Sectiunea I - Testamentele ordinare. Consideratii generale

Sectiunea a II-a - Testamentele privilegiate

Sectiunea a III-a - Alte forme testamentare

Sectiunea I

Testamentele ordinare. Consideratii generale

Pentru validitatea testamentului in general se cer anumite conditii de forma caci el este, asa cum am vazut, un act juridic solemn. In afara acestor conditii generale cercetate de noi mai sus, legiuitorul impune anumite forme speciale pentru fiecare fel de testament, in functie de care, de altfel, testamentele sunt clasificate. Exista din acest punct de vedere trei categorii de testamente:

- testamente ordinare sau obisnuite, care se incheie in conditii de normalitate. Acestea sunt: testamentul olograf, testamentul autentic si testamentul secret sau mistic;

- testamente privilegiate sau extraordinare, care se incheie in anumite imprejurari exceptionale. Acestea sunt:testamentul militarilor, testamentul facut in timp de boala contagioasa si testamentul maritim;

- forme simplificate de testament, permise special de legiuitor, ca cele care privesc depozite de bani potrivit unor reglementari speciale sau cele ale cetatenilor romani aflati in strainatate.

In privinta acestor forme testamentare sub aspectul eficientei lor juridice nu se poate vorbi de o ierarhie caci au valoare juridica egala. Functioneaza, asadar, principiul echivalentei formelor testamentare. Nu mai putin insa forta lor probanta este diferita. Dupa ce s-a dovedit insa existenta testamentului in forma prescrisa de legiuitor efectul lor juridic este acelasi, oricare ar fi forma pe care o imbraca.

- Testamentul olograf

- Testamentul autentic

- Testamentul secret (mistic)

Testamentul olograf

Codul civil prevede, in art. 859 ca: "Testamentul olograf nu este valabil decat cand este scris in tot, datat si subsemnat de mana testatorului". Denumirea lui vine de la cuvintele grecesti holos, care inseamna intreg, total si grapfos care inseamna a scrie. Din formularea data de legiuitor vom retine, asadar, ca nu orice scriere olografa, chiar avand ca obiect transmisiunea bunurilor dupa moartea celui ce lasa mostenirea va putea fi considerata testament olograf ci numai aceea care va fi scrisa integral, semnata si datata de mana testatorului. Este aceasta o solemnitate ceruta de lege ad validitatem si nu ad probationem, altfel intervenind sanctiunea reglementata de art. 886 C. civ. Lipsa oricareia din cele trei conditii va duce la nevalabilitatea testamentului, caci ele se cer a fi indeplinite cumulativ ¹ .

Ca avantaje ale acestui testament se specifica acela ca este simplu si accesibil oricarei persoane care stie sa scrie; poate fi redactat oricand si oriunde si fara nevoia participarii unor persoane straine asigurandu-se astfel secretul sau. Apoi, data fiind simplitatea formei sale, nu necesita cheltuieli pentru intocmirea sa.

Dar tocmai din simplitatea formelor sale rezulta si unele dezavantaje ale sale. Astfel, el poate fi usor sustras sau distrus, dupa moartea testatorului sau in timpul vietii sale, dar fara cunostinta sa. Nu ne asigura de protectia vointei testatorului impotriva unor influente straine si abuzive sub forma captatiei sau sugestiei sau chiar a violentei din partea celor interesati. Tot din cauza simplitatii sale el poate fi usor falsificat precum poate fi mai usor contestat decat celelalte forme de testament. In alta ordine de idei el poate cuprinde formulari confuze sau contradictorii din care este greu sa se deduca adevarata vointa a testatorului ² .

Asa cum rezulta din textul legal, pentru validitatea testamentului olograf se cer a fi indeplinite trei conditii, cumulativ: scrierea lui in intregime de mana testatorului; datarea lui de catre testator si semnarea lui de catre acesta.

Prima conditie: testamentul sa fie scris in intregime de catre testator. Nu este valabil testamentul scris la masina de scris sau la calculator chiar daca este semnat de catre testator sau chiar daca cuprinde mentiunea ca reprezinta ultima sa vointa. Prin impunerea acestei conditii de a fi scris in intregime de mana testatorului legiuitorul previne eventualele fraude si in caz de contestatie ca testamentul provine de la defunct, da posibilitatea verificarii de scripte prin expertize de specialitate.

Scrierea se poate realiza prin orice mijloace, (cu cerneala, cu creion, cu pasta, cu creta, vopsea, carbune etc.) si pe orice material (pe hartie, pe panza, pe lemn, material plastic, sticla etc.); prin orice scriere (cu caractere de tipar sau de mana, stenografie); in orice limba cunoscuta de catre testator (chiar si intr-o limba moarta ca limba latina) pe un suport material sau mai multe (de pilda pe o singura foaie sau mai multe), cu conditia in acest caz sa existe o legatura materiala sau intelectuala intre ele pentru a constitui un act unitar. Se accepta scrierea pe etape a testamentului, nefiind nevoie nici de formule sacramentale si nici de titulatura ca atare de testament sau testament olograf. Se cere doar ca testamentul sa reprezinte ultima vointa a defunctului ³ .

In cazul in care testamentul prezinta stersaturi, adaugiri sau chiar modificari dar facute de mana testatorului, fie cu prilejul intocmirii acestuia, fie ulterior, s-a apreciat ca testamentul ramane valabil chiar daca adaugirile, stersaturile etc. nu sunt semnate si datate de catre acesta cu conditia ca ele sa fie simple corecturi sau interpretari ale dispozitiilor initiale. Daca insa este vorba de dispozitii noi, sau se inlatura unele dispozitii anterioare care duc la modificarea continutului testamentului s-a considerat ca este vorba de un nou testament si trebuie scrise, semnate si datate de mana testatorului. S-a admis si imprejurarea ca testatorul poate fi ajutat de un tert la redactarea testamentului, sau ca in caz de boala si batranete sa-i dea chiar un ajutor fizic la realizarea scrierii sprijinindu-i mana. Problema este insa ca prin acest ajutor sa nu se vicieze vointa testatorului, iar asistenta de catre un tert sa fie pur tehnica ⁵ . Atunci cand testatorul nu a fost decat un instrument pasiv de exprimare a vointei altei persoane testamentul este lovit de nulitate.

In legatura cu ipoteza cand in cuprinsul testamentului apare o scriitura straina se impun unele precizari.

Astfel atunci cand scriitura straina nu are legatura cu continutul testamentului iar adaosurile nu fac corp comun cu acesta testamentul va fi valabil ca testament olograf intrucat nu exista indicii ca s-a adus astfel vreo atingere libertatii de vointa a testatorului, indiferent ca acesta a cunoscut sau nu existenta scriiturii straine. Daca scriitura interpusa in cuprinsul testamentului are legatura cu continutul acestuia trebuie facuta distinctia intre doua situatii:

- daca interventia din cuprinsul testamentului de catre tert s-a facut cu stiinta acestuia, testamentul va fi nul absolut caci nu a fost scris in intregime de catre testator;

- daca interventia tertului s-a realizat fara stiinta testatorului testamentul va fi valabil intrucat nu s-a incalcat libertatea de vointa a acestuia. Desigur insa cele scrise de catre tert nu vor fi luate in considerare.

A doua conditie este aceea ca testamentul sa fie datat de mana testatorului. Data testamentului prezinta importanta dintr-un indoit punct de vedere. In primul rand, in functie de data redactarii testamentului se poate verifica daca testatorul avea capacitatea de a testa. In al doilea rand, in cazul testamentelor succesive, cu dispozitii contrare sau incompatibile se va putea determina care anume vor fi avute in vedere tinand cont de regula potrivit careia manifestarea ultima de vointa a testatorului produce efecte, revocand dispozitiile anterioare.

Codul civil nu cuprinde dispozitii in legatura cu modul in care trebuie datat testamentul. Se admite insa ca important e faptul ca data sa fie scrisa de mana testatorului. Nu are importanta locul unde este inserata, desi de regula este plasata la sfarsitul actului; ea poate sa fie insa inserata la inceputul actului sau in cuprinsul sau, necesar e faptul de a se putea intelege ca data se refera la intregul act. Data trebuie indicata prin precizarea zilei, lunii si a anului cand testamentul a fost redactat, ea putand fi scrisa in cifre sau in litere. Se considera ca este valabil precizata si cand se face numai referire la o sarbatoare a carei data poate fi cu certitudine stabilita (bunaoara Craciun 2000). Ora si locul intocmirii testamentului nu sunt necesare. In caz de nevoie aceste elemente se vor putea dovedi prin orice mijloc de proba.

Nerespectarea acestor reguli in privinta datei, iar aceasta scrisa de testator este un element esential de forma a testamentului olograf, duce in mod logic la sanctiunea nulitatii absolute. Avand in vedere insa ca data nu are o importanta in sine ci ca element probatoriu privitor la capacitatea sau libertatea de vointa a testatorului ⁷ s-au propus solutii de atenuare a rigorilor acestei sanctiuni pentru salvarea eficacitatii testamentului permitandu-se uneori stabilirea, intregirea sau rectificarea datei testamentului pe baza unor elemente intrinseci sau extrinseci testamentului. Mai multe ipoteze pot sa apara. Astfel lipsa completa a datei testamentului atrage dupa sine nulitatea absoluta a acestuia ⁸ . Daca data este inexacta sau incompleta datorita unor erori involuntare se admite ca testamentul va fi considerat valabil daca data se va putea stabili corect cu elemente din cuprinsul testamentului ⁹ sau completate cu elemente din afara acestuia ¹⁰ . In caz contrar testamentul va fi nul.

In cazul in care data este falsa, si acest lucru s-a realizat in mod intentionat de catre testator, testamentul va fi nul, indiferent daca falsitatea datei se datoreaza unei fraude sau nu. Cand s-a urmarit fraudarea legii, proba falsitatii datei se va putea face nu numai cu elemente intrinseci testamentului ci si cu elemente din afara acestuia. Daca insa prin indicarea unei date false nu s-a urmarit fraudarea legii se admite numai proba intrinseca, adica cu elemente din cuprinsul testamentului. In toate ipotezele cand testamentul are data se prezuma ca ea este reala admitandu-se insa proba contrara.

A treia conditie pentru valabilitatea testamentului olograf este semnarea acestuia de catre testator. Semnatura de pe testament atesta faptul ca autorul sau recunoaste ca ii exprima vointa si il insuseste ca atare si, de asemenea, faptul ca actul a fost incheiat in forma definitiva. Altfel se poate crede ca este vorba de un proiect lipsit de eficacitate si, oricum, neinsusit de catre testator ca exprimand vointa sa. Legea nu prevede conditiile in care trebuie executata semnatura. Se admite ca ea nu trebuie neaparat sa cuprinda numele si prenumele testatorului, fiind suficienta semnatura sa obisnuita prin care sa poata fi identificat. Semnatura cu initiale este considerata valabila daca testatorul semna in mod obisnuit in acest fel. Semnatura trebuie sa fie de mana. Nu se admite ca valabila punerea parafei, stampilei ori a sigiliului. Se considera ca este nul testamentul care in locul semnaturii are pus degetul testatorului ¹¹ . Cei care in mod obisnuit folosesc un pseudonim pot semna cu acesta testamentul.

In ce priveste locul semnaturii, daca in mod curent aceasta se afla la sfarsitul actului, se admite ca ea poate sa fie asezata si la inceputul acestuia sau in cuprinsul sau cu conditia sa rezulte ca testatorul si-a insusit continutul intreg al testamentului si ca acesta reprezinta expresia vointei sale libere, chiar daca, de pilda, testamentul este scris pe mai multe foi de hartie. Semnatura de pe plicul in care se afla testamentul s-a considerat ca nu este valabila ¹² caci intr-adevar cei interesati ar putea introduce in el un act care sa nu reprezinte vointa testatorului ¹³ .

Referat: Contractul de mandat - notiuni generale. Conditii de valabilitate ale mandatului1 Referat: Contract de Colaborare

Cele trei elemente obligatorii ale testamentului trebuie sa reprezinte un tot unitar caci numai impreuna dau intreaga masura a acestui act juridic asa cum legiuitorul l-a gandit.

Codul civil prevede in art. 892 ca testamentul olograf si cel mistic inainte de a fi pus in executare trebuie sa fie prezentat unui notar public de la locul deschiderii mostenirii pentru ca acesta sa constate prin proces-verbal deschiderea lui si starea lui materiala, iar apoi se va pastra la biroul notarial respectiv. Textul nu se mai aplica, caci legea nu prevede nici o sanctiune pentru nerespectarea lui, iar testamentul va putea fi prezentat, si va avea eficienta, chiar daca va fi prezentat numai instantei de judecata cu prilejul judecarii actiunii succesorale. De altfel Legea nr. 36/1995 prevede in art. 71 alin. (5) ca doar testamentul, indiferent de forma lui, gasit cu prilejul inventarierii bunurilor succesorale se semneaza spre neschimbare si se pastreaza in depozit la biroul notarului public. Cand testamentul se prezinta notarului public cu prilejul dezbaterii succesorale necontencioase se deschide si se intocmeste un proces-verbal care constata starea lui materiala [art. 76 alin. (2)].

Forta probanta a testamentului olograf rezulta din caracterul sau de inscris sub semnatura privata chiar daca el este supus formalitatilor pe care le-am vazut. In aceasta privinta se face deosebire intre forta probanta a scriiturii si semnaturii, pe de o parte, si cea a datei testamentului, pe de alta parte.

Daca cei carora li se opune scriitura si semnatura testamentului le contesta, potrivit art. 1176 C. civ. sarcina dovedirii ca testamentul provine si este semnat de catre testator revine celor care-l invoca, dupa principiul de drept comun potrivit caruia cel ce pretinde un drept trebuie sa-l dovedeasca. Aici legatarii care pretind un drept impotriva mostenitorilor legali au sarcina probei ¹⁴ iar, potrivit art. 1178 C. civ., instanta, la cererea lor va ordona verificarea actului, potrivit procedurii reglementate de art. 177-184 C. proc. civ. privitoare la verificarea de scripte.

In ce priveste data testamentului olograf, prin derogare de la dreptul comun, daca scriitura si semnatura au fost recunoscute de catre cei carora li se opune sau prin verificarea de scripte s-a dovedit ca apartin testatorului, se considera ca cea indicata are valoare de data certa, fara a se mai urma procedura reglementata de art. 1182 C. civ.; daca data este contestata totusi cel care o contesta are sarcina probei si nu cel care intelege sa invoce testamentul. Avand in vedere caracterul de solemnitate al datei cuprinse in testament cel care o contesta nu o va putea combate decat prin elemente intrinseci testamentului, cu exceptia fraudei sau a lipsei de discernamant a testatorului care pot fi dovedite prin orice mijloc de proba, asadar, chiar extrinseci testamentului.

A se vedea C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1409/1992, in Deciziile C.S.J., 1990-1992, p. 130-133.

Nu e mai putin adevarat ca si sablonizarea prin folosirea unor formule standard introduse mecanic de catre un redactor de specialitate pot duce la falsificarea adevaratei vointe a testatorului, greu apoi de decelat de catre cei chemati a interpreta continutul testamentului, in lumina vointei reale a testatorului.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 204.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 209; C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 836-837.

A se vedea: C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1409/1992, in Deciziile C.S.J. 1990-1992, p. 132.; M. Eliescu, op. cit., p. 208; Fr. Deak, op. cit., p. 205; I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 504.

S-a sustinut si parerea ca lipsa datei ar fi sanctionata cu nulitatea relativa intrucat dispozitiile art. 859 C. civ. au fost edictate pentru ocrotirea intereselor testatorului. A se vedea, in acest sens, Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 2841/1974 cu Nota critica de Gh.D. Dimitrescu si Nota aprobativa de O. Gheorghiu, in R.R.D. nr. 11/1975, p. 47. Afirmatia ca prin art. 859 C. civ. se apara numai interesele testatorului nu sunt exacte caci se ocrotesc si interesele mostenitorilor care pot, in functie de aceasta, sa dovedesca, bunaoara, ca testamentul este fals sau ca la data redactarii lui testatorul nu avea discernamant etc.

A se vedea: M.B. Cantacuzino, op. cit., p. 365; Fr. Deak, op. cit., p. 207.

In acelasi sens, a se vedea: C. Statescu, op. cit., p. 161; D. Chirica, op. cit., p. 99. In sensul ca si absenta totala a datei ar putea fi suplinita in ipoteza ca cel interesat in mentinerea ca valabil a testamentului reuseste sa faca dovada datei, fie cu mijloace intrinseci acestuia sau chiar cu ajutorul elementelor extrinseci care insa isi gasesc principiul si radacina in elementele intrinseci cu care se coroboreaza, a se vedea: C. Hamangiu, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 838-840; M. Eliescu, op. cit., p. 209-211; Fr. Deak, op. cit., p. 207.

A se vedea C. Statescu, op. cit., p. 161.

A se vedea: D. Chirica, op. cit., p. 99; Fr. Deak, op. cit., p. 207.

A se vedea Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 2420/1955, in C.D. 1955, vol. I, p. 199.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 212; D. Chirica, op. cit., p. 100-101; D. Macovei, op. cit., p. 78.

A se vedea, pentru solutia valabilitatii semnaturii pe plic, I. Rosetti-Balanescu, Al. Baicoianu, op. cit., p. 508; iar pentru o solutie in sensul ca semnatura de pe plic poate fi considerata valabila numai daca intre ea si continutul plicului se poate stabili o legatura indisolubila, a se vedea, Fr. Deak, op. cit., p. 209.

A se vedea: Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 292/1952, in C.D. 1952-1954, vol. I, p. 113-115; Trib. reg. Arad, decizia civila nr. 224/1955, in L.P. nr. 1/1956, p. 116-118.

Pentru forta probanta a inscrisului sub semnatura privata in general a se vedea, A. Ionascu, Probele in procesul civil, Ed. Stiintifica, Bucuresti, 1969, p. 134 si urm.

A se vedea: L. Cristian, Nota la decizia civila nr. 489/1966 a Trib. jud. Bacau, in R.R.D. nr. 6/1968, p. 151 si urm.; C.S.J., sectia civila, decizia nr. 1409/1992, in Deciziile C.S.J. 1990-1992, p. 132.

Testamentul autentic

Testamentul autentic este acela care, potrivit legii, (art. 860 C. civ. si art. 65 din Legea nr. 36/1995) este autentificat de notarul public. Codul civil prevedea, in art. 861-863, o procedura speciala de autentificare a testamentelor, derogatorie de la dreptul comun. Prin Legea nr. 358/1944 aceste texte legale au fost abrogate astfel ca testamentele se autentifica in prezent la fel ca si celelalte acte, fiind supus, asadar, regulilor de drept comun in materie, prevazute de Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale si de Regulamentul de punere in aplicare a Legii nr. 36/1995 aprobat prin Ordinul nr. 710/C/1995 al ministrului justitiei.

Testamentul autentic prezinta unele avantaje dar si unele inconveniente. In privinta avantajelor se mentioneaza ca in aceasta forma pot testa si persoanele care nu stiu sa scrie sau sa citeasca si care, astfel, nu au acces la testamentul olograf. Apoi testamentul autentic este un act de autoritate publica, iar forta sa probanta este mai puternica decat a testamentului olograf caci continutul actului este verificat de notar in sensul de a nu cuprinde dispozitii contrare legii sau clauze obscure care, de regula, genereaza litigii intre succesori. Sarcina dovezii contrare revine celui care-l contesta. Testamentul autentic mai are avantajul ca un exemplar original se pastreaza la biroul notarului public astfel incat pericolul ca testamentul sa fie sustras sau distrus este mai mic decat la testamentul olograf.

Ca inconveniente se mentioneaza faptul ca testamentul autentic necesita cheltuieli si pierdere de timp prin indeplinirea formalitatilor prevazute de lege si ca nu asigura secretul in aceeasi masura ca testamentul olograf.

Testamentul autentic poate fi redactat de catre testator, sau de catre notarul public sau de catre un avocat dupa indicatiile testatorului. Autentificarea lui se poate realiza de catre orice birou notarial din tara. Secretarii consiliilor locale, din localitatile in care nu functioneaza birouri notariale nu au competenta de a autentifica testamente.

Testamentul fiind un act cu caracter strict personal testatorul nu-l poate incheia prin mandatar ci trebuie sa fie prezent personal la autentificare. El poate fi autentificat la sediul biroului notarial sau in alt loc (de pilda la domiciliul testatorului) daca testatorul este impiedicat de motive temeinice sa se prezinte la notar.

Testamentul se redacteaza in limba romana, dar potrivit art. 47 din Legea nr. 36/1995 notarul poate autentifica si un testament intocmit intr-o alta limba pe care o cunoaste sau dupa ce ia cunostinta de cuprinsul testamentului prin interpret.

Notarul public este obligat sa constate autentificarea printr-o incheiere care trebuie sa cuprinda, sub sanctiunea nulitatii: data si locul autentificarii, iar daca s-a realizat in afara biroului notarial mentionarea motivelor care au determinat acest lucru, ¹ datele de identificare a testatorului, constatarea ca testatorul si-a exprimat consimtamantul si ca acesta l-a semnat in fata notarului. Daca testatorul nu a putut sa semneze trebuie sa se faca mentiune despre aceasta si despre cauza acestei situatii. In cazul in care nu sunt indeplinite conditiile de autentificare a testamentului notarul da in termen de 5 zile de la inregistrarea cererii de autentificare o incheiere de respingere motivata, care poate fi atacata la judecatorie. In cazul in care instanta dispune ca autentificarea se poate face notarul va proceda potrivit hotararii judecatoresti.

Sanctiunea care intervine in cazul nerespectarii prevederilor legale prin autentificarea testamentului este nulitatea absoluta. Actul nul insa ca testament autentic poate fi valid ca testament olograf daca conditiile cerute pentru aceasta forma testamentara sunt implinite.

Forta probanta a testamentului autentic, este diferita dupa cum este vorba de constatarile personale (ex propriis sensibus) ale agentului instrumentator sau de declaratiile testatorului de care acesta a luat numai act. Constatarile personale ale notarului, in indeplinirea atributiilor sale legale, ca: data si locul autentificarii, identificarea si prezenta personala a testatorului, exprimarea consimtamantului de catre acesta, semnarea actului in fata notarului, fac dovada pana la inscrierea in fals. In schimb, declaratiile testatorului sau alte imprejurari de care notarul nu a luat cunostinta prin propriile sale simturi si deci nu a putut verifica veracitatea lor fac dovada numai pana la proba contrara ² .

A se vedea Trib. Suprem, completul de 7 judecatori, decizia civila nr. 61/1973, in C.D. 1973, p. 220-221.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 220; C.S.J., sectia civila, decizia nr. 222/1994, in Dreptul nr. 5/1995, p. 82.

Testamentul secret (mistic)

Din prevederile art. 864 C. civ. rezulta ca testamentul mistic sau secret este acela care fiind scris de catre testator sau de catre alta persoana, dar semnat de testator, strans si sigilat este prezentat judecatoriei pentru efectuarea formalitatilor de suprascriere reglementate de lege.

Testamentul mistic este, dupa cum se poate observa, o forma intermediara intre testamentul olograf si cel autentic caci avem de a face, pe de o parte, cu un inscris sub semnatura privata (dispozitiile testamentare) si un inscris autentic (suprascrierea realizata de judecator). Asa fiind el imprumuta avantajele si dezavantajele de la cele doua forme de testament precizate. Astfel: asigura secretul dispozitiilor testamentare, poate fi utilizat numai de catre persoanele care stiu scrie si citi (art. 865 C. civ.), iar in ce priveste forta sa probanta, dispozitiile testamentare au forta probanta a actului sub semnatura privata, iar actul de suprascriere are forta probanta pana la inscrierea in fals. El este aproape inutilizabil in practica caci testatorul fie redacteaza un testament olograf singur, fie, daca recurge la autoritati, face un testament autentic.

Testamentul mistic poate sa fie scris de catre testator sau de catre o alta persoana, sau poate fi dactilografiat dar, in toate cazurile, trebuie sa fie semnat de catre testator.

El trebuie apoi strans, sigilat si prezentat judecatorului delegat pentru efectuarea actului de suprascriere, potrivit art. 864 C. civ. Daca testamentul nu a fost sigilat in mod corespunzator, astfel incat s-ar putea inlocui, testamentul acesta va fi declarat nul. Judecatorul caruia i se prezinta testamentul intocmeste un proces-verbal prin care se constata prezentarea testatorului, faptul ca a fost identificat si declaratia acestuia ca testamentul reprezinta vointa sa si ca a fost semnat de catre el. Cand testatorul nu poate vorbi declaratia ca testamentul este al sau o va face in scris "in capul actului de subscriptie" (art. 866 C. civ.). Actul de suprascriere va fi semnat de catre testator si de catre judecator, iar data testamentului va fi aceea din actul de suprascriere. Daca testatorul nu poate semna actul de suprascriere din cauze ulterioare datei redactarii si semnarii testamentului se va face mentiune despre aceasta in procesul-verbal. Potrivit art. 864 alin. 8 C. civ. procesul-verbal de suprascriere trebuie intocmit fara intrerupere prin aceasta legiuitorul cautand sa inlature pericolul inlocuirii testamentului. Testamentul poate fi pastrat atat de catre testator, sau de catre o alta persoana dar si de catre judecatoria la care s-au efectuat formalitatile de suprascriere. Ulterior decesului testatorului formalitatile necesare sunt la fel ca in cazul testamentului olograf.

In cazul in care formalitatile reglementate de lege nu au fost respectate testamentul mistic va fi, potrivit art. 886 C. civ., lovit de nulitate absoluta. Inscrisul testamentar ar putea reprezenta, intr-o atare situatie, un testament olograf, daca a fost scris, semnat si datat in intregime de catre testator.

Sectiunea a II-a

Testamentele privilegiate

Pentru imprejurari exceptionale, cand nu exista posibilitatea de a recurge la autentificarea unui testament in conditiile analizate mai sus, Codul civil (art. 868-886) reglementeaza modul de autentificare in conditii simplificate sub forma testamentelor privilegiate. Cei aflati in imprejurarile exceptionale determinate de legiuitor, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, pot recurge la testamentul olograf respectand regulile specifice acestuia, dar pot testa si in formele special reglementate pentru astfel de imprejurari, realizand testamente autentice simplificate. Aceste forme testamentare sunt: testamentul militarilor, testamentul facut pe timp de boala contagioasa si testamentul maritim.

a. Testamentul militarilor. Militarii aflati pe teritoriu strain in misiune, sau prizonieri la inamic ori pe teritoriul tarii intr-o localitate asediata sau intr-un loc fara comunicatie cu exteriorul din cauza razboiului (art. 870 C. civ.) pot testa, potrivit art. 868 C. civ., in fata comandantului militar al unitatii sau in fata unui alt ofiter asistat de doi martori. In cazul in care militarul, bolnav sau ranit fiind, este internat intr-un spital militar va putea testa in fata medicului militar sef, asistat de comandantul militar al spitalului (art. 869 C. civ.)

b. Testamentul facut in timp de boala contagioasa. In cazul in care o localitate este izolata din cauza ciumei sau a unei alte boli contagioase, potrivit art. 872 C. civ., persoanele aflate intr-o astfel de localitate pot testa in forma autentica in fata unui membru al consiliului local asistat de doi martori. Recurgerea la aceste forme testamentare nu este admisa daca in localitatea respectiva exista birou notarial.

c. Testamentul maritim. In cazul persoanelor aflate in calatorie pe mare, fie ca sunt calatori, fie ca sunt membri ai echipajului, potrivit art. 874 si art. 875 C. civ., acestea pot testa in forma autentica simplificata, dar numai atata timp cat vasul se afla in calatorie pe mare si nu atunci cand se afla ancorat la tarm. De asemenea nu se poate recurge la aceasta forma simplificata nici atunci cand vasul, desi se afla pe mare, se apropie de un tarm strain unde se afla un agent consular la Romaniei. In acest caz se va testa in formele testamentare ordinare. Cu atat mai mult nu se va putea recurge la forma simplificata de testament cand vasul se apropie de tarmul Romaniei.

Potrivit art. 874 si art. 881 C. civ. testamentul maritim se intocmeste in fata comandantului navei sau a unui inlocuitor al sau, asistat de ofiterul intendent de bord sau inlocuitorul sau si de doi martori. Testamentul se redacteaza in doua exemplare originale si nu poate cuprinde dispozitii in favoarea ofiterilor instrumentatori, daca nu sunt rude in grad succesibil sau sot cu testatorul (art. 883 C. civ.). Daca testatorul este chiar comandantul navei sau unul din cei desemnati de lege sa primeasca testamentele intocmite in astfel de conditii, testamentul se va face in fata persoanei care urmeaza testatorului in ordine ierarhica (art. 875 C. civ.). Cand vasul ancoreaza intr-un port strain in care se afla un agent consular roman, un exemplar al testamentului se preda acestuia pentru a fi expediat in tara. Daca vasul ancoreaza intr-un port romanesc ambele exemplare se predau organului portuar pentru a fi trimise biroului notarial de la domiciliul testatorului (art. 877-878 C. civ.). Daca la domiciliul testatorului exista mai multe birouri notariale testamentul se va trimite, potrivit art. 68 din Legea nr. 36/1995 si art. 43-44 din Regulament, biroului notarial care tine registrul de evidenta a succesiunilor din circumscriptia domiciliului testatorului. Nerespectarea acestor formalitati se sanctioneaza cu nulitatea.

d. Reguli comune testamentelor privilegiate. Pe langa regulile cerute pentru fiecare testament privilegiat in parte trebuie avute in vedere si unele reguli comune pentru toate aceste forme testamentare. Astfel testamentele privilegiate trebuie sa fie semnate de testator, de agentul instrumentator si de catre martori, avand evident forma scrisa. Daca testatorul nu stie sau nu poate sa scrie se va face mentiune despre aceasta, iar in cazul martorilor in mod obligatoriu trebuie sa semneze testamentul cel putin unul dintre ei, iar daca unul nu poate semna se va face mentiune despre cauza acestei neputinte (art. 884 C. civ.). Toate testamentele privilegiate produc efecte, evident de la data decesului testatorului, dar spre deosebire de testamentele ordinare ele nu au decat efecte limitate in timp. Testamentele militarilor si cele facute pe timp de boala contagioasa isi inceteaza valabilitatea in termen de 6 luni de la data incetarii conditiilor speciale care au determinat intocmirea lor (art. 871 si art. 873 C. civ.). Testamentul maritim isi inceteaza valabilitatea in termen de 3 luni de la data cand testatorul a ajuns intr-un loc in care poate testa in forme ordinare (art. 882 C. civ.). Se mai considera ca pe langa forma scrisa si semnaturile precizate si datarea acestor testamente este un element esential pentru a se putea aprecia existenta imprejurarilor care au determinat folosirea acestor forme de testament.

Sectiunea a III-a

Alte forme testamentare

Evolutia vietii economico-sociale a impus legiuitorului solutii legislative si cu privire la alte modalitati de a dispune pentru cauza de moarte. In primul rand exista reglementari speciale privitoare la dispozitiile testamentare care au ca obiect sume de bani depuse la CEC sau la alte unitati bancare si apoi cu privire la testamentele cetatenilor romani aflati in strainatate.

a. Testamentul privind sumele de bani depuse la CEC sau alte unitati bancare. Titularii depunerilor de sume de bani la CEC au posibilitatea de a dispune de aceste sume prin una din formele testamentare ordinare sau privilegiate. Legiuitorul a reglementat insa si o forma simplificata la care depunatorii pot recurge, denumita clauza testamentara, sau dispozitie testamentara. Potrivit art. 22 din Statutul CEC aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 888/1996, in baza art. 8 din Legea nr. 66/1996 privind reorganizarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Romania in societate bancara pe actiuni "Titularul depunerii are dreptul sa indice CEC persoanele carora urmeaza sa li se elibereze sumele depuse, in caz de deces. Depunerile asupra carora nu s-au dat dispozitii testamentare se elibereaza de CEC mostenitorilor legali sau testamentari" ¹ . O dispozitie pentru cauza de moarte privind sumele depuse la CEC, sub forma clauzei testamentare o poate da numai titularul libretului, chiar daca suma a fost depusa pe numele sau de catre alta persoana.

Clauza testamentara este considerata in doctrina ca fiind un legat cu titlu particular, si deci supusa regulilor de validitate ale testamentului in general ² . Sub aspectul formei clauza testamentara se abate de la regulile testamentului olograf caci nu trebuie sa fie scrisa in intregime si datata de mana testatorului. Trebuie insa sa fie semnata de catre acesta. Libretul precum si fisa de cont sunt completate de catre functionarul CEC, dar poarta semnatura depunatorului. Clauza este considerata din acest punct de vedere un testament olograf simplificat.

Persoana care dispune in acest fel trebuie, asadar, sa stie sa scrie si sa citeasca.

In acest mod se poate, evident, dispune in favoarea unei singure persoane sau a mai multora, in acest din urma caz cei in favoarea carora s-a dispus avand drepturi egale asupra sumei din libret. In cazul in care dispunatorul are mai multe depuneri si doreste sa dispuna pentru cauza de moarte, in acest mod va trebui sa uzeze de clauza testamentara pentru fiecare depunere in parte.

Clauza testamentara fiind considerata asadar o liberalitate pentru cauza de moarte produce efecte la decesul titularului de libret spre deosebire de clauza de imputernicire, reglementata de art. 21 din Statut, ale carei efecte inceteaza la data decesului titularului depunerii. Legatarul va dobandi sumele de care s-a dispus astfel in cuantumul existent la data decesului titularului si nu in cuantumul de la data stipularii clauzei.

Pana la moartea sa titularul libretului are posibilitatea sa adauge alte sume sau sa le retraga pe cele existente, in tot sau in parte. Este vorba in acest din urma caz de o revocare partiala sau totala a legatului. Revocarea legatului se poate realiza atat prin anularea clauzei testamentare cat si printr-un alt testament, ordinar sau privilegiat. Nu este necesara o simetrie a formelor testamentare in acest sens. Fata de CEC insa revocarea produce efecte numai din momentul instiintarii. Ca la orice forma testamentara lipsa discernamantului duce la anularea actului.

Daca dispunatorul este minor, (care a implinit 16 ani) se vor aplica dispozitiile art. 807 C. civ. in sensul ca sumele de care dispune impreuna cu celelalte bunuri testate sa nu depaseasca cota de 1/2 din ceea ce ar fi putut testa daca era major. Prin art. 11 din Statut in cazul minorului care a implinit 16 ani se deroga de la regulile de drept comun in sensul ca el poate dispune prin clauza testamentara de sumele depuse la CEC numai daca se intretine singur.

In masura in care nu s-a dispus pentru cauza de moarte, prin clauza testamentara, de sumele depuse la CEC, acestea se vor elibera mostenitorilor legali sau testamentari, potrivit art. 22 din Statut, care isi vor dovedi calitatea de mostenitor prin certificatul de mostenitor eliberat de notar sau prin hotararea instantei de judecata.

Legatarul in favoarea caruia s-a dispus prin clauza testamentara are si el obligatia, ca orice mostenitor, sa accepte mostenirea in termenul de acceptare reglementat de art. 700 C. civ. putand apoi sa ceara sumele de la CEC oricand, caci acest depuneri sunt imprescriptibile potrivit art. 3 din Legea nr. 66/1996 si art. 24 din Statut, precum si art. 23 din Decretul nr. 167/1958.

In ce priveste depunerile la alte unitati bancare, cu toate ca in Legea nr. 58/1998 nu exista dispozitii legale identice cu cele din Legea nr. 66/1996, credem ca prin asemanare se pot aplica regulile clauzei testamentare analizate mai sus, mai ales ca ele se si aplica in practica.

b. Testamentul facut de cetatenii romani in strainatate. Codul civil prevede in art. 885 ca: "romanul ce s-ar afla in tara straina va putea face testamentul sau, sau in forma olografa, sau in forma autentica intrebuintata in locul unde se face testamentul". Asadar, cetateanul roman aflat in strainatate va putea testa in forma olografa dupa legea romana, chiar daca legea straina nu prevede aceasta forma testamentara, prin exceptie de la regula locus regit actum In privinta testamentului autentic vor trebui respectate regulile legii locului unde se intocmeste testamentul. In doctrina s-a admis insa ca cetatenii romani aflati in strainatate pot testa in forma autentica potrivit legii romane in fata agentilor nostri consulari sau diplomatici ⁵ . Controversa s-a nascut insa cu privire la faptul daca art. 885 C. civ. permite, in aplicarea regulii locus regit actum, folosirea numai a acestei forme testamentare sau se poate recurge si la alte forme admise de legea locului. Intr-o prima opinie ⁶ s-a sustinut ca nu pot fi utilizate si alte forme testamentare decat testamentul autentificat dupa legea locului. Intr-o a doua opinie ⁷ s-a sustinut insa ca referirea textului la testamentul autentic are numai un caracter enuntiativ, asa incat pot fi utilizate si alte forme testamentare prevazute de legea locului si chiar forme nereglementate de legea romana.

Legea nr. 105/1992 a transat insa chestiunea [art. 68 alin. (3)] in sensul ca in cazul testamentelor cu element de extraneitate, ele sunt valabile daca se respecta formele cerute de legea nationala (lex patriae) sau legea domiciliului testatorului (lex domicilii), ori de legea locului intocmirii testamentului, (lex loci testamenti) in vigoare la data redactarii lui sau la data deschiderii mostenirii. Asa fiind, dupa cum judicios s-a argumentat in literatura juridica art. 885 C. civ. trebuie considerat modificat implicit, intrucat contine dispozitii contrare Legii nr. 105/1992, iar in ce priveste validitatea testamentelor intocmite de romani in strainatate se aplica regulile din acest din urma act normativ.