in scopul obtinerii altei cetatenii).

Invocarea acestui caz de nulitate a casatoriei nu va putea fi facuta daca intre soti, ulterior incheierii casatoriei, s‑au stabilit relatii conjugale. Aceasta imprejurare duce la acoperirea nulitatii, caci in acest mod s‑a realizat scopul specific incheierii casatoriei[19]. Mai subliniem, de asemenea, ideea retinuta si de alti autori , ca dovada fictivitatii casatoriei este foarte greu de facut, astfel ca sotii ar putea, in scopul eludarii prevederilor legale privitoare la divort, sa se foloseasca de aceasta cale fara a exista o posibilitate de verificare reala.

Conchizand, apreciem ca o casatorie poate fi considerata fictiva atunci cand incheierea ei a fost determinata de atingerea altor scopuri decat acelea specifice casatoriei, de catre unul sau amandoi dintre soti, dar numai daca, ulterior, nu s‑au stabilit raporturi conjugale intre cei ce au incheiat‑o.

Asadar, va trebui ca instantele judecatoresti sa verifice indeplinirea cumulativa a acestor conditii, fiind admise, in aceasta materie, orice mijloace de proba si numai in aceste cazuri sa pronunte nulitatea casatoriei.

3.10. Frauda la lege

Frauda la lege este, de asemenea, admisa ca un caz distinct de nulitate absoluta a actelor juridice. In materie de casatorie, realizarea fraudei la lege duce neaparat si la fictivitatea casatoriei intrucat se urmaresc efecte secundare cum ar fi folosinta locuiontei, dobandirea unei alte cetatenii sau sustragerea de la raspunderea penala a autorului violului. Aceasta ultima posibilitate de fraudare a legii a fost inlaturata prin abrogarea acestea cauze de nepedepsire din Codul penal.

3.11. Lipsa diferentierii de sex

Asa cum am mai aratat, la conditiile de fond privind incheierea casatoriei, nediferentierea de sex fiind o conditie atat de evidenta nu este amintita de legiuitor. Inexistenta acestei conditii duce, indiscutabil, la nulitatea absoluta a casatoriei, fiind un caz de nulitate virtuala. Asadar, va fi lovita de nulitate absoluta casatoria persoanelor de acelasi sex, precum si a acelora al caror sex nu este bine precizat, astfel ca, din acest motiv, este cu neputinta consumarea casatoriei.

3.12. Lipsa consimtamantului

Lipsa consimtamantului duce la nulitate absoluta in temeiul art. 19 si al art. 16 C.fam., atat atunci cand este vorba de lipsa sa materiala, cat si atunci cand este vorba de lipsa psihica a acestuia, in cazul celui lipsit vremelnic de facultatile mintale. La fel, debilii si alienatii mintali nu pot exprima un consimtamant valabil, insa, in acest caz, casatoria va fi nula si din motive de ordin biologic si social.

Sectiunea a IV‑a. Cazurile de nulitate relativa

Casatoria este sanctionata cu nulitatea relativa in cazul viciilor de consimtamant: eroarea, dolul si violenta. Articolul 21 alin. (1) C.fam. are urmatorul continut: „Casatoria poate fi anulata la cererea sotului al carui consimtamant a fost viciat prin eroare cu privire la identitatea fizica a celuilalt sot, prin viclenie sau violenta”.

Eroarea, spre deosebire de dreptul comun, nu duce la anularea casatoriei, dupa cum rezulta din textul precizat, decat daca se refera la identitatea fizica a celuilalt sot. Aceasta restrangere este menita a evita cazurile in care s‑ar putea cere anularea casatoriei pentru eroare asupra identitatii civile a celuilalt sot sau asupra calitatilor esentiale ale acestuia, situatie in care, practic, s‑ar incerca o eludare a dispozitiilor legale privitoare la divort, iar dovada unor chestiuni atat de relative ar fi foarte greu de facut.

In practica judiciara s‑a hotarat ca nu ne aflam in cazul erorii asupra identitatii fizice a celuilalt sot daca reclamantul nu a cunoscut ca sotia sa era insarcinata la data incheierii casatoriei, de vreme ce, cu acea persoana a voit sa se casatoreasca[21], aceasta imprejurare, ascunsa de catre parata, fiind insa un dol omisiv, poate duce la anularea casatoriei.

Eroarea provocata prin viclenie – dol duce la anularea casatoriei, chiar daca ea nu poarta asupra calitatilor esentiale ale sotului care a provocat-o, daca aceasta imprejurare a determinat consimtamantul celuilalt sot.

Astfel, in practica judiciara s‑a decis ca este un dol comisiv, care duce la anularea casatoriei, faptul unuia dintre soti care, suferind de o boala grava si de durata, a indus in eroare pe celalalt in privinta starii sale de sanatate, prin prezentarea unui certificat prenuptial, intocmit pe baza certificatului medical, eliberat de o ruda. La fel, este dol prin reticenta faptul de a fi ascuns fata de celalalt sot, cu buna‑stiinta, boala de care sufera sau numai amploarea acesteia, daca boala afecteaza grav relatiile normale dintre soti[22]. Malformatia care nu constituie o nediferentiere de sex, dar are caracterul unei maladii care nu a fost cunoscuta de celalalt sot, intrucat i‑a fost ascunsa, constituie motiv de anularea casatoriei care s‑a incheiat ca urmare a unui dol reticent .

Violenta poate constitui motiv de anulare a casatoriei, insa, date fiind conditiile impuse de lege la incheierea casatoriei si obligativitatea verificarii prealabile a acestora, in practica astfel de cazuri se intalnesc foarte rar. In acest sens, s‑ar putea aminti constrangerea exercitata de catre parinti asupra fiicei, in sensul incheierii casatoriei cu o anumita persoana[24]. De asemenea, literatura de specialitate a opinat in sensul ca violentele exercitate asupra sotului al carui consimtamant a fost viciat trebuie sa aiba o anumita intensitate si gravitate, care sa‑l puna in situatia obiectiva de a nu se putea opune casatoriei. In plus, violentele trebuie apreciate raportat la starea psihica a sotului respectiv .

Nulitatea este relativa, s‑a mai decis in practica judiciara[27], si in cazul incheierii unei casatorii de catre o persoana lipsita vremelnic de facultatile mintale; nulitatea poate fi invocata numai de catre cel indus in eroare pe calea unei actiuni care trebuie formulata in termenul de 6 luni prevazut de art. 21 C.fam.

Sectiunea a V‑a. Efectele nulitatilor

Atat nulitatea absoluta, cat si cea relativa, desi produse de cauze diferite si avand regim juridic diferit, genereaza acelasi efect, si anume desfiintarea, atat pentru trecut, cat si pentru viitor a casatoriei, ca si cum ea nu ar fi existat.

Ca o consecinta, in privinta raporturilor nepatrimoniale dintre soti, rezulta urmatoarele efecte:

‑ daca numele sotilor s‑a schimbat prin casatorie, ei redobandesc numele avut inainte. Sotul care a luat numele celuilalt, nu‑l va putea mentine si pentru viitor, asa cum este posibil in cazul desfacerii casatoriei prin divort;

‑ inceteaza toate obligatiile specifice casatoriei, fiecare sot putandu‑se casatori cu altcineva sau chiar intre ei, daca motivul de nulitate a disparut;

‑ se considera ca n‑au avut niciodata calitatea de soti, astfel ca nicio actiune penala pentru bigamie sau adulter n‑ar mai putea continua[28];

‑ daca unul dintre soti nu a atins varsta majoratului, el nu va fi considerat, la fel ca dupa desfacerea casatoriei, ca are capacitate deplina de exercitiu [art. 8 alin. (3) din Decretul nr. 31/1954].

In privinta raporturilor patrimoniale, consecintele sunt:

‑ regimul comunitatii patrimoniale va fi retroactiv desfiintat, bunurile dobandite in aceasta perioada vor fi considerate coproprietatea celor a caror casatorie a fost desfiintata;

‑ obligatia de intretinere se considera ca n‑a existat;

‑ nu poate exista dreptul la mostenire al sotului supravietuitor, daca nulitatea a fost pronuntata dupa decesul unuia dintre cei aparent casatoriti.

Prin exceptie, art. 23 alin. (2) C.fam. dispune ca desfiintarea casatoriei nu are nicio urmare in privinta copiilor, care isi pastreaza situatia de copii din casatorie, iar art. 24 alin. (2) C.fam. prevede ca, in privinta relatiilor dintre parinti si copii, se vor aplica dispozitiile privitoare la divort.

Legiuitorul, in preocuparea sa de a ocroti interesele copiilor rezultati din casatorii lovite de nulitate, a voit sa creeze o derogare de la regula desfiintarii retroactive a casatoriei si, evident, a tuturor efectelor sale. Este de observat insa ca, in dreptul nostru, copiii din afara casatoriei sunt pe deplin asimilati celor din casatorie, astfel ca derogarea se refera propriu‑zis numai la stabilirea filiatiei, copiii rezultati dintr‑o casatorie anulata nemaifiind pusi in situatia de a‑si stabili filiatia la fel ca cei din afara casatoriei. De asemenea, aceste prevederi mai prezinta interes din perspectiva art. 53 alin. (2) C.fam., in conformitate cu care, copilul nascut dupa declararea nulitatii casatoriei are ca tata pe fostul sot al mamei, cu conditia sa fi fost conceput in timpul casatoriei, iar nasterea a avut loc inainte ca mama sa fi intrat intr‑o noua casatorie.

Ca urmare a dispozitiilor art. 24 alin. (2) C.fam., instanta de judecata, pronuntand nulitatea casatoriei, va trebui, la fel ca in cazul divortului, sa dispuna incredintarea copiilor unuia din parinti, stabilind in acelasi timp contributia parintilor la cheltuielile de crestere si de educare.

Vocatia succesorala reciproca dintre parinti si copii nu sufera nicio atingere.

Sectiunea a VI‑a. Regimul juridic al nulitatilor

Actiunea avand ca scop constatarea nulitatii absolute a casatoriei poate fi intentata de orice persoana interesata, adica de soti, tertii care pot justifica un interes, procurorul sau, incidental, in cadrul unui proces inceput, poate fi invocata chiar de instanta de judecata din oficiu.

Actiunea in anularea casatoriei nu poate fi pornita decat de catre sotul al carui consimtamant a fost viciat, procurorul neputand introduce in temeiul art. 45 C.proc.civ. o astfel de actiune[29]. Dreptul material la actiune se prescrie in termen de 6 luni de la incetarea violentei sau de la descoperirea erorii sau a dolului, potrivit art. 21 alin. (2) C.fam.

In preocuparea sa de a nu desfiinta cu usurinta casatoriile, chiar viciate la momentul incheierii lor, dar ale caror vicii sunt remediabile, legiuitorul a instituit un regim juridic atenuat al nulitatilor fata de dreptul comun. Astfel, nu numai casatoria anulabila poate fi confirmata, dar, in anumite cazuri, chiar casatoriile lovite de nulitate absoluta.

Articolul 20 C.fam. prevede ca o casatorie incheiata fara ca unul dintre soti sa fi implinit varsta legala nu va fi declarata nula, daca, intre timp, sotul a implinit varsta ceruta de lege pentru casatorie sau sotia a dat nastere unui copil ori a ramas insarcinata.

Hotararile judecatoresti prin care se pronunta nulitatea casatoriei au efecte constitutive si sunt opozabile erga omnes.

Se mai impune o precizare, anume aceea ca actiunea prin care se solicita anularea casatoriei sau constatarea nulitatii acesteia este admisibila, indiferent de faptul ca, anterior, printr‑o hotarare judecatoreasca definitiva, acea casatorie fusese desfacuta prin divort[30].

Sectiunea a VII‑a. Casatoria putativa

Casatoria putativa este aceea careia legea ii pastreaza efectele unei casatorii valabile, chiar daca ea este nula sau anulabila, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, pentru sotul sau sotii de buna‑credinta la incheierea ei. Ea isi are reglementarea in prevederile art. 23 alin. (1) C.fam., potrivit carora „Sotul care a fost de buna‑credinta la incheierea casatoriei, declarata nula sau anulata, pastreaza, pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane definitiva, situatia unui sot dintr‑o casatorie valabila”.

Dupa cum rezulta din prevederea textului, pentru a ne afla in prezenta unei casatorii putative, trebuie sa fie indeplinite, cumulativ, doua conditii:

‑ existenta unei casatorii nule sau anulabile;

‑ buna‑credinta a unuia sau a ambilor soti.

In privinta celei de a doua conditii, se cuvine a fi mentionat ca buna‑credinta consta, aici, intr‑o eroare a unuia sau a ambilor soti cu privire la cauza nulitatii casatoriei. Eroarea poate privi fie un fapt, ca, bunaoara, ignorarea relatiilor de rudenie in grad prohibit de lege existente intre soti, fie o dispozitie legala, ca aceea care interzice incheierea casatoriei intre rudele in linie dreapta la infinit si in linie colaterala pana la gradul IV inclusiv.

Buna‑credinta trebuie sa existe in momentul incheierii casatoriei, cand se apreciaza indeplinirea conditiilor cerute de lege pentru casatorie, reaua‑credinta survenita dupa acest moment neavand nicio influenta cu privire la putativitatea casatoriei. Buna‑credinta, la fel ca in dreptul comun, este prezumata, dovada relei‑credinte fiind deci in sarcina acelora care o invoca. Fostul Tribunal Suprem a decis ca, odata cu anularea casatoriei, instanta de judecata este obligata sa stabileasca buna sau reaua‑credinta a sotilor la incheierea casatoriei[31].

7.1. Efectele casatoriei putative

Efectele casatoriei putative se regasesc in prevederile art. 23 alin. (1) C.fam., care consacra exceptia de la regula retroactivitatii nulitatilor in favoarea sotului de buna‑credinta.

In cazul in care ambii soti au fost de buna‑credinta, in ceea ce priveste raporturile personale dintre acestia, se disting urmatoarele efecte:

‑ intre soti, pana la data ramanerii definitive a hotararii prin care s‑a pronuntat nulitatea, a existat obligatia de sprijin moral reciproc si de fidelitate, incalcarea acesteia din urma constituind adulter;

‑ in privinta numelui nu se vor aplica dispozitiile legale privitoare la divort, art. 24 alin. (1) C.fam. facand trimitere la aceste dispozitii numai in privinta raporturilor patrimoniale, astfel ca sotul care si‑a schimbat numele prin casatorie isi va recapata numele avut anterior;

‑ intre soti prescriptia a fost suspendata, ei avand pentru trecut aceasta calitate;

‑ sotul care s‑a casatorit inainte de varsta de 18 ani isi va pastra capacitatea de exercitiu, daca este minor la data cand casatoria a fost anulata.

In privinta raporturilor patrimoniale dintre soti, se impun anumite precizari:

‑ impartirea bunurilor comune se face potrivit dispozitiilor legale privitoare la divort;

‑ tot astfel, obligatia de intretinere a existat intre soti si, de asemenea, va exista si in viitor, facandu‑se, ca urmarea trimiterii din art. 24 alin. (1) C.fam., aplicarea art. 41 alin. (2) si (3) C.fam.;

‑ daca unul din soti a decedat inainte de ramanerea definitiva a hotararii de declararea nulitatii casatoriei, celalalt are dreptul la mostenire in calitate de sot supravietuitor.

Daca insa numai unul din soti a fost de buna‑credinta, raportat la relatiile personale, numai sotul de buna‑credinta va beneficia de derogarea creata de legiuitor.

Existenta bunei‑credinte la unul dintre soti este in masura sa justifice aplicarea regimului comunitatii cu privire la ambii soti, inlaturand in intregime efectul retroactiv al desfiintarii actului juridic al casatoriei. De altfel, acesta credem ca este si sensul dispozitiei legale care, in privinta raporturilor patrimoniale, nu mai vorbeste de buna‑credinta, ci spune numai ca, intre barbat si femeie se vor aplica dispozitiile legale privitoare la divort; or, aplicarea prezumtiei de comunitate, in sens unic, nu este in masura sa faca posibila aplicarea acelor dispozitii. Nu este de conceput sa se considere ca bunurile dobandite de sotul de buna‑credinta ar fi bunuri proprii, iar cele dobandite de sotul de rea‑credinta ar fi comune, caci, in atare ipoteza, s‑ar crea un regim matrimonial sui generis, care nu este nicaieri reglementat[32].

De intretinere, precum si de dreptul la mostenire, va beneficia numai sotul de buna‑credinta.

Test de evaluare

Intrebari:

Enumerati cauzele de nulitate absoluta a casatoriei si detaliati-l pe cel rezultand din incheierea unei casatorii de catre o persoana care este deja casatorita.

Casatoria putativa

Care sunt cauzele de nulitate relativa in privinta casatoriei. Dezvoltati raspunsul.

Raspunsuri:

Cauzele de nulitate absoluta sunt:

Incheierea casatoriei fara respectarea dispozitiilor legale cu privire la varsta matrimoniala;

Casatoria a fost incheiata de o persoana care este deja casatorita;

Casatoria a fost incheiate intre rude in grad prohibit de lege;

Casatoria incheiata intre persoane legate prin adoptie;

Casatoria incheiata de alienatul sau debilul mintal;

Lipsa de solemnitate;

Lipsa de publicitate;

Necompetenta delegatului de stare civila;

Casatoria fictiva;

Frauda la lege;

Lipsa diferentieriis exuale;

Lipsa consimtamantului.

Principiul monogamiei este unul de baza in dreptul familiei, fiind aparat si pe calea sanctionarii cu nulitatea absoluta a celei de a doua casatorii. Momentul in functie de care se verifica starea de bigamie este acela al incheierii celei de a doua casatorii, si nu momentul ulterior, eventual al pronuntarii hotararii judecatoresti asupra actiunii in nulitate. In cazul declararii mortii prin hotarare judecatoreasca, cea de a doua casatorie este valabila, daca a fost incheiata in intervalul de timp de la data fixata prin hotarare ca fiind aceea a mortii si data ramanerii definitive a hotararii declarative de moarte.

Actiunea in nulitate poate fi intentata de orice persoana interesata, este imprescriptibila si nu e conditionata de exercitarea actiunii de divort.

2. Casatoria putativa este aceea careia legea ii pastreaza efectele unei casatorii valabile, chiar daca ea este nula sau anulabila, pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, pentru sotul sau sotii de buna‑credinta la incheierea ei. Ea isi are reglementarea in prevederile art. 23 alin. (1) C.fam., potrivit carora „Sotul care a fost de buna‑credinta la incheierea casatoriei, declarata nula sau anulata, pastreaza, pana la data cand hotararea instantei judecatoresti ramane definitiva, situatia unui sot dintr‑o casatorie valabila”.