Competenta cercetarii - omor cu premeditare

Competenta cercetarii - omor cu premeditare

In vederea delimitarii exacte a sarcinilor ce revin fiecarui organ de urmarire penala, legea reglementeaza, in Titlul I, Capitolul II al partii speciale a Codului de procedura penala, competenta materiala, competenta persoanla si competenta functionala.

Potrivit art.201 Cod procedura penala, urmarirea penala se efectueaza de catre procuror si de organele de cercetare penala. Organele de cercetare penala sunt: organe de cercetare penala ale politiei judiciare si organe de cercetare penala speciala. Ca organe de cercetare ale politiei judiciare functioneaza lucratori specializati din Ministerul Administratiei si Internelor anume desemnati de ministrul administratiei si internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, si isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie sau sunt desemnati si functioneaza in alt mod, potrivit unor legi speciale .

In cazul savarsirii infractiunii de omor cu premeditare, urmarirea penala se efectueaza, in mod obligatoriu de catre procurorul de la Parchetul corespunzator Tribunalului care judeca in prima instanta cauza

Cu toate acestea, organelor de politie le revine o multitudine de sarcini pe linia cercetarii, administrarii probelor, identificarii si prinderii faptuitorului. Conlucrand cu organele Parchetului, organele de politie au datoria sa cunoasca in detaliu modalitatile de comitere a acestor infractiuni, si in raport cu acestea si cu particularitatile fiecarei cauze in parte se alege metodica de cercetare cea mai adecvata.

Intre organele de cercetare penala, organele de cercetare ale politiei ocupa un loc deosebit, deoarece au o competenta foarte larga, putand sa efectueze cercetarea pentru orice infractiune care nu este data in mod obligatoriu in competenta altor organe de cercetare. Astfel, potrivit art.17 pct.l lit.g Legea privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, acest organ controleaza si indruma activitatile desfasurate, potrivit competentei stabilite prin lege, pentru constatarea si efectuarea cercetarilor in legatura cu savarsirea unor fapte prevazute de legea penala, pentru probarea acestora, urmarirea , prinderea si tragerea la raspundere a infractorilor de catre instantele judecatoresti precum si efectuarea investigatiilor si constatarilor tehnico-stiintifice si a altor activitati specifice.

In privinta cercetarilor penale nu functioneaza criteriile de repartizare a cauzelor penale unor organe de un anumit grad ierarhic, asa cum prevede lega in cazul instantelor de judecata. De aceea, se arata in literatura de specialitate , ca organele de cercetare ale politiei au competenta materiala generala.

Cand anumite acte de cercetare penala trebuie sa fie efectuate in afara razei teritoriale in care se face cercetarea, organele de cercetare ale politiei pot sa le efectueze dupa ce, in prealabil, au instiintat despre aceasta organul corespunzator din raza teritoriala in care se vor efectua aceste acte.

In cazul in care organul de cercetare penala nu efectueaza el, in afara razei teritoriale in care se face cercetarea, anumite acte necesare realizarii cauzei, poate sa dispuna efectuarea lor prin comisie rogatorie sau prin delegare de competenta.

In cuprinsul aceleiasi activitati, organul de cercetare al politiei efectueaza toate actele de cercetare, chiar daca unele dintre acestea trebuie indeplinite in afara razei sale teritoriale. In cazuri urgente, organul de cercetare penala al politiei e obligat sa efectueze acte de cercetare ce nu sufera amanare, chiar daca acestea privesc o cauza ce nu e de competenta lui. Lucrarile efectuare in astfel de cazuri se trimit deindata, prin procurorul ce exercita supravegherea organului ce le-a efectuat, procurorului competent in cercetarea acelui caz.

In cadrul sarcinilor multiple pe care le are procurorul, se inscrie si obligatia, ca in anumite cazuri penale, sa efectueze urmarirea penala. Astfel, potrivit art.209 al.3 Cod prcedura penala, urmarirea penala se efectueaza obligatoriu de catre procuror in cazul unor infractiuni indreptate impotriva persoanei, in cazul unor infractiuni contra avutului particular, in cazul infractiunilor contra statului.

Articolul 209 al.3 Cod procedura penala a fost modificat prin articolul 1, pct.133 din Legea nr. 281/2003 in sensul largirii competentei procurorului sub aspectul urmaririi obligatorii desfasurate de acesta. In lege se precizeaza ca este competent sa efectueze urmarirea penala si sa exercite supravegherea asupra activitatii de cercetare penala procurorul de la parchetul corespunzator instantei la care se judeca, in prima instanta, cauza.

Cand legea penala prevede ca urmarirea penala se efectueaza in mod obligatoriu de catre procuror, nu trebuie inteles ca urmarirea penala trbuie efectuata in intregime de catre acesta, existand posibilitatea ca in asemenea cauze, organele de cercetare sa efectueze anumite acte, dar, in orice caz, marea majoritate a actelor ce intra in continutul urmaririi penale trebuie efectuate de catre procuror.

In cazurile urgente, chiar daca este vorba despre cauze care sunt de competenta exclusiva a procurorului, colaborarea acestuia cu organele de cercetare este nu numai posibila, dar si necesara, actele intocmite de organul de cercetare necompetent fiind pe deplin valabile. In aceasta privinta, in practica judiciara s-a aratat ca organele de cercetare sunt chiar obligate sa efectueze orice acte care nu sufera amanare, in toate cazurile, inclusiv in cauzele care nu sunt de competenta lor. Actele indeplinite in cazuri urgente de catre organele de cercetare penala sunt pe deplin valabile si in cazul in care, in cursul cercetarii penale a survenit schimbarea incadrarii juridice a faptei dintr-o infractiune oarecare intr-o infractiune pentru care urmarirea penala se efectueaza obligatoriu de catre procuror.

Obligatia efectuarii actelor de cercetare, in cazuri urgente, revine organului de cercetare competent, indiferent daca este sau nu inceputa urmarirea penala la organul de urmarire competent.

Potrivit art.209 al.5 Cod procedura penala, atunci cand urmarirea penala este efectuata de procuror, rechizitoriul este supus confirmarii prim-procurorului parchetului, iar cand urmarirea este facuta de acesta, confirmarea se face de catre procurorul ierarhic superior. Cand urmarirea penala este efectuata de un procuror de la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, rechizitoriul este supus confirmarii procurorului sef de sectie, iar cand urmarirea penala este efectuata de acesta, confirmarea se face de catre procurorul general al acestui parchet .