Interpretarea contractului de donatie
Fiind un contract, clauzele donatiei se
vor interpreta potrivit regulilor generale de interpretare prevazute de
art. 977-985 C. civ., mai ales ca legea nu prevede clauze speciale de
interpretare pentru acest contract.
Astfel, interpretarea contractului se va face
dupa intentia comuna a partilor, si nu dupa
sensul literal al termenilor utilizati; daca interpretarea este
necesara chiar pentru calificarea juridica a contractului (in sens de
contract de donatie, contract de intretinere, comodat etc.), atunci
interpretarea se va face in sensul aplicarii regulilor care
guverneaza actele juridice cu titlu oneros, si nu a regulilor ce
guverneaza liberalitatile, care sunt supuse unei
interpretari restrictive, avand caracter de exceptie
Se impune sa precizam ca,
daca prin contract, pretinsul donator nu face decat sa-si
execute o obligatie a sa, fie chiar naturala, contractul nu mai este
o liberalitate, intrucat lipseste animus
donandi, care este de esenta donatiei. Desi obligatia
civila naturala nu mai da dreptul la nici o actiune pentru
a putea fi executata, plata ei voluntara de catre debitor este
recunoscuta si admisa de lege prin art. 1092 C. civ., care
dispune ca 'repetitiunea nu este admisa in privinta
obligatiilor naturale, care au fost achitate de buna voie'.
Dificultati
in interpretare. Interpretarea clauzelor contractului de donatie
devine dificila cand, in schimbul transmiterii unui drept, se impune
dobanditorului executarea unor sarcini; contractul isi va pastra
caracterul gratuit, fiind o liberalitate, atunci cand intentia
liberala a dispunatorului (animus
donandi) reiese cu certitudine din clauzele contractuale, valoarea
sarcinilor fiind mai mica decat valoarea bunului sau dreptului transmis;
daca insa valoarea sarcinilor impuse dobanditorului echivaleaza
sau chiar depaseste valoarea dreptului transmis, conventia
nu mai este o liberalitate, ci un contract cu titlu oneros.
Aceeasi va fi solutia si in
cazul donatiilor remuneratorii, cand scopul donatorului este de a
recompensa anumite servicii facute de donatar; aceasta conventie
nu este o liberalitate, deoarece lipseste intentia donatorului de a
mari patrimoniul donatarului, in detrimentul propriului patrimoniu,
fara a primi ceva in schimb. Daca insa dreptul transmis
depaseste valoarea serviciilor facute donatorului, atunci
rezulta intentia liberala, contractul pastrandu-si
caracterul de liberalitate, fiind deci o donatie.
In doctrina s-a exprimat
opinia potrivit careia nici premiile, cadourile sau recompensele oferite
in scopuri publicitare de catre comercianti clientilor nu
reprezinta donatii, deoarece nu sunt facute cu intentia de
a face o liberalitate; comerciantul nu isi permite 'sa fie
generos in activitatea sa profesionala'.
Pe de alta parte, contractul de
donatie nu se confunda cu celelalte contracte cu titlu gratuit
(comodatul, mandatul gratuit, depozitul gratuit, mutuum gratuit etc), deoarece
prin aceste contracte nu se micsoreaza patrimoniul partii
care procura un folos pentru a mari patrimoniul celeilalte
parti, astfel ca nu pot fi considerate liberalitati.
