Infractiunea - Continutul constitutiv al infractiunii

1. Latura obiectiva a infractiunii

1.1. Cerintele esentiale ale infractiunii

La orice infractiune latura obiectivǎ are in structura sa, in mod obligatoriu urmatoarele componente:

Elementul material, constand in actiunea incriminatǎ;

Conditii de timp, loc, mod si imprejurǎri cand au rol de cerinte esentiale sau elemente circumstantiale ale formei agravate ale infractiunii;

Urmarea sau rezultatul socialmente periculos;

Raportul de cauzalitate dintre actiunea si urmarea socialmente periculoasǎ.

Prin element material al infractiunii de violare de domiciliu se intelege activitatea fizicǎ - manifestarea sub formǎ de actiune - interzisǎ si descrisǎ prin textul incriminator al acestei infractiuni.

Notiunea de actiune - componentǎ a laturii obiective- nu trebuie confundatǎ cu notiunea de faptǎ care include, pe langǎ actiunea prevǎzutǎ, si rezultatul acesteia. Fapta se identificǎ, asadar, cu latura obiectivǎ a infractiunii. Ea este mai mult decat actiunea incriminatǎ si mai putin decat infractiunea, care presupune si un element subiectiv, absent din continutul faptei.

Sub aspectul elementului material, infractiunea de violare de domiciliu se poate realiza fie prin actiunea de a pǎtrunde, fǎrǎ drept, intr-o locuintǎ, incǎpere, dependintǎsau loc imprejmuit tinand de acestea, fie prin actiunea de a refuza pǎrǎsirea locuintei sau a celorlalte locuri mentionatemai sus la cererea persoanei care le foloseste[1].

Prin locuintǎ se intelege orice loc destinat efectiv si actual uzului domestic al uneia sau mai multor persoane. Din punct de vedere al prevederilor legale nu intereseazǎ dacǎ locul este inchis sau partial deschis, stabil sau mobil, dacǎ este special destinat acestui scop sau nu este destinat (staul, grajd, e.t.c.), dacǎ reprezintǎ o locuintǎ permanentǎ sau trecǎtoare (camerǎ de hotel, cabina unui vaport, e.t.c.)[2]. Ceea ce este esential este efectiva folosire a acelui spatiu delimitat pentru viata intimǎ a persoanei (repaus, alimentare, satisfacerea necesitǎtilor inerente persoanei umane).

Incǎperea este o parte din locuintǎ. Dacǎ mai multe persoane au, fiecare, cate o camerǎ separatǎ in acelasi apartament, infratiunea de violare de domiciliu poate exista cu privire la fiecare incǎpere.

Prin dependinte se inteleg locurile care direct sau indirect sunt in relatie de dependentǎ fatz de locuintǎ. Ele constituie o prelungire, un accesoriu al locuintei, deoarece intregesc folosirea acesteia. In aceastǎ categorie intrǎ bucǎtǎria, cǎmara, pivnita, magazia, e.t.c.[3]

Prin loc imprejmuit se intelege orice loc care este separat printr-o ingrǎdire jur imprejur ; el trebuie sǎ tinǎ insǎ de locuintǎ sau de dependinte. In speta s-a retinut ca inculpatul, patrunzand in gradina imprejumuita a partii vatamate, dar care tinea de locuinta acesteia, a comis infractiunea de violare de domiciliu[4] .

Dacǎ locul imprejmuit nu are nici o legǎturǎ cu uzul domestic si cu libertatea persoanei nu se aflǎ sub ocrotirea persoanei.

Nu intereseaza cum se pǎtrunde in unul din locurile arǎtate, esential este sǎ existe o asemenea pǎtrundere; aceasta poate avea loc prin costrangere, amǎgire, fe fatǎ sau pe ascuns, in prezenta sau in lipsa victimei. Cel care isi introduce doar capul pe fereastra locuintei sau sare pe acoperis sau spioneazǎ de la distantǎ interiorul locuintei nusǎvarseste infractiunea de violare de domiciliu deoarece nu existǎ o pǎtrundere.

Legea cere ca pǎtrunderea sǎ fie efectuatǎ fǎrǎ drept, adicǎ in mod abuziv, fǎrǎ o justificare legalǎ[5]. De asemenea se cere ca pǎtrunderea sǎ se facǎ fǎrǎ consimtǎmantul persoanei care foloseste locuinta. Lipsa consimtǎmantului rezultǎ din materialitatea faptei:panǎ la proba contrarǎ, lipsa consimtǎmantului este prezumatǎ[6].

In practica judiciarǎ s-a constatat cǎ in multe cazuri pǎtrunderea fǎrǎ drept in locuinta unei persoane se face cu scopul sǎvarsirii altor infractiuni (furt, viol, talhǎrie). In asemenea cazuri va exista un concurs de infractiuni, afara de cazul prevǎzut de art. 209 lit. G Cod Penal - furtul sǎvarsit prin efractie, escaladarea ori folosirea fǎrǎ drept de chei adevǎrate sau false cand, existand o absortie naturala, violarea de domiciliu isi pierde autonomia si este absorbitǎ de furt[7].

Actiunea care constituie elementul material al infractunii poate constata si intr-un refuz al fǎptuitorului de a pǎrǎsi locuinta. Aceasta presupune cǎ intrarea in locuintǎ s-a fǎcut, in mod legal de o persoanǎ, insǎ aceasta fie direct (fǎtis, ostentativ), fie indirect (ascunzandu-se in casǎ), refuzǎ sǎ o pǎrǎseascǎ. Textul legii nu enumerǎ mijloacele susceptibile a fi folosite de cel in cauzǎ, ci se exprimǎ generic, "in orice mod".

Cele doua modalitǎti de sǎvarsire a infractiunii au caracter alternativ, astfel incat dacǎ fǎptuitorul, dupǎ pǎtrunderea fǎrǎ drept si fǎrǎ consimtǎmant in domiciliu, refuzǎ sǎ-l pǎrǎseascǎ, nu va exista concurs de infractiuni, ci o unitate naturalǎ de infractiune.

1.1.1. Cazurile in care legea ordona patrunderea in domiciliul unei persoane si in lipsa acesteia

Perchezitia se dispune de judecator prin incheiere motivata in

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

cursul urmaririi penale la cererea procurorului, fie in cursul judecatii. Competenta apartine judecatorului de la instanta careia i-ar reveni competenta sa judece cauza in prima instanta si se dispune in urmatoarele situatii:

- cand exista sau se presupune in mod intemeiat ca exista un obiect sau un inscris ca mijloc de proba, iar posesorul tagaduieste existenta sau detinerea acestora ( obiecte si inscrisuri mentionate in art. 89,94-95 C.pr.pen. )

- cand este necesara pentru descoperirea si strangerea mijloacelor de proba.

Perchezitia poate fi efectuata la orice persoana fizica si juridica.

Proceduri de efectuare a perchezitiei - perchezitia domiciliara si perchezitia corporala

Perchezitia domiciliara in cursul urmaririi penale se poate efectua de procuror sau de organul de urmarire penala.

Perchezitia domiciliara in cursul judecatii se poate efectua de catre instantade judecata cu ocazia unei cercetari locale, in celelalte cazuri dispozitia instantei de efectuare a perchezitiei se comunica procurorului in vederea efectuarii acesteia.

Ridicarea de obiecte sau inscrisuri dar si perchezitia domiciliara se pot face intre orele 6,00-20,00, iar in celelalte ore numai in caz de infractiune flagranta sau cand perchezitia urmeaza sa se efectueze intr-un local public. Perchezitia inceputa poate continua si in timpul noptii.

Organul judiciar ce efectueaza perchezitia este obligat sa se legitimeze si sa prezinte autorizatia data de judecator.

Ridicarea de obiecte si incrisuri dar si perchezitia se efectueaza in prezenta celui de la care se ridica obiectele sau inscrisurile sau la care se efectueaza perchezitia iar in lipsa acestuia in prezenta unui membru al familiei sau a unui vecin cu capacitate de exercitiu.

1.1.2. Cazurile in care desi legea nu ordona, nu sanctioneaza totusi patrunderea in domiciliul unei persoane fara invoirea acesteia

In viata socialǎ pot sǎ aparǎ unele situatii in care valori de o importantǎ deosebitǎ - viata, integritatea corporalǎ, sǎnǎtatea oamenilor, bunuri importante ale acestora sau interese obstesti - sunt supuse unor pericole sociale iminente intervenite datoritǎ unor imprejurǎri obiective. In momentul aparitiei pericolului, omul se vede obligat, pentru a salva acea valoare socialǎ, sǎ sacrifice o alta valoare socialǎde o mai micǎ importantǎ in raport cu cea salvatǎ. De exemplu, pentru a salva o persoanǎ surprinsǎ de incendiu intr-un imobil, pompierii sunt nevoiti sǎ spargǎ o usa ori zidul de la apartamentul vecin[8]. Desigur cǎ, in acest caz, autorul si-a dat seama de urmǎrile actiunii sale, deci factorul intelectiv al vinovǎtiei sale existǎ, de asemenea a existat si vointa, dar vointa nu s-a determinat in mod liber, ci sub imperiul constrangerii psihice pe care a creat-o aparitia pericolului. Ar mai fi de observat cǎ atunci cand fapta a fost sǎvarsitǎ de un tert, care a intervenit in favoarea unei persoane sau a unui interes obstesc aflate in pericol, inlǎturarea caracterului penal al faptei se bazeazǎ mai putin pe ideea de constrangere psihicǎ si mai mult pe ideea de solidaritate si datorie socialǎ care, in principal, inlǎtura factorul intelectiv si numai indirect exercitǎ o constrangere asupra vointei[9] .

In cazul stǎrii de necesitate, pericolul care amenintǎ persoane, bunuri sau interesul obstesc pentru ocrotirea cǎrora s eintreprinde actiunea de salvare, isi are sursa intr-un eveniment accidental provocat de o energie strǎinǎ, de cele mai multe ori fǎrǎ nici o legǎtura cu persoana expusǎ pericolului. Astfel, izvorul pericolului poate fi o sursǎ naturalǎ, )ca de exemplu un trǎznet care aprinde casa unei persoane, care, pentru a putea stinge focul, violeazǎ domiciliul unui vecin spre a lua un stingǎtor), un eveniment social (de exmplu cazul in care in timpul rǎzboiului, seful unei coloane motorizate, urmǎrind un inamic si rǎmas fǎrǎ combustibil, pǎtrunde cu forta intr-o magazie unde stie cǎ este depozitat combustibil si isi insuseste combustibilul necesar), atacul unui animal periculos sau fapta unei persoane (de exemplu, o persoanǎ care, fiind atacatǎ de mai multi caini rai sau de un nebun deosebit de agresiv, pǎtrunde in domiciliul altei persoane fǎrǎ permisiunea acesteia, distrugand usa de la intrare) etc.

Indiferent de izvorul sǎu, pericolul trebuie sǎ indeplineascǎ urmǎtoarele conditii:

• sǎ fie iminent;
• sǎ ameninte viata, integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea unei persoane, un bun important al acesteia sau un interes obstesc;
• sǎ fie inevitabil.

Pentru ca fapta de pǎtrundere in domiciliul unei persoane fǎrǎ

consimtǎmantul acesteia sǎ nu fie sanctionatǎ de legea penalǎ, actiunea de salvare trebuie sǎ indeplineascǎ cumulativ urmǎtoarele conditii:

fapta sǎ fi fost necesarǎ pentru inlǎturarea pericolului ce

amenintǎ valorile mai sus arǎtate sau, cu alte cuvinte, sǎ reprezinte singura cale de salvare a acestor valori;

fapta sǎ nu fi cauzat urmǎri vǎdit mai grave decat cele care

s-ar fi produs in cadrul neinlǎturǎrii pericolului;

fapta sǎ nu fi fost sǎvarsitǎ de cǎtre o persoanǎ sau pentru a

salva o persoanǎ care avea obligatia de a infrunta pericolul. Aceste persoane pot invoca insǎ starea de necesitate pentru faptele de salvare pe care le comit in exercitiul functiei sau profesiei.

1.1.3 Reflectari in unele acte normative a dreptului constitutional privind inviolabilitatea domiciliului

Garantarea libertatii persoanei in procesul penal, care este ridicata la rang de principiu constitutional, este prevazuta si in cazul dispozitiilor din Codul de procedura penala cu valoare de principiu in desfasurarea procesului penal ca regula de baza a acestuia. Garantii in ceea ce priveste inviolabilitatea persoanei gasim si in Codul Penal. Astfel, titlul II, capitolul II, intitulat "Infractiuni contra libertatii persoanei" sunt sanctionate astfel: libertatea de libertate in mod ilegal, sclavia, supunerea la munca fortata sau obligatorie, violarea de domiciliu, amenintarea, santajul, violarea secretului corespondentei .

Activitatea desfasurata de organele judiciare pentru efectuarea urmaririi penale, impune uneori luarea unor masuri de restrangere a unor drepturi fundamentale ale invinuitului sau inculpatului si anume a libertatii acestuia sau a dreptuluide proprietate.

Referitor la garantiile referitoare la libertatea persoanei este necesar sa subliniem caracterul de exceptie pe care il au masurile procesuale, acestea impunandu-se a fi folosite numai ca masuri exceptionale, la care nu trebuie sa se recurga decat in caz de necesitate.

1.2 Urmarea Imediata

Urmarea sau rezultatul este cea de-a doua componenta a laturii obiective a infractiunii. Nu exista infractiune care sa nu produca un rezultat pentru ca orice infractiune aduce atingere unei valori sociale ocrotite de legea penala si pentru ca, in mod obligatoriu, orice asemenea atingere se concretizeaza intr-o anumita urmare care, tocmai datorita faptului ca loveste intr-o valoarea pe care legea o apara este socialmente periculoasa.

In literatura juridica se obisnuieste ca urmarii sau rezultatului infractiunii, in sensul aratat mai sus, - de element component al laturii obiective- sa i se dea denumirea de "urmare imediata" pentru a o deosebi de consecintele subsecvente ale infractiunii. De producerea celei dintai depinde existenta infractiunii, pe cand consecintele subsecvente pot fi o cauza de agravare a raspunderii penale.

Urmarea imediata in acest caz consta in starea de incalcare a libertatii persoanei privind domiciliul.

1.3.Legatura de cauzalitate

Legatura de cauzalitate este liantul intre elementul material (cauza) si

urmarea imediata (efect) cerut de lege pentru existenta infractiunii. Cu alte cuvinte, existenta infractiunii este conditionata de legatura de cauzalitate. In concret trebuie sa se dovedeasca o legatura de la cauza la efect, intre actiune si urmarea imediata.

Legatura de cauzalitate are urmatoarele caracteristici:

este un element constitutiv al continutului infractiunii de violare de domiciliu;

fara legatura de cauzalitate nu se realizeaza elementul laturii obiective, deci nu poate exista infractiunea;

stabilirea existentei legaturii de cauzalitate este necesara doar in cazul infractiunilor zise materiale, si nu in cazul infractiunilor zise formate, cand urmarea imediata sub forma starii de pericol rezulta din insasi savarsirea faptei.

Intre actiunea faptuitorului si urmarea imediata in cazul infractiunii de violare de domiciliu intotdeauna exista o legatura de cauzalitate.

2. Latura subiectiva a infractiunii de violare de domiciliu

Latura subiectiva a infractiunii de violare de domiciliu cuprinde totalitatea conditiilor cerute de lege cu privire la atitudinea constiintei si vointei infractorului fata de fapta si urmarile acesteia.

Structura acesteia este constituita din:

• elementul subiectiv (vinovatia);
• mobilul (motivul);
• scopul.

2.1. Elementul subiectiv

Elementul subiectiv reprezinta atitudinea psihica a persoanei fata de fapta sa si urmarile acesteia, atitudine exprimata in vinovatia ceruta de lege pentru existenta acelei infractiuni.

Trebuie sa facem deosebirea intre vinovatie ca trasatura esentiala a infractiunii si vinovatie ca element constitutiv al unei infractiuni. In primul caz, vinovatia este exprimata in formele si modalitatile prevazute de art. 19 C. pen. (intentie, culpa si praeterintentie). In al doilea caz, vinovatia va exista numai atunci cand elementul material al infractiunii a fost savarsit cu forma de vinovatie ceruta de lege.

In cazul infractiunii de violare de domiciliu formele de vinovatie in care aceasta se poate savarsi sunt: intentie directa sau indirecta[10].

Daca faptuitorul patrunde intr-o locuinta folosita de mai multe persoane, avand consimtamantul uneia dintre acestea, se poate considera cu convingere ca nu exista conditia ceruta de lege; in acest caz coautorul a actionat cu convingerea ca actiunea este indreptatita.

Mobilul actiunii desemneaza acel sentiment (dorinta, pasiune) ce a condus la nasterea in mintea faptuitorului a ideii savarsirii unei anumite fapte. Este, in concret, impulsul intern care l-a determinat pe infractor sa savarseasca fapta.

Mobilul actiunii de violare de domiciliu are urmatoarele caracteristici:

existenta lui in savarsirea unei fapte reprezinta un indiciu de normalitate psihica a faptuitorului;

- lipsa acestuia reprezinta un indiciu de anormalitate;

- mobilul constituie un element necesar pentru cunoasterea actului de conduita si a periculozitatii infractorului;

- acesta contribuie la individualizarea sanctiunilor penale;

Cunoasterea lui poate da raspuns la intrebarea "De ce s-a savarsit

infractiunea"?

Scopul infractiunii de violare de domiciliu consta in reprezentarea clara a rezultatului faptei de catre faptuitor sau in finalitatea urmarita de catre acesta.

Cunoasterea scopului urmarit de faptuitor este foarte importanta pentru determinarea gradului de pericol social al faptei;

De asemenea cunoasterea scopului este importanta si pentru individualizarea sanctiunilor.

Desi mobilul si scopul comiterii faptei nu intereseaza pentru stabilirea existentei infractiunii, instantele de judecata vor tine cont de aceste imprejurari la individualizarea pedepsei.

2.2. Consimtamantul la patrunderea in domiciliu

Eroarea subiectului activ asupra inexistentei consimtamantului persoanei indreptatite, inlatura raspunderea penala.