Sectiunea I - Legatele si desemnarea legatarilor

Sectiunea a II-a - Clasificarea legatelor in functie de obiectul lor

Sectiunea a III-a - Clasificarea legatelor dupa modalitatea care le afecteaza

Sectiunea a IV-a - Ineficacitatea legatelor

Sectiunea a V-a - Dreptul de acrescamant (sau de adaugire)

Sectiunea a VI-a - Alte clauze testamentare

Sectiunea I

Legatele si desemnarea legatarilor

Cu toate ca testamentul poate cuprinde acte juridice multiple, de naturi diferite, asa cum am precizat mai sus, principalele sale dispozitii se refera la transmisiunea patrimoniului, a unei fractiuni din acesta sau numai a unor bunuri singulare catre anumite persoane desemnate de catre testator. Aceste dispozitii testamentare poarta denumirea de legate iar cei care beneficiaza de ele se numesc legatari. Legatul poate fi definit, asadar, ca fiind actul juridic cu titlu gratuit, cuprins intr-un testament prin care testatorul dispune pentru cauza de moarte, de bunurile sale ¹ . Caracterele juridice pe care le-am analizat ca fiind ale testamentului privesc de fapt, asa cum am aratat si cu acel prilej, legatul.

Astfel, din definitia pe care am dat-o rezulta ca legatul este un act juridic cu titlu gratuit, la fel ca si donatia, deosebirea fata de aceasta constand in aceea ca el este un act mortis causa pe cand donatia este un act juridic inter vivos. Testatorul nu primeste in schimbul bunurilor pe care le transmite legatarului nici un contraechivalent. Caracterul gratuit se mentine chiar in ipoteza legatului cu sarcini de natura patrimoniala in limita, desigur, a folosului pur gratuit. Spre deosebire de donatie tastatorul nu-si micsoreaza cu nimic patrimoniul sau in timpul vietii, efectele testamentului, prin intermediul legatului, se produc numai la moartea sa (art. 802 C. civ.).

Din caracterul personal al testamentului rezulta consecinta ca testatorul trebuie sa desemneze personal pe legatar. Asadar, vointa testatorului nu poate fi exprimata prin reprezentare. Testamentul prin care testatorul lasa desemnarea legatarului unei terte persoane fara ca el sa aiba vreo contributie la aceasta, asa-numitul legat cu facultate de alegere, este lovit de nulitate. In lumina acestor precizari nu credem ca este valabil legatul facut unei persoane desemnate de testator, cu sarcina predarii bunurilor unei alte persoane aleasa de catre legatar sau de catre un tert. S-a spus ca in acest caz legatarul este desemnat de catre testator, fiind astfel indeplinite cerintele art. 802 C. civ. chiar daca beneficiarul acelei dispozitii testamentare este determinat dupa moartea dispunatorului de catre asa-zisul legatar sau de catre tert. In acest caz, consideram noi, persoana desemnata de catre testator este mai degraba un executor testamentar, iar adevaratul legatar este cel caruia trebuie sa i se predea bunurile. Or acesta, prin ipoteza, nu este desemnat de catre testator ci, dupa moartea acestuia, de catre alte persoane, ceea ce este inadmisibil caci bine s-a precizat ca desemnarea legatarului trebuie "sa fie expresia personala si directa a vointei testatorului" ² . Testatorul nu poate avea o vointa liberala decat fata de o persoana determinata sau cel putin determinabila dupa criteriile stabilite de catre el. Este, in schimb de acceptat legatul facut unor persoane determinate de catre testator, cu facultatea ca repartizarea intre ele a bunurilor legate sa fie facuta de catre un tert, care apare ca un mandatar in aceasta privinta. De aceasta data, asadar, desemnarea legatarilor este facuta de catre testator personal, tertul facand doar operatia de determinare a intinderii drepturilor ce se cuvin legatarilor, ceea ce nu afecteaza validitatea testamentului din acest punct de vedere. De asemenea inclinam sa acceptam legatul facut unei persoane care sa fie aleasa dintr-un cerc restrans de persoane stabilite de catre testator (persona incerta ex certis personis). In acest caz, testatorul a determinat cel putin cercul persoanelor din care tertul sa determine pe legatar, precum si, fapt de subliniat, criteriul pe care tertul trebuie sa-l aiba in vedere. Bunaoara testatorul lasa o suma de bani din care sa se acorde o bursa unuia dintre cei mai buni absolventi ai unei facultati, care sa fie ales de catre decanul facultatii.

In acest caz legatarul nu este determinat, dar este determinabil dupa criteriile stabilite de catre testator ³ .

Din caracterul solemn al legatului rezulta ca desemnarea legatarului trebuie sa se faca printr-una din formele testamentare consacrate de legiuitor. Este considerat nul asa-numitul legat secret, adica legatul oral comunicat de catre testator mostenitorilor sai inainte de a muri, dar necuprins in testament. De asemenea va fi considerat nul legatul in favoarea unei persoane nedeterminate sau insuficient determinate. Persoana legatarului trebuie sa fie macar determinabila prin elemente din cuprinsul testamentului. De pilda testatorul dispune in favoarea colaboratorului pe care-l va avea la data decesului sau. Posibilitatea determinarii legatarului trebuie raportata la momentul deschiderii mostenirii. Capacitatea succesorala a acestuia se raporteaza tot la acest moment, in lumina prevederilor art. 654 C. civ., chiar atunci cand legatul priveste o persoana conceputa doar.

Desemnarea legatarilor se poate face in mod direct prin indicarea numelui si prenumelui sau a unor calitati in functie de care sa poata fi identificati, ca de pilda frate, nepot etc. Se vorbeste de o determinare indirecta cand se realizeaza prin exheredarea unor mostenitori legali care duce la marirea cotei cuvenite celorlalti mostenitori. In acest caz se considera ca exheredarea directa partiala a unor mostenitori legali are valoare de legat cum tot astfel instituirea directa de legatari valoreaza ca exheredare indirecta, totala sau partiala a unor mostenitori legali.

Sectiunea a II-a

Clasificarea legatelor in functie de obiectul lor

Clasificarea legatelor se poate face in functie de obiectul lor si de modalitatile care le afecteaza. Ne vom referi mai intai la clasificarea legatelor din punct de vedere al obiectului lor.

Codul civil prevede in art. 887, cu titlu de principiu, ca "se poate dispune prin testament de toata sau de o fractiune din starea cuiva, sau de unul sau mai multe obiecte determinate". Se desprinde astfel concluzia ca obiectul unui legat poate fi format din universalitatea de bunuri apartinand lui de cuius (universitas bonorum) sau din unele bunuri privite in individualitatea lor. Atunci cand este vorba de intreaga avere a testatorului legatul este universal; cand este vorba de o parte a acesteia legatul este cu titlu universal. Daca obiectul legatului il formeaza unele bunuri determinate avem de a face cu legatul cu titlu particular. Legatele universale si cele cu titlu universal au aceeasi natura juridica, intre ele existand doar o deosebire de natura cantitativa. Legatul cu titlu particular se deosebeste insa calitativ de celelalte intrucat in vreme ce legatarii universali si cei cu titlu universal raspund de datoriile si sarcinile succesiunii, caci mostenesc o universalitate, legatarul cu titlu particular nu raspunde de datorii si sarcini, dobandind doar un drept determinat privitor la bunul sau bunurile individualizate in testament.

- Legatul universal

- Legatul cu titlu universal

- Legatul cu titlu particular

Legatul universal

Definitia pe care o da art. 888 C. civ. legatului universal in sensul ca acesta ar fi "dispozitia prin care testatorul lasa dupa moarte-i, la una sau mai multe persoane, universalitatea bunurilor sale" a fost criticata ¹ in sensul ca ar lasa impresia ca ceea ce caracterizeaza legatul universal este faptul ca legatarul ar culege in fapt intreg patrimoniul succesoral, or in realitate nu foloasele efective, adica emolumentul primit este ceea ce-l caracterizeaza ci vocatia la universalitate. In adevar legatarul universal s-ar putea intampla sa primeasca numai o parte din lasamantul succesoral, cand de pilda testatorul instituie mai multi legatari universali sau cand mai exista si alte legate, sau sarcini prin care emolumentul succesoral se reduce. Se poate chiar ca intreg emolumentul succesoral sa fie absorbit de celelalte legate sau sarcini, legatul prin vocatia la universalitate instituita de testator, pastrandu-si caracterul de legat universal. Definitia este in realitate corecta caci legiuitorul precizeaza expres ca in acest caz testatorul lasa universalitatea bunurilor la unul (dar aceasta este numai o ipoteza) sau la mai multi legatari, ceea ce acrediteaza din capul locului ideea vocatiei la universalitate, iar nu neaparat primirea efectiva a acesteia, de vreme ce in cea de a doua ipoteza se accepta existenta mai multor legatari universali care urmeaza sa imparta intre ei emolumentul succesoral. Ba mai mult se poate intampla ca intreaga mostenire sa fie absorbita de celelalte legate si datorii sau sarcini cand se vorbeste de asa-numitul «legat universal fara emolument». S-a precizat insa ca in acest caz instantele de judecata sunt chemate sa aprecieze daca testatorul nu a avut in realitate intentia de a desemna un executor testamentar iar nu un legatar universal ² . Daca se ajunge la aceasta din urma concluzie de ineficacitatea vreunui legat vor profita numai mostenitorii legali iar nu asa-numitul legatar universal care este de fapt numai un executor testamentar.

Am demonstrat astfel ca legatul universal nu se refera la bunuri determinate conferind vocatie la universalitate. Emolumentul cules se va vedea abia la data deschiderii succesiunii, intrucat pana in acel moment pot interveni modificari determinate de insasi mobilitatea vietii juridice. Pot astfel interveni: vanzari-cumparari de bunuri, donatii, pieirea unora din acestea. Vocatia la universalitate se pastreaza insa neatinsa. Instrainarea unor bunuri de catre insusi testatorul, sau facerea unui nou testament prin care se instituie un legat cu titlu particular sau incheierea unui antecontract de vanzare-cumparare, s-a precizat in practica judiciara ³ , ca nu au semnificatia unei revocari a legatului universal, ci influenteaza numai emolumentul ce va fi cules de un atare legatar.

Pentru instituirea unui legatar universal nu se cer formule sacramentale, fiind suficient sa rezulte intentia testatorului de a face un astfel de legat. In practica au fost considerate legate universale, cu toate ca nu s-a folosit aceasta expresie:

- legatul tuturor bunurilor mobile si imobile;

- legatul nudei proprietati a intregii mosteniri. S-a considerat ca dupa incetarea uzufructului nuda proprietate se intregeste si devine proprietate deplina;

- legatul cotitatii disponibile, intrucat s-a argumentat, in lipsa de mostenitori rezervatari sau in cazul ca cei existenti nu pot sau nu vor sa vina la mostenire, legatarul are vocatie la intreaga mostenire. S-a precizat insa ⁴ ca in acest caz se impune a se cerceta daca testatorul nu a avut totusi intentia de a limita vocatia legatarului numai la cotitatea disponibila calculata in raport de situatia din ziua redactarii testamentului;

- legatul prisosului sau al ramasitei dupa ce se executa celelalte legate cuprinse in testament, intrucat se considera ca daca ceilalti legatari nu pot sau nu vor sa vina la mostenire legatarul instituit prin aceasta formula, a prisosului sau a ceea ce ramane, va culege intreaga mostenire. Si in acest caz se impune a se cerceta daca nu cumva testatorul nu a avut intentia sa limiteze vocatia legatarului numai la o parte din mostenire si daca nu exista si mostenitori rezervatari ^{5 .}

Legatul cu titlu universal

Legatul cu titlu universal confera legatarului vocatie numai la o cota-parte din universalitatea bunurilor testatorului. Ceea ce este caracteristic legatului cu titlu universal, la fel ca in cazul celui universal este vocatia legatarului la o fractiune din mostenire iar nu emolumentul cules.

Potrivit art. 894 C. civ. sunt considerate legate cu titlu universal:

- legatul unei fractiuni din mostenire, ca, de pilda, legatul unei jumatati sau a unei treimi din aceasta etc.;

- legatul tuturor bunurilor mobile;

- legatul tuturor bunurilor imobile;

- legatul unei fractiuni din bunurile imobile;

- legatul unei fractiuni din bunurile mobile.

Asa cum s-a precizat in literatura juridica ¹ , in cazul in care un minor intre 16 si 18 ani face un legat cu privire la intreaga sa mostenire, acest legat nu va fi un legat universal ci un legat cu titlu universal intrucat art. 807 C. civ. prevede ca minorul nu poate dispune decat de jumatate din bunurile de care poate dispune persoana majora. Aceasta inseamna ca el va putea dispune numai de cota de 1/2 din averea sa, daca nu are mostenitori rezervatari si de 1/2 din cotitatea disponibila daca are mostenitori rezervatari. Daca s-a dispus, asadar, peste aceste cote de catre minorul cu capacitate de exercitiu restransa, legatul va fi reductibil la aceste cote, motiv pentru care este considerat legat cu titlu universal si nu legat universal.

Enumerarea facuta de art. 894 C. civ., fiind o enumerare exhaustiva, inseamna ca toate celelalte legate, care nu sunt legate universale, trebuie considerata legate cu titlu particular. Asa, de pilda, legatul tuturor imobilelor dintr-o localitate va trebuie considerat legat cu titlu particular si nu cu titlu universal, intrucat pentru a fi considerat legat cu titlu universal ar fi trebuit sa se dispuna de toate bunurile imobile sau de toate bunurile mobile in general si numai dintr-o anumita localitate. Tot legat cu titlu particular va fi considerat si cel care are ca obiect toate bunurile mobile cu o anumita destinatie ² . De altfel si legatul tuturor bunurilor imobile sau cel al tuturor bunurilor mobile sunt legate cu titlu universal numai pentru ca sunt enumerate in mod expres de art. 894 C. civ. (si aceasta le confera vocatie la universalitate) caci altfel, in mod firesc ar fi trebuit considerate legate cu titlu particular caci bunurile mobile sau imobile dintr-o succesiune nu reprezinta in sine o universalitate.

Intrucat obiectul legatului cu titlu universal este o cota-parte determinata din mostenire legatarul nu poate profita de cota ce i s-ar fi cuvenit altui legatar cu titlu universal in ipoteza ca nu ar putea sau nu ar voi sa vina la mostenire. De o astfel de cota vor putea beneficia insa legatarii universali sau mostenitorii legali. Legatarul cu titlu universal va putea profita insa de renuntarea sau inlaturarea de la mostenire a legatarului cu titlu particular sau a mostenitorilor rezervatari daca prezenta acestora ar fi micsorat fractiunea care i se cuvenea lui.

Legatul cu titlu particular

Codul civil nu da o definitie pozitiva legatului cu titlu particular, sau singular, ci art. 894 alin. (2) prevede doar ca toate legatele care nu sunt cu titlu universal si, evident, universale, sunt legate cu titlu particular. Acest legat, asadar, confera legatarului vocatie la unul sau mai multe bunuri determinate, indiferent de valoarea acestora, spre deosebire de legatele universale sau cu titlu universal care confera vocatie (chemare) la o universalitate sau la o parte din aceasta. Subliniem, de asemenea, tot ca o deosebire de ordin calitativ a legatului cu titlu particular de cel universal si de cel cu titlu universal, care consta in aceea ca legatul cu titlu particular nu atrage raspunderea legatarului pentru pasivul mostenirii (art. 900 C. civ.). Valoarea legatului cu titlu particular poate fi mai mare decat cea a legatului universal sau cu titlu universal, ceea ce demonstreaza o data in plus ca nu emolumentul in sine conteaza ci vocatia pe care o confera fiecare legat in parte.

Legatul cu titlu particular poate avea ca obiect atat bunuri corporale, individual-determinate sau de gen, cat si bunuri incorporale, cum sunt creantele. Cel mai adesea se confera legatarului dreptul de proprietate asupra bunurilor, fie exclusiva, fie o cota ideala sau numai nuda proprietate dar se pot conferi si alte drepturi reale ca: uzufructul, abitatia etc. Potrivit art. 903 C. civ. prin «lucrul legat» trebuie sa intelegem si accesoriile necesare in starea in care se afla la moartea testatorului, iar potrivit art. 904 alin. (2)-(3) C. civ. legatarul are dreptul, in cazul imobilelor, si la imbunatatirile si constructiile nou efectuate de catre testator ulterior intocmirii testamentului. Nu are dreptul insa, potrivit art. 904 alin. (1) C. civ., la achizitiile noi de imobile alaturate celui testat, prin care acesta din urma se mareste, decat daca testatorul face o noua dispozitie testamentara care sa le cuprinda si pe acestea. In cazul in care legatul are drept obiect un lucru de gen nedeterminat calitativ, art. 908 prevede ca persoana tinuta la executarea legatului este obligata sa dea un lucru de calitate mijlocie. Daca insa testatorul a dispus ca alegerea calitatii sa fie efectuata de catre legatar acesta va putea opta pentru calitatea cea mai buna.

Este posibil, asa cum am aratat mai sus, ca testatorul sa lase nuda proprietate unei persoane, iar uzufructul alteia. In legatura cu un astfel de legat s-au ridicat mai multe probleme in practica judecatoreasca si, de asemenea, s-au nascut discutii in literatura de specialitate, astfel ca se impun unele precizari.

In ce priveste natura juridica a legatului nudei proprietati nu sunt controverse caci acesta, in adevar, nu poate fi decat universal in ipoteza cand nuda proprietate priveste intregul patrimoniu al defunctului; cu titlu universal cand priveste o fractiune a acestuia; si cu titlu particular daca priveste unul sau mai multe bunuri determinate. De asemenea, nu exista controversa nici in privinta legatului in uzufruct atunci cand uzufructul este stabilit cu privire la unul sau mai multe bunuri singulare, caci acest legat nu poate fi decat unul cu titlu particular. Discutii s-au nascut insa in legatura cu calificarea juridica a legatului in uzufruct atunci cand el este stabilit asupra intregii mosteniri sau a unei fractiuni din aceasta. S-a sustinut atat teza ca un astfel de legat are caracterul unui legat universal, atunci cand are ca obiect intreaga mostenire, si cu titlu universal cand obiectul sau este uzufructul unei parti din aceasta ¹ ; teza ca legatul in uzufructul intregii mosteniri dar si acela care priveste o fractiune a acesteia sunt legate cu titlu universal ² , cat si teza potrivit careia legatul uzufructului este, in toate cazurile (inclusiv atunci cand priveste intreaga mostenire sau o fractiune a acesteia), un legat cu titlu particular.

Referat: Contractul de mandat - notiuni generale. Conditii de valabilitate ale mandatului1 Referat: Contract de Colaborare

In ce ne priveste ne raliem acestei din urma opinii. In adevar legatul in uzufruct nu poate fi calificat niciodata legat universal chiar si atunci cand uzufructul vizeaza intreaga avere a defunctului intrucat legatarul nu are chemare la intreaga mostenire. El dobandeste numai folosinta si fructele patrimoniului succesoral pe o durata determinata sau in cel mai bun caz pe durata vietii legatarului, neputand insa avea niciodata vocatie la dobandirea totalitatii drepturilor care compun masa succesorala. Asa fiind, de ineficacitatea legatului nudei proprietati vor profita mostenitorii legali iar nu legatarul uzufructului. In schimb, asa cum am aratat, legatarul universal al nudei proprietati are vocatie la dobandirea intregii mosteniri in plina proprietate. Lui ii va profita stingerea uzufructului sau ineficacitatea legatului in uzufruct. In alta ordine de idei, acest legat nu este amintit de art. 894 C. civ. printre legatele cu titlu universal, iar, asa cum am precizat, aceasta enumerare este exhaustiva.

Asadar, concluzia care se impune este aceea ca legatul uzufructului este un legat cu titlu particular, chiar in ipoteza in care are ca obiect o universalitate sau o fractiune din universalitate. Nu se poate pune semnul egalitatii intre uzufructul universal sau cu titlu universal si legatul universal sau cu titlu universal. Calificarea uzufructului ca universal sau cu titlu universal vizeaza numai obiectul dreptului de uzufruct pe cand cea a legatelor universale vizeaza vocatia la mostenire. Nici faptul ca legatarul in uzufructul intregii mosteniri sau a unei fractiuni din aceasta este obligat alaturi de nudul proprietar, potrivit art. 550 si art. 552 C. civ., la suportarea datoriilor si sarcinilor nu este de natura a-i schimba caracterul, caci nu exista incompatibilitate intre calificarea acestui legat ca fiind unul cu titlu particular si plata datoriilor si sarcinilor, testatorul sau legea putand impune legatarului astfel de obligatii ⁴ .

In legatura cu legatul lucrului altuia, care vizeaza situatia in care testatorul a dispus de un bun cert in favoarea legatarului, dar acest bun nu-i apartine nici in momentul intocmirii testamentului si nici in acela al deschiderii succesiunii, Codul civil distinge intre situatia in care testatorul cunostea ca bunul nu-i apartine si aceea in care el nu avea cunostinta de aceasta imprejurare. Potrivit art. 906 C. civ., daca testatorul cunostea ca bunul de care a dispus nu-i apartine, legatul va fi valabil prezumandu-se ca el a inteles sa impuna celor indatorati la executarea legatului procurarea bunului si predarea acestuia legatarului.

Cel obligat la executarea legatului intr-o astfel de situatie are doua posibilitati. Prima este aceea de a procura bunul si a-l preda legatarului si a doua este aceea de a plati legatarului o suma echivalenta cu valoarea bunului in momentul deschiderii succesiunii. Daca bunul a fost procurat spre a fi predat legatarului transferul proprietatii catre legatar nu are loc in momentul deschiderii succesiunii ci in acela al procurarii acestuia.

Daca testatorul nu cunostea ca bunul nu-i apartine si totusi a dispus de el legatul va fi considerat nul potrivit art. 907 C. civ.

Dovada faptului ca testatorul a cunoscut ca bunul nu-i apartine revine legatarului interesat, acesta avand posibilitatea sa se foloseasca in aceste scop de orice mijloc de proba si putand folosi chiar elemente din afara testamentului.

Desigur, aceste reguli se aplica numai in ipoteza ca este vorba de un bun cert, intrucat numai un astfel de bun poate apartine cuiva, caci bunurile de gen nu apartin unui anume titular determinat. In consecinta, legatul unui bun de gen va fi intotdeauna valabil chiar daca in patrimoniul defunctului nu se gasesc atari bunuri.

Problema legatului indiviz se pune atunci cand obiectul legatului il constituie un bun individual-determinat aflat in indiviziune la data deschiderii succesiunii.

In ipoteza in care testatorul a lasat cota sa ideala de proprietate dintr-un bun determinat sau cota sa dintr-un bun determinat dintr-o universalitate, legatul este valabil intrucat o cota ideala de proprietate este un drept absolut si exclusiv al fiecarui coindivizar, iar aceasta se poate transmite, atat prin acte inter vivos cat si prin acte mortis causa, asadar inclusiv prin legate.

In ipoteza in care insa obiectul legatului il constituie nu cota ideala apartinatoare testatorului ci bunul in integralitatea lui sau o cota determinata din acesta, se vor aplica prin asemanare regulile pe care le-am vazut in cazul legatului lucrului altuia. Daca testatorul a stiut ca are numai o cota-parte din bun si totusi a dispus de el in integralitatea lui legatul va fi valabil, cel insarcinat cu executarea liberalitatii avand obligatia, fie sa procure pentru legatar bunul in integralitatea lui, fie sa plateasca in bani cota-parte care nu i-a apartinut testatorului. Bine s-a argumentat ca de vreme ce legea considera valabil un legat care are ca obiect un bun care nu este al testatorului in totalitatea lui cu atat mai mult se impune a considera valabil un legat care are ca obiect doar o cota care nu este a testatorului ⁵ .

In cazul in care testatorul a crezut numai ca bunul ii apartine in totalitate dar de fapt nu avea decat o cota-parte din acesta, legatul va fi nul pentru partea care depaseste cota sa de proprietate. Se presupune ca el nu ar fi testat peste cota sa de proprietate daca ar fi fost in cunostinta de cauza.

Conchizand precizam ca enumerarea tuturor legatelor cu titlu particular nefiind posibila amintim, cu titlu de exemplu, cateva:

- legatul unui bun cert;

- legatul unui bun de gen;

- legatul unei creante fata de un mostenitor legal, un legatar universal sau cu titlu universal sau fata de alt legatar cu titlu particular;

- legatul de liberare, prin care testatorul il iarta pe legatar de datoria ce avea fata de el;

- legatul tuturor bunurilor dintr-o anumita localitate;

- legatul tuturor bunurilor testatorului din momentul intocmirii testamentului, daca se dovedeste ca intentia sa a fost de a limita chemarea legatarului numai la acele bunuri determinate;

- legatul unei succesiuni cuvenita lui de cuius, dar nelichidata pana la moartea acestuia [art. 894 alin. (2) C. civ.) caci acea mostenire in raporturile dintre testator si legatarul sau nu reprezinta o universalitate sau o parte din aceasta ci un grup de bunuri determinate ⁶ .

Sectiunea a III-a

Clasificarea legatelor dupa modalitatea care le afecteaza

- Legatul pur si simplu

- Legatul cu termen

- Legatul sub conditie

- Legatul cu sarcina

Legatul pur si simplu

Este legatul neafectat de nici o modalitate. In acest caz drepturile legatarului se dobandesc din momentul deschiderii succesiunii asemanator cu situatia mostenitorilor legali. Asa fiind legatarul poate instraina, prin acte intre vii, din momentul deschiderii succesiunii, drepturile dobandite, indiferent de momentul acceptarii mostenirii sau de punerea sa in posesie. In cazul mortii legatarului dupa deschiderea succesiunii drepturile lui se vor transmite propriilor mostenitori, asa cum rezulta din prevederile art. 899 C. civ. Textul se refera expres numai la legatele cu titlu particular dar se accepta ca are aplicabilitate si in cazul legatelor universale si cu titlu universal ¹ .

Legatul cu termen

Testatorul poate sa supuna legatul unui termen, fie suspensiv, fie extinctiv aplicandu-se regulile dreptului comun in materie de modalitati.

In cazul termenului suspensiv executarea legatului este amanata pana la implinirea lui (de pilda la sase luni de la deschiderea mostenirii) dar drepturile legatarului se nasc si se pot transmite inter vivos si mortis causa din momentul deschiderii mostenirii. Cu alte cuvinte, desi legatarul devine proprietar sau creditor din momentul deschiderii mostenirii el nu poate cere predarea lucrului legat sau plata creantei la deschiderea mostenirii ci numai la implinirea termenului, asa cum rezulta din prevederile art. 926 si art. 1022 C. civ.

In cazul legatului afectat de un termen extinctiv, acesta isi produce efectele din momentul deschiderii mostenirii, la fel ca in cazul legatului pur si simplu, dar la implinirea termenului legatul se stinge (de pilda cand se lasa prin legat dobanzile unei sume de bani pe o durata de timp sau dreptul la o renta pe o durata limitata.

Legatul sub conditie

Este acel legat a carui nastere sau stingere depinde de un eveniment viitor si incert cat priveste producerea lui. La fel ca in dreptul comun conditia care afecteaza legatul poate fi suspensiva sau rezolutorie.

In cazul conditiei suspensive legatarul nu devine proprietar sau creditor la data deschiderii succesiunii ci numai de la data indeplinirii sau neindeplinirii evenimentului (conditiei) in functie de faptul daca conditia este pozitiva sau negativa. Daca conditia s-a realizat ea produce efecte retroactive, legatarul devenind proprietar sau creditor din momentul deschiderii mostenirii. De pilda testatorul a dispus de biblioteca sa juridica in favoarea legatarului cu conditia ca acesta sa termine facultatea de drept etc.

Pana la indeplinirea conditiei, potrivit art. 1016 C. civ. legatarul poate lua masuri conservatorii, la fel ca in dreptul comun, dar spre deosebire de dreptul comun, in cazul predecesului legatarului inainte de realizarea conditiei acesta devine caduc si nu trece la mostenitorii sai chiar daca post-mortem conditia se realizeaza, asa cum in mod expres prevede art. 925 C. civ. S-a precizat in doctrina ¹ ca asa fiind, practic, dreptul legatarului devine dublu conditionat caci nasterea dreptului legat depinde o data de realizarea conditiei instituite de catre testator si a doua oara de indeplinirea conditiei ceruta de lege si anume supravietuirea legatarului indeplinirii conditiei. Prin acte juridice intre vii transmiterea legatului sub conditie suspensiva este posibila, dreptul tertului dobanditor fiind insa dublu conditionat la fel ca al legatarului transmitator.

In cazul conditiei rezolutorii drepturile legatarului se nasc din momentul deschiderii succesiunii, la fel ca in cazul legatelor pure si simple. Daca conditia rezolutorie se realizeaza legatul se desfiinteaza retroactiv de la data deschiderii mostenirii. Intr-o asemenea situatie se desfiinteaza retroactiv si drepturile dobandite de succesorii in drepturi ai legatarului, fie prin acte intre vii, fie pentru cauza de moarte. Daca conditia rezolutorie nu se realizeaza, sau este sigur ca nu se poate realiza drepturile legatarului se consolideaza definitiv ca si cum ar fi fost un legat pur si simplu.

Pendente conditione legatul este transmisibil prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte. Mostenitorii legatarului dobandesc dreptul asupra acestuia, indiferent ca este vorba de un legat universal, cu titlu universal sau cu titlu particular, dar in caz de retransmitere prin testament legatul care ar avea acest obiect determinat nu poate fi decat legat cu titlu particular in toate cazurile.

Sectiunea a IV-a

Ineficacitatea legatelor

Prin ineficacitatea legatelor vom intelege acele ipoteze in care ele nu-si produc efectele pe care, in principiu, ar trebui sa le produca.

In privinta cauzelor care duc la ineficacitatea legatelor se amintesc in doctrina ¹ nulitatea, revocarea si caducitatea, dar uneori s-a mai adaugat si reductiunea legatelor ² , cu toate ca efectul reductiunii liberalitatilor excesive este tot caducitatea acelor legate. Toate cauzele de ineficacitate au aceleasi efect si anume desfiintarea retroactiva a legatelor, insa pe cand cauzele de nulitate (relativa sau absoluta) existau anterior sau concomitent cu momentul intocmirii testamentului, cauzele de revocare sau cele de caducitate sunt intotdeauna posterioare acestui moment. De asemenea, s-a precizat in doctrina, revocarea nu trebuie confundata cu caducitatea caci revocarea se datoreaza, in cazul celei judecatoresti, unei culpe a legatarului sau, in cazul celei voluntare, vointei unilaterale a testatorului, iar caducitatea este determinata intotdeauna de cauze straine atat de culpa legatarului cat si de vointa unilaterala a testatorului ³ . Ea consta, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, intr-o imposibilitate obiectiva de executare a legatului.

Nulitatea legatelor

Incalcarea conditiilor de fond sau de forma instituite de legiuitor duce la nulitatea actelor juridice in general, asadar, si a legatelor. Vom avea, in consecinta, cauze de nulitate care se regasesc la orice act juridic, cum sunt viciile de consimtamant, cauza sau obiect ilicite ori imorale, precum si cauze specifice actelor juridice pentru cauza de moarte pentru care sunt prevazute conditii de validitate aparte.

Astfel, de pilda, testatorul nu avea capacitatea de a dispune, nu s-au respectat conditiile de forma instituite pentru validitatea diferitelor forme testamentare, s-a stipulat o substitutie fideicomisara, s-au incalcat dispozitiile privind interzicerea testamentului conjunctiv etc.

Regimul juridic al nulitatilor este cel de drept comun, cu unele deosebiri specifice acestei materii.

Astfel, in ce priveste termenul de prescriptie a actiunii in anulare prevazut de art. 9 alin. (2) din Decretul nr.167/1958 acesta va incepe sa curga nu de la data incheierii actului, in cazul nostru al intocmirii testamentului, ci de la data deschiderii succesiunii, intrucat orice efecte ale testamentului se produc numai de la aceasta data ¹ .

In alta ordine de idei, deosebit de regimul juridic al nulitatilor din dreptul comun se admite ca in unele ipoteze este admisa acoperirea nulitatii legatului (chiar a celei absolute), prin confirmare, ratificare sau executare voluntara a acestuia de catre persoanele interesate, care ar beneficia de ineficacitatea acelui legat ca, de pilda, mostenitorii legali sau legatarul universal, in cazul in care testamentul ar cuprinde si legate cu titlu particular ² . Asa dupa cum am vazut, mostenitorii legali vor putea executa legatul cuprins intr-un testament nul pentru vicii de forma, aplicandu-se prin analogie dispozitiile prevazute de art. 1167 alin. (3) C. civ. privitoare la donatii. Ratificarea va produce afecte numai fata de mostenitorii care au consimtit, in ipoteza ca exista mai multi mostenitori.

Revocarea legatelor

"Despre revocarea testamentelor si despre caducitatea lor" Codul civil se ocupa in art. 920-931. Revocarea este de doua feluri: voluntara, cand se datoreaza vointei unilaterale a testatorului si judecatoreasca cand este determinata de unele fapte culpabile ale legatarului si se pronunta prin hotarare judecatoreasca.

2.1. Revocarea voluntara a legatelor. Asa cum am vazut testamentul este prin esenta lui revocabil in tot cursul vietii testatorului (art. 802 C. civ.). Acesta nici nu poate renunta la acest drept al sau caci orice clauza care ar limita in vreun fel, partial sau total, definitiv sau temporar, dreptul testatorului de a-si revoca propriile dispozitii testamentare ar fi lovita de nulitate absoluta 1 . In consecinta, testatorul poate sa revina asupra unui testament al sau, revocandu-l partial sau total pana in ultima clipa a vietii sale prin propria manifestare unilaterala de vointa. Acest drept poate fi exercitat discretionar, fara vreo limita si fara nevoia invocarii unor motive. Legatarul nu poate invoca vreun drept castigat intrucat testamentul nu produce efecte decat de la data deschiderii mostenirii.

Manifestarea de vointa revocatorie a testatorului poate fi expresa sau tacita fiind conditionata de capacitatea de a testa a acestuia si de lipsa viciilor de consimtamant.

Revocarea legatelor este considerata expresa atunci cand vointa revocatorie a testatorului este exprimata direct printr-un inscris si este tacita atunci cand este dedusa din anumite fapte sau acte juridice ale testatorului care, desi nu o precizeaza direct, impun aceasta concluzie.

a. Revocarea voluntara expresa. Potrivit art. 920 C. civ., revocarea voluntara expresa se poate realiza fie printr-un nou testament, din cele reglementate de lege, fie printr-un act autentic. Asadar, este vorba de un act juridic solemn, iar nerespectarea acestor forme duce la nulitatea absoluta a actului revocator.

Daca revocarea se face printr-un nou testament nu se cere ca cel ulterior sa aiba aceeasi forma cu primul, nefiind, asadar, impusa o simetrie a formelor in aceasta privinta. Un testament autentic, de pilda, va putea fi revocat in totalitate sau in parte printr-un testament olograf intocmit insa cu respectarea tuturor cerintelor impuse de lege pentru validitatea acestuia (scris in intregime, datat si semnat de mana testatorului potrivit art. 859 C. civ.). Codul civil prevede in art. 922 ca revocarea este valabila chiar daca celelalte clauze din testamentul ulterior, altele decat cele revocatorii, sunt nule sau nu s-ar putea executa, cu exceptia ipotezei in care insusi testatorul a conditionat revocarea de validitatea integrala sau partiala a celui de al doilea testament. 2

Pentru valabilitatea revocarii nu se cer formule sacramentale, dimpotriva simpla mentiune "anulat", s-a spus 3 , scrisa de mana testatorului, semnata si datata de catre acesta este valabila, avand efect revocatoriu caci sunt indeplinite cerintele de forma pentru un testament olograf.

Cand revocarea se face prin act autentic, dar care nu este testament, acesta poate fi special redactat in acest scop, dar revocarea se poate face si in cadrul unui act autentic care are nu numai aceasta menire ca de pilda in cadrul unui contract de donatie. S-a spus ca revocarea este valabila chiar daca declaratia revocatorie s-a facut oral in fata instantei de judecata si aceasta a fost consemnata ca atare in cuprinsul unei incheieri sau hotarari judecatoresti. 4 Inscrisul autentic, nefiind testament nu se impune indeplinirea unor conditii de valabilitate pentru astfel de acte juridice.

b. Revocarea voluntara tacita sau indirecta. Revocarea este considerata tacita atunci cand testatorul nu o declara in mod expres dar vointa sa revocatorie rezulta fara echivoc din acte sau fapte juridice savarsite de el sau cunoscute numai de acesta.

Codul civil prevede doua cazuri de revocare tacita si anume:

- incompatibilitatea sau contrarietatea dintre dispozitiile testamentului ulterior cu cele ale testamentului anterior (art. 921 C. civ.) si

- instrainarea voluntara a bunului care face obiectul legatului (art. 923 C. civ.), iar doctrina si practica judiciara au mai adaugat un al treilea caz, caci s-a considerat ca enumerarea din Codul civil nu este limitativa, si anume distrugerea testamentului de catre testator sau de catre altcineva dar cu stirea acestuia.

Redactarea unui nou testament, in sine, nu reprezinta, in dreptul nostru, spre deosebire de cel roman si de vechiul drept romanesc, un act revocatoriu intrucat este posibil ca dispozitii din testamente succesive sa se execute concomitent, cu conditia sa nu fie ireconciliabile sau vointa testatorului insusi sa nu fi fost in acest sens. Criteriul dupa care vom determina, asadar, faptul ca o dispozitie dintr-un testament posterior o revoca pe o alta dintr-un testament anterior este vointa testatorului 5 , care de aceasta data nu se manifesta expres, ci trebuie dedusa din acte si fapte colaterale.

Pentru ca un testament nou sa echivaleze cu o revocare tacita se impun anumite conditii:

- noul testament trebuie sa indeplineasca conditiile de forma cerute de lege pentru validitatea testamentelor, iar testatorul sa indeplineasca, la randul sau, cerintele legale pentru a putea testa, adica capacitate si consimtamant valabil. Un testament nul nu va avea nici efect revocatoriu. Nu intereseaza, in schimb, potrivit art. 922 C. civ. soarta ulterioara a legatelor din cuprinsul noului testament, din punctul de vedere al revocarii tacite, ca, de pilda, caducitatea acestora.

In cazul revocarii tacite printr-un nou testament ale carui legate sunt ineficace nu vom putea deduce nici intentia testatorului de a mentine, pentru acest motiv, legatele anterioare. Acest lucru se poate realiza numai in cazul revocarii exprese;

- noul testament sa nu cuprinda o clauza de revocare expresa a celui anterior, caci, evident, intr-o atare ipoteza ne vom gasi in prezenta revocarii exprese, iar nu in a celei tacite. In cazul revocarii exprese nu se mai pune problema compatibilitatii dintre dispozitiile celor doua testamente succesive, intrucat al doilea il revoca pe primul neconditionat, chiar daca dispozitiile pe care le cuprind, altfel, ar putea fi executate impreuna;

- testamentul nou trebuie sa cuprinda dispozitii care sunt incompatibile sau contrarii cu cele din primul testament.

In doctrina 6 s-a apreciat ca incompatibilitatea nu se confunda cu contrarietatea intrucat in vreme ce incompatibilitatea presupune o imposibilitate obiectiva, absoluta in executarea concomitenta a dispozitiilor din testamentele succesive, (de natura materiala sau juridica) in cazul contrarietatii imposibilitatea concomitenta de executare a legatelor din testamentele succesive nu este de natura obiectiva, caci material sau juridic acest lucru ar fi posibil, ci se datoreaza intentiei testatorului. S-au dat exemple de incompatibilitate intre legatul prin care testatorul il iarta de datorie pe un debitor al sau si cel prin care dreptul de creanta impotriva acestui debitor este lasat unui alt legatar. Iertarea de datorie din primul testament este un legat care se revoca prin cel de-al doilea, intrucat acea creanta a fost testata unei alte persoane 7 . Tot astfel s-a exemplificat cu ipoteza in care autoturismul testatorului este lasat in proprietatea unei persoane printr-un prim testament, iar prin cel de-al doilea proprietatea exclusiva a aceluiasi autoturism este lasata altei persoane. Prin ultimul legat se opereaza revocarea tacita a primului de vreme ce este vorba de acelasi autoturism. In ambele exemple imposibilitatea executarii concomitente a celor doua legate este de natura materiala. Cele doua legate nu s-ar putea executa concomitent nici daca ar fi fost cuprinse in acelasi testament.

S-au dat exemple de incompatibilitate de natura juridica, ca de pilda atunci cand prin primul legat se lasa unei persoane un imobil in plina proprietate, iar prin al doilea se lasa unei alte persoane nuda proprietate sau uzufructul aceluiasi imobil. Prin cel de-al doilea legat s-a revocat tacit primul legat in partea referitoare la nuda proprietate sau la uzufruct. In acest caz deplina proprietate este incompatibila din punct de vedere juridic cu nuda proprietate sau cu uzufructul. Daca primul legat ar fi avut ca obiect nuda proprietate sau uzufructul imobilului, iar al doilea deplina proprietate, prin acest din urma legat s-ar fi revocat tacit legatul nudei proprietati sau a uzufructului intrucat sunt incompatibile din punct de vedere juridic cu deplina proprietate asupra aceluiasi imobil 8 .

S-a precizat ca in cazul incompatibilitatii exista o imposibilitate obiectiva, materiala sau juridica de executare concomitenta a doua legate chiar in ipoteza in care cele doua legate sunt cuprinse in acelasi testament 9 .

In ce priveste contrarietatea s-a exemplificat cu situatia in care acelasi bun a fost testat prin doua testamente succesive in folosul a doua persoane diferite. Ultimul legat il va revoca pe primul numai daca vointa testatorului a fost aceasta, caci altfel, din punct de vedere material sau juridic cele doua legate succesive se pot executa concomitent. In cazul in care cele doua dispozitii sunt cuprinse in acelasi testament ele se executa concomitent, caci legatul se poate imparti intre cei doi legatari indicati. Intentia revocatorie a testatorului se poate prezuma chiar din faptul redactarii celui de-al doilea testament, desi s-ar putea intampla ca in cazul unui testament cu un continut mai complex testatorul sa precizeze ca vointa sa este ca ambele legate succesive sa se execute concomitent. Situatia este aceeasi si in cazul legatelor universale intrucat potrivit art. 888 C. civ., pot coexista mai multi titulari care vor deveni astfel coproprietari.

Trebuie precizat ca in toate cazurile, fie ca este vorba de incompatibilitate sau de contrarietate, revocarea tacita se circumscrie strict numai legatelor aflate in astfel de situatii, restul dispozitiilor testamentare ramanand in vigoare.

Asadar, doctrina a facut distinctie intre cele doua ipoteze, ale incompatibilitatii si contrarietatii cu toate ca cei doi termeni, din punct de vedere semantic, sunt sinonimi. S-a apreciat ca aceasta distinctie se impune din nevoi practice cum sunt exemplele la care ne-am referit mai sus. Distinctia, laudabila in sine, nu este catusi de putin perfecta, caci de vreme ce contrarietatea s-ar deosebi de incompatibilitate prin aceea ca in cazul contrarietatii imposibilitatea de executare concomitenta a legatelor succesive s-ar datora nu obstacolelor de natura materiala sau juridica, ci vointei testatorului nu se poate nega ca si in cazul legatelor declarate incompatibile ele sunt tot rezultatul vointei testatorului, astfel ca acest element subiectiv, care se vrea a sta la baza distinctiei este prezent in ambele ipoteze. De aceea unii autori repudiaza aceasta clasificare socotind, asa cum am aratat, ca cei doi termeni sunt sinonimi si desemneaza, in fapt, aceeasi realitate juridica 10 .

In fine, s-a precizat ca testamentele succesive sunt incompatibile sau contrarii numai daca cuprind legate din aceeasi categorie - universale, cu titlu universal sau cu titlu particular - cu privire la aceeasi mostenire, fractiune de mostenire sau bun succesoral, cu beneficiari diferiti. Nu exista astfel contrarietate, si cu atat mai putin incompatibilitate, intre legatul cu titlu particular sau cu titlu universal, facute prin testamentul anterior si legatul universal instituit prin legatul posterior 11 . De asemenea nu se considera revocat legatul universal anterior printr-un legat posterior, cu titlu universal sau cu titlu particular, ci se micsoreaza doar emolumentul primului legat 12 .

Instrainarea sau distrugerea voluntara a bunului care face obiectul legatului.

Codul civil prevede in art. 923 ca: "orice instrainare a obiectului legatului, facuta cu orice mod sau conditie, revoca legatul pentru tot ceea ce s-a instrainat, chiar cand instrainarea va fi nula, sau cand obiectul legat va fi reintrat in starea testatorului". Din textul citat rezulta fara echivoc ca legiuitorul leaga revocarea tacita a legatului anterior de intentia testatorului care rezulta indirect din actul ulterior de instrainare care priveste obiectul legatului. Cu alte cuvinte, nu atat instrainarea in sine este avuta in vedere ca avand efect revocatoriu, cat intentia testatorului care se exprima implicit in sens revocatoriu prin acel act juridic. De aici rezulta o serie de consecinte, atat in ce priveste actul de instrainare, cat si in ce priveste legatul ce astfel se revoca.

Astfel, instrainarea trebuie sa fie voluntara pentru a avea efect revocatoriu. Nu poate fi vorba de un asemenea efect in cazul vanzarii silite la cererea creditorului testatorului sau in cazul in care bunul a fost expropriat, chiar daca in acest din urma caz s-ar incheia o conventie cu privire la despagubiri pentru bunul expropriat. Astfel de instrainari ar avea drept efect caducitatea legatului si nu revocarea lui tacita, caci astfel de acte juridice nu exprima vointa, chiar indirecta, a testatorului in sensul revocarii legatului. De aici rezulta o alta consecinta si anume aceea ca in cazul reintrarii bunului in patrimoniul testatorului, de vreme ce instrainarea a fost voluntara, legatul nu se va executa, el fiind considerat revocat, dar in cazul vanzarii silite, daca bunul a fost retrocedat, legatul va trebui executat, caci el nu se considera revocat.

Instrainarea trebuie sa fie reala si nu fictiva sau un simplu proiect, fiind indiferent daca este oneroasa sau gratuita. In schimb, s-a precizat in doctrina, antecontractul de vanzare-cumparare si chiar promisiunea unilaterala de vanzare atrag revocarea legatului cu toate ca nu au efect translativ de proprietate, caci exprima intentia revocatorie a testatorului 13 .

Asa cum textul art. 923 C. civ. o prevede in mod expres, revocarea tacita are loc chiar in ipoteza ca instrainarea voluntara este lovita de nulitate intrucat si aceasta exprima intentia revocatorie a testatorului indiferent de soarta juridica a actului de instrainare in sine. Desigur instrainarea trebuie sa emane de la o persoana capabila iar vointa sa sa fie liber exprimata, caci in caz contrar si vointa revocatorie este afectata de aceleasi vicii; in acest caz este vorba de o exceptie de la regula expres prevazuta in textul legal ca si un act de instrainare nul are efect revocatoriu asupra legatului anterior daca priveste acelasi bun 14 . Evident daca instrainarea nula produce efecte revocatorii, cu atat mai mult nerespectarea normelor de publicitate nu va afecta efectul revocatoriu al instrainarii.

De asemenea din textul art. 923 C. civ. rezulta ca revocarea are loc si in cazul in care bunul se reintoarce in orice mod in patrimoniul testatorului, bunaoara prin rezolutia instrainarii si se afla in patrimoniul succesoral la data deschiderii succesiunii.

Revocarea opereaza chiar daca actul de instrainare este afectat de modalitati, termen suspensiv sau extinctiv, ori conditie suspensiva sau rezolutorie. In aceasta ordine de idei s-a precizat 15 ca revocarea are loc din momentul incheierii actului cu toate ca instrainarea s-a realizat sub conditie suspensiva, caci in adevar vointa revocatorie a testatorului a fost definitiv exprimata, indiferent de faptul ca nasterea dreptului dobanditorului este conditionata suspensiv 16 .

Intrucat legiuitorul vorbeste in art. 923 C. civ. de revocare "pentru tot ce s-a instrainat" se impune concluzia ca revocarea poate fi totala sau partiala dupa cum instrainarea priveste bunul in totalitatea lui sau numai o parte din el ca, de pilda, cota de 1/2 din dreptul de proprietate. In cazul in care instrainarea a avut ca obiect dezmembraminte ale dreptului de proprietate ca uzfructul, abitatia etc. sau in care s-au constituit garantii reale, ca de pilda o ipoteca etc. legatarul este obligat la respectarea lor.

Pentru realizarea efectului revocator nu are importanta persoana catre care are loc instrainarea bunului, aceasta putand fi chiar persoana legatarului. Unii autori au sustinut ca prin exceptie trebuie considerat ca donarea bunului legatarului insusi nu ar avea efect revocatoriu asupra legatului cu acelasi obiect, care ar urma sa produca efecte, daca donatia ar fi nula 17 . Impartasim totusi parerea contrara in sensul ca testatorul, facand o donatie legatarului pe care-l instituise prin testamentul precedent, si-a schimbat vointa liberala urmand ca aceasta din urma manifestare de vointa sa produca efecte cu consecinta revocarii tacite a legatului chiar in ipoteza ca donatia nu ar produce efecte din cauza nulitatii, revocarii sau neindeplinirii conditiilor etc. 18

Fiind vorba de acte de instrainare ulterioare testamentului trebuie sa facem precizarea ca ipoteza instrainarii obiectului legatului nu poate viza decat legatele cu titlu particular avand ca obiect bunuri individual-determinate. In cazul legatelor universale sau cu titlu universal, avand ca obiect un patrimoniu sau o parte a acestuia instrainarea prin acte intre vii a obiectului lor nu poate avea loc. Instrainarea unor bunuri, chiar in ipoteza cand legatul cu titlu universal a fost determinat prin indicarea unei mase de bunuri, ca de pilda totalitatea bunurilor imobile, iar testatorul le-ar fi instrainat ulterior pe acestea, nu are ca efect revocarea legatului caci vocatia legatarului la universalitate sau la o parte din aceasta se pastreaza. In atari ipoteze doar emolumentul legatului de care va beneficia legatarul se modifica. 19

Asa cum am precizat mai sus, pentru ca instrainarea ulterioara sa aiba ca efect revocarea legatului cuprins intr-un testament anterior, legatul trebuie sa aiba ca obiect bunuri individual-determinate, fie bunuri certe, fie bunuri de gen (dupa natura lor). Daca instrainarea ulterioara priveste bunuri de gen neindividualizate, care au format obiectul legatului anterior (de pilda o cantitate de cereale) aceasta nu are efect revocator caci se considera ca legatarul este un simplu creditor al mostenirii iar mostenitorii legali sau testamentari vor fi obligati la plata legatului, chiar in ipoteza ca la data mortii lui de cuius in mostenire nu se vor gasi bunuri de acel gen. Se face, asadar, aplicarea principiului genera non pereunt 20 .

In fine, s-a precizat ca poate forma obiect al legatului cu titlu particular, revocat prin instrainarea ulterioara, nu numai un bun corporal, ci si unul incorporal, ca in cazul legatului creantei sau a legatului iertarii de datorie. Aceasta intrucat art. 923 vorbeste de «obiectul legatului» iar in aceasta sintagma se includ si bunurile incorporale 21 . Legatul cu titlu particular poate avea ca obiect si dreptul succesoral mostenit de catre testator ca universalitate sau ca o parte din universalitate, intrucat in raporturile dintre testator si legatarul sau aceasta reprezinta un grup particular de bunuri, constituind, asadar, un legat cu titlu particular. Instrainarea acestor drepturi succesorale de catre testator (cata vreme mostenirea nu este lichidata) are drept efect si revocarea legatului. 22

Distrugerea voluntara a bunului, individual-determinat, de catre testator sau de catre o alta persoana, dar cu acceptarea acestuia, are de asemenea efect revocator in privinta legatului avand acelasi obiect, caci aceasta exprima vointa implicita a testatorului in acest sens, care prin acest act exercita dreptul sau de dispozitie asupra acelui bun. Distrugerea involuntara a bunului de catre testator sau de catre alte persoane nu poate avea efect revocatoriu, constituind insa un caz de caducitate a legatului 23 .

Distrugerea voluntara a testamentului de catre testator. Pe langa cele doua cazuri prevazute in mod expres de catre legiuitor (art. 921 si 923 C. civ.) in literatura si practica judiciara se considera ca legatele dintr-un testament anterior sunt neindoielnic revocate prin distrugerea materiala a testamentului de catre testator sau de catre un tert la ordinul sau cu stirea testatorului. Este vorba tot de o revocare voluntara indirecta sau tacita. Modalitatea in care se realizeaza distrugerea (ruperea inscrisului, arderea acestuia, stergerea scriiturii sau numai a unui element esential al testamentului ca semnatura etc.) nu are importanta. Totusi, in aceasta privinta, s-au conturat cateva reguli in practica judiciara.

Astfel s-a precizat ca distrugerea testamentului trebuie sa fie voluntara, chiar daca a fost realizata nu de catre testator ci de un tert, dar cu stirea testatorului sau chiar daca s-a realizat fortuit insa testatorul a stiut despre aceasta. Se considera ca de vreme ce testatorul a cunoscut ca testamentul a fost distrus fortuit si nu a facut un alt testament aceasta implica vointa sa revocatorie. Evident daca distrugerea are loc fara stirea testatorului ea nu are efect revocatoriu punandu-se doar problema dovezii ca testamentul a existat, a continutului sau precum si a imprejurarii ca acesta a fost distrus, in conditiile art. 1198 C. civ.

Distrugerea trebuie sa fie efectiva. S-a precizat ca daca ordinul de distrugere dat de catre testator unui tert care avea testamentul in pastrare nu a fost executat testamentul nu se considera revocat. Pentru revocare ar fi nevoie de un nou testament care sa contina o precizare expresa in acest sens 24 . Concluzia este valabila numai cu precizarea ca testatorul trebuie sa fi stiut ca ordinul sau de distrugere nu s-a realizat, intrucat altfel el si-a manifestat vointa revocatorie si nu mai este necesara elaborarea unui nou testament care sa-l revoce pe primul. Consideram ca trebuie sa dam prioritate vointei testatorului care s-a exprimat in sensul distrugerii testamentului, iar nu unui incident care a dus la pastrarea lui, dar peste vointa testatorului. Altfel spus, si aceasta imprejurare a ordinului de distrugere a testamentului echivaleaza, in opinia noastra cu o revocare tacita. Daca ulterior se redacteaza un nou testament prin care se revoca in mod expres primul (ceea ce dovedeste ca testatorul a avut cunostinta ca primul testament nu a fost distrus) avem de a face cu o revocare expresa iar nu cu una tacita. Desigur ca intr-o atare ipoteza se pune problema dovezii ordinului dat de catre testator in sensul distrugerii acestuia. Concluzia se impune cu atat mai mult cu cat se accepta ca si in cazul distrugerii fortuite, nu distrugerea in sine are relevanta ci constientizarea ei de catre testator si acceptarea ca atare, de unde se trage concluzia revocarii tacite, determinata tot de vointa testatorului, care, iata, trebuie sa primeze unor imprejurari aleatorii care nu au legatura cu ea. Numai in conceptia, pe care noi nu o impartasim, potrivit careia distrugerea testamentului nu echivaleaza cu revocarea lui ci este numai un obstacol material in executarea legatelor, s-ar putea sustine ca testamentul nedistrus la ordinul testatorului, dar fara stiinta acestuia, de catre tert ar putea ramane eficace 25 .

In cazul in care este vorba de un testament olograf sau mistic, intr-un singur exemplar, distrugerea acestuia duce fara echivoc la revocarea legatelor ce a cuprins. In cazul testamentului autentic distrugerea numai a exemplarului aflat in posesia testatorului nu atrage revocarea lui cata vreme nu s-a distrus si exemplarul aflat la notar 26 .

Testatorul trebuie sa fi avut capacitatea necesara de a revoca dispozitiile testamentare anterioare, adica sa fi avut capacitate de exercitiu iar vointa sa fie libera si neviciata.

Revocarea tacita prin distrugerea ulterioara a testamentului poate sa fie totala daca testamentul a fost distrus in totalitate sau partiala daca numai unele din dispozitiile sale au fost distruse tragandu-se concluzia ca numai acelea a voit testatorul sa le revoce.

In legatura cu stersaturile intervenite in cuprinsul testamentului s-a precizat ca atunci cand acestea s-au facut de catre testator concomitent cu redactarea testamentului ele produc efecte fara a mai fi nevoie de datarea si semnarea lor de catre testator, caci fac parte din insusi testamentul semnat si datat. Se prezuma in general ca stersaturile au fost facute de catre testator si concomitent cu redactarea lui, dar se admite si proba contrara.

Daca insa stersaturile sunt ulterioare intocmirii testamentului ele vor revoca dispozitiile radiate numai daca au fost datate si semnate din nou de catre testator. Practic este vorba, in acest caz de o revocare expresa realizata printr-un testament olograf. 27

Retractarea revocarii voluntare. Testatorul este liber pana in ultimul moment al vietii sa-si schimbe dispozitiile testamentare, astfel incat el poate reveni asupra revocarii anterioare, fie ca a fost expresa, fie ca a fost tacita. Cu alte cuvinte, revocarea legatelor anterioare este ea insasi revocabila.

Retractarea revocarii poate fi si ea expresa si, in acest caz, nu se poate face decat in conditiile art. 920 C. civ. fie prin act autentic, fie printr-una din formele testamentare consacrate. Dar ea poate fi si tacita, prin redactarea unui testament nou prin care nu se retracteaza expres revocarea anterioara, dar care cuprinde dispozitii ireconciliabile cu aceasta, sau prin distrugerea voluntara a inscrisului care cuprindea dispozitiile revocatorii ale testamentului anterior. In cazul in care revocarea tacita s-a realizat prin distrugerea testamentului anterior retractarea nu se poate realiza decat prin redactarea unui nou testament; la fel si in cazul in care retractarea a avut loc prin instrainarea bunului ce a format obiectul legatului, intrucat legea prevede expres ca reintrarea bunului in patrimoniul testatorului (de pilda prin rezolutiunea contractului de vanzare-cumparare) nu are drept efect retractarea revocarii voluntare indirecte, ce s-a realizat prin acea instrainare.

In principiu, retractarea revocarii voluntare are drept efect reinvierea dispozitiilor testamentare revocate, cu conditia sa nu se dovedeasca ca testatorul a voit altfel 28 . Este cazul sa subliniem si cu acest prilej ca intotdeauna trebuie cautata intentia reala a testatorului, in fiecare caz in parte, cu atat mai mult cu cat, mai recent s-a exprimat si opinia potrivit careia "nu este de conceput ca un inscris care a devenit ineficient sa-si produca efecte numai datorita desfiintarii actului prin care a fost declarat ineficient. Numai in prezenta unei manifestarii de vointa, indiferent sub ce forma ar fi, din care sa rezulte intentia mentinerii dispozitiilor luate prin testamentul revocat, acesta va putea sa-si produca efectele" 29 .

2.2. Revocarea judecatoreasca a legatelor. Revocarea judecatoreasca a legatelor nu se datoreaza manifestarii de vointa a testatorului ci unor fapte culpabile ale legatarului, care, potrivit legii, conduc la revocarea pronuntata de catre o instanta judecatoreasca la cererea persoanelor interesate, dupa moartea testatorului. Faptele culpabile pot fi savarsite inainte sau dupa deschiderea mostenirii.

Revocarea judecatoreasca a legatelor este institutia simetrica, in materia mostenirii testamentare, cu nedemnitatea succesorala din materia mostenirii legale.

Potrivit art. 930 C. civ., coroborat cu art. 830 si art. 831 alin. (1) si (2) C. civ. revocarea judecatoreasca a legatelor poate avea loc pentru neindeplinirea sarcinilor si pentru ingratitudine. In afara cazurilor de ingratitudine determinate de refuzul de alimente si survenienta de copil cauzele de revocare judecatoreasca a legatelor sunt identice cu cele de revocare a donatiilor.

Refuzul de alimente nu a fost retinut de legiuitor ca o cauza de revocare judecatoreasca a legatelor intrucat testamentul produce efecte numai de la data mortii testatorului, iar legatarul nu poate avea obligatii de aceasta natura anterior acestei date. 30 Testatorul este insa liber sa revoce voluntar legatul in formele analizate mai sus, fara ca vointa sa sa poata fi cenzurata de vreun motiv temeinic in acest sens. La fel se prezinta situatia si pentru survenienta de copii, testatorul fiind liber sa revoce voluntar legatul, iar daca nu o face se presupune ca isi mentine testamentul indiferent de aceasta noua imprejurare. Daca, totusi, testatorul moare fara a avea cunostinta de faptul graviditatii sotiei sale si i se naste un copil, s-a spus ca in atare ipoteza testamentul trebuie considerat caduc pentru disparitia cauzei impulsive si determinante 31 . S-a emis insa si o alta teorie pentru a se justifica intr-un fel anume posibilitatea revocarii legatului si anume teoria cauzalista potrivit careia se prezuma ca testatorul a instituit legatul sub o conditie rezolutorie negativa, tacita insa, si anume aceea de a nu avea copii. In consecinta, s-a sustinut ca instantele de judecata vor putea analiza in acest sens vointa testatorului si vor putea desfiinta legatul cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii 32 . De asemenea, s-a sustinut ca un astfel de legat s-ar putea anula pe motiv de eroare asupra cauzei actului juridic in sensul ca testatorul a avut reprezentarea gresita ca nu va avea copii. Or, asa cum au precizat alti autori, acest caz nu poate fi considerat nici motiv de caducitate a legatului, caci nu este prevazut de lege si, cu atat mai putin, motiv de revocare judecatoreasca a legatului, cata vreme nu se poate retine nicio culpa din partea legatarului 33 .

a. Revocarea judecatoreasca pentru neindeplinirea sarcinilor. Testatorul poate institui in cuprinsul testamentului unele sarcini pe care legatarul, de vreme ce a acceptat legatul, este obligat sa le aduca la indeplinire, dupa data deschiderii succesiunii. Nu se poate cere revocarea legatelor pe motiv ca legatarul nu l-a intretinut pe testator in timpul vietii acestuia 34 .

Cei interesati cum sunt tertul beneficiar al sarcinii, creditorii acestuia sau executorul testamentar, au posibilitatea de a cere prin justitie executarea silita a sarcinii, dar potrivit art. 930 C. civ. raportat la art. 830 C. civ. se poate cere si revocarea legatului pentru neindeplinirea sarcinii, de catre anumite persoane interesate asa cum vom vedea in cele ce urmeaza.

S-a precizat ca in limita sarcinilor instituite, la fel ca donatia, legatul este un act sinalagmatic sub conditie rezolutorie 35 . Revocarea legatului pentru neindeplinirea sarcinii se poate cere numai daca aceasta se datoreste unei culpe a legatarului, iar nu si atunci cand se datoreste unui caz fortuit sau de forta majora 36 .

Revocarea pentru neindeplinirea sarcinii se poate cere direct prin actiune sau pe cale de exceptie de catre persoanele care justifica un interes legitim in acest sens. Astfel, pot cere revocarea mostenitorii legali (rezervatari sau nu), legatarii universali sau cu titlu universal si uneori si legatarii cu titlu particular, cum ar fi, de pilda, situatia legatului cu titlu particular conjunctiv sau aceea in care un legatar cu titlu particular este insarcinat cu executarea legatului 37 . Creditorii acestor persoane indreptatite la a cere revocarea legatului cu sarcini o pot cere si ei pe calea actiunii oblice, potrivit art. 274 C. civ. Tertul in favoarea caruia sarcina a fost instituita nu poate exercita aceasta actiune decat in masura in care este si mostenitor legal al defunctului si astfel revocarea i-ar profita, daca legatul este mai valoros decat sarcina, altfel el, asa cum am precizat mai sus, putand cere doar executarea silita a sarcinii 38 .

Actiunea in revocare pentru neindeplinirea sarcinii este prescriptibila in termenul general de prescriptie de 3 ani, iar dreptul la actiune se naste din momentul neindeplinirii sarcinilor, sau de la momentul in care cei indreptatiti sa o exercite au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca aceasta imprejurare, facandu-se astfel aplicarea, prin analogie, a prevederilor art. 833 C. civ. Daca nu s-a stabilit un termen pentru executarea sarcinii prescriptia incepe sa curga de la nasterea raportului de drept, potrivit art. 7 din Decretul nr.167/1958, adica de la data deschiderii succesiunii. Termenul de un an prevazut de art. 931 si art. 833 C. civ. pentru revocarea liberalitatilor nu are aplicare in cazul actiunii in revocare pentru neindeplinirea sarcinilor.

In judecata unor atari actiuni instantele judecatoresti sunt chemate sa decida in ce masura neexecutarea sarcinii este destul de grava pentru a conduce la solutia revocarii legatului; neexecutarea partiala a sarcinii putand duce la o revocare partiala a legatului, putandu-se acorda si un termen de gratie in caz de intarziere a executarii.

In doctrina se admite ca testatorul poate inlatura in mod valabil exercitarea actiunii in revocare pentru neindeplinirea sarcinii, persoanele interesate avand insa posibilitatea de a exercita actiunea in executare a acesteia 39 .

b. Revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine. Legiuitorul precizeaza prin art. 930 C. civ. ca aceleasi cauze care, potrivit art. 830 si potrivit primelor doua cauze prevazute de art. 831 C. civ., duc la revocarea donatiilor determina si revocarea judecatoreasca pentru ingratitudine a legatelor. Aceste cauze sunt:

1. atentat la viata testatorului si

2. delicte, cruzimi sau injurii grave la adresa acestuia.

Este evident ca aceste doua cauze de revocare judecatoreasca se produc in timpul vietii testatorului iar, pe langa acestea doua, art. 931 C. civ. mai adauga un caz de revocare, ce se produce dupa moartea testatorului si

3. injuria grava adusa memoriei testatorului.

Sanctiunea revocarii legatului pentru astfel de cauze intervine chiar in ipoteza in care legatarul nu a avut cunostinta de legat, ceea ce face ca aceasta sa se apropie mult de sanctiunea nedemnitatii succesorale care opereaza in cazul succesiunii legale 40 .

Revocarea legatelor pentru ingratitudine, la fel ca si revocarea pentru neindeplinirea sarcinilor, are loc, in principiu, dupa regulile de revocare a donatiilor.

Dreptul de a porni actiunea in revocare (sau de a invoca exceptia) apartine persoanelor care in caz de admitere a acesteia ar beneficia de obiectul legatului cum sunt: mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal sau legatarii cu titlu particular care pot justifica un interes in revocarea legatului.

Potrivit art. 931 C. civ. cererea de revocare pentru injurie grava adusa memoriei testatorului poate fi intentata in termen de un an din ziua delictului, sau mai exact spus din ziua in care cei indreptatiti la exercitarea actiunii au putut cunoaste injuria 41 .

In privinta celorlalte doua cazuri de revocare problema este controversata. Unii autori sustin ca termenul de un an se aplica si in cazul acestora caci, s-a spus 42 , art. 930 C. civ. trimite implicit si la art. 833 C. civ. care organizeaza actiunea revocatorie si nu numai la art. 832 si art. 834 C. civ. Dispozitia speciala din art. 931 C. civ. care reglementeaza termenul de un an se justifica, in opinia acestui autor, numai prin consacrarea unei cauze deosebite de ingratitudine si nu prin considerente care sa justifice aplicarea, in celelalte doua cazuri, a termenului general de prescriptie de trei ani. Acest termen de un an nici nu este, sustine acelasi autor, un termen de prescriptie, ci unul de decadere. De aici s-au tras tot felul de concluzii in ce priveste modul de calcul a aceluiasi termen de un an in cazul primelor cauze de revocare, aceleasi ca la donatii, care, subliniem se produc in timpul vietii testatorului. S-a spus ca daca faptele de ingratitudine au fost savarsite in timpul vietii testatorului, numai el poate revoca legatul si aceasta o poate face oricand in cursul vietii sale, indiferent de timpul care a trecut de la comiterea faptei si, desigur, pentru aceasta nici nu este nevoie de actiune in justitie. Dar, se sustine in continuare, daca a trecut un an de la savarsirea faptei iar testatorul, in cunostinta de cauza, nu a revocat legatul sau si-a manifestat intr-un fel oarecare dorinta de a-l ierta pe legatar, legatul nu va mai putea fi revocat, dupa moartea testatorului, la cererea persoanelor interesate. Asadar, potrivit acestei opinii, persoanele interesate pot actiona numai daca testatorul nu l-a iertat pe legatar si nu s-a implinit termenul de un an de la savarsirea faptei sau de cand cei in drept au cunoscut sau trebuiau sa cunoasca savarsirea acesteia. In concluzia acestei opinii se precizeaza ca in cazul faptelor de ingratitudine savarsite in timpul vietii testatorului, cei interesati ar putea actiona numai daca testatorul nu l-a iertat pe legatar si a decedat inainte de expirarea termenului de un an si numai in limita timpului ramas.

Nu impartasim aceasta opinie, si nici opinia contrara potrivit careia acest termen de un an constituie o derogare de la dreptul comun, astfel ca el urmeaza a se aplica numai in cazul anume prevazut de legiuitor, adica in cazul injuriei grave adusa memoriei testatorului, iar nu si celorlalte cazuri de revocare pentru ingratitudine 43 .

Dificultatea unei solutii nesusceptibile de controversa este determinata de insasi textele legale. Legiuitorul prin art. 930 C. civ. precizeaza ca aceleasi cauze de la pct. 1 si 2 din art. 831, care sunt cauze de revocare a donatiilor, sunt si cauze de revocare a legatelor pentru ingratitudine, iar cum, in cazul donatiilor, art. 833 prevede ca, pentru aceste motive actiunea trebuie introdusa in termen de un an, iar apoi dupa ce in materia revocarii legatelor pentru ingratitudine mai adauga un caz, prin prevederile art. 931 C. civ. in care si specifica expres ca actiunea se poate intenta tot intr-un an, nu exista motive de a distinge intre cele trei cauze instituite pentru a se putea cere revocarea legatelor. Numai ca deosebirea vine din aceea ca donatia fiind un act juridic intre vii, regulile ei nu se pot aplica intocmai in cazul mostenirilor. In cazul acestora din urma actiunea nu poate fi promovata decat dupa deschiderea mostenirii, chiar in ipotezele in care faptele determinate de legiuitor, ca fiind cauze de revocare, se produc in timpul vietii testatorului.

Nu este vorba aici de testatorul insusi, care, in adevar in timpul vietii sale are posibilitatea de a-si revoca legatul oricand, astfel ca a i se aplica si lui termenul de un an nu are nici o justificare. Nu se poate sustine, credem, ca daca el nu si-a revocat, in termenul de un an legatul, desi a stiut de faptele legatarului sau, aceasta ar duce la consecinta ca cei interesati vor putea intenta actiunea numai in limita timpului ramas din termenul de un an, socotit de la savarsirea faptei, dupa moartea testatorului. Testatorul este liber in timpul vietii sale sa-si revoce orice legat, fara sa fie necesara vreo motivare.

Nu lui trebuie sa i se aplice termenul de un an in care sa-si manifeste vointa intr-un sens sau altul, aceasta vointa nu este suspusa nici unui termen. Numai succesorilor sai interesati trebuie sa li se aplice termenul de prescriptie, ce se impune pentru exercitiul actiunii revocatorii, or in cazul donatiilor, fiind vorba de acte juridice inter vivos, principalul titular al actiunii revocatorii este donatorul.

Asadar, termenul de un an trebuie aplicat in toate cele trei cazuri de revocare pentru ingratitudine stabilite de legiuitor, dar el nu poate curge decat de la deschiderea succesiunii si nu-l priveste pe testator, caci acesta nu are nevoie de o revocare judecatoreasca a legatului sau, putand sa-l revoce oricand, pur si simplu. Daca el il iarta pe legatar, cei interesati nu vor putea, in adevar, exercita actiunea, caci aceasta a fost vointa testatorului, vointa ce trebuie respectata.

In ipoteza in care legatul a carui revocare se cere are ca obiect un imobil s-a pus problema publicitatii imobiliare. S-a sustinut, intr-o opinie 44 , ca cererea de revocare pentru ingratitudine in cazul donatiilor este supusa publicitatii imobiliare, altfel nefiind opozabila tertelor persoane. Dar o astfel de regula nu se aplica revocarii legatelor pentru ca mutatiile imobiliare pentru cauza de moarte se pot realiza, prin exceptie, si fara inscriere in cartea funciara. Consecinta ar fi ca, desi cererea de revocare nu a fost supusa publicitatii actele incheiate de terti cu legatarul, dupa intentarea actiunii revocatorii, nu sunt opozabile titularului actiunii.

S-a mai sustinut insa si opinia potrivit careia orice instrainari sau constituiri de drepturi reale, consimtite asupra bunurilor daruite sau testate, de catre donatar sau legatar, pana la intentarea actiunii sau pana la transcrierea cererii, raman neatinse, nefacandu-se, asadar, vreo distinctie intre revocarea donatiei si a legatului 45 .

Consideram ca bine s-a precizat 46 ca, de principiu, si in prezent dobandirea de drepturi imobiliare prin succesiune este opozabila fata de terti fara inscriere in cartea funciara. In consecinta legatarii, la fel cu mostenitorii legali, sunt scutiti de a face formele de publicitate imobiliara. Cand este vorba de revocarea legatului pentru ingratitudine se pune problema opozabilitatii actelor juridice, ulterioare actiunii in revocare, incheiate de legatarul vinovat cu tertii de buna-credinta, intrucat revocarea nu produce efecte retroactive fata de terti, asa cum prevede art. 834 C. civ. la care face trimitere implicit art. 930 C. civ., decat daca au fost incheiate dupa inscrierea cererii de revocare in cartea funciara. Asadar, titularul actiunii trebuie sa o inscrie in cartea funciara altfel el risca, in adevar, sa suporte consecintele instrainarilor imobiliare efectuate de catre legatarul ingrat cu tertii.