Impedimente la incheierea casatoriei: casatorii anterioare, rudenia, adoptia, tutela

Clasificarea impedimentelor la casatorie se face in literatura juridica dupa criteriul sanctiunii care intervine in cazul incheierii casatoriei cu ignorarea lor si dupa acela al persoanelor intre care este oprita casatoria. Astfel, dupa primul criteriu, impedi­men­tele se impart in: dirimante si prohibitive, iar dupa cel de‑al doilea, in absolute si relative.

Sunt impedimente dirimante acelea care, prezente fiind la incheierea casatoriei, atrag nulitatea absoluta a acesteia, si anume: existenta unei casatorii anterioare nedes­facute; rudenia fireasca in grad prohibit de lege; rudenia in linie dreapta izvorata din adoptie; alienatia si debilitatea mintala sau lipsa temporara a facultatilor mintale.

Impedimentele prohibitive sunt acelea care nu atrag nulitatea casatoriei, ci numai sanctiuni de natura administrativa, aplicabile functionarului care a incheiat casatoria in pofida reglementarilor legale. Sunt impedimente prohibitive: adoptia, respectiv casatoria dintre copiii adoptatorului si adoptat sau copiii sai, precum si intre cei adoptati de aceeasi persoana si relatia izvorata din tutela.

Dupa cel de‑al doilea criteriu, impedimentele se impart in: absolute si relative. Sunt impedimente absolute acelea care impiedica incheierea casatoriei unei persoane cu orice alta persoana, ca: starea de persoana casatorita si alienatia sau debilitatea mintala ori lipsa temporara a facultatilor mintale. Impedimente relative sunt acelea care opresc casatoria unei persoane numai cu o anumita categorie de alte persoane, ca: rudenia fireasca, adoptia si tutela.

Ca si in cazul conditiilor de fond, unii autori mai retin o clasificare, si anume: impe­di­mente de ordin fizic, psihic si moral. Clasificarea, fara a avea relevanta juri­dica, scoate in relief domeniul relatiilor sociale din care izvorasc anumite impedi­mente. Astfel, relatia de rudenie fireasca impiedica incheierea casatoriei din ratiuni de ordin moral si biologic; tutela si adoptia impiedica incheierea casatoriei din consi­derente de ordin moral, iar alienatia sau debilitatea mintala, din considerente de ordin biologic, psihic si moral.

1. Existenta unei casatorii anterioare nedesfacute

Impiedicarea casatoriei unor persoane casatorite este menita a realiza principiul monogamiei, ca unul dintre principiile de esenta ale casatoriei.

Incalcarea acestui impediment are drept consecinta nulitatea absoluta[1] a celei de‑a doua casatorii (art. 19 C.fam.), atragand insa si sanctiuni penale, fapta constituind infractiunea de bigamie (art. 303 C.pen.).

Nulitatea absoluta poate fi invocata de catre orice persoana interesata (sotii, rudele acestora sau alte persoane interesate), iar actiunea este imprescriptibila. Desfa­cerea primei casatorii, prin divort, nu inlatura nulitatea absoluta a celei de‑a doua casatorii incheiate cu incalcarea impedimentului pe care‑l constituie calitatea de persoana casatorita a unuia dintre soti. Starea de persoana casatorita intereseaza la data incheierii celei de‑a doua casatorii. Vor fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii de bigamie daca incheierea celei de‑a doua casatorii are loc inainte de a fi desfacuta prima casatorie prin divort. Nu va exista bigamie atunci cand cea de‑a doua casatorie a fost declarata nula, dar pentru alt motiv decat bigamia.

In cazul in care sotul din prima casatorie este declarat mort prin hotarare judeca­toreasca, iar celalalt sot se recasatoreste si, ulterior, sotul declarat mort se intoarce, ceea ce duce la anularea hotararii declarative de moarte, in temeiul dispozitiilor art. 22 C.fam., prima casatorie este considerata desfacuta pe data incheierii celei de‑a doua. Este o solutie adoptata de legiuitor tocmai pentru evitarea bigamiei.

In situatia in care incheierea celei de‑a doua casatorii are loc dupa pronuntarea hotararii declarative de moarte privitoare la sotul din prima casatorie, iar declararea nulitatii celei de‑a doua casatorii a avut loc inainte de ramanerea definitiva a hotararii declarative de moarte, desi starea de bigamie a existat pana in acel moment, nulitatea se acopera prin disparitia ulterioara a cauzei care a determinat‑o.

Impedimentul izvorat din existenta unei casatorii anterioare se impune si straini­lor care ar dori sa se casatoreasca pe teritoriul tarii noastre, chiar daca, dupa legea lor nationala, se admite casatoria poligama sau poliandra, principiul monoga­miei fiind de ordine publica. Cei casatoriti cu mai multe persoane (legea nationala permitand aceasta in temeiul dispozitiilor de drept international privat, statutul familial fiind reglementat de lex patriae) nu vor fi considerati ca bigami in sensul legii noastre.

2. Rudenia

Legatura de rudenie este un impediment la incheierea casatoriei din ratiuni de ordin biologic, caci descendenta din rude apropiate s‑a constatat a fi nesanatoasa, si de ordin moral, fiindca astfel de relatii intre rudele apropiate ar influenta in mod negativ familia.

Articolul 6 alin. (1) C.fam. prevede ca "Este oprita casatoria intre rudele in linie dreapta, precum si intre cele in linie colaterala pana la al patrulea grad inclusiv", ceea ce inseamna ca nu se vor putea casatori: tatal cu fiica, mama cu fiul, bunicii cu nepotii etc.; fratii si surorile, unchii cu matusile, pe de‑o parte si nepotii pe de alta si, de aseme­nea, verii primari. Acest impediment este valabil, deopotriva, pentru rudenia din casatorie, cat si pentru cea din afara casatoriei.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Si in cazul adoptiei, chiar daca inceteaza legaturile de rudenie intre adoptat si parintii sai firesti, casatoria este oprita in aceleasi conditii cu cele expuse deja[2].

Potrivit dispozitiilor art. 6 alin. (2) C.fam., primarul general al municipiului Bucuresti sau presedintele consiliului judetean din localitatea in care isi are domi­ciliul cel care formuleaza cererea este indrituit a acorda dispensa de rudenie, pentru rudele in linie colaterala de gradul patru.

3. Adoptia

Articolul 7 C.fam. interzice casatoria implicand relatiile de adoptie, intre urma­toa­rele categorii de persoane:

‑ intre adoptator sau ascendentii lui, pe de‑o parte, si cel adoptat ori descendentii lui, pe de alta parte;

‑ intre copiii celui care adopta, pe de‑o parte, si cel adoptat sau copiii lui, pe de alta parte;

‑ intre cei adoptati de catre aceeasi persoana.

In acelasi sens, ca si in cazul dispensei de rudenie, primarul general al munici­piului Bucuresti sau presedintele consiliului judetului in a carui raza teritoriala isi are domiciliul cel care cere incuviintarea poate, pentru motive temeinice, sa incuviinteze casatoria intre copiii adoptatorului si cel adoptat sau copiii acestuia si intre cei adoptati de catre aceeasi persoana (art. 7 alin. ultim C.fam.).

In ceea ce ne priveste, socotim ca textul art. 7 C.fam. se refera deopotriva la adop­tia cu efecte restranse si la cea cu efecte depline. Controversa pare a fi rezolvata, in prezent, de noua reglementare juridica in materia adoptiei (Legea nr. 273/2004) care, prin dispozitiile art. 1, stabileste ca, in cazul adoptiei, adoptatul devine ruda cu rudele adoptatorului, ca un copil firesc al acestuia, iar drepturile si indatoririle izvorate din filiatie intre adoptat si parintii sai firesti si rudele acestora inceteaza, astfel incat casatoria este oprita intre adoptat si rudele sale din adoptie la fel ca si intre rudele sale firesti.

4. Tutela

Impedimentul rezulta din prevederile art. 8 C.fam., potrivit carora casatoria este oprita in timpul tutelei intre tutore si persoana minora, aflata sub tutela sa. Legiui­torul a inteles sa opreasca incheierea casatoriei intre tutore si femeia minora aflata sub tutela sa (caci numai la ea se refera textul, barbatul minor, aflat sub tutela, nepu­tandu‑se casatori pentru ca nu are varsta legala la casatorie), deoarece perspectiva unei astfel de casatorii ar aduce minorei prejudicii morale (fiindca tuto­rele trebuie sa se ingrijeasca de minor intocmai ca un parinte) sau chiar materiale.

Alienatia sau debilitatea mintala ori lipsa temporara
a discernamantului

Articolul 9 C.fam. interzice casatoria debililor, alienatilor mintal si a celor lipsiti vremelnic de facultatile mintale, in perioada cat nu au discernamant.

Alienatii si debilii mintali sunt opriti sa se casatoreasca, atat pentru ratiuni legate de consimtamant, neputand exprima un consimtamant valabil, cat si din considerente de ordin biologic si social, in scopul de a se inlatura posibilitatea existentei unor familii nesanatoase si nasterea unor copii cu deficiente psihice. Astfel se explica si faptul ca ei nu pot incheia casatorii nici in perioadele de luciditate si indiferent daca au fost pusi sau nu sub interdictie[3]. Asa cum am anticipat deja , in cazul celor lipsiti vremelnic de facultatile mintale oprelistea este temporara, limitata la perioadele cat, din diferite cauze (starea de betie, hipnoza etc.), persoana nu poate exprima un consimtamant valabil. Intr‑o atare situatie, pentru cazul in care se invoca asemenea motive in scopul anularii casatoriei, instanta de judecata va trebui sa verifice existenta lor in momentul incheierii casato­riei si daca au dus la exprimarea unui consimtamant formal, fara discernamant.

Sanctiunea de drept civil, aplicabila in cazul incheierii casatoriei de catre alienatul sau debilul mintal, este nulitatea absoluta, justificata tocmai de lipsa totala a discer­namantului si poate fi invocata pe calea actiunii in constatarea nulitatii de orice persoana interesata, actiunea fiind imprescriptibila. In ceea ce‑l priveste pe cel lipsit vremelnic de facultatile mintale, sanctiunea este nulitatea relativa si poate fi invocata de cel indus in eroare, prin actiunea in anulare, care trebuie introdusa in termenul de 6 luni prevazut de art. 21 C.fam.[5]

2.4. Dovada impedimentelor la casatorie

Impedimentele la casatorie fiind imprejurari ce nu trebuie sa existe pentru a se putea incheia valabil casatoria, viitorii soti au obligatia ca, in temeiul dispozitiilor art. 13 C.fam., sa precizeze, in declaratia de casatorie, ca nu exista nicio piedica pentru incheierea acesteia. Tertele persoane sau ofiterul de stare civila, din oficiu, vor putea insa face dovada existentei unor asemenea imprejurari. Daca in urma verifi­carilor pe care ofiterul de stare civila este obligat sa le faca, acesta va constata existenta unuia dintre impedimentele mai sus retinute, cererea de incheiere a casatoriei va fi respinsa.