Drept
Inviolabilitatea domiciliului ca obiect de ocrotire al legii penaleInviolabilitatea domiciliului ca obiect de ocrotire al legii penale1. Inviolabilitatea domiciliului ca obiect de ocrotire al legii penaleInviolabilitatea domiciliului exprima juridic interdictia patrunderii in domiciliul sau resedinta unei persoane. Textul articolului 27 din Constitutie reglementeaza doua situatii distincte privind patrunderea in domiciliul unei persoane. O prima situatie este aceea cand se poate patrunde in locuinta unei persoane cu consimtamantul acesteia. Derogatorie este situatia in care se poate patrunde in locuinta unei persoane fara consimtamantul acesteia in cazurile urmatoare limitativ prevazute de lege:
Perchezitiile pot fi ordonate exclusiv de catre un magistrat si pot fi efectuate doar in formele prevazute de lege. In afara cazului delictului flagrant perchezitiile in timpul noptii sunt interzise. Tinand cont de aceste prevederi putem desprinde urmatoarele idei:
2. Necesitatea apararii prin mijloace de drept penal a domiciliuluiIntre componentele esentiale ale libertatii persoanei figureaza si libertatea acesteia de a avea un loc in care sa-si poata trai viata personala si de familie conform dorintei sale, in conditii de intimitate si fara a fi tulburata de imixtiuni, indiscretii sau intruziuni din partea altor persoane sau din partea autoritatilor, in limitele prevazute de lege.
Un asemenea loc este domiciliul persoanei, in sensul larg pe care il da acestei notiuni legea penala. Importanta inviolabilitatii domiciliului pentru definirea statului de cetatean liber si demn al unei societati democratice este asa cum am precizat in capitolul anterior stipulata si aparata de catre legea fundamentala a tarii, Constitutia Romaniei. Proclamarea unor astfel de principii nu este insa suficienta ci este necesar ca si legea sa ofere si garantii si mijloace adecvate pentru asigurarea respectarii lor. In acest sens legea penala ofera un mijloc energic si eficace de garantare si aparare efectiva a libertatii domiciliului (sau resedintei) persoanei prin incriminarea faptei de violare de domiciliu. Potrivit art. 192 Cod Penal, infractiunea de violare de domiciliu consta in "patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta, incapere, dependinta sau loc imprejmuit tinand de acestea, fara consimtamantul persoanei care le foloseste sau refuzul de a le parasi la cererea acesteia." Legea reglementeaza o forma simpla a infractiunii si o forma agravata. Inviolabilitatea domiciliului este un drept ce tine de siguranta si binele personal. Incalcarea acestui drept nu este posibila decat in temeiul unui mandat judiciar (cu exceptia flagrantului), sau in cazuri extreme cand se impune salvarea unei persoane, a unui bun, apararea sigurantei nationale sau a ordinii publice[1]. Protectia domiciliului persoanei se extinde dincolo de incalcarile "fizice" propriu-zise din partea autoritatilor. Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit ca statele pot fi raspunzatoare pentru incalcarea acestui drept si in situaŃia cauzarii sau permiterii poluarii de orice fel care aduce atingere dreptului persoanei de a se bucura de domiciliul sau. Un disconfort si o relativa impiedicare de a folosi normal domiciliul, provocate de poluare (cum ar fi, de exemplu, scurgerile de substante chimice sau chiar poluarea fonica datorata avioanelor) pot reprezenta incalcari ale inviolabilitatii domiciliului.
|