Exercitarea dreptului de optiune succesorala - acceptarea voluntara expresa

I.1.1.           Acceptarea pura si simpla a mostenirii

Acceptarea pura si simpla consta in actul sau faptul juridic unilateral savirsit de succesibil prin care isi consolideaza neconditionat calitatea de mostenitor, definitivind transmisiunea succesorala care a operat la data deschiderii mostenirii.

Prin acceptarea pura si simpla a mostenirii succesibilul nu dobindeste nici un drept, ci consolideaza numai dobindirea care s‑a produs ope legis de la data deschiderii mostenirii si pierde posibilitatea de a renunta la ea sau de a o accepta sub beneficiu de inventar.

Intrucit prin acceptarea pura si simpla transmiterea succesorala se definitiveaza neconditionat, drepturile si obligatiile rezultind din mostenire se contopesc cu patrimoniul propriu al mostenitorului, astfel incit el va raspunde de datorii si sarcini ultra vires hereditatis.

Datorita consecintelor posibil daunatoare ale acceptarii pure si simple, legea nu obliga nici un succesibil sa opteze in acest sens. In schimb, pentru acelasi motiv, in doua cazuri prevazute de lege aceasta varianta a optiunii succesorale nu poate fi adoptata:

in cazul minorilor sau persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca acceptarea mostenirii este socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar (art. 19 din Decretul nr. 32/1954);

in cazul retransmiterii prin mostenire a dreptului de optiune, daca exista o pluralitate de mostenitori care nu se inteleg in privinta optiunii, succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar (art. 693 Cod civil).

Acceptarea pura si simpla poate fi de maimulte feluri:

voluntara - rezultind din manifestarea expresa sau tacita a vointei succesibilului;

fortata - prevazuta de lege ca sanctiune pentru savirsirea unor fapte voluntare de catre succesibil.

A.  Acceptarea pura si simpla voluntara

Acceptarea voluntara expresa

Potrivit legii, acceptarea este expresa cind succesibilul isi insuseste calitatea de erede printr‑un inscris autentic sau sub semnatura privata (art. 689 Cod civil).

Rezulta ca acceptarea expresa trebuie sa indeplineasca doua conditii:

a)      Vointa succesibilului de a accepta expres mostenirea trebuie sa fie manifestata in forma scrisa, autentica sau sub semnatura privata. Legiuitorul a inlaturat acceptarea orala, atit pentru ca succesibilul sa nu fie legat printr‑un cuvint rostit la intimplare, cit si pentru a evita dovada prin martori a unei acceptari date prin viu grai. Deci acceptarea expresa este un act formal, dar nu solemn.

Inscrisul constatator al acceptarii pure si simple nu trebuie sa fie redactat cu respectarea formelor sacramentale si speciale pentru a constata acceptarea succesiunii. El poate imbraca si forma unei scrisori simple (misiva), daca ea are caracter juridic sau constituie o "scrisoare de afaceri"

Acceptarea expresa pura si simpla poate imbraca si forma unor acte adresate instantei pentru rezolvarea unor probleme in legatura cu mostenirea in cauza sau biroului notarial sau forma unei declaratii date la consiliul local prin care se indica compunerea masei succesorale si calitatea de mostenitor, in vederea depunerii inscrisului la biroul notarial competent pentru dezbaterea succesiunii.

Inscrisul trebuie sa fie redactat cu respectarea regulilor de capacitate si in termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala. Acceptarea expresa a mostenirii poate fi facuta si prin reprezentant (respectiv cu incuviintarea si a autoritatii tutelare), inclusiv printr‑un mandatar imputernicit in forma scrisa (deoarece mandatul formeaza un tot indivizibil cu actul in vederea caruia a fot dat) si cu procura data special pentru acceptarea pura si simpla a mostenirii (fiindca este un act de dispozitie). Mandatarul astfel imputernicit trebuie sa accepte in scris mostenirea in cadrul termenulu ide prescriptie (nefiind suficient ca data imputernirii sa se incadreze in aceasta perioada, deoarece procura data in vederea acceptarii nu valoreaza acceptare, putind fi revocata potrivit regulilor mandatului - art. 1553 Cod civil - spre deosebire de actul acceptarii care este irevocabil) si, bineinteles, inainte de incetarea efectelor mandatului. In caz de deces al mandantului, mandatarul poate accepta mostenirea, intrucit intirzierea ar provoca pagube mostenitorilor succesibilului-mandant (art. 1539 al. 2 Cod civil).

b)      Din continutul inscrisului trebuie sa rezulte ca succesibilul si‑a insusit in mod neechivoc calitatea de mostenitor, deci ca el intelege sa exercite drepturile si sa‑si asume obligatiile rezultind din calitatea de mostenitor. O formulare echivoca nu poate valor acceptare expresa, putind avea semnificatie unei simple referiri la vocatia succesorala. Rezulta ca instanta trebuie sa analizeze continutul real al actului pentru a concluziona in sensul acceptarii exprese a mostenirii.

Acceptarea voluntara tacita

Potrivit legii, acceptarea este tacita cind succesibilul face un act (fapt) pe care nu‑l putea savirsi decit in calitatea sa de erede si din care rezulta (indirect, dar) neindoielnic intentia sa de acceptare a mostenirii (art. 689 Cod civil).

La fel ca si in cazul acceptarii exprese, din textul de lege rezulta doua conditii:

vointa succesibilului de a accepta mostenirea;

conduita lui (actele sau faptele savirsite) din care sa rezulte indirect intentia de a accepta pur si simplu mostenirea.

In realitate, acceptarea tacita se rezuma la o singura conditie: actul savirsit de succesibil sa implice cu puterea necesitatii intentia de a accepta mostenirea, sa nu poata primi si o alta interpretare. Actele echivoce nu pot constitui o manifestare tacita a vointei de a accepta.

Asemanator acceptarii exprese, acceptarea tacita poate fi facuta si prin reprezentant, inclusiv printr‑un mandatar conventional imputernicit special sa faca acte de acceptare tacita a mostenirii Mandatarul poate fi si un comostenitor imputernicit sa faca acte de acceptare tacita si pentru ceilalti mostenitori. Evident, actele de acceptare tacita trebuie sa fie savirsite de mandatar in termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala.

Se mai admite ca acceptarea tacita poate fi facuta si printr‑un gestionar de afaceri, daca succesibilul ratifica in termenul de optiune gestiunea, prefacind‑o intr‑un mandat.

Intrucit legea (art. 689 Cod civil) nu distinge, acceptarea poate fi tacita nu numai in cazul mostenirii legale, dar si in cazul celei testamentare. Este insa necesar ca legatarul sa actioneze nu ocult, ci invocind aceasta calitate, aducind la cunostinta celor interesati testamentul din care rezulta vocatia sa la mostenire (in mod direct sau prin prezentarea la biroul notarial - art. 76 din Legea nr. 36/1995). Actele de acceptare tacita pot fi facute nu numai de catre legatarul universal sau cu titlu universal, dar si de catre legatarul cu titlu particular Daca legatul este cu sarcina, din momentul acceptarii tacite legatarul este obligat sa execute sarcina.

Acceptarea voluntara tacita este, in toate cazurile, acceptare pura si simpla. Acceptarea sub beneficiu de inventar nu poate fi decit expresa, savirsita cu respectarea conditiilor speciale prevazute de lege.

a)            Actele cu semnificatia acceptarii tacite

Legea nu stabileste, in concret, care anume acte savirsite de succesibil constituie manifestarea intentiei de a accepta tacit mostenirea, multumindu‑se sa precizeze ca actele de conservare si de administrare provizorie nu reprezinta acte de acceptare, daca cel ce le‑a facut nu si‑a insusit (prin alte acte) calitatea de mostenitor (art. 690 Cod civil) si ca actele de dispozitie avind ca obiect drepturile succesorale constituie acte de acceptare, chiar daca - aparent - imbraca forma "renuntarii" la mostenire (art. 691 Cod civil). Deci revine instantelor judecatoresti sarcina de a aprecia, in concret, de la caz la caz, daca actul savirsit de succesibil, in aceasta calitate, reprezinta sau nu o acceptare tacita a mostenirii.

Pentru corecta apreciere a semnificatiei juridice a actului este util si necesar sa se faca distinctie intre diferitele categorii de acte dupa natura lor: acte (fapte) materiale, acte de dispozitie, actiuni in justitie si alte acte procedurale, acte de administrare definitiva.

(i)             Acte (fapte) materiale

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

Pot fi apreciate ca acte de acceptare tacita a mostenirii luarea in posesiune (preluarea sau detinerea) si folosinta bunurilor succesorale (care prin natura, numarul si valoarea lor exclud ideea unor amintiri de familie), faptul mutarii definitive a succesibilului in casa mostenita, demolarea unor constructii, efectuarea de lucrari ce nu comporta urgenta, edificarea pe terenul si in gospodaria defunctului a unor constructii etc.; asemenea fapte implica acceptarea mostenirii, intrucit succesibilul se comporta ca un proprietar.

In schimb, nu constituie acte de acceptare tacita a mostenirii luarea din patrimoniu a unor obiecte ca amintiri de familie, fotografii, bibelouri, a unui singur bun de valoare redusa, reparatiile urgente facute unor bunuri succesorale, preluarea de catre succesibil a cheilor casei sau dulapurilor, a hirtiilor de valoare pentru a le feri de pierdere sau furt, mutarea vremelnica a succesibilului intr‑un imobil succesoral pentru a asigura pastrarea cestuia in bune conditii etc.

In legatura cu actele materiale care au semnificatia acceptarii tacite a mostenirii, se pune intrebarea ce se intimpla daca aceste acte (in special detinerea si folosinta bunurilor) au fost savirsite de succesibilul coindivizar cu defunctul (proprietate comuna pe cote-parti sau in devalmasie ori indiviziune propriu-zisa caz in care actele de folosinta pot fi savirsite de catre succesibil in calitate de coproprietar, iar nu in aceea de acceptant al mostenirii. Intrucit in aceste cazuri actele savirsite pot primi si o alta interpretare, ele nu mai au in mod neechivoc valoarea unei acceptari tacite; deci este necesar sa se stabileasca daca succesibilul coindivizar a savirsit actele asupra bunului indiviz numai in temeiul dreptului sau de proprietate sau a inteles sa exercite actele respective si in calitate de succesor; la fel, folosirea de catre sotul supravietuitor a bunurilor cmune dobindite in timpul casatoriei cu sotul decedat nu este de natura, prin ea insasi, sa duca la concluzia univoca in sensul ca el a acceptat mostenirea.

(ii)           Acte de dispozitie

Cele mai clare, mai neindoielnice acte de acceptare voluntara tacita a mostenirii sint actele de dispozitie savirsite de succesibil. Incheierea unor acte de dispozitie, indiferent de valoarea obiectului actului juridic si de natura lui (vinzare, donatie etc.), presupune intentia neechivoca a succesibilului de a accepta mostenirea pur si simplu. Ceea ce intereseaza in materie de optiune succesorala nu este actul de dispozitie in sine, ci intentia de acceptare manifestata de succesibil prin incheierea lui; deci chiar daca actul de dispozitie nu ar pute produce efecte (ar fi nul sau anulat, rezolvit sau revocat etc.), el va putea valora act de acceptare tacita daca exprima vointa neindoielnica a succesibilului in acest sens.

In privinta acestor acte trebuie sa distingem intre actele de dispozitie privind bunurile singulare din mostenire si actele de dispozitie referitoare la mostenire, privita ca universalitate.

a)      Actele de dispozitie avind ca obiect bunurile succesorale singulare constituie acte de acceptare tacita. Datorita principiului indivizibilitatii optiunii succesorale, asemenea acte - desi au ca obiect un bun sau anumite bunuri din mostenire - valoreaza acceptare pura si simpla a intregii mosteniri.

Principiul ca actele de dispozitie privind bunurile singulare din mostenire constituie acte de acceptare tacita a mostenirii cunoaste si unele exceptii:

Potrivit art. 707 Cod civil, succesibilul poate vinde - cu autorizatia justitiei - obiecte ale mostenirii supuse stricaciunii sau a caror conservare ar fi prea oneroasa, fara ca actele astfel savirsite sa fie considerate acte de acceptare tacita a mostenirii; legea priveste aceste acte ca fiind de administrare provizorie (in sensul art. 690 Cod civil).

Nu valoreaza acceptare tacita nici instrainarea unui bun din masa succesorala daca succesibilul a actionat cu credinta (gresita) ca bunul este proprietate sa (nu face parte din masa succesorala); din actul savirsit in aceste conditii nu rezulta intentia succesibilului de a accepta mostenirea. In schimb, daca succesibilul dispune de un bun cu convingerea ca acesta face parte din mostenire - desi in realitate este bunul altuia, fiind detinut de defunct cu titlu precar, de exemplu depozit, locatiune etc. - actul va constitui o acceptare tacita a mostenirii, deoarece hotaritoare in problema analizata este intentia succesibilului, vointa lui de a se comporta ca un mostenitor acceptant.

b)      Constituie acte de acceptare tacita a mostenirii actele de dispozitie avind ca obiect mostenirea privita ca universalitate (cota-parte din universalitate).

"Donatia, vinderea sau transportul drepturilor succesorale facute de un erede, atrage dupa sine acceptarea succesiunii" (art. 691 al. 1 Cod civil). Instrainarea (cesiunea) drepturilor succesorale, cu titlu oneros sau gratuit, este posibila numai pentru ca, in prealabil, succesibilul a acceptat pur si simplu mostenirea. Asemenea acte de dispozitie implica neindoielnic intentia succesibilului de a accepta mostenirea.

Instrainarea are ca obiect emolumentul succesiunii: fie dreptul asupra universalitatii, fie cota-parte indiviza asupra universalitatii, dupa cum instrainatorul a mostenit intreaga universalitate sau numai o cota-parte. Instrainarea nu poate avea ca obiect titlul de mostenitor (inclusiv dreptul de optiune), deoarece legiuitorul socoteste ca titlu de mostenitor si facultatea de a opta constituie bunuri intransmisibile prin acte intre vii. In consecinta, pentru a putea garanta, daca este cazul (de exemplu in ipoteza vinzarii drepturilor succesorale), calitatea sa de mostenitor (art. 1399 Cod civil) - nu de succesibil - instrainatorul trebuie sa accepte mostenirea, respectiv sa incheie actul de dispozitie din care sa rezulte acceptarea tacita, in termenul de prescriptie a optiunii succesorale, consolidind astfel in persoan sa titlu de mostenitor universal cu titlu universal, care sa‑i permita transferarea catre cocontractant a mostenirii.

Constituie acte de acceptare a mostenirii renuntarea succesibilului - cu titlu oneros sau cu titlu gratuit - in favoarea unui sau unor mostenitori (inclusiv mostenitori subsecventi). Daca renuntarea se face in favoarea tuturor comostenitorilor, ea constituie act de acceptare tacita daca s‑a facut cu titlu oneros (art. 691 al. 2 Cod civil); deci renuntarea cu titlu oneros nu constituie totdeauna act de acceptare pura si simpla, iar renuntarea cu ttilu gratuit numai daca se face in favoarea unui/unor mostenitori determinati, nominalizati.

Asemenea acte de "renuntare" - denumite renuntare in favorem - constituie in realitate acte de acceptare a mostenirii insotite de acte de instrainare intre vii a drepturilor succesorale; succesibilul a putut transmite drepturile sale succesorale catre unul sau mai multi mostenitori determinati - cu titlu oneros sau gratuit - respectiv catre toti comostenitorii fara deosebire in schimbul unui pret (cu titlu oneros), pentru ca in prealabil si‑a consolidat titlul de mostenitor prin acceptare. Partea sa de mostenire va fi dobindita de beneficiarii "renuntarii" nu de la defunct mortis causa, ci ca efect al actului incheiat inter vivos (cu respectarea conditiilor de fond si de forma prevazute de lege pentru actul in cauza), urmind a se plati - daca este cazul - atit taxele de mostenire, cit si taxele de instrainare prin acte intre vii corespunzatoare.

Rezulta ca numai renuntarea pura si simpla, numita pur abdicativa - care este impersonala si cu titlu gratuit - constituie veritabile acte de renuntare la mostenire (in sensul art. 696 si urm. Cod civil) si urmeaza a fi luate in considerare (de notarul public) ca "declaratii de renuntare la succesiune" conform art. 76 al. 4 din Legea nr.

(iii)         Actiuni in justitie si alte acte procedurale

Constituie acte de acceptare tacita a mostenirii promovarea de catre succesibil a unor actiuni in justitie ce presupun indirect, dar neindoielnic, insusirea calitatii de mostenitor, cum ar fi: cererea de imparteala a bunurilor succesorale, de raport a donatiilor sau de reductiune a liberalitatii excesive, cererea de anulare a testamentului, cererea legatarului de predare a legatului, actiunea in revendicare a bunurilor succesorale, opozitia la vinzarea silita a unui imobil succesoral etc.

Intentarea unei actiuni succesorale valoreaza acceptare chiar daca va fi respinsa, anulata ca netimbrata, va fi urmata de desistare etc.

Poate constitui act de acceptare tacita a mostenirii si participarea la proces a succesibilului in calitate de pirit, daca din atitudinea adoptata de el rezulta insusirea calitatii de mostenitor

In toate cazurile, instanta trebuie sa aprecieze daca participarea la proces a succesibilului poate fi interpretata drept acceptare a mostenirii In caz de condamnare a succesibilului in calitate de mostenitor la cererea creditorului urmaritor, precum si in cazul actiunii pauliene, trebuie sa se tina seama de efectele relative ale autoritatii lucrului judecat.

(iv)         Acte de administrare definitiva

In mod frecvent succesibilul - inainte de a‑si exercita in mod formal dreptul de optiune succesorala - savirseste diferite acte de conservare sau de administrare a patrimoniului succesoral, respectiv a bunurilor din acest patrimoniu. Astfel fiind, se pune intrebarea ce semnificatie juridica au aceste acte din punct de vedere al exercitarii dreptului de optiune, in ce conditii astfel de acte au semnificatia acceptarii tacite a mostenirii (bineinteles cu conditia sa fi fost savirsite in termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala)?

a)      Legea contine o singura precizare de principiu, indicind actele care nu au relevanta in privinta exercitarii dreptului de optiune, lasind posibilitatea succesibilului de a se pronunta in sensul dorit prin alte acte. Astfel, potrivit art. 690 Cod civil, "actele curat conservatorii, de ingrijire si de administratie provizorie, nu sint acte de primire a mostenirii, daca cel ce le‑a facut na luat titlu sau calitate de erede". Asemenea acte - savirsite pentru pastrarea in bune conditii a patrimoniului succesoral, determinate de necesitati urgente si folositoare tuturor mostenitorilor si care nu angajeaza viitorul bunurilor din mostenire, nu ataca fondul mostenirii - nu pot fi apreciate ca acte de acceptare tacita a mostenirii

b)      Din continutul art. 690 Cod civil rezulta, per a contrario, ca numai actele de administrare care nu au caracter provizoriu si urgent, deci care au caracter definitiv si angajeaza viitorul reprezinta acte de acceptare tacita pura si simpla a mostenirii

In practica judiciara se admite consecvent solutia - aprobata de autori - potrivit careia plata impozitelor (pe cladiri, terenuri, autovehicule etc.) valoreaza acte de acceptare tacita a mostenirii. Cu atit mai mult, plata taxelor asupra succesiunii trebuie sa fie privita ca act de acceptare.

b)            Rezerva (declaratia) expresa de neacceptare

Daca succesibilul incheie un act care, potrivit celor aratate, valoreaza acceptare tacita, nu poate anihila acest efect indirect, secundar al actului prin declaratia expresa in act sau ulterior ca nu a inteles sa‑si insuseasca calitatea de mostenitor, caci, in principiu,afrimatia nu are valoare fata de actele facute

Rezulta ca succesibilul care doreste sa incheie un act in interesul succesiunii, dar cu rezerva sa nu fie considerat acceptant, va trebui sa ceara autorizarea prealabila a justitiei in conditiile prevazute de lege pentru mostenitorul acceptant sub beneficiu de inventar, nu numai in cazul actelor de instrainare (art. 707 Cod civil), dar - prin analogie - si in cazul altor acte (de administrare definitiva) care angajeaza viitorul patrimoniului succesoral.

B.   Acceptarea pura si simpla fortata

Acceptarea mosteniriii poate fi nu numai voluntara, dar si fortata. Cea fortata - intilnita relativ frecvent in practica - este impusa de lege in cazul in care succesibilul (unul sau mai multi) a dat la o parte (a sustras) sau a ascuns (tainuit, dosit) bunuri ale mostenirii, inclusiv prin nedeclararea lor la inventar, cu intentia frauduloasa de a le insusi in exclusivitate si de a pagubi pe comostenitori si/sau creditorii mostenirii (art. 703 si 712 Cod civil). Este o exceptie de la caracterul voluntar al actului de optiune; vointa succesibilului se manifesta numai in savirsirea faptelor prevazute de lege, in urma carora se produce de drept acceptarea pura si simpla a mostenirii, chiar daca asemenea consecinte nu sint dorite de el.

Ca nuatura juridica, sustragerea sau ascunderea de bunuri nu se analizeaza ca cte juridice de optiune (ca varianta de acceptare voluntara tacita), ci ca fapte juridice ilicite, deci delicte civile. Sanctiunea - constind in efectele speciale care se produc in urma savirsirii acestor fapte - reprezinta pedeapsa civila, calificare cu multiple consecinte sub raportul conditiilor ei de aplicare.

Pentru a fi in prezenta acceoptarii fortate trebuie sa fie intrunite mai multe conditii:

Elementul obiectiv, indispensabil pentru a deveni aplicabile dispozitiile art. 703 si art. 712 Cod civil, consta in darea la o parte (sustragerea) sau ascunderea, tainuirea (in special cu ocazia inventarierii) unor bunuri din mostenire, sustragere sau ascundere savirsita de succesibil singur sau in participatie cu altul (comostenitor sau tert). In practica judiciara si literatura de specialitate notiunile de sustragere si ascundere sint interpretate foarte larg, incluzind orice acte sau fapte de natura a diminua activul succesoral in dauna comostenitorilor si/sau creditorilor mostenirii si in folosul succesibilului de rea credinta.

Poate fi vorba de fapte comisive sau omisive

Se admite ca dosirea poate fi exercitata si asupra imobilelor (de exemplu donatia deghizata avind ca obiect un imobil). La fel, se admite ca fapta ilicita poate fi savirsita nu numai dupa deschiderea mostenirii, dar si inainte de aceasta data, eventual chiar cu complicitatea defunctului, cum se intimpla in cazul donatiei in vafoarea unuia dintre mostenitori, deghizata sub aparenta unei vinzari pentru a se sustrage reductiunii. Ea poate fi savirsita inainte, dar si dupa exercitarea dreptului de optiune succesorala (de exemplu dupa acceptarea sub beneficiu de inventar).

In toate cazurile, darea la o parte sau ascundere presupune clandestinitatea. Daca comosptenitorii au avut cunostinta de existenta bunurilor, sanctiunile prevazute de art. 703 si 712 Cod civil nu mai sint aplicabile

Elementul subiectiv, necesar pentru aplicarea art. 703 si 712 Cod civil, in reprezinta intentia frauduloasa a mostenitorului, frauda destinata a inlatura aplicarea intre mostenitori a regulilor devolutiunii succesorale legale sau testamentare (inclusiv a regulilor privitoare la rezerva succesorala), a principiului egalitatii prin ruperea echilibrului dintre ei, ceea ce presupune existenta unei pluralitati de mostenitori. S‑a admis insa ca frauda succesorala poate consta si in intentia de a pagubi pe creditorii succesiunii prin diminuarea, ascunderea unei parti din activul succesoral (pentru a sustrage urmaririi creditorilor), deci poate proveni si din partea mostenitorului unic. In aceasta ipoteza se va aplica numai pedeapsa decaderii din dreptul de a renunta la mostenire sau a de o accepta sub beneficiu de inventar, nu si decaderea din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau ascunse.

Frauda succesorala trebuie sa fie intentionata, dolosiva, savirsita cu rea credinta. Simpla omisiune (fie si culpabila) de a declara unele bunuri succesorale sau nedeclararea unor bunuri din eroare, in credinta gresita a succesibilului ca ii apartin cu ttilu de proprietate sau trebuie sa fie restituite adevaratului proprietar deponent sau comodant etc nu atrage aplicarea sanctiunilor prevazute de lege.

Intrucit buna credinta se prezuma (art. 960 al. 2 si art. 1899 al. 2 Cod civil), intentia frauduloasa trebuie sa fie dovedita de comostenitorul sau creditorul interesat.

Avind in vedere ca frauda in aceasta materie presupune intentia de a pagubi pe comostenitori si/sau creditori, sanctiunile prevazute de art. 703 si 712 Cod civil nu sint aplicabile daca sustragerea sau ascunderea este savirsita de succesibilul care are drepturi succesorale exclusive asupra bunurilor in cauza, caci in aceasta ipoteza fapta nu este pagubitoare pentru alte persoane, deci nu reprezinta o manopera frauduloasa. In acest sens in practica judiciara si literatura de specialitate s‑a stabilit ca dreptul special al sotului supravietuitor (operant in lipsa de descendenti ai defunctului) nu se pierde daca - in cadrul devolutiunii legale a mostenirii - el a sustras sau ascuns bunuri ale gospodariei casnice (prevazute de art. 5 din Legea nr. 319/1944), deoarece rudele defunctului cu care vine in concurs la mostenire (ascendenti si/sau colaterali) oricum nu au nici un drept asupra acestor bunuri, deci nu sint pagubiti. Pentru acest motiv, sanctiunile in cauza nu sint aplicabile nici in cazul legatarului cu titlu particular care sustrage sau ascunde bunuri care formeaza obiectul legatului si care ii revin in exclusivitate, nefiind supuse nici reductiunii

Autorul faptei ilicite trebuie sa aiba calitatea de mostenitor cu vocatie concreta la mostenire, fie de mostenitor legal, fie de legatar universal sau cu titlu universal. Legatarul cu titlu particular nu intra sub incidenta art. 703 si 721 Cod civil: daca a insusit bunuri care formeaza obiectul legatului si care ii revin in exclusivitate, nu dauneaza succesorilor universali sau cu titlu universal si nici creditorilor mostenirii fata de care nu are calitate de debitor; daca a insusit bunuri care nu formeaza obiectul legatului, inseamna ca a actionat ca un tert fara vocatie succesorala (inclusiv mostenitorul legal nerezervatar exheredat, executorul testamentar etc.). Oricum, legatarul particular nu raspunde niciodata pentru datoriile si sarcinile mostenirii, nici chiar intra vires hereditatis, si prin fapta sa nu rupe echilibrul ce trebuie sa guverneze raporturile dintre comostenitori. Rezulta ca pedeapsa acceptarii fortate nu poate fi aplicata impotriva legatarului particular si nici el nu are interesul sa ceara aplicarea ei impotriva mosteitorilor universali sau cu titlu universal care ar fi savirsit fapta ilicita prevazuta de lege.

Daca autorul faptei ilicite a decedat inainte de lichidarea mostenirii, mostenitorii lui (acceptanti) vor suporta consecintele acceptarii tacite, retransmiterea operind fara beneficiul dreptului de optiune prevazut de art. 692-693 Cod civil.

Intrucit sustragerea sau ascunderea constituie delicte civile, dispozitiile art. 703 si 712 Cod civil devin aplciabile - fapta fiind imputabila - numai daca autorul faptei ilicite a avut capacitate delictuala (nu capacitate de exercitiu) in momentul savirsirii ei, deci a lucrat cu discernamint (acesta prezumindu‑se relativ in cazul persoanelor care au implinit 14 ani si nu sint puse sub interdictie, iar in cazul persoanelor incapabile - sub 14 ani sau puse sub interdictie - trebuie sa fie dovedit).

Rezulta ca si in cazul minorului sau al persoanei puse sub interdictie, daca a savirsit delictul civil cu discernamint, acceptarea va fi fortata - deci pura si simpla - iar nu sub beneficiu de inventar.

Daca fapta ilicita a fost savirsita cu participarea mai multor succesori universali sau cu titlu universal pentru a frauda pe ceilalti sau pe creditori, consecintele vor fi suportate de toti, iar pentru restituirea catre succesiune a bunurilor sustrase sau ascunse vor raspunde delictual, deci solidar (art. 1003 Cod civil).

C.  Efectele acceptarii pure si simple

Efectele generale. Consolidarea titlului de mostenitor si alte efecte

Acceptarea pura si simpla a mostenirii consolideaza, definitiveaza titlul de mostenitor al succesibilului, fara deosebire dupa cum este voluntara (expresa sau tacita) ori fortata, este exercitata de catre succesibilul chemat in primul rind la mostenire sau de catre succesibilul subsecvent (a carui acceptare a devenit operanta ca urmare a renuntarii primului chemat), este exprimata in mod direct sau ca urmare a retractarii renuntarii potrivit art. 701 Cod civil, ori este urmarea renuntarii la beneficiul de inventar sau a decaderii din acest beneficiu. In toate cazurile, ca urmare a acceptarii pure si simple transmisiunea mostenirii - care a operat cu titlu provizoriu ope legis din momentul deschiderii mostenirii (sub conditia rezolutorie a renuntarii) - se consolideaza, devenind definitiva. Acest efect, indiferent de momentul in care se produce acceptarea (bineinteles, in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala), se produce retroactiv: "efectul acceptarii se suie pina la ziua deschiderii succesiunii" (art. 688 Cod civil).

Prin efectul acceptarii pure si simple se stinge definitiv dreptul de optiune al succesibilului; el decade din dreptul de a renunta la mostenire sau de a o accepta sub beneficiu de inventar.

Cel mai important efect al aceptarii pure si simple este contopirea, confundarea patrimoniului succesoral cu patrimoniul personal al mostenitorului, succesor universal sau cu titlu universal. De aici urmatoarele consecinte:

Mostenitorul va raspunde personal pentru pasivul mostenirii peste limitele (puterea) activului averii mostenite (ultra vires hereditatis), deci nu numai cu bunurile din averea mostenita, dar i cu bunurile sale proprii.

Datoriile sau creantele fata de de cuius se sting prin confuziune, integral - daca este singurul mostenitor - si poprortional cu cota mostenita - daca este comostenitor impreuna cu altii. Tot astfel inceteaza si drepturile reale - dezmembraminte ale proprietatii sau drepturi reale accesorii pe care mostenitorul le avea asupra unui bun mostenit sau pe care le avea de cuius asupra unui bun din patrimoniul mostenitorului - prin consolidare (uzufruct, uz, abitatie, superficie), respectiv prin confuziune (servituti, ipoteci, privilegii, gaj).

In raporturile contractate de de cuius cu tertii, prin acceptarea pura si simpla a mostenirii, mostenitorul va lua locul acestuia. Tertii vor putea opune mostenitorului exceptiile personale pe care le puteau invoca in contra lui de cuius in privinta inscrisurilor sub semnatura privata ale defunctului, mostenitorul nu va avea calitatea de tert in sensul art. 1182 Cod civil, deci ii vor fi opozabile inainte de a fi capatat data certa.

Efecte speciale in cazul acceptarii fortate

Efectele generale ale acceptarii pure si simple se produc atit in cazul acceptarii voluntare, cit si in ipoteza acceptarii fortate, care se produce de drept ca urmare a sustragerii sau ascunderii de bunuri succesorale in conditiile analizate. Pentru savirsirea acestei fapte ilicite legea prevede insa - drept pedeapsa civila - o dubla decadere:

a)            Decaderea din dreptul de optiune succesorala

Succesibilul vinovat de savirsirea faptelor prevazute de lege este decazut din dreptul de a renunta la mostenire sau de a o accepta sub beneficiu de inventar (art. 703 si 712 Cod civil). Mai mult, daca a optat anterior in acest sens, decade din beneficiul de inventar, respectiv din renuntarea la mostenire, daca renuntarea nu a devenit irevocabila prin acceptarea mostenirii de catre alti erezi (art. 701 Cod civil). In consecinta, este socotit ca a acceptat mostenirea pur si simplu.

b)            Decaderea din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau ascunse

Potrivit art. 703 Cod civil, succesibilul vinovat, cu toate ca pastreaza calitatea de mostenitor (acceptant), nu are nici un drept asupra bunurilor sustrase sau ascunse. Aceste bunuri vor fi dobindite de catre comostenitorul/comostenitorii succesibilului vinovat, potrivit cotelor succesorale. Daca succesibilul vinovat este mostenitor unic sau, fiind mai multi, cu totii impreuna au sustras sau ascuns bunurile in scopul fraudarii creditorilor mostenirii, acest efect al aceptarii fortate nu se produce si nici nu ar fi in interesul creditorilor, bunurile intrind oricum sub incidenta gajului lor general. Deci decaderea din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau ascunse se produce numai in raport cu comostenitorii fraudati.

Cu toate ca succesibilul vinovat - in cazul savirsirii faptei in frauda comostenitorilor - nu beneficiaza de partea ce i s‑ar fi cuvenit din bunurile sustrase sau ascunse, el va raspunde de datoriile mostenirii proportional cu cota-parte ce i se cuvine din mostenire potrivit vocatiei succesorale. Legea prevede decaderea numai din drepturile succesorale asupra bunurilor sustrase sau ascunse, nu si din obligatia de a suporta datoriile si sarcinile mostenirii