Functiile dreptului

FUNCTIILE DREPTULUI

Dreptul are ca scop regularizarea raporturilor sociale, canalizarea activitatii oamenilor, in cadrul unor relatii de interes major, in conformitate cu o vointa generala.

Acest scop este slujit de o serie de functii:       

Functiile dreptului sunt acele directii (orientari) fundamentale ale actiunii mecanismului juridic, la indeplinirea carora participa intregul sistem al dreptului (ramurile, institutiile, normele dreptului), precum si instantele sociale special abilitate cu atributii in domeniul realizarii dreptului.

Prezentarea analitica a functiilor dreptului

1. Functia de institutionalizare sau formalizare juridica a organizarii social-politice a societatii.

Dreptul - in special Constitutia si legile organice - asigura cadrul de functionare legala a intregului sistem de organizare sociala.

Organizarea si functionarea puterilor publice precum si institutiilor publice fundamentale sunt concepute in maniera juridica, iar mecanismul raporturilor ce se nasc in procesul conducerii politice este reglat prin intermediul dreptului.

Deci: Dreptul cuprinde in sfera sa un domeniu vast = domeniul organizarii sociale. El are in vedere acest domeniu in ansamblul sau, ca o functie a sistemului social global.

2. Functia de conservare, aparare si garantare a valorilor fundamentale ale societatii.

Ocrotind si garantand ordinea constitutionala, proprietatea, statul si rolul individului, dreptul apare ca un factor implicat in procesul dezvoltarii sociale.

Fiind instrument al controlului social, dreptul previne dezorganizarea, asigura coeziunea interioara a colectivitatilor prin programarea si tipizarea unor conduite socialmente utile, defineste cadrul general de desfasurare a proceselor sociale si sanctioneaza conduitele deviante.

Dreptul, ca ansamblu de norme, institutii si sanctiuni formalizate, stabileste principiile de baza ale convietuirii sociale.

In ansamblul prescriptiilor sale, dreptul apara prin mijloace specifice fiecarei ramuri, viata in comun impotriva diferitelor excese individuale, asigura securitatea persoanei (in acest sens s-a vorbit despre cele 3 drepturi "absolute" ale societatii civile):

securitatea persoanei;

libertatea individului;

proprietatea;

3. Functia de conducere a societatii

Fiind mijlocul cel mai eficace pentru realizarea scopurilor social politice, dreptul exercita un rol important in conducerea societatii.

Actul normativ juridic este un act de conducere sociala.

In forma ei cea mai generala, legea este forma universala de exprimare a dezideratelor sociale majore.

Imbratisand domeniul organizarii sociale, dreptul se circumscrie conceputului de practica sociala.

Dreptul apartine acestui domeniu cel putin din doua perspective:

a) - activitatea legiuitorului este esential legata de nevoile reale ale societatii, de practica raporturilor inter-umane.

b) - ca efect al aplicarii normei de drept, se produce o modificare a realitatii sociale prin aceea ca dreptul ofera o forma specifica de manifestare a raporturilor sociale - forma raporturilor juridice, cu toate consecintele ce deriva de aici.

Dreptul aspira sa stabileasca in avalansa de interese, adeseori contradictorii, o armonie in virtutea ideii de valoare.

Fiind o imbinare pe baze obiective a unor acte de gandire, de vointa si de experienta, actul normativ juridic, ca act de decizie si de conducere, concentreaza cerintele esentiale ale vietii in comun.

4. Functia normativa

Aceasta functie a dreptului deriva  din scopul superior al dreptului, din faptul ca nefiind un scop in sine, dreptul este destinat sa asigure subordonarea actiunilor individuale, fata de o conduita tip.

Alaturi de alte forme de reglementare normativa, dreptul prin ansamblul normelor si institutiilor sale, este un factor de programare a libertatii de actiune a omului. Orice proces de evolutie, adaptare sau integrare in societate nu se poate desfasura anarhic, la intamplare ci intr-un cadru organizat, normat, reglementat.

Continutul normei juridice il formeaza reprezentarea constienta a structurilor politice despre anumite categorii de relatii, asupra carora isi propune sa actioneze. Dreptul, in realizarea acestui scop, n-ar insemna nimic in lipsa normelor care-i compun continutul.