Prezumtiile - clasificarea prezumtiilor

1. Notiunea de prezumtie

Prezumtiile sunt definite de art. 1199 C. civ. ca fiind 'consecintele ce legea sau magistratul trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut'.

In literatudi juridica prezumtiile au fost definite ca fiind acele rationamente logice pe care lege a sau judecatorul Ie face pentru a stabili existenta unei anumite imprejurari, pornind de la faptele cunoscute, care prin legatura pe care au in inlantuirea logica cu altele, dau posibilitatea stabilirii unor fapte necunoscute.

Prezumtiile constituie un mijloc de proba indirect, deoarece pentru cunoasterea existentei unui fapt necunoscut se apeleaza la existenta unui fapt cunoscut, aflat intr-o stransa legatura cu primul, incat din existenta faptului cunoscut se deduce existenta faptului necunoscut.

2. Clasificarea prezumtiilor

I. in funcfie de autorullor:

a. prezumtii legale, pe care lege a Ie stabileste in mod expres si limitativ, neputand fi extinse pe cale de analogie. Potrivit art. 1202 C. civ., 'prezumtia legala dispensa de orice dovada pe acela in favoarea caruia este mcuta' si 'nici dovada nu este primita impotriva prezumtiei legale .. .in afara numai de cazurile dnd legea a permis dovada contrarie

Prezumtiile legale pot fi subc1asificate, in Junctie de Jorta lor probatorie:

1. prezumtii legale absolute, impotriva dirora nu este permisa proba contrara. Fac parte din aceasta categorie prezumtia autoritatii de lucru judecat (este lucru judecat atunci dnd a doua cerere in judecata are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti), prevazuta de art. 1201 C. civ. si prezumtia timpului legal al conceptiei, prevazuta de art. 61 C. fam.

2. prezumtiile legale relative, care pot fi combatute prin proba contrara. Ele reprezinta regula in materie de prezumtii si sunt mai numeroase decat prezumtiile legale absolute. Fac parte din aceasta categorie prezumtia comunitatii de bunuri a sotilor, prezumtia de patemitate a copilului din casatorie, prezumtia de proprietate comuna a zidului sau gardului care desparte doua imobile vecine.

b. prezumtiile simple (judecatoresti, ale omului) sunt deductii logice ale judecatorului cu privire la existenta unor fapte necunoscute, plednd de la fapte cunoscute, aflate intr-o conexiune stransa cu primele. Conform art. 1203 C. civ. prezumtiile simple sunt 'lasate la luminile si intelepciunea magistratului'. De exemplu, se prezuma ca un chirias a platit chiria pe toate lunile din urma, daca a pastrat chitanta de plata a chiriei doar

. I

pe u tlma una .

Prezumtiile simple sunt nelimitate ca numar si pot fi deductive sau inductive. Sunt deductive acele conc1uzii particulare trase dintr-o conc1uzie general a si sunt inductive conc1uziile generale desprinse dintr-o serie de conc1uzii particulare.

Prezumtiile simple sunt permise atunci cand este permisa !ji proba cu martori, cu exceptia cazurilor in care actul este atacat pentru frauda, dol sau violenta. Prezumtiile simple sunt des folosite de jurisprudenta in litigiile privind stabilirea patemitatii copilului din afara casatoriei, in cele referitoare la incredintarea copiilor minori unuia dintre parinti. Forta doveditoare a prezumtiilor simple este lasata la libera apreciere ajudecatorului, iar caracterullor este unul relativ, putand fi combatute prin proba contrara.